Furtul (art.208 cod penal). Decizia 901/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 901
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
Judecător G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.68/30.06.2009 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul recurent lipsă, avocat ales, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, hotărârea recurată fiind netemeinică și nelegală, atât în latură penală cât și în latură civilă, solicitând în principal casarea deciziei penale recurate și, în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului, în baza.10 lit. c C.P.P. fapta nefiind săvârșită de către inculpat. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a se administra probele testimoniale solicitate în cauză.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, în sensul înlăturării interdicției dreptului de a alege, în rest solicită respingerea recursului, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 131 din 08.04.2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Reșița în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g,i Cod penal, cu aplicarea art. art. 74 lit. a și art. 76 lit. Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 6 (luni) închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 71 al.1 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu prev. art. 82 cod penal.
În baza art. 71 al.4 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și a art. 998, art. 999, fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a fost obligat inculpatul, să plătească acesteia contravaloarea a 200 aur de 14 K și a 480 aur de 18
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S, din data de 04.07.2007, emis în dosarul nr. 302/P/2007, înregistrat la Judecătoria Reșița sub numărul 2948/290/12.07.2007, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al.1 art. 209 al.1 lit. g, i Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în luna februarie 2007, a sustras, în timpul nopții și prin efracție, mai multe bijuterii din aur din posesia părții vătămate.
În luna februarie 2007 inculpatul a pătruns, în timpul nopții și prin efracție, în locuința părții vătămate situată în Reșița,-,. D,.1, iar din interior a sustras mai multe bijuterii din aur, în greutate de aproximativ 700 de aur de 14, respectiv 18 karate
La data de 24.02.2007, inculpatul i-a oferit spre vânzare martorei mai multe bijuterii din aur, respectiv: 3 inele, o pereche de cercei, un lanț cu o cruciuliță și un medalion. A convenit cu martora să cumpere lanțul și un inel pentru suma de 200 euro fiecare. Întrucât martora nu avea întreaga sumă i- solicitat cumnatei sale, martora, un împrumut de 100 euro.
Martora i-a dat inculpatului suma de 100 euro, iar diferența urma să-i fie dată în aceeași seară, în jurul orelor 19,00.
Între timp martora împreună cu mama sa, martora, au mers la domiciliul martorei pentru a primi suma de 100 euro și pentru a-i arăta acesteia din urmă bijuteriile aduse de inculpat.
Martora, fiind colegă de serviciu cu partea vătămată și știind de la aceasta că i-au fost sustrase bijuteriile, văzându-le a bănuit că ar putea fi sustrase și a sunat-o pe partea vătămată, care a venit la domiciliul martorei împreună cu un agent de poliție, după care au mers la domiciliul martorei, în că la ora 19,00 va reveni inculpatul pentru a primi diferența de bani, însă acesta nu a mai venit.
Partea vătămată a recunoscut bijuteriile ca fiind ale sale și i-au fost restituite de organele de poliție pe bază de dovadă.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu contravaloarea a 200 aur de 14 karate și 480 de aur de 18 karate.
Fiind audiat, în faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că bijuteriile oferite martorelor spre vânzare le-a cumpărat din Germania. În faza de judecată inculpatul nu a putut fi audiat întrucât nu s-a prezentat la nici un termen de judecată.
Din procesul verbal de executare a mandatului de aducere a reieși că inculpatul ar fi plecat în străinătate, motiv pentru care instanța a dispus citarea sa și prin afișare la Consiliul Local Reșița.
Apărarea inculpatului a fost contrazisă de celelalte probe administrate în cauză.
Partea vătămată a susținut că se cunoștea cu inculpatul, acesta mai fusese la domiciliul său și știa că deține foarte multe bijuterii.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 42.826/20.04.2007 a rezultat că urmele de forțare de pe rama geamului din tâmplărie PVC descoperite cu ocazia investigării locului faptei puteau fi create de instrumente (șurubelnițe).
Cu ocazia perchiziției domiciliare la locuința inculpatului încuviințată și autorizată prin încheierea nr. 2 din 25.02.2007 a Judecătoriei Reșița au fost ridicate cele 5 șurubelnițe care au fost supuse examinării, iar din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică reieșind că urmele de forțare de pe rama geamului de tâmplărie PVC au putut fi create de instrumente (șurubelnițe) din categoria și ca cele indicate.
Din declarațiile martorelor, și a rezultat că la data de 24.02.2007 inculpatul i-a oferit spre vânzare martorei mai multe bijuterii din aur, care ulterior au fost recunoscute de partea vătămată ca fiind ale sale.
Martorele, și au relatat în depozițiile lor că partea vătămată avea și purta foarte multe bijuterii din aur. Acest aspect a rezultat și din fotografiile depuse la dosar de partea vătămată.
Tot în aceeași perioadă inculpatul i-a oferit spre vânzare și martorului mai multe bijuterii din aur, acesta i-a spus că nu îl interesează, după care inculpatul a mers la o casă de amanet pentru a le amaneta.
Susținerea inculpatului că ar fi cumpărat acele bijuterii din Germania, nu a putut fi reținută întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. De altfel, dacă bijuteriile ce le-a oferit spre vânzare martorei, le-ar fi cumpărat din Germania, inculpatul s-ar fi întors seara la ora 19,00 la domiciliul martorei pentru diferența de 100 euro și pentru a-și recupera celelalte bijuterii nevândute, însă acesta nu s-a mai întors nici în acea seară și nici altă dată.
Părții vătămate i-au fost restituite pe bază de dovadă următoarele bijuterii: un inel cu piatră de culoare neagră, un inel cu piatră de culoare albastră, un inel cu 5 pietre de culoare albă, o pereche de cercei cu diametrul 5,5 cm, un lănțișor cu cruciuliță, o icoană cu Domnului.
În drept, fapta inculpatului care, în luna februarie 2007, a sustras, în timpul nopții și prin efracție, mai multe bijuterii din aur în greutate de aproximativ 700, din posesia părții vătămate, în scopul de a și le însuși pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin 1 lit. g, Cod penal.
Pe latură subiectivă, instanța de fond a reținut intenția directă ca formă a vinovăției, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia.
Sub aspectul individualizării pedepsei pe care instanța de fond i-a aplicat-o inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de săvârșire a acesteia, iar pe de altă parte circumstanțele personale ale inculpatului.
Instanța de fond a ținut seama că inculpatul nu mai are alte antecedente penale, fiind la prima abatere, este căsătorit și are în întreținere doi copii minori, dar și de atitudinea nesinceră a inculpatului în faza de urmărire penală.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal, a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege, făcând aplicarea art.81 Cod penal prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și văzând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că inculpatul, prin fapta sa ilicită, a cauzat părții vătămate prejudicii materiale, iar în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 cod civil ( faptă ilicită, raport de cauzalitate, prejudiciu și culpa).
Instanța de fond, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală, cu referire la art. 998 Cod civil a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă și a obligat inculpatul să plătească acesteia contravaloarea a 200 aur de 14 karate și 480 de 18 karate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie; s-a solicitat achitarea sa în baza art.10 lit.c Cod procedură penală susținându-se că nu există probe certe care să dovedească că este autorul furtului întrucât șurubelnițele ridicate de la domiciliul său nu au făcut dovada că ar fi fost folosite în săvârșirea infracțiunii, iar din probele dosarului rezultă că alte persoane - fiul și soțul părții vătămate - ar putea fi autorii furtului. În latură civilă se susține că partea vătămată nu și-a dovedit pretențiile civile.
Prin Decizia penală nr. 167/20.11.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a fost admis apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.131 din 08 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial, în latură civilă, în sensul că l-a obligat pe inculpat să-i plătească părții vătămate contravaloarea a 200 aur de 18 K și 480 aur de 14
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, solicitând în principal, casarea deciziei instanței de apel și achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat, iar în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru administrarea probelor testimoniale solicitate în cauză.
S-a menționat în motivarea recursului că în fața instanței de apel, prin apărător, inculpatul a solicitat reaudierea martorilor și, însă în final aceste probe nu au mai fost administrate.
Prin Decizia penală nr. 118 R din 09 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul formulat de inculpat, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul C-, pe motiv că instanța de apel nu a administrat două probe esențiale pentru aflarea adevărului, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului la apărare de care beneficiază inculpatul, condiții în care s-a apreciat că inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr- din 23.03.2009, pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul.
În rejudecarea apelului, inculpatul-apelant a solicitat desființarea sentinței instanței de fond și rejudecându-se cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală și să se respingă pretențiile părții civile, acestea nefiind dovedite. În motivarea acestor solicitări, inculpatul -apelant, prin apărătorul său, a arătat că fapta nu a fost săvârșită de acesta, întrucât era de serviciu în noaptea respectivă, fără contract de muncă, la firma numitului; în latură civilă, s-a arătat că prejudiciul pretins de partea civilă nu a fost dovedit, la pronunțarea soluției în latura civilă, instanța de fond bazându-se exclusiv pe afirmațiile părții vătămate.
Prin DP nr. 68/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 131/08.04.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial, în latură civilă, și rejudecând, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia contravaloarea a 200 aur de 18 K și a 480 aur de 14k. au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, în rejudecarea apelului a fost citat cu citație și mandat de aducere ca martor, numitul și s-a efectuat o adresă la pentru a se identifica dacă au existat raporturi de muncă între această societate și inculpat, conform considerentelor deciziei de casare. La ultimul termen de judecată, datorită imposibilității administrării acestor probe și considerând că acestea nu sunt utile și pertinente pentru soluționarea cauzei, instanța de apel a revenit asupra lor.
Verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 și art.378 Cod procedură penală, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de desființare, tribunalul a constatat că apelul formulat de inculpatul este fondat, fiind admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Motivele invocate în apel d e către inculpat sunt neîntemeiate.
Astfel, în latură penală, tribunalul a apreciat că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele administrate în cauză.
Inculpatul, în declarația dată în faza de urmărire penală (fila 107 dosar urmărire penală) nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că bijuteriile reclamate de partea vătămată au fost cumpărate din Germania în anii 1992 - 1993 și că în noaptea reținută ca fiind data săvârșirii infracțiunii, era de serviciu, ca bodyguard la firma administrată de martorul.
Cele declarate de inculpat sunt însă contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
Declarația inculpatului referitoare la achiziționarea din Germania a bijuteriilor ce fac obiectul material al infracțiunii reținute în sarcina sa urmează a fi înlăturată având în vedere faptul că prin declarațiile martorilor (fila 68 dosar fond), (fila 69 dosar fond) și (fila 80 dosar fond) s-a făcut dovada că inculpatul a oferit spre vânzare bijuterii pe care partea vătămată le-a recunoscut ca fiind ale sale și având în vedere faptul că partea vătămată, cu martorii Ő. (fila 18 dosar urmărire penală) și (fila 53 dosar fond) și cu fotografiile de la filele 15-16, 22, 25-26 și 29 dosar urmărire penală a făcut dovada că bijuteriile oferite spre vânzare de către inculpat erau ale sale.
Și cealaltă apărare a inculpatului a fost înlăturată, având în vedere faptul că, deși martorul (fila 100 dosar urmărire penală) a declarat că în noaptea de 17/18.02.2007 inculpatul s-a aflat la serviciu, nu s- făcut dovada că la sediul unde trebuia să-și desfășoare inculpatul activitatea s- efectuat vreun control, astfel încât această declarație a martorului nu este relevantă, martorul neputând confirma că inculpatul nu a părăsit postul în timpul nopții.
Prin urmare, din analiza probelor mai sus enumerate, coroborate și cu faptul că la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului au fost găsite mai multe bijuterii cu privire la care partea vătămată a făcut dovada proprietății (filele 82-85 dosar urmărire penală) și cu declarația soției inculpatului (fila 88 dosar urmărire penală) care nu cunoștea despre existența și proveniența bijuteriilor, tribunalul a reținut, așa cum corect a reținut și instanța de fond, că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt reținută în sarcina sa.
Apelul inculpatului este admisibil însă în latură civilă.
Tribunalul a reținut că, prin declarațiile martorilor, Ő., și și prin fotografiile depuse la dosarul de urmărire penală, partea vătămată și-a dovedit pretențiile civile.
Însă, prima instanță a obligat inculpatul la plata contravalorii a 200g aur de 14 k și 480 aur de 18 k, deși în constituirea de parte civilă de la fila 99 dosar fond partea vătămată a specificat că se constituie parte civilă cu suma reprezentând contravaloarea a 200 aur de 18 k și 480 aur de 14
Astfel fiind, inculpatul a fost obligat la plata contravalorii bijuteriilor sustrase, însă în proporția specificată de partea vătămată în constituirea de parte civilă.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 131/08.04.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial, în latură civilă, și rejudecând, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată și a obligat inculpatul să plătească acesteia contravaloarea a 200 aur de 18 K și a 480 aur de 14k. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva deciziei penale nr.68/30.06.2009 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-, a formulat recurs inculpatul care în motivele dezvoltate în scris a solicitat în principal, casarea deciziei instanței de apel și pe fond achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.c C.P.P. respectiv fapta nu a fost săvârșită de inculpat, iar în subsidiar casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se administra probele testimoniale solicitate în cauză. S-a mai arătat că este inadmisibilă ușurința cu care instanța de apel a dispus renunțarea la audierea martorului, deoarece acesta a declarat că acesta nu dorește să participe la acest litigiu, iar pe de altă parte s-a invocat lipsa probelor în ceea ce privește latura civilă, respectiv cu privire la cantitatea și calitatea bijuteriilor în cauză.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este fondat, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.
Prin decizia penală nr.118/R/09.09.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosarul nr-, s-a dispus casarea deciziei 167/20.11.2008 a Tribunalului C S, cu recomandarea ca instanța de apel să procedeze la audierea martorului, respectiv efectuarea unei adrese către SC SRL Reșița, să înainteze instanței fișa de pontaj și a condicii de prezență întocmită pe seama inculpatului.
Instanța de apel reluând judecata cauzei, a dispus citarea martorului, însă așa cum rezultă din procesul verbal pentru executarea mandatului de aducere, de la filele 18, 29 și 40 rezultat că martorul nu este de acord cu prezentarea sa în fața instanței de judecată și că acesta s-ar sustrage executării mandatului de aducere. S-a mai constatat de asemenea că nu s-a răspuns la adresa efectuată de instanța de apel la cele solicitate, respectiv înaintarea documentelor menționate deja mai sus.
Pentru instanța de apel dispozițiile instanței de recurs erau obligatorii și trebuia să se conformeze acestor recomandări care s-au făcut cu ocazia casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei, ordonând aducerea în fața instanței a martorului, deoarece participarea unui martor în procesul penal este obligatorie și nu benevolă, neexistând nici o scuză pentru neexecutarea mandatelor de aducere din partea organelor de poliție în condițiile în care adresa acestuia este cunoscută. De asemenea, este inacceptabil să nu se răspundă la adresa efectuată de către instanța de apel, deoarece documentele solicitate ar putea clarifica anumite aspecte în ceea ce privește latura penală a cauzei și pe aceste probe, înscrisuri, respectiv proba testimonială, s-a bazat întreaga apărare a inculpatului, probe care însă nu au fost administrate, așa cum s-a dispus de către instanța de recurs. De asemenea, instanța apreciază că Tribunalul C S nu putea aprecia că aceste probe indicate de instanța de recurs, nu sunt utile și pertinente pentru soluționarea cauzei și să revină asupra lor, deoarece indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii pentru instanța de apel și trebuia să se conformeze în tocmai acestor recomandări prin luarea unor măsuri ferme, prevăzute de Codul d e Procedură Penală.
În acest fel, Tribunalul C S, încă o dată prin modalitatea în care a procedat a încălcat dreptul la apărare a inculpatului și implicit dreptul la un proces echitabil, așa cum este prevăzut în art.6 din CEDO, iar singura modalitate de asanare a acestei hotărârii este casarea ei trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se administra proba cu martorul și pentru a se obține de la SC SRL Reșița, documentele necesare soluționării cauzei, respectiv fișa de pontaj și condica de prezență, probe care pot avea relevanță în aprecierea laturii penale a cauzei.
Pentru aceste motive instanța va admite recursul formulat de către inculpat, fără însă a analiza cererea formulată de către acesta, în principal, pentru că este prioritar motivul de casare analizat mai sus, și urmează a fi luate în considerare celelalte apărări formulate de către acesta, de instanța de apel și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul S pentru administrarea probelor menționate mai sus.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.c p Cod Penal admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.68/30.06.2009 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul C-.
În baza art.192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 28 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: GB/02.10.2009
Dact: 2 exempl/ 02.10. 2009
Primă instanță: Judecătoria Reșița
Apel: Tribunalul C -
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
