Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 906/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 906
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
Judecător G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 9.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocați aleși și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorii aleși ai inculpatului depun la dosar un memoriu, cuprinzând motivele de recurs, și arată că nu au alte cereri de formulat.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecarea să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului, partea vătămată nu a făcut nici o plângere cu privire la persoana inculpatului, astfel că nu există victime și nu s-a făcut dovada existenței vreunei sume de bani, dată inculpatului, neputându-se dispune menținerea măsurii arestării preventive, atâta timp cât temeiurile avute în vedere la luarea acestuia măsuri nu mai subzistă. De asemenea, susține că este sunt încălcate dispozițiile art.5,6 din CEDO cu privire la termenul rezonabil, solicitând aplicarea dispozițiilor art.139 C.P.P. respectiv interdicția de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecarea să se dispună punerea în libertate a inculpatului, deoarece nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, rechizitoriul fiind emis numai pentru infracțiunea de trafic de persoane nu și pentru droguri, cum a fost emis mandatul de arestare. Declarațiile martorilor și a celor 7 părți vătămate, audiați în cauză, nu sunt împotriva inculpatului, iar în convorbirile telefonice, aflate la dosar, nu apare numele inculpatului, astfel că în sarcina inculpatului nu se pot reține fapte penale, deoarece nu există victime.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea pronunțată de prima instanță fiind temeinică și legală, solicitând menținerea ei, din probele administrate în cauză rezultă implicarea inculpatului în infracțiunea de trafic de persoane.
Inculpatul, având cuvântul, solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 9.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților: arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 41/11.04.2009 emis de Tribunalul Timiș; - arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 42/11.04.2009 emis de Tribunalul Timiș urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 și art. 145 indice 1.C.P.P. au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților și susținute de aceștia.
În baza art. 139 alin. 2.C.P.P.au fost respinse cererile de revocare măsurii arestării preventive formulate de apărătorii aleși ai inculpaților și susținute de aceștia.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, eliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, constatat, din analiza probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale, că temeiurile faptice care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați continuă să subziste.
Față de inculpați continuă să fie incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. în sensul că acuzele care planează asupra acestora vizează infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale reținute drept cadru al săvârșirii faptelor în actul de sesizare al instanței, natura infracțiunilor.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave de un impact social deosebit.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 3002Cpp raportat la prev. art. 160 Cpp și cu respectarea principiilor consacrate de art. 5 alin.1 lit. c teza I din Convenția Europeană a drepturilor omului, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată în termenul legal de 60 de zile.
Pentru aceste considerente și având în vedere că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat, întrucât alte măsuri preventive restrictive de libertate nu oferă la acest moment procesual garanții suficiente pentru protecția ordinii publice, în temeiul art. 139 alin. 1 și 2 Cpp raportat la art. 145 ind. 1 Cpp, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulate de inculpați, prin apărătorii aleși.
Împotriva încheierii de ședință din data de 9.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpatul solicitându-se casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, deoarece din probatoriu existent la dosar nu rezultă vinovăția inculpatului, iar durata măsurii arestării preventive a depășit un termen rezonabil.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea recurată în raport cu solicitările formulate în apărare precum și din oficiu, în condițiile art.3859alin.3 C.P.P. se constată că Tribunalul Timiș, în baza art.3002C.P.P. raportat la art.160 C.P.P. a menținut măsura arestării preventive pentru inculpatul recurent precum și pentru inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere, în mod corect, că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și în consecință menținerea măsurii arestării preventive este justificată.
Având în vedere natura infracțiunii săvârșite, cea de trafic de persoane, precum și circumstanțele reale ale faptei, se constată că inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.
Sub aspectul duratei măsurii arestării preventive se constată că, aceasta nu a depășit un termen rezonabil în raport cu probatoriul care trebuie administrat în cauză și cu complexitatea dosarului.
Așa fiind, se constată că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal, recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.
Potrivit art.192 alin.2 C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 9.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- ca nefondat.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: VI/09.10.2009
Dact: 2 exempl/ 12.10. 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
