Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 520/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI.
Dosar nr.1189,-
Decizia nr.520
Ședința publică din data de 22 iulie 2009,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în B, sector 1,- E, cu privire la decizia penală nr.478/29 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr-, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul împotriva deciziei penale nr.169/2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații, toți domiciliați în sat, județul D, cu domiciliul ales la sediul Oficiului de cadastru D, cu sediul ales la Prefectura, G și, ambii domiciliați în B, sector 6, Drumul, nr.2,.16,.A,.9,.28.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Fără citarea părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul ministerului Public având cuvântul declară că nu are excepții sau cereri de formulat.
Curtea, constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la discutarea admisibilității în principiu a contestației în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată de contestatorul întrucât nu subzistă nici unul din cazurile prevăzute de art.386 lit.a - e pr.penală.
Astfel, așa cum rezultă din practicaua deciziei penale nr.478/29 iunie 2009, contestatorul a fost prezent la judecarea recursului și i s-a acordat cuvântul.
În realitate motivele invocate de contestator nu constituie cazuri de contestație ci critici aduse hotărârilor prin care s-a soluționat plângerea împotriva soluției.
Solicită ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina contestatorului.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față constată:
Prin decizia penală nr.478 din 29 iunie 2009 Curții de Apel Ploieștis -a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul împotriva deciziei penale nr.169/2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
A fost obligat recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia respectivă Curtea a reținut următoarea situație:
Prin decizia penală nr. 169/15.05.2009 a Tribunalului Dâmbovița, s-a respins ca nefondată cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.46 din data de 24.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Dâmbovița.
A fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 20 lei.
Pentru a pronunța decizia respectivă, Tribunalul Dâmbovițaa reținut următoarea situație:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 17.03.2009, domnul, cu calitatea procesuală de recurent persoană vătămată în dosarul nr- în care Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia penală nr. 46/24.02.2009 a formulat contestație în anularea acestei hotărâri, în baza cazurilor prevăzute de art. 386 lit. a și e cod procedură penală.
În motivarea cererii arată, în esență, că prin decizia penală nr. 46/24.02.2009 i-a fost respins recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 218 pronunțată de Judecătoria Răcari la 16.10.2008, decizie penală pe care o consideră netemeinică și ilegală, necuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, nu s-a luat în seamă că judecătorul de fond a comis exces de putere și o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.
Totodată a atașat motivelor scrise ale cererii de contestație în anulare copii de pe sentința civile nr. 831/6.03.2009 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Răcari, de pe sesizarea înregistrată la 27.03.2009 la., de pe cererea înregistrată la 24.09.2008 la Primăria comunei.
S-a atașat dosarul de fond nr- în care Judecătoria Răcaria pronunțat sentința penală nr. 218/16.10.2008 și dosarul instanței de recurs în care s-a pronunțat decizia penală contestată(nr. 46/24.02.2009).
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului nr- în care Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia penală nr. 46/24.02.2009 rezultă că domnul - recurent parte vătămată în această cauză a fost prezent la dezbaterile din ședința publică din 17.02.2009, ( fila 92), prezent fiind și la termenul anterior din 9.01.2009 (fila 30), pronunțarea în cauză amânându-se la 24.02.2009.
În speță, contestatorul și-a formulat apărări în scris, (filele 40 - 48), iar la dezbateri și-a susținut pe larg motivele de recurs (filele 92 - 93).
Pe de altă parte, conform art.386 lit. a Cod procedură penală împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare "când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii".
Așadar, nu poate fi vorba de cazul de contestație în anulare invocat de domnul (art.386 lit. a Cod procedură penală), deoarece, pentru data de 17.02.2009 când s-a dezbătut cauza în recurs, contestatorul nu trebuia citat, având termen în cunoștință în conformitate cu disp. art.291 alin. 3 Cod procedură penală, mai mult acesta a fost prezent la judecată și și-a susținut recursul declarat.
De asemenea, conform art. 386 lit. e Cod procedură penală, se poate formula contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive și "când la judecata recursului sau rejudecarea cauzei la instanța de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit disp. art. 38514alin. 11ori 38516alin.1 cod procedură penală".
Este evident că în speță nu poate opera acest caz de contestație în anulare deoarece contestatorul avea calitatea de recurent - persoană vătămată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri întemeiate pe disp. art. 2781cod procedură penală, cu privire la rezoluția de netrimitere în judecată dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari în dosarul nr. 1163/P/2005.
Pe de altă parte, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac și nu poate fi formulată decât pentru motivele expres prevăzute de lege, în cazurile conținute de dispozițiile art. 386 lit. a, b, c, d, cod procedură penală (cazul de la lit. b vizează situația când la termenul de dezbatere a cauzei partea a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; cazul de la lit. c vizează situația când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f -1cu privire la care există probe în dosar; cazul de la lit.d vizează situația când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă).
În prezenta cauză, s-au invocat cazurile prevăzute de lit. a și e din art. 386 cod procedură penală, dar motivele contestației în anulare sunt critici privind nelegalitatea și netemeinicia deciziei penale nr. 46/24.02.2009, aspecte ce nu reprezintă vreun caz, din cele strict și limitativ prevăzute de instituția contestației în anulare, și deci nu pot fi examinate în cadrul acestei reglementări.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, depunând la dosarul cauzei mai multe memorii în acest sens.
Curtea a constat că, fiind o cale extraordinară de atac care se referă la vicii ale unor hotărâri definitive, în conformitate cu prevederile art. 391 Cod procedură penală hotărârile ( decizii) date în soluționarea acestei căi de atac sunt definitive motiv pentru care ele nu pot fi atacate cu recurs.
Contestatorul și-a sprijinit introducerea căii de atac pe dispoz.art.392 alin.4 Cod procedură penală dar face o confuzie în legătură cu acest text de lege care se referă strict la sentințele date în contestația în anulare, care sentințe se pronunță numai în ipoteza admiterii de principiu a căii extraordinare de atac pentru motivul prev.de art. 386 pct. b Cod procedură penală, cu ocazia soluționării pe fond a contestației, situație care nu se regăsește în cazul de față.
Și această decizie a fost atacată la rândul său de către petentul cu prezenta contestație în anulare fără însă a indica vreun motiv concret dintre cele prevăzute în art.386 Cod pr.penală, făcând mai mult afirmații generale legate de fondul cauzei inițiale.
Raportat la dispozițiile art.386 Cod pr.penală și următoarele Cod pr.penală, Curtea constată că respectiva contestație este inadmisibilă, petentul formulând contestație în anulare la o decizie prin care s-a declarat la rândul său inadmisibilă o altă contestație în anulare și fără a exista nici unul dintre motivele pentru care se poate introduce o astfel de cale de atac.
Față de cele astfel reținute, Curtea în baza art.391 Cod pr.penală va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.
Având în vedere și și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în B, sector 1,- E, cod poștal -, împotriva deciziei penale nr.478/29.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești
Obligă contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iulie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
2 ex./27.07.2009
F- - Judecătoria Răcari
r- - Tribunalul Dâmbovița
/ G /
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Mihai Viorel
