Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 581/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 581
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva deciziei penale nr.57 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul intimat personal, asistat de avocat ales, partea vătămată intimată personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, în baza art. 3859pct.181C.P.P. casarea hotărârii pronunțate în apel și menținerea hotărârii instanței de fond, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului, apelul declarat de inculpat fiind în mod greșit admis.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat, menținând ca temeinică și legală hotărârea pronunțată de Tribunalul Arad, prin care s-a dispus achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.d De C.P.P. asemenea, susține că, textul de lege invocat de către parchet, art. 3859pct.181p Cod Penal, este o eroare gravă de fapt și solicită a se reține că nu este incident în cauză, întrucât nu există premisele generale pentru aplicarea lui, finalitatea dorită fiind cea de a menține hotărârea de condamnare a primei instanțe, depunând în susținerea cuvântului un set de concluzii scrise.
Partea vătămată intimată, solicită respingerea recursului formulat de parchet.
Inculpatul, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de parchet și achitarea sa.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 100 din 17 septembrie 2008, Judecătoria Ineu, în baza art. 178 al. 2 cu art. 74 și 76 lit. d Cod penal a condamnat pe inculpatul A, fiul lui și, născut la data de 09-12-1985, în A, județul A, cetățean R, studii 12 clase, fără antecedente penale, necăsătorit, curier rapid la SC SRL, domiciliat în A,-, -. 11, județul A, CNP -, la 1 an închisoare pentru ucidere din culpă.
A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal mai puțin dreptul de a alege conform art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei de mai sus, a stabilit termen de încercare de 3 ani conform art. 82 Cod penal și a atras atenția asupra art. 83 Cod penal.
În baza art. 14 cu art. 346 Cod procedură penală a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpat sa plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 10 mai 2007, în jurul orelor 15:10, inculpatul, care conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare -, pe DN 79/A, prin localitatea Bârsa, îndreptându-se spre I, iar condițiile de trafic bune și carosabilul uscat, a observat în fața sa, pe partea dreaptă a părții carosabile, un pieton care se deplasa în sensul său de mers, având pe umărul stâng un sac de iarbă. În momentul în care a vrut să depășească persoana respectivă, inculpatul a semnalizat și a claxonat, a virat stânga, înscriindu-se în manevra de depășire acesta s-a întors spre stânga pentru a traversa șoseaua.
Inculpatul circula cu o viteză peste limita admisă in localități de 50 km./, având în momentul deplasării o viteză de 69 - 75 km./, așa cum rezultă din rapoartele de expertiză efectuate in cauză, iar pe acel segment de drum, drumul este în rampă de 10% fiind marcat, prin marcaj longitudinal cu linie continuă.
Inculpatul a realizat pericolul acroșării pietonului - respectiv a frânat brusc, blocând roțile autoturismului, dar a lovit cu partea din față a autoturismului (zona numărului de înmatriculare) pietonul angajat în traversare, în piciorul stâng, după care acesta a fost preluat pe lovindu-se de partea de mijloc a parbrizului.
În urma acestui impact persoana accidentată a fost transportată la Spitalul județean A unde a fost internat în perioada 10 mai 2007 până în data de 12 mai 2007 când survenit decesul acesteia. Din raportul de autopsie medico-legală nr. 136/B/1/13 mai 2007 SJML A rezultă că moartea părții vătămate Gaf ost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui politraumatism cu contuzie cerebrală, fracturi costale multiple, leziuni de organe interne și hemoragie internă consecutivă.
Raportat la cauzele producerii accidentului, în cursul urmăririi penale s-au efectuat două expertize. Prin raportul de expertiză tehnică-auto întocmit de expert s-a concluzionat că viteza de deplasare peste limita legală nu are legătură de cauzalitate cu producerea accidentului. Din raportul de expertiză tehnică auto întocmit de inginer s-a concluzionat că inculpatul putea evita accidentul dacă viteza de deplasare a autoturismului era în limita legală și dacă respecta semnele de circulație și marcajele din zonă, care interziceau depășirea în segmentul de drum respectiv.
Prin raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expertul aflat la dosar (filele 102-118) s-a exprimat punctul de vedere că impactul cu victima nu putea fi evitat, nici dacă inculpatul conducea autoturismul cu o viteză de 50 km./, nefiind relevantă viteza de rulare de aproximativ 75 km./ și că persoana accidentată avea posibilitatea să se deplaseze pe trotuarul amenajat în afara părții carosabile, pe partea, raportat la sensul său de mers și să nu se angajeze brusc în traversare, înainte de a se asigura, că din spatele său nu circulă nici un mijloc auto și aceasta cu atât mai mult cu cât vizibilitatea spre stânga îi era obturată de sacul pe care îl avea în spate.
Față de aceste concluzii ale raportului de expertiză, prima instanță, pentru a stabili dacă în lanțul cauzal care a condus la accidentarea și respectiv la moartea persoanei accidentate, inculpatul are sau nu o culpă, atâta vreme cât inculpatul, prin apărătorul său, a susținut că nu se face vinovat de producerea accidentului, solicitând achitarea sa, analizând împrejurările concrete în care s-a produs accidentul, a apreciat că nu se poate reține împrejurarea că inculpatul nu are nici o culpă în producerea accidentului câtă vreme s-a deplasat cu o viteză neadaptată segmentului de drum pe care făcea deplasarea, că deși în acel segment depășirea era interzisă, carosabilul fiind marcat cu linie continuă, inculpatul a luat hotărârea de a se înscrie în depășire, ignorând faptul că este posibil ca persoana care se deplasa în același sens de mers, să intre din afara părții carosabile pe partea carosabilă, sau să efectueze orice manevră care punea în pericol siguranța circulației.
Așadar, deși a apreciat că, în producerea accidentului, culpa majoră ar aparține persoanei accidentate, care a și decedat în urma traumatismului suferit, și inculpatul are o culpă.
Având în vedere contribuția inculpatului la producerea accidentului precum și întreaga sa conduită, înainte și după producerea accidentului, precum și efortul depus pentru a înlătura consecințele faptei sale, prima instanță a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, făcând aplicarea art. 74 și 76 lit. d Cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul și a cerut să fie desființată sentința în sensul de a se dispune achitarea, potrivit art. 10 lit. d Cod procedură penală, cu motivarea că accidentul s-a produs din culpa efectivă a victimei care a pătruns pe carosabil prin loc nepermis și fără să se asigure.
Prin DP nr. nr.57 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, a fost admis apelul inculpatului A împotriva sentinței penale nr. 100 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr-, pe care o desființează în întregime.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 al. 2 Cod penal.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului iar din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea sumei de 1800 lei în contul Biroului local de expertize, pentru experții, și.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut că apelul este fondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma apelului formulat și din oficiu, în baza art. 371 Cod procedură penală, s-a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă realității, apreciind însă greșit că și inculpatul a avut culpă în producerea accidentului de circulație ce a dus la decesul victimei.
Astfel, este neîndoielnic că în data de 20 mai 2007, în jurul orelor 1500, inculpatul conducea un autoturism pe raza localității Bârsa, înspre localitatea I, pe același sens de mers, în apropierea părții carosabile, pe acostament circulând și victima, având pe umărul stâng un sac cu iarbă. Drumul fiind în aliniament și în rampă cu înclinarea mai mică de 2,23%, victima este văzută de inculpatul care, datorită faptului că victima circula în apropierea părții carosabile, inițiază un viraj mare la stânga apropiindu-se de axa drumului, moment în care victima schimbă brusc direcția de mers, încercând traversarea părții carosabile spre partea sa stânga, pătrunzând pe pe care circula autoturismul condus de inculpat, în momentul în care între autoturismul condus de inculpat și victimă era o distanță de cca. 65 metri.
Observând manevra efectuată de victimă, inculpatul claxonează pentru atenționare și acționează sistemul de frânare a autoturismului dar, cu toate aceste măsuri, victima este lovită de partea frontală a autoturismului, în zona numărului de înmatriculare, în gamba piciorului stâng, este preluată pe după care lovește parbrizul cu capul și este proiectată în fața autoturismului.
În cauză au fost efectuate patru expertize auto, care au stabilit că victima a nesocotit normele de circulație pe drumurile publice, prin aceea că nu a circulat pe trotuar sau pe partea a carosabilului, pe acostament, că a încercat traversarea șoselei prin loc nepermis și fără să se asigure; în ceea ce privește o eventuală culpă a inculpatului, în sarcina acestuia putea fi reținută doar depășirea vitezei legale, cu privire la viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat, concluziile experților fiind diferite, astfel:
- prima expertiză, întocmită de expertul (fila 26 urmărire penală), a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului înaintea frânării era de 84,5 km./, că inculpatul putea evita producerea accidentului prin frânare, dacă circula cu o viteză de până la 63 km./, inculpatul încălcând norma de circulație pentru că a depășit limita legală de 50 km./ și pentru că s-a angajat în depășirea victimei, deși în acea porțiune de drum depășirea este interzisă;
- a doua expertiză, întocmită de expertul (fila 44 urmărire penală), stabilește că autoturismul condus de inculpat se deplasa cu o viteză de 69,4 km./ și că accidentul nu putea fi evitat de inculpat prin frânare, decât dacă ar fi circulat cu o viteză de 34 km./;
- a treia expertiză, întocmită de expertul (fila 102 instanță), stabilește că autoturismul circula cu o viteză de cca. 75 km./, că victima a fost lovită cu o viteză de impact de 58 km./ și că inculpatul nu putea evita producerea accidentului dacă circula cu viteza legală de 50 km./, accidentul putea fi evitat doar dacă autoturismul ar fi circulat cu o viteză mai mică de 20,4 km./;
- a patra expertiză, efectuată în colectiv de trei experți (fila 43 dosar instanța de apel) stabilește că autoturismul condus de inculpat circula cu o viteză de 79,75 km./ și că inculpatul ar fi putut evita lovirea victimei prim frânare de urgență, dacă ar fi rulat cu "viteză nu mai mare decât viteza limită legală", cu observația că funcție de condițiile în care a avut loc frânarea și care nu au putut fi stabilite (de exemplu sau alte particule pe suprafața carosabilului și care ar fi putut genera o decelerație mai mică decât cea avută în vedere), există posibilitatea ca și la o viteză de 50 km./ victima să fie lovită de autoturism, dar cu o viteză de impact semnificativ mai mică, de ordinul a 10- 20 km./
Coroborând concluziile experților s-a reținut de către prima instanță că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 49 al. 1 din OUG nr. 195/2002, prin aceea că a circulat cu o viteză mai mare de 50 km./; au fost înlăturate însă concluziile expertului, potrivit cărora inculpatul a încălcat și dispozițiile privind depășirea, în acel sector de drum depășirea fiind interzisă, fiindcă potrivit art. 45 din OUG nr. 195/2002, raportat la art. 118 și 119 din nr.HG 1391/2006 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, depășirea pietonilor nu este interzisă, depășirea fiind definită ca fiind "manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol", pietonii neputând fi considerați "obstacole" (de altfel, ceilalți experți nu evidențiază o astfel de încălcare a regulilor de circulație pe drumurile publice).
Urmează să se stabilească dacă depășirea vitezei legale de 50 km./h poate fi considerată "culpă" în sensul art. 178 alin. 2 Cod penal, privind uciderea din culpă, infracțiunea de ucidere din culpă săvârșindu-se "ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități.".
Instanța de control judiciar a apreciat că simpla depășire a limitelor vitezei legale, în condițiile în care această depășire a limitei de viteză nu este exagerată, nu constituie forma de vinovăție a culpei în nici una din variantele prevăzute la art. 19 alin. 2 Cod penal, inculpatul neputând să prevadă conduita nefirească a victimei. Apreciind că inculpatul nu a comis fapta fără vinovăție, prima instanță a avut în vedere și împrejurarea că pentru evitarea impactului cu victima, inculpatul ar fi trebuit să circule cu viteze semnificativ mai mici decât viteza legală (expertizele și ), sau chiar cu viteza legală de 50 km./h când victima ar fi fost de asemenea lovită (noua expertiză, "observația" colectivului de experți).
Față de cele mai sus arătate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, tribunalul a admis apelul inculpatului și a desființat în întregime sentința atacată, în sensul că în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 al. 2 Cod penal, cu aprecierea că infracțiunii îi lipsește latura subiectivă, potrivit celor arătate supra.
Împotriva deciziei penale nr.57 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad solicitând casarea hotărârii pronunțate în apel și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Recursul este fondat.
Analizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările formulate de parchet, precum și de celelalte părți și din oficiu, în condițiile prev.de art.3859alin.3 C.P.P. se constată că Tribunalul Arad în mod greșit a admis apelul inculpatului A și a dispus achitarea acestuia, în baza art.11, pct.2, lit.a C.P.P. raportat la art.10 lit.d C.P.P. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.178 alin.2
Cod PenalAstfel, deși instanța reține că inculpatul a încălcat dispozițiile legale, prin faptul că a circulat cu o viteză mai mare de 50 km/, totuși apreciază că simpla depășire a limitei vitezei legale, nu constituie o formă de vinovăție a culpei.
Potrivit art.72 alin.4 din OUG. 195/2002 " pietoni surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector ". Conform expertizelor efectuate în cauză, este evident că inculpatul nu a respectat prevederile legale, deoarece a circulat cu o viteză mult mai mare decât cea legală.
În această situație nu putem discuta de o culpă exclusivă a victimei, în producerea accidentului, atâta timp cât condiția respectării prevederilor legale nu este îndeplinită în ceea ce-l privește pe inculpat.
În consecință, Curtea apreciază că soluția pronunțată de Judecătoria Ineu, prin care a dispus condamnarea inculpatului, în baza art.178 alin.2 p, cu reținerea de circumstanțe atenuante, la 1 an închisoare și cu aplicarea art.81, 82.Cod Penal, este o hotărâre temeinică și legală.
Această instanță a analizat împrejurările concrete în care s-a produs accidentul, faptul că pe lângă culpa majoră a victimei există și culpa inculpatului, care a circulat cu o viteză neadaptată segmentului de drum, pe care făcea deplasarea.
Așa fiind în baza art.38515pct.2, lit.a C.P.P. va fi admis recursul declarat de parchet, casată decizia penală recurată și menținută hotărârea primei instanțe.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.a p Cod Penal admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr.57 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, casează decizia și menține hotărârea primei instanțe, Judecătoria Ineu.
În baza art.192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: VI/16.06.2009
Dact: 2 exempl/ 16 Iunie 2009
Primă instanță: Judecătoria Ineu
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
