Furtul (art.208 cod penal). Decizia 582/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 582
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GEFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.117/A/14.04.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită admiterea recursului și pe fond reducerea pedepsei aplicate, față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, pedeapsa este corect aplicată și dozată, și s-a ținut cont de circumstanțele inculpatului.
Inculpatul, având cuvântul, solicită reducerea pedepsei aplicare, prejudiciul fiind recuperat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 466/25 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de: 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
S-a constat reparat prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate " ", partea vătămată neconstituindu-se parte civilă în procesul penal. În baza art.118 lit. b) Cod penal s-a dispus confiscarea în folosul statului pânzei de bonfaer și pânza textilă pe care inculpatul le-a folosit la săvârșirea faptei, reținute prin procesul-verbal de la fila 59 dosar urmărire penală. În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel,prima instanțăa reținut în fapt următoarele:
În cursul nopții de 10/11 septembrie 2008, inculpatul, folosind o pânză de bomfaer a tăiat cele două bare de fixare în perete ale grilajului de la geamul magaziei aparținând părții vătămate SC SRL din incinta ștrandului din municipiul Apoi a pătruns în interior prin escaladare și a sustras mai multe sticle cu băuturi alcoolice și un sistem -cinema marca Sony în valoare totală de 3600 lei. Această stare de fapt rezultă din declarația martorului de la fila 24 dosar, coroborată cu declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale (filele 52-58 dosar urmărire penală) și din cursul judecății (fila 20 dosar).
În cursul aceleiași nopți, învinuitul i-a lăsat martorului, asociat la SC SRL o sticlă cu wisky și a încercat să vândă unei persoane din incinta discotecii două sticle cu votcă, iar restul bunurilor sustrase le-a lăsat în interiorul gheretei din care le-a sustras, după cum rezultă din declarația martorului de la fila 24 dosar, procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 4-5 dosar urmărire penală) și procesul-verbal de conducere în teren de la fila 26 dosar urmărire penală.
În drept prima instanțăa arătat că faptele inculpatului, care a sustras mai multe sticle cu băuturi alcoolice și un sistem -cinema marca Sony în valoare totală de 3600 lei de la partea vătămată, pe timp de noapte și prin efracție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1 lit. g) și i) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal.
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului s-a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, atitudinea în sinceră a inculpatului în faza de urmărire penală și de asemenea faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind în situația recidivei mari post-executorii, astfel că că pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1 lit. g) și i) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal este de natură a realiza scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal.
Împotriva sentinței penale nr.466/25.02.2009 a declarat apel în termen inculpatul, invocând oral caracterul disproporționat al pedepsei față de gravitatea faptei și persoana inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei, prejudiciul fiind recuperat.
Prin DP nr. 117/A/14.04.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b) Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul, declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 466/25.02.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Arad și în consecință menține hotărârea atacată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut următoarele:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, respectiv: împrejurarea că inculpatul a sustras bunurile din incinta societății a rezultat din declarația martorului de la fila 24 dosar căruia inculpatul i-a lăsat unul din bunurile sustrase, coroborată cu declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale (filele 52-58 dosar urmărire penală) și din cursul judecății (fila 20 dosar), procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 4-5 dosar urmărire penală) și procesul-verbal de conducere în teren de la fila 26 dosar urmărire penală și dovezile de predare primire a bunurilor sustrase.
S-a constatat că, în mod corect prima instanță a coroborat probele administrate, a stabilit starea de fapt și incidența normelor incriminatoare.
Cu privire la motivele de apel invocate de inculpat, tribunalul a constatat că, principalele critici ale inculpatului vizează modul de individualizare al pedepselor, respectiv: caracterul disproporționat al pedepsei în raport cu fapta și persoana inculpatului.
Tribunalul a reținut că, prima instanță a motivat criteriile generale de individualizare prin prisma art.72 Cod penal și apreciat în concret gradul de pericol social al faptei reflectat în obiectul juridic special al normelor juridice lezate respectiv, relațiile sociale privitoare la patrimoniul persoanei, respectiv gravitatea faptelor comise reflectată în scopul urmărit de inculpat și periculozitatea inculpatului cunoscut cu antecedente penale.
Limitele de pedeapsă prevăzute pentru fapta incriminată prin art. 209 alin.1 Cod penal sunt pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani. În raport de aceste limite, pedeapsa stabilită de prima instanță respectă principiul legalității. Cu privire la temeinicia acesteia, tribunalul a constatat că în ce privește la gradul de pericol social al infracțiunii comise de inculpat în raport la importanța valorilor specifice ocrotite prin norma de incriminare și modalitatea efectivă de săvârșire a infracțiunii acestea prezintă un grad ridicat de pericol social, inculpatul săvârșind fapta pe timp de noapte și prin efracție. Raportat la persoana inculpatului s-a reținut că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, săvârșind faptele deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1626/07.09.2005 a Judecătoriei Arad din care a fost liberat condiționat la data de 21.11.2007 cu un rest neexecutat de 213 zile.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit în mod legal pedepsele între limitele speciale, a procedat la o individualizare temeinică în raport de persoana inculpatului, recidivist, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, forma calificată a infracțiunii și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală, respectiv recunoașterea faptei și prejudiciul modic, pedeapsa stabilită fiind orientată spre minimul special.
Față de cele arătate, tribunalul în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b) Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul, declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 466/25.02.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Arad și în consecință a menținut hotărârea atacată.
Împotriva deciziei penale nr.117/A/14.04.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-, a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al acestuia, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, față de circumstanțele reale și personale ale acestuia.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de inculpatului, este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța constată că Judecătoria Arada stabilit pe baza probelor existente la dosar, în mod corect starea de fapt dedusă judecății dar și vinovăția inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în forma prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g și i Cod Penal, încadrarea juridică a faptei fiind cea legală.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, la care se referă în principal motivele de recurs invocate de către acesta, instanța apreciază că instanța de fond a stabilit, în mod legal, pedeapsa aplicată, procedând la o individualizare în raport de persoana inculpatului, care se află în stare de recidivă postexecutorie, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea în care a acționat inculpatul, respectiv pe timp de noapte și prin efracție, forma calificată a infracțiunii, însă și recunoașterea faptei, respectiv prejudiciul relativ mic care a fost reparat, prin restituire.
În aceste condiții, instanța apreciază că reducerea pedepsei aplicate inculpatului nu se poate realiza, așa cum a solicitat inculpatul, aceasta fiind orientată spre minimul special al infracțiunii, diminuarea pedepsei conducând la o situație în care scopul pedepsei nu ar mai putea fi realizat.
Văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.117/A/14.04.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul MJ a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: GB/10.06.2009
Dact: 2 exempl/ 03 Iunie 2009
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
