Furtul (art.208 cod penal). Decizia 566/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 566
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Arin Alexandru
GREFIER:
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău este reprezentat legal de - procuror.
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de condamnatul, împotriva deciziei penale nr. 196/A din 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-condamnat, în stare de arest, asistat de avocat oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu, pentru recurentul-condamnat, solicită admiterea recursului și a cererii formulate față de susținerea condamnatului în sensul nevinovăției sale pentru comiterea infracțiunii reținute, declarațiile martorilor care au fost combătute prin adresele de la primărie. Precizează că se solicită revizuirea hotărârii pronunțate, dar față de condițiile prevăzute de lege pentru admiterea unei cereri de revizuire, lasă soluția la aprecierea instanței dacă sunt admisibile motivele invocate de condamnat. Solicită onorar avocat oficiu din fondurile
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză motivele invocate de condamnat nu se încadrează în dispozițiile art.394 pr.penală.
Recurentul-condamnat, în cuvântul său, solicită a se avea în vedere dispozițiile art.385/15 al.2 lit.b, art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.c și e pr.penală, se impune achitarea sa întrucât nu sunt probe că se face vinovat de comiterea faptei reținute.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Prin decizia penală nr. 196/A/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 114 pronunțată la data de 06.03.2009 de Judecătoria Roman. Au fost aplicate în cauză dispozițiile art. 189 și 192.
C.P.P.Instanța de apel a avut în vedere că:
Prin sentința penală nr.114 din 06.03.2009, pronunțată de Judecătoria Roman, în condițiile art. 403 alin. 3 Cod proc. penală s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 111 din 19 februarie 2008 Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin neapelare, formulată potrivit art. 396 alin. 1 lit. b Cod proc. penală de revizuientul, fiul lui și, născut la 22 noiembrie 1960 în com., jud. N, domiciliat în mun. R,-, CNP -, în contradictoriu cu intimatul condamnat, fiul lui și, născut la 27 iulie 1987 în mun. R, cu același domiciliu --, arestat în altă cauză în Penitenciarul Bacău, CNP -, și cu intimatul parte vătămată, fiul lui și, născut la 15 mai 1958 în mun. R, cu același domiciliu --, CNP -.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală a fost obligat revizuientul la plata către stat a sumei de 150 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 111 din 19 februarie 2008 Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin neapelare, condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal, în dauna părții vătămate. S-a reținut în considerentele hotărârii de condamnare, pe baza probatoriului administrat (plângerea și declarația părții vătămate, proces verbal de cercetare la locul faptei cu planșe foto, declarațiile martorilor, și ) că partea vătămată a depozitat în urmă cu mai mulți ani gunoi de grajd în capătul terenului său, situat la punctul "", cu scopul de a-l folosi la fertilizarea solului. În perioada 7-14 martie 2007, inculpatul a sustras cu un atelaj gunoiul părții vătămate, în mai multe rânduri. Condamnatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, instanța apreciind aceasta a fost dovedită cu probele menționate, martorii, și precizând că au văzut personal cum inculpatul a sustras gunoiul părții vătămate.
Potrivit dispozițiilor art. 403 alin. 1 Cod proc. penală instanța, ascultând concluziile procurorului și ale părților, examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu. Instanța poate verifica oricare dintre probele pe care se întemeiază cererea sau poate, când este necesar, să administreze probe noi. Textul consacră împărțirea fazei de judecată a cererii de revizuire în două etape, respectiv examinarea inițială a admisibilității în principiu și apoi, dacă cererea a fost declarată admisibilă, examinarea sa pe fond.
Procedând la verificarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire instanța este datoare să stabilească dacă în speță este incident, chiar fără să fi fost indicat în mod formal de revizuient și chiar dacă nu a fost avut în vedere de procuror la formularea concluziilor, vreunul din cazurile de revizuire reglementate limitativ de art. 394 Cod proc. penală. Fiind o cale extraordinară de atac și având aptitudinea de a înfrânge puterea de lucru judecat de care se bucură hotărârea penală rămasă definitivă, cererea de revizuire nu poate fi admisă în principiu decât în condițiile existenței vreunuia din cazurile restrictiv reglementate de art. 394 alin. 1 lit. a-e Cod proc. penală.
Instanța a constatat că, în mod formal, s-a făcut trimitere de către revizuient la dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. b și c Cod proc. penală. Este evident că, dacă se face raportarea la considerentele expuse în cuprinsul cererii introductive, motivul de revizuire reglementat de art. 394 alin. 1 lit. b nu este aplicabil, referindu-se la persoane cu altă calitate decât cea de organ de cercetare penală. Având în vedere, însă, că la termenul de judecată de astăzi revizuientul a depus la dosar, în copie, plângerea pe care intenționează să o formuleze împotriva martorilor, și pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă (fila 12), instanța a considerat că în concluziile sale orale asupra admisibilității în principiu revizuientul a făcut de fapt referire la această infracțiune.
Trimiterea la cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. c Cod proc. penală are ca temei susținerea că referatul de terminare a urmăririi penale (fila 5) este fals, apărare bazată pe conținutul adeverinței emise de Primăria mun. R (fila 51).
În aceste condiții, examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, instanța s-a pronunțat asupra ambelor cazuri de revizuire indicate. În acest context, instanța a considerat că o cerere de revizuire poate fi declarată admisibilă în principiu nu doar dacă se indică vreunul din cazurile legale de revizuire, ci și dacă dovada acestuia se face potrivit legii, iar condiția prevăzută de art. 394 alin. 3 Cod proc. penală este îndeplinită.
Potrivit dispozițiilor art. 395 Cod proc. penală situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b, c și d Cod proc. penală se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei. Când organele arătate în alin. 1 nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situațiile menționate se constată în procedura de revizuire. Interpretarea rațională a acestui text permite a se concluziona că un astfel de motiv invocat ca temei al cererii de revizuire poate determina o soluție de admitere în principiu doar în măsura în care este dovedit prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului. Numai în condițiile în care, din vreunul din motivele enunțate la art. 10 Cod proc. penală, instanța sau parchetul nu mai pot constata existența infracțiunii de mărturie mincinoasă sau fals, această dovadă s-ar putea face în cadrul procedurii de revizuire. Nu este, însă, cazul în speță, revizuientul având în momentul de față posibilitatea de a sesiza organele de urmărire penală cu privire la infracțiunile menționate.
De aceea, instanța a considerat că, respectând principiul legalității în administrarea dovezilor, în cauza de față nu s-ar putea face dovada falsurilor sau a mărturiei mincinoase decât prin hotărârea judecătorească. Drept urmare, chiar dacă se indică în mod formal cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. b și c Cod proc. penală, acestea nu sunt dovedite prin proba stabilită de lege, astfel că cererea de revizuire nu poate fi apreciată drept admisibilă în principiu.
Față de considerentele ce preced instanța a constatat că cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile legale pentru admiterea în principiu, și respins-o pentru acest considerent.
În condițiile art. 349 Cod proc. penală revizuientul a fost îndatorat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel condamnatul, susținând motivele invocate și prin cererea de revizuire, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt pentru care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art.81 Cod penal.
Apelul este nefondat.
Examinând sentința atacată în baza motivelor de apel invocate cât și din oficiu, tribunalul a constatat că nu se impune desființarea acesteia pentru considerentele ce au fost expuse.
Revizuirea este o cale de atac de retractare, având ca finalitate desființarea unei hotărâri judecătorești definitive. Dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac, legiuitorul a reglementat în mod limitativ situațiile care pot atrage desființarea hotărârii, precum și procedura de soluționare, derogatorie de la dreptul comun.
Instanța de fond, legal investită cu soluționarea cererii de revizuire, formulată de tatăl condamnatului în condițiile prev.de art.369 lit.b Cod procedură penală, a fost respinsă în mod corect, întrucât nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de disp.art.394 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul. Prezentând oral, în fața instanței, motivele de recurs, condamnatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost pronunțată soluția de condamnare, declarațiile martorilor acuzării au fost combătute cu adresa emisă de Primăria mun. R, județul S-a solicitat casarea hotărârilor pronunțate de către Judecătoria Roman și Tribunalul Neamț iar în rejudecare admiterea cererii de revizuire și achitarea revizuentului.
Curtea, procedând la analiza deciziei recurate pe baza motivelor de recurs invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Atât prima instanță cât și instanța de apel au procedat la o interpretare judicioasă a prevederilor art. 394 atunci când au stabilit că cererea de revizuire nu este admisibilă, indicarea în mod formal de către revizuent a unuia dintre cazurile legale de revizuire neconstituind o condiție suficientă pentru admiterea în principiu a cererii.
În cauză recurentul - revizuent a invocat ca temei al revizuirii faptul că persoanele audiate în cadrul procesului penal care s-a finalizat cu condamnarea sa au depus mărturie mincinoasă, însă, respectiv că referatul de terminare a urmăririi penale este un înscris fals, însă în momentul de față nu există hotărâre judecătorească prin care să se fi dispus condamnarea pentru mărturie mincinoasă cu privire la martori sau înscrisul menționat să fie declarat fals sau ordonanță a procurorului prin care să se fi stabilit pe fond asupra celor menționate. Pe de altă parte revizuentul nu se află nici în situația în care nu mai are posibilitatea de a sesiza organele de urmărire penală cu privire la aceste infracțiuni.
În consecință, față de considerentele reținute mai sus urmează a fi respins recursul și obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 al. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat,împotriva deciziei penale nr. 196 din 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei către Baroul Bacău -..
Constată că recurentul este arestat în altă cauză.
Conform art.192 al.2 pr.penală obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
Red.
Red. /
Red.
Tehnored. / 21.10.2009/2 ex.
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Silviu Anti, Arin Alexandru
