Furtul (art.208 cod penal). Decizia 900/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 900
Ședința publică de la 29 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpata împotriva deciziei nr.132/A/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpata recurentă lipsă, avocat ales, partea vătămată intimată personal, lipsă fiind celelalte părți vătămate intimate.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului formulat, casarea deciziei penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluționării laturii civile.
Apărătorul ales al inculpatei, solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, casarea deciziei penale recurate și în rejudecare, achitarea inculpatei, în baza art.10 lit.c C.P.P. existând dubii în ceea ce privește săvârșirea faptelor de către inculpată, din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția acesteia, nu există nici o amprentă care să aparțină inculpatei, existând suficiente dubii care nu pot conduce la condamnarea inculpatei.
Partea vătămată intimată, solicită condamnarea inculpatei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 1897/12.09.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i Cod penal, a fost condamnată inculpata, fiica lui și, ns. la 16.06.1988 în A, cetățean român, fără antecedente penale, domiciliată în A, str. -. 58,. C. 5 jud. A, CNP -, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal s-au interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate și s-a fixat un termen de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a constatat reparat parțial prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată și a fost obligată inculpata să plătească acesteia suma de 7000 lei daune materiale.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În dimineața zilei de 09.09.2007, inculpata se afla în vizită la martora, domiciliată în A, str. -. 61,. C,. 2, județul A, unde a sosit și partea vătămată, prietenă și vecină cu martora. Profitând de neatenția acestora, învinuita a sustras din poșeta părții vătămate cheile de la apartamentul personal, deplasându-se ulterior la domiciliul părții vătămate, unde aceasta locuia împreună cu sora sa și mama sa, situat în A, str. - R,. 63,. B,. 12, cunoscând împrejurarea că nu este nimeni acasă.
Deoarece inculpata nu cunoștea cu exactitate locația apartamentului, a întrebat-o pe martora, despre care cunoștea că este prietenă cu partea vătămată, unde este situat apartamentul în care locuia.
De la numita martora a aflat despre faptul că inculpata ar fi chestionat-o și pe aceasta, despre locația apartamentului părții vătămate.
Între orele 12,30 - 14,00, inculpata a pătruns în locuința părților vătămate folosind chei potrivite, iar din interior a sustras mai multe bijuterii din aur (colier din aur alb și galben din zale, lănțișor din aur cu medalion în formă de cruciuliță, o pereche de cercei, o brățară, un inel), articole de îmbrăcăminte (o pereche de blugi albaștri trei sferturi, o geacă de blugi albastră, o pereche de pantofi sport marca ), un parfum, un telefon mobil marca Samsung, răvășind lucrurile părților vătămate. În aceeași zi inculpata a fost chemată la Poliția Municipiului A, unde martora precum și partea vătămată au recunoscut în pantofii și pantalonii pe care îi purta inculpata ca aparținând părții vătămate și făcând parte din bunurile sustrase.
Prejudiciul cauzat în dauna părților vătămate în valoare totală de 8000 lei a fost reparat parțial prin restituirea unei părți din bunurile sustrase, astfel încât părțile vătămate au arătat că se constituie părți civile în cauză cu suma de 7000 lei.
Fiind audiată de instanță, inculpata și-a susținut nevinovăția, arătând că, fiind în vizită cu partea vătămată la prietena lor comună numita, a văzut cheile în poșeta părții vătămate, a întrebat-o pe aceasta dacă și-a cumpărat mașină, după care le-a lăsat pe pat. A mai arătat că după ce au ieșit din apartament, inculpata a rămas de vorbă cu o vecină și a mers apoi acasă. Despre hainele purtate în acea zi, la poliție, inculpata a arătat că sunt haine primite de la o mătușă care locuiește în și nicidecum nu sunt furate de la partea vătămată. Despre faptul că s-a întâlnit cu martora, a arătat că în dimineața zilei s-a întâlnit cu aceasta, atunci când a plecat de la acea prietenă împreună cu partea vătămată.
În apărare, inculpata a solicitat audierea părții vătămate, a solicitat audierea martorului, și a mătușii din, la adresa căreia primea pachetele expediate de cealaltă mătușă din.
Procurorul a solicitat audierea martorei, probă care a fost încuviințată de către instanță.
Instanța, prin încheierea de ședință din data de 30.05.2007 a admis proba cu martorul, propus în apărare de către inculpată, care a însoțit-o pe inculpată la poliție pentru cercetări, dar a respins proba cu martora ca nefiind pertinentă și utilă cauzei, din dezbateri reieșind că aceasta nu a fost de față nici în timpul și nici după ce au fost săvârșite faptele.
Martora a arătat că s-a întâlnit cu inculpata în ziua când s-a comis infracțiunea, dar nu dimineața ci în jurul prânzului, iar aceasta a întrebat-o dacă știe unde stă partea vătămată și care este numele acesteia de familie. După ce i-a răspuns la întrebări, inculpata a plecat și mai târziu, în aceeași zi a auzit că din locuința părții vătămate au dispărut mai multe bunuri.
Apărarea inculpatei potrivit cărora a primit respectivele bunuri de la o mătușă, a fost contrazisă de martora, care a recunoscut bunurile pe care le purta inculpata, ca fiind ale părții vătămate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate iar în rejudecare să se dispună achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. c) Cod penal în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. c) Cod procedură penală și respingerea pretențiilor civile.
În motivarea apelului s-a aratat că la dosarul cauzei nu există probe care să confirme existența infracțiunii de furt, sens în care în procesul verbal de cercetare la fața locului sunt menționate doar susținerile părții vătămate, urmele papilare ridicate nu aparțin inculpatei cu privire la hainele purtate de inculpată și recunoscute de partea vătămată în sensul că îi aparțin se arată că martorul a arătat că le-a văzut în posesia părții vătămate și anterior furtului. Cu privire la bijuterii se arată că nu există vreo dovadă din care să rezulte că inculpata le-ar fi sustras sau că partea vătămată le-ar fi deținut. Referitor la testul poligraf se apreciază că acesta nefiind unul cu rezultate științifice precise nu poate fi admis ca probă.
Prin decizia penală nr. 381/A/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a fost respins apelul inculpatei împotriva sentinței primei instanțe reținându-se că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă bazată pe probele administrate în cauză.
Împotriva deciziei tribunalului inculpata a declarat recurs.
Prin decizia penală 243/R/3.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoaraa fost admis recursul declarat de inculpată, casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecarea apelului.
S-a reținut că deși prin motivele de apel depuse inculpata a criticat sentința penală prezentând o serie de argumente pentru care se consideră nevinovată instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate.
În rejudecare, examinând apelul în cadrul dat de art. 378 Cod procedură penală și din oficiu conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că este fondat în privința laturii civile a cauzei.
Prin DP nr. nr.132/A/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 1897/12.09.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, pe care a desființat-o în latura civilă a cauzei și rejudecând:
A respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă pentru obligarea inculpatei la plata sumei de 7000 lei daune materiale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu probele administrate în cauză și căreia i-a dat o încadrare juridică corectă.
Fapta inculpatei de a pătrunde fără a avea permisiunea în locuința părții vătămate, după ce în prealabil a sustras cheile din poșeta acesteia, cu scopul de a sustrage diverse bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i) Cod penal.
Motivele invocate de inculpată în apel nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Astfel, conform declarației părții vătămate și a martorului, la întâlnirea care a avut loc la domiciliul acesteia din urmă și la care a fost prezentă și inculpata, cheile de la apartamentul părții vătămate au fost la un moment dat în posesia inculpatei care a întrebat dacă sunt cheile de la mașină sau de la casă. Inculpata a întrebat-o pe numita unde locuiește partea vătămată, respectiv blocul și numărul apartamentului. Inculpata i-a pus aceleași întrebări, despre locuința părții vătămate și numitei care i-a comunicat acest aspect martorului.
Lipsa urmelor papilare ale inculpatei de la fața locului nu sunt în măsură să dovedească nevinovăția acesteia dat fiind comportamentul acesteia astfel cum rezultă din probele analizate anterior.
Cu privire la lucrurile pe care inculpata le purta la momentul la care s-a prezentat la poliție, acestea aparțin părții vătămate conform declarației acesteia și a planșelor foto existente la dosar și în care partea vătămată poartă aceste articole de îmbrăcăminte. Mai mult, jacheta de blugi este descusută în partea și are un nasture diferit de ceilalți, aspecte menționate de către partea vătămată în declarația de la urmărire penală și care sunt evidente în fotografiile existente la dosar.
Declarația martorului și de care se prevalează inculpata, nu este relevantă și nu se coroborează cu probele administrate în cauză. Astfel, martorul afirmă că nu a văzut la inculpată îmbrăcăminte și bijuterii care să nu îi aparțină dar în același timp nu poate preciza ce haine purta inculpata la poliție. Precizăm că inculpata s-a prezentat la poliție însoțită de acest martor în aceiași zi în care a comis și infracțiunea, sens în care martorul nu putea să vadă aceste articole de îmbrăcăminte anterior în posesia inculpatei iar bijuteriile nu erau asupra acesteia.
De asemenea susținerea inculpatei că la ora săvârșirii faptei se afla la locuința tatălui său este contrazisă de declarația tatălui respectiv și de declarația martorei.
În motivele de apel, inculpata face aprecieri eronate cu privire la fotografiile depuse la dosarul cauzei în dovedirea existenței colierului. Astfel din declarația numitei, sora părții vătămate și din fotografiile depuse la fila 28 urmărire penală, reținem că acest colier a fost adus în țară în anul 2006, lăsat în posesia părții vătămate și nu cumpărat în acest an, sens în care nu există nici un dubiu cu privire la fotografia din data de 01.05.2004 în care apare purtând acest colier.
Cu privire la testul poligraf tribunalul, a reținut că prima instanță nu și-a întemeiat soluția pronunțată pe rezultatul acestuia, care a relevat un comportament simulat al inculpatei ci pe ansamblul probelor administrate în cauză.
Celelalte chestiuni invocate în apel, respectiv întrebările retorice pe care și le pune inculpata cu privire la poziția obiectelor, la obișnuința adolescentelor de a-și schimba între ele articole de îmbrăcăminte și prezumata naivitate a inculpatei sunt simple speculații care nu pot fi reținute în favoarea acesteia.
Astfel din declarația martorului (fila 44 dosar judecătorie) reținem că acesta s-a deplasat cu inculpata la poliție dar nu știe dacă partea vătămată era la poliție, ceea ce explică faptul că inculpata s-a prezentat la poliție purtând hainele sustrase. Mai mult, aceasta a restituit obiectele de îmbrăcăminte deși susține că nu ea este persoana care le-a sustras.
Pedeapsa aplicată inculpatei este corect individualizată și în măsură să-și atingă scopul astfel cum este prevăzut în art. 52 Cod penal și fără executarea efectivă a acesteia.
În privința laturii civile a cauzei tribunalul a constatat că partea vătămată nu a făcut dovada valorii bijuteriilor sustrase, respectiv nu a fost în măsură să depună acte de proveniență a acestora și din care instanța să poată reține dacă sunt confecționate din aur și valoarea acestora, sub acest aspect apelul inculpatei fiind fondat.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379 pct. 2, lit. a) Cod procedură penală a admis apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 1897/12.09.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, pe care a desființat-o în latura civilă a cauzei și rejudecând:
A respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă pentru obligarea inculpatei la plata sumei de 7000 lei daune materiale.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei Tribunalului Arad au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpata .
Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada criticat decizia pentru netemeinicie în ce privește modul în care a fost soluționată latura civilă a cauzei.
Se arată că în situația în care instanța a menținut hotărârea de condamnare pentru săvârșire a infracțiunii de furt avea obligația de clarifica toate aspectele cauzei inclusiv în ce privește latura civilă a cauzei. Astfel nu s-a întreprins nici un demers pentru a stabili contravaloarea bunurilor sustrase.
Chiar dacă părțile vătămate nu au fost în măsură să depună actele de proveniență ale bijuteriilor ele puteau dovedi valoarea bijuteriilor prin alte mijloace de probă.
Părțile vătămate au descris la fel bunurile sustrase, inclusiv bijuteriile și toate susțin că erau din aur fapt dovedit cu fotografiile depuse la dosar și cu declarațiile martorilor și.
Inculpata a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că în lipsa oricărei probe s-a dispus condamnarea sa pentru o infracțiune pe care nu a comis-
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art.38510al.21cpp se constată că recursurile formulate în cauză sun fondate pentru următoarele considerente:
Din examinare actelor de la dosar se reține că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat reținându-se că în data de 09.09.2006 inculpata a pătruns în locuința părții vătămate, folosind chei potrivite, și de unde a sustras mai multe bijuterii(colier de aur alb, și galben din zale, lănțișor din aur cu medalion în formă de cruciuliță, o pereche de cercei, o brățară, un inel) articole de îmbrăcăminte și încălțăminte (o pereche de blugi albaștrii treisferturi o giacă de blugi albastră, o pereche de pantofi marca ) un parfum, un telefon mobil marca Samsung.
Procedând la judecarea cauzei, instanța de fond a condamnat inculpata la pedeapsa de 3 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, reținând vinovăția acesteia pentru sustragerea bunurilor părții vătămate enumerate mai sus și a obligat inculpat să despăgubească partea vătămată cu contravaloarea bunurilor care nu au mai fost recuperate.
Instanța de apel, după casarea cu trimitere spre rejudecare a apelului inculpatei, a menținut soluția instanței de fond pe latură penală dar a respins pretențiile părții vătămate pe motiv că aceasta nu a depus acte de proveniență a bijuteriilor și nu s-a dovedit dacă sunt confecționate din aur și care este valoarea acestora.
Decizia Tribunalului Arad este netemeinică și nelegală.
O justă soluționare a unei cauze presupune examinarea acesteia sub toate aspectele de fapt și de drept atât în ce privește latura penală cât și latura civilă.
Examinând hotărârea recurată se constată că instanța de apel a fost preocupată mai mult de soluționarea laturii penale constatând că sunt probe suficiente pentru reținerea vinovăției inculpatei.
Aplicarea pedepsei în cazul infracțiunii de furt însă nu este posibilă fără a stabili cu certitudine valoarea prejudiciului cauzat aceasta fiind unul din criteriile esențiale care stau la baza individualizării pedepsei.
Chiar dacă partea vătămată nu a fost în măsură să depună la dosar acte de proveniență a bijuteriilor sustrase instanța, în virtutea rolului său activ, avea obligația de clarifica latura civilă a cauzei prin administrarea oricăror alte probe prev. de lege inclusiv cu declarațiile unor martori și cu care poate fi dovedită atât existența bijuteriilor, conținutul acestora precum cât și valoarea lor.
Pe de altă parte din motivarea deciziei recurate nu rezultă cu claritate ce acte materiale se mai rețin în sarcina inculpatei respectiv dacă este vinovată de sustragerea tuturor bunurilor menționate în actul de acuzare inclusiv bijuteriile sau doar pentru articolele de îmbrăcăminte care s-au găsit asupra inculpatei și care au fost restituite părții vătămate.
Prin urmare clarificarea acestor chestiuni este esențială și este de natură să influențeze soluția procesului astfel că fiind incident motivul de recurs prev. de art. 3859al.1 pct 10 cpp vor fi admise recursurile parchetului și a inculpatei, în baza art.38515pct. 2 lit. c cpp se va casa decizia Tribunalului Arad și se va dispune rejudecarea cauzei în apel.
Cu ocazia rejudecării cauzei în apel instanța de apel va administra toate probele pe care le consideră necesare în vederea soluționării temeinice a cauzei atât în ce privește latura penală cât și cea civilă respectiv va stabili cu claritate dacă partea vătămată a avut în locuință bijuteriile și celelalte bunuri care nu au fost restituite și despre care se afirmă că au fost sustrase și care este valoarea acestora.
În acest sens va fi audiată partea vătămată și i se va pune în vedere să prezinte și să dovedească prin orice mijloc de probă, conform prev. art. 63 cp, și nu numai cu înscrisuri, proveniența și valoarea bunurilor.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.c p Cod Penal admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpata împotriva deciziei nr.132/A/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează decizia recurată și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Arad, în apel.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 29 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED CC/08.10.2008
Dact: 2 exempl/ 01 Octombrie 2008
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
