Furtul (art.208 cod penal). Decizia 86/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 86/
Ședința publică din 07 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Judecător: - -
Judecător: - - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații:, fiul lui și, născut la data de 09 august 1972 și, fiul lui G și, născut la data de 28 martie 1983, în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr.195/A din 21.11.2007, a Tribunalului Vâlcea, dosar nr. 1904/288/200
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest și asistați de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.528/2008, emisă de Baroul A, lipsă fiind intimata parte civilă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art.304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 Cod procedură penală, permite apărătorilor recurenților, să ia legătura cu aceștia, deoarece se află în stare de arest.
Recurenții inculpați - și, arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul recurenților inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Apărătorul recurenților inculpați, având cuvântul, arată că din probele administrate în cauză rezultă că aceștia au săvârșit infracțiunea de furt, însă pedepsele aplicate inculpaților sunt mult prea mari în raport de faptele săvârșite. Având în vedere că inculpații au colaborat cu organele de urmărire penală și s-a recuperat mai mult de J din prejudiciul cauzat părții civile, solicită admiterea recursurilor și reducerea pedepselor aplicate acestora.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, precizează că ambele instanțe au făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților. Având în vedere prejudiciul cauzat părții civile cât și limitele de pedeapsă prev. de art.208, 209 Cp, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
Recurenții inculpați - și, având pe rând ultimul cuvânt, recunosc și regretă săvârșirea faptelor. Solicită să fie judecați în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.676 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 9 august 1982, în Râmnicu V, domiciliat în localitatea, . nr.54, -, deținut în Penitenciarul Colibași, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.a, g și cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.
În temeiul art.61 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 1052 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.131/2001 a Tribunalului Vâlcea și contopirea acestui rest cu pedeapsa stabilită, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, în condițiile prevăzute de art. 57 și 71 Cod penal, rap. la art.64 lit.a și b din același cod.
În conformitate cu art.350 rap. la art.160 alin.3 Cod procedură penală, fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, iar potrivit art.88 Cod penal, s- dedus din durata pedepsei perioada reținerii și a arestării preventive de la 8 februarie 2007, la zi.
În baza art.208 alin.1 rap. la art. 209 lit. a, g și i cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 28 martie 1983, în Râmnicu V, domiciliat în localitatea,-, județul V, -, deținut în Penitenciarul Colibași, la pedeapsa de 4 ani închisoare, în condițiile art.57 și 71 rap. art. 64 lit. a-b Cod penal.
În temeiul art.350 rap. la art. 160 alin.3 Cod procedură penală, s- menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și a arestării preventive de la 4 aprilie 2007, la zi.
În baza art.14 și urm. Cod procedură penală, art. 998, 999 Cod civil, s-a constatat acoperit, parțial, prejudiciul cauzat părții vătămate SC SRL, administrată de, prin restituirea sumelor de 480 lei și 100 Euro de către numitul. S- luat act că partea vătămată renunțat la pretențiile civile solicitate.
De asemenea, în temeiul art.118 lit.e Cod penal, instanța de fond a dispus confiscarea specială de la inculpați, în părți egale, a sumei de 2370 lei (diferența dintre suma sustrasă de 3200 lei și suma dată lui de 830 lei), respectiv câte 1885 lei de la fiecare.
Potrivit art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, inculpatul - a fost obligat la plata sumei de 800 lei, iar inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru pronunța această sentință, în raport de probatoriul administrat în cauză, prima instanță a constatat că inculpații - și se fac vinovați de comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului privat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. a,g, și i cu aplic. art.37 lit.a, respectiv 37 lit.b din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că cei doi inculpați sunt prieteni și locuiesc împreună în orașul din județul V, anterior fiind condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și viol în formă agravată, de Tribunalul Vâlcea prin sentința penală nr. 131/2001.
După liberarea din detenție, cei doi și-au reluat activitatea infracțională atrăgând și alte persoane, respectiv pe martorul (fost învinuit), față de care parchetul a dispus scoaterea de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni administrative pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal. Martorul locuiește tot pe raza localității, la familia, în apropierea magazinului părții civile la SC SRL.
În aceste împrejurări, în a doua Jal unii ianuarie și începutul lunii februarie 2007, inculpatul împreună cu martorul, au venit în repetate rânduri în magazinul părții civile și au obținut, fie direct, fie prin intermediul vânzătoarei, cu care aceștia chiar s-au împrietenit, informații privind modul de folosire casei de marcat, locul de amplasare și conținutul acesteia, încasările din ultima perioadă, locul și modul de depozitare a sumelor de bani, aflând că încasările în numerar erau depozitate în casa de marcat, fiind predate periodic la câteva zile administratorului societății.
În după-amiaza zilei de 6 februarie 2007, magazinul era închis, vânzătoarea neprezentându-se la serviciu din cauza unor probleme de natură medicală, fiind în cunoștință de cauză, inculpații și au hotărât să sustragă casa de marcat în care se afla o sumă relativ mare de bani. În jurul orelor 23,00, profitând de întuneric și de ora înaintată, inculpatul, cu ajutorul levierului, a forțat lacătele ce asigurau grilajul metalic, în timp ce a asigurat paza. În acest mod, prin efracție, inculpații au pătruns în magazin de unde au sustras casa de marcat, după care s-au deplasat pe malul pârâului B, unde, cu ajutorul aceluiași levier, au reușit să o deschidă, însușindu-și suma de 3200 lei.
În dimineața de 7 februarie 2007, la ora 8,47, inculpatul - i- cerut telefonic martorului să se întâlnească. În prezența coinculpatului, i-a dat martorului suma de 830 lei din suma sustrasă din casa de marcat, cerându-i acestuia să păstreze confidențialitatea asupra celor întâmplate și să plece la fratele său în municipiul D, fapt pe care acesta l-a și realizat.
În cursul aceleiași zile, inculpații, după ce au petrecut mai mult timp la un restaurant și prin magazinele Complexului comercial din Râmnicu V, în jurul orelor 13,00, telefonic, l-au contactat pe martorul care, la rândul său, a sosit în Râmnicu V și împreună cu sora inculpatului s-au deplasat din nou în complexul. Din acest complex comercial, inculpații și martorul și-au cumpărat diverse obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, au consumat mici și bere la un local, cheltuind sume de ordinul milioanelor, atrăgând atenția vânzătorilor că dispun de sume relativ mari de bani.
Martorul, aflând de la că este căutat de organele de poliție, i- contactat telefonic pe inculpați, discutând cu aceștia despre ascunderea participării sau implicării lor la comiterea furtului. În aceste împrejurări, inculpatul a părăsit domiciliul cu scopul de a se sustrage de la ancheta penală, locuind la unchiul său, în comuna, județul V, unde fost depistat de organele de poliție după circa două luni, respectiv la 4 aprilie 2007 când, de altfel, și fost reținut și ulterior arestat preventiv.
Inițial, inculpatul - a negat cu desăvârșire implicarea sa în comiterea furtului, invocând în apărare un alibi potrivit căruia, la data săvârșirii infracțiunii, precum și în tot intervalul 06.02 - 07.02. 2007, orele 16,00, s- aflat permanent la domiciliu. Mama acestuia confirmă această apărare, însă declarația ei este primită cu rezerve datorită gradului de rudenie apropiat, depoziție ce este în evidentă contradicție cu restul materialului probator, iar celelalte persoane audiate ca martore în vederea elucidării alibiului invocat, au infirmat apărarea inculpatului.
În cursul anchetei penale, respectiv la 09 februarie 2007, inculpatul -, în prezența apărătorului, în fața procurorului a recunoscut furtul comis, precizând însă că împreună cu ar fi forțat lacătele de la grilajul magazinului, după care martorul ar fi sustras casa de bani și, ulterior, au împărțit suma găsită, respectiv 2700 lei.
De asemenea, și în fața judecătorului, în aceeași zi, când s- dispus luarea măsurii arestării preventive, același inculpat avut aceeași atitudine de recunoaștere faptei. Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date, susținând că nu a comis fapta, adoptând aceeași poziție în cursul cercetării judecătorești.
Inculpatul care, la scurt timp după comiterea infracțiunii, părăsit domiciliul și s- ascuns, evident, în scopul sustragerii de la ancheta penală, a negat orice participare la comiterea acestei infracțiuni, susținând că pe, o veche cunoștință a sa, nici nu l-ar mai cunoaște după fizionomie.
Martorul a fost anchetat inițial în calitate de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii de furt însă, la final, procurorul a apreciat că acesta nu este decât tăinuitor al unei părți din suma sustrasă de ceilalți doi inculpați, dispunând scoaterea de sub urmărire penală și sancțiunea acestuia cu amendă administrativă în cuantum de 10.000 lei. El a indicat lucrătorilor de poliție locul în care se afla ascunsă casa de marcat, respectiv într-un tufiș de pe malul pârâului B, lângă un pod, aceasta fiind ridicată și prezentată părții vătămate care a recunoscut-o, reintrând în posesia ei.
Prejudiciul total cauzat părții vătămate, inclusiv distrugerea lacătului grilajului, casei de marcat, fost evaluat la suma de 4700 lei, din care predat părții vătămate sumele de 480 lei și 100 euro, reprezentantul părții civile a precizat că, deși prejudiciul nu a fost acoperit decât parțial, nu mai emite pretenții civile. Prima instanță a apreciat că inculpații și au comis acest furt în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv postexecutorie.
Primul inculpat a fost condamnat de Tribunalul Vâlcea la pedeapsa de 8 ani închisoare, prin sentința penală nr.131/2000, fiind arestat la 15 august 2001 și eliberat la 27 septembrie 2006, având un rest neexecutat de 1052 zile închisoare. Față de acesta s- făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 Cod penal, dispunându-se revocarea liberării condiționate cu privire la acest rest și contopirea lui cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză.
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost condamnat, de aceeași instanță, la pedeapsa de 4 ani închisoare, fiind liberat la 3 martie 2004, rămânând cu un rest neexecutat de 529 zile, furtul fiind comis după împlinirea duratei pedepsei.
La stabilirea și aplicarea pedepsei precum și a modalității de executare, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă, modul și împrejurările comiterii faptei, întinderea prejudiciului care nu fost reparat decât parțial și nu ca urmare a atitudinii inculpaților, poziția inculpaților față de faptă și urmările acesteia, comportarea lor pe parcursul procesului, starea de recidivă, datele ce caracterizează persoana lor și anume: vârsta, studiile ocupația, statutul social, situația familială.
În ceea ce privește măsura arestării preventive, instanța de fond a apreciat că motivele avute în vedere inițial nu s-au schimbat și nu este oportună punerea lor în libertate, dispunându-se menținerea acesteia, precum și computarea din durata pedepsei a perioadei reținerii și arestării preventive.
De asemenea, s-a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat, a prejudiciului rămas nereparat, respectiv sumei de câte 1085 lei.
Împotriva acestei sentințe, inculpații - și au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând, pe de o parte faptul că pedepsele aplicate sunt prea aspre, iar, pe de altă parte, solicitând achitarea, întrucât se consideră nevinovați, adevăratul autor al furtului fiind martorul.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.195/A din 21 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații - și -, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, a dedus în continuare detenția și a obligat pe inculpatul - să plătească statului suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, tribunalul constatat că prima instanță, în concordanță cu probatoriul administrat stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția acestora, precum și încadrarea juridică dată faptelor de care sunt acuzați și condamnați.Vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită și confirmată cu sesizările și declarațiile părții vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, planșele fotografice judiciare declarațiile, martorului, procesele-verbale de con fruntare, depozițiile martorilor:, - coroborate cu declarațiile și recunoașterea inițială furtului de către aceștia.Ca atare, a fost exclusă pronunțarea unei soluții de achitare, așa cum au solicitat.
Inculpații au comis furtul în stare de recidivă postcondamnatorie și respectiv postexecutorie, la scurt timp după liberarea din detenție, cei doi și-au reluat activitatea infracțională, pedepsele anterioare neavând asupra lor nici un efect pozitiv, ceea ce evidențiază un grad de pericol social ridicat față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
Tribunalul a apreciat că, individualizarea judiciară pedepselor aplicate inculpaților, s- făcut de către instanța de fond cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.52 și 72 din Codul penal, și față de considerentele expuse anterior și nu se impune redozarea acestora.
Față de cele ce preced, tribunalul, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct.1 lit. Cod procedură penală, a respins apelurile ca nefondate, a menținut măsura arestării preventive și a dedus în continuare detenția.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, solicitând o nouă individualizare a pedepsei și scăderea acesteia, ținându-se seama de prejudiciul relativ mic, de faptul că J din el s-a recuperat și de împrejurarea că inculpații au colaborat cu organele de urmărire penală.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că acestea sunt nefondate.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, rezultă că cei doi inculpați-recurenți, la data de 6 februarie 2007, pe baza informațiilor pe care le dețineau de la vânzătoarea magazinului aparținând "", au forțat lacătul de la grilajul metalic și au sustras casa de bani în care se afla suma de 3.200 lei, pe care au luat-o și au cheltuit-o împreună cu alte persoane, casa de bani fiind abandonată pe malul.
Este adevărat că, în fața instanței de recurs, amândoi inculpații au recunoscut săvârșirea faptei și au arătat că o regretă, dar nu este reală susținerea apărătorului acestora, în sensul că inculpații ar fi "colaborat" cu organele de urmărire penală. Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, inculpații au avut o poziție oscilantă, nu au recunoscut săvârșirea faptelor, învinuindu-l pe martorul. Doar înainte de propunerea de arestare, la procuror și fața judecătorului chemat să soluționeze propunerea de arestare preventivă, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, însă, ulterior, și-a schimbat această declarație.
Nu este reală nici susținerea în sensul că inculpații recurenți ar fi contribuit la recuperarea prejudiciului, martorul fiind cel care a indicat organelor de poliție locul în care a fost abandonată casa de bani și a restituit reprezentantului părții civile sumele de 230 lei și 100 Euro, cei doi inculpați neacoperind diferența de prejudiciu.
Pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită de către cei doi inculpați este de la 3 la 15 ani, iar în condițiile în care inculpatul - se afla la momentul săvârșirii faptei în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind liberat condiționat dintr-o pedeapsă pentru infracțiuni grave, iar inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, curtea consideră că pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită de către prima instanță a fost corect individualizată, ținând seama de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, persoana fiecărui inculpat și comportarea lor în cursul judecății.
Constatând că nu există nici un alt caz de casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, iar motivele invocate de către recurenți sunt neîntemeiate, curtea va respinge ca nefondate recursurile acestora, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza dispozițiilor art.385/17 alin4 rap. la art.88 Cod penal, va deduce din durata pedepsei perioada executată în arest preventiv, în continuare de la data pronunțării deciziei recurate, respectiv 21 noiembrie 2007, până la data de 7 februarie 2008, data pronunțării prezentei hotărâri.
In baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații: fiul lui și, născut la data de 9 august 1982, în Râmnicu V, - și, fiul lui G și, născut la data de 28 martie 1983, în Râmnicu V, -, ambii deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr. 195/A din 21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-
Deduce durata arestării preventive, de la 21 noiembrie 2007, data pronunțării deciziei, până la data de 07 februarie 2008, data pronunțării prezentei hotărâri.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi. 07 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/11 februarie 2008
Jud.fond
Jud.apel /
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu
