Furtul (art.208 cod penal). Decizia 701/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 701
Ședința din publică din data de 04 septembrie 2008 PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 07.12.1985, domiciliat în comuna, sat, nr. 296, județul P împotriva deciziei penale nr. 101 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 66 din 15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care, în baza art. 208 alin. 1-4 art. 209 alin. 1 lit. e, g, i, Cod penal cu aplic. art. 74 lit. c Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din 24.12.2006.
De asemenea, în baza art. 83 alin. (1) Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3138 din 27.11.2003 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 07.01.2004 și a fost adăugată această pedeapsă la pedeapsa anterior amintită, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că partea civilă a renunțat la pretențiile civile.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul inculpat, pentru care a răspuns din oficiu avocat în substituirea avocatului, din cadrul Baroului P, potrivit delegației avocațiale nr. 6926/2008, depusă la dosar fila 14 și intimatul parte civilă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că susține motivele formulate în apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 101 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 66 din 15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești și pe fond solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsște unul din elementele constitutive și având în vedere atitudinea acestuia de nerecunoaștere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că vinovăția inculpatului rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 66 din 15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești in baza art.208 alin.1 si 4 - 209 alin.1 lit.e,g,i Cod penal cu aplic.art.74 lit.c Cod penal si art.76 lit.c Cod penal a condamnat inculpatul, fiul lui si, nascut la data de 07.12.1985 in, judetul P, cetatean R, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfacut, ocupatie muncitor, domiciliat in comuna, sat nr.297, judetul P, CNP: -, la pedeapsa de 6( șase) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, fapta din data de 24.12.2006.
In baza art. 83 alin.1 Cod penal a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 3138/27.11.2003 a Judecatoriei P, definitiva prin neapelare la 07.01.2004 si s-a adaugat aceasta pedeapsa la pedeapsa anterior indicata, respectiv 6 luni inchisoare, in final inculpatul avand de executat pedeapsa totala de 2 ani inchisoare.
In baza art.71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a,b Cod penal pe durata executarii pedepsei.
S-a luat act ca partea civila a renunțat la pretentiile civile.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, la data de 24.12.2006, în jurul orelor 500, inculpatul a descuiat cu o cheie potrivită autoturismul marca 1310, de culoare galbenă, cu nr.de înmatriculare -, proprietatea părții vătămate, a pornit motorul și l-a condus pe DJ 234 până în comuna. La întoarcere, din cauza unei defecțiuni la motor, inculpatul a abandonat autoturismul pe podul de la intrarea în comuna.
La data savarsirii faptei, partea vătămata nu și-a dat acordul pentru folosirea autoturismului de catre inculpat.
Situatia de fapt retinuta de instanța a fost dovedita prin urmatoarele mijloace de proba: plangere parte vătămata, proces verbal de cercetare la fața locului, declaratie învinuit, declarație martor G, declaratie martor, declaratie martor, declaratie martor, declaratie martor, adresa nr.-/02.02.2007 a Serviciului Politiei Rutier, copii certificat înmatriculare autoturism nr. PH.99. declaratie parte vătămata - constituire parte civila, declaratie inculpat, declaratie martori, si.
In ceea ce priveste sustinerile părtii vătămate din cursul sedintei publice din data de 10.01.2008 cu privire la faptul ca inculpatul a avut în trecut acordul său pentru a folosi autoturismul marca 1313 cu nr. de înmatriculare PH.99. culoare galbena, instanta, in temeiul art. 75 C.P.P. nu le-a retinut ca servind la aflarea adevarului. Aceasta întrucat cele sustinute de partea vătămata nu se coroboreaza cu fapte sau împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza, fiind chiar contrazise de declaratiile date de inculpat in fața organului de urmarire penala din data de 10.02.2007, 30.01.2007 in care acesta a declarat ca nu cunostea la data savarsirii faptei cine este proprietarul autoturismului.
In drept, fapta inculpatului, constand în aceea ca, in data de 24.12.2006, in timpul noptii (orele 5.00- 5,30) într-un loc public, prin folosirea fara drept a unei chei potrivite, a luat autoturismul marca 1313, cu nr. de inmatriculare PH.99. fără consimțământul proprietarului, cu scopul de a-l folosi pe nedrept, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevazută si pedepsită de art. 208 al.1 si 4, art. 209 al.1 lit.si i Cod penall.
Instanta de fond a facut aplicarea art. 74 lit. Cod penal, avand in vedere atitudinea inculpatului, rezultand din prezentarea înaintea organelor judiciare si comportarea sincera pe parcursul procesului penal.
Sub aspectul laturii subiective, după cum rezulta din modul savărsirii faptei si din declaratiile inculpatului din cursul urmaririi penale si pe parcursul cercetarii judecatoresti, acesta a prevazut rezultatul faptei si a urmarit producerea acestuia.
Astfel, inculpatul a savarsit fapta cu vinovatie sub forma intentiei directe, potrivit prevederilor art. 19 al.1. pct. 1 lit. Cod penal.
Avand în vedere cele reținute, instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru savarsirea infracțiunii de furt calificat, urmand a aplica o pedeapsă cu închisoarea, care să răspunda scopului definit de art. 52 Cod Penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal.
Sub acest aspect, instanta de fond a retinut pericolul social concret al infracțiunii, determinat de modul de savarsire a faptei, valoarea sociala vătămată, urmările care s-au produs și cele care s-ar fi putut produce.
De asemenea, instanta a luat in considerare datele privind persoana inculpatului precum si împrejurarile care atenuează raspunderea penală.
In aceste conditii, in baza art. 76 lit.c Cod penal, instanta de fond a stabilit inculpatului o pedeapsa de 6 luni inchisoare.
După cum rezultă din fisa de cazier judiciar privindu-l pe inculpat acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.3138/27.11.2003 a Judecatoriei P, definitiva prin neapelare la 07.01.2004 la 1 an si 6 luni inchisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendata conform art. 81 rap.la art. 110 Cod penal.
In consecinta, în temeiul art. 83 al.1 instanta de fond a revocat suspendarea conditionata a executarii acestei pedepse de 1 an si 6 luni închisoare pe care adaugat-o la pedeapsa stabilita în cauza de fața, în final inculpatul urmând sa execute pedeapsa totală de 2 ani închisoare.
In privinta pedepselor accesorii, instanta a avut în vedere atat art. 71 si 64 Cod penal cât și Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Protocoalele adiționale si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, în conformitate cu disp. art. 11 al. 1. si art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei conventii de catre România.
In cauza Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea CEDO a constatat încălcarea art. 3. din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii.
In consecintă, instanța de fond a analizat în ce măsura se impune în prezenta cauza interzicerea tuturor drepturilor prevazute de art. 64 lit. Cod penal, fața de natura si gravitatea infractiunii savârsite, precum si în raport de comportamentul inculpatului.
Instanta de fond a retinut că natura faptelor savărsite și ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului duc la concluzia existentei unei nedemnitati în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit.a si b din Cod penal, respectiv dreptul de a alege si a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice si dreptul de a ocupa o funcție implicand exercitiul autoritatii de stat, motiv pentru care exercitiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Ca urmare, potrivit art. 71 Cod penal pe durata executarii pedepsei, inculpatului i se vor interzice drepturile prevazute de art.64 lit. si b Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, fața de sustinerile părtii vătămate -parte civilă care, în ședinta publica din data de 10.01.2008 a declarat ca nu mai solicită recuperarea prejudiciului neacoperit, instanta a luat act de renunțarea la pretențiile civile.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul criticând-o ca netemeinică și nelegală, arătând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, faptei deduse judecății lipsindu-i unul din elementele constitutive, respectiv vinovăția, având în vedere că a avut consimțământul părții vătămate de a lua autoturismul, iar prin decizia penală nr. 101 din 14.04.2008 a Tribunalului Prahova, a fost respins ca nefondat.
Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, din probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată rezultând că, la data de 24.12.2006, în jurul orelor 500, inculpatul a descuiat cu o cheie potrivită autoturismul marca 1310, de culoare galbenă, cu nr. de înmatriculare -, proprietatea părții vătămate, a pornit motorul și l-a condus pe DJ 234 până în comuna. La întoarcere, din cauza unei defecțiuni la motor, care a fost calat, inculpatul a abandonat autoturismul pe podul de la intrarea în comuna.
Probele administrate, respectiv declarațiile martorilor G, și, se coroborează cu declarațiile părții vătămate și cu declarațiile inculpatului, acesta recunoscând atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească că a luat autoturismul fără consimțământul părții vătămate în scopul de a-l folosi fără drept.
Fapta reținută în sarcina apelantului-inculpat a fost corect încadrată juridic, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped.de art. 208 alin.1 si 4 - 209 alin.1 lit.e, g, i Cod penal.
Având în vedere atitudinea inculpatului, rezultând din prezentarea la organele judiciare și recunoașterea faptei pe tot parcursul procesului, în mod temeinic instanța de fond a reținut această împrejurare ca circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal. și i-a dat eficiența prevăzută de art. 76 lit. c Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal, la aplicarea și stabilirea pedepsei ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța a reținut că prin modul de săvârșire, scopul urmărit și prejudiciul cauzat, fapta inculpatului nu a produs o vătămare deosebită a relațiilor sociale ocrotite, partea vătămată renunțând la pretențiile civile în cadrul procesului penal, iar inculpatul, deși este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, în consecință, a stabilit o pedeapsă orientată către minimul special, respectiv de 6 luni închisoare.
Se observă că adaptarea pedepsei concrete s-a realizat de către instanța de fond cu respectarea criteriilor de individualizare legală, pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului fiind între limitele speciale prevăzute de lege și asigurând, totodată, realizarea funcțiilor și scopului pedepsei prev.de art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește critica formulată de inculpat, adoptată după ce acesta a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea expusă mai sus și după ce partea vătămată a declarat că renunță la pretențiile civile, se observă că aceasta este nefondată, având în vedere că întreg materialul probator evidențiază că acesta a luat autoturismul fără consimțământul părții vătămate. Nu se poate susține că a avut consimțământul părții vătămate atâta timp cât partea vătămată a formulat plângere pentru sustragerea autoturismului și a declarat constant că nu i-a încredințat autoturismul inculpatului spre folosință în ziua comiterii faptei.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că sentința apelată este legală și temeinică și în consecință, in baza art. 379 al. 1. pct. 1 lit. Cod penal, a respins apelul inculpatului, ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art.192 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a obligat apelantul-inculpat la 220 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul fără a motiva care sunt criticile aduse și fără a se prezenta în instanță pentru a arăta oral nemulțumirea sa față de sentința și decizia recurată.
Examinând hotărârile atacate în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea va constata următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de recurs constată că acesta a fost în mod corect reținută de instanțele fondului și mai mult că nici nu este contestată de recurent.
Ceea ce critică acesta în apel este faptul că nu este vinovat de comiterea faptei întrucât a avut acordul părții vătămate, lipsind intenția laturii subiective a infracțiunii de furt calificat.
Această susținere a fost înlăturată în mod judicios de către tribunal, întrucât inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală și în fața instanței că a luat autoturismul părții vătămate fără consimțământul acesteia, declarație ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză (declarație parte vătămată, declarațiile martorilor G, și ).
În legătură cu încadrarea juridică și individualizarea pedepsei, de asemenea, Curtea constată că acestea instituții au fost corect interpretate și aplicate, neexistând vreun motiv de nelegalitate și/sau netemeinicie cu privire la acestea.
Având în vedere că recurentul nu a arătat niciun caz de casare al hotărârilor atacate, iar cele ce pot fi luate în considerare din oficiu nu au incidență în cauză, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 07.12.1985, domiciliat în comuna, sat, nr. 297, județul P împotriva deciziei penale nr. 101 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 66 din 15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă recurentul la 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 04 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
2 ex/23.09.2008
Red. F/Tehnored.
f- Judecătoria Ploiești
-
a-
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
