Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 905/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 905
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
Judecător G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de către inculpatul împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- la data de 11.09.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, în substituirea avocatului ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Timiș, deoarece aceasta nu este motivată, iar în subsidiar, admiterea recursului, și nemenținerea stării de arest a inculpatului, din probele administrate în cauză nu rezultă pericolul social concret pe care l-ar prezenta inculpatul, cadă s-ar proceda la punerea sa în libertate, iar infracțiunea reținută în sarcina acestuia, nu este o infracțiune de pericol ci de prejudiciu.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, precum și menținerea stării de arest a inculpatului.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol social concret, pentru ordinea publică.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- la data de 11.09.2009, n baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 s C.P.P.-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului .
În baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 a C.P.P. fost menținută starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 09.11.2009.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Având în vedere faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a acestora, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul sa fie implicat in săvârșirea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea presupus infracțională și la natura faptelor săvârșite de către inculpat, se poate aprecia că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. a fost menținută starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 09.11.2009.
Este evident că atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societătii o reactie de nesiguranta sau de revoltă, privarea de libertate a autorului, cel putin pentru o perioada de timp, apare ca fiind pe deplin justificată. Or, în prezenta cauză, există suficiente probe în legătură cu posibila implicare a inculpatului în savarsirea unor activităti ilicite cu consecinte dintre cele mai grave asupra patrimoniului partilor vătămate, astfel că lasarea sa în libertate nu ar contribui la altceva decât la sporirea sentimentului de neîncredere al opiniei publice în capacitatea organelor judiciare de a proteja valorile sociale, situatie incompatibilă cu principiile unei societati democratice.
Ordinea publica, care presupune si crearea si mentinerea unui climat de liniste si securitate în care cetătenii sa-și poată desfăsura viata cotidiană, cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale prin care se exprima personalitatea umană, printre care se regaseste și dreptul oricarei persoane la integritatea patrimoniului, care presupune si buna credintă a tuturor celor care sunt implicati în desfăsurarea unor relatii patrimoniale, ar putea fi si este afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea raportat la faptele grave în care este implicat inculpatul, astfel că în vederea prezervării ordinii publice cel putin pentru o perioadă determinată de timp, mentinerea stării de arest a inculpatului apare ca fiind necesară.
În ceea ce priveste sustinerea apărătorului inculpatului potrivit căreia la termenul de judecată din data de 17.07.2009 mentinerea arestului a fost dispusă de un judecător incompatibil, prima instanță a apreciat că aceasta nu poate fi primită. Incompatibilitatea judecătorului se sanctionează, potrivit art. 197 alin. 1 și 4.C.P.P. cu nulitatea relativă a actului efectuat de către presupusul judecător incompatibil. Incompatibilitatea doamnei judecător a fost invocată de apărătorul inculpatului și în fata instantei de recurs, care a respins exceptia printr-o decizie rămasă definitivă, astfel că acest aspect nu mai poate fi pus în discutie din nou. Mai mult decât atat chiar și în situatia în care s-ar accepta existenta unui caz de incompatibilitate în prezenta cauză, aceasta împrejurare nu ar afecta însăsi valabilitatea încheierii din 17.07.2009 a Tribunalului T, asupra legalitatii și temeiniciei acesteia pronuntându-se Curtea de Apel T, iar potrivit art. 52 alin. 4.C.P.P. organul judiciar care admite o cerere de recuzare sau o declaratie de abtinere putând stabili și în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mentin sau nu.
Apreciind ca dreptul la un proces echitabil si dreptul de a fi judecat de o instanța independenta si imparțiala constituie principii fundamentale, consfințite de art.6 din Convenție, pe care instanța trebuie sa le aplice cu prioritate.
Văzând ca subfinanțarea generala a sistemului judiciar afectează nu doar independenta, ci insasi existenta justiției ca serviciu public in slujba cetățeanului, negând România ca stat de drept,
Hotărârii Adunării Generale a judecătorilor din cadrul Tribunalului Timiș din data de 31.08.2009, potrivit căreia in materie penală vor fi soluționate doar cauzele privind măsurile preventive, asupra mentinerii starii de arest instanta pronuntându-se deja.
Împotriva încheierii Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de apărătorul ales în sensul casării cu trimiterea spre rejudecare la instanța de fond a cauzei întrucât încheierea recurată nu este motivată iar dispozitivul contrazice considerentele hotărârii.
În subsidiar se solicită revocarea arestării întrucât motivele care au determinat arestarea nu mai subzistă.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art. 385 ind.6 al.3 cpp se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Potrivit prev. art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b cpp instanța sesizată cu judecarea unei cauze este datoare să verifice din oficiu,în cursul judecății, dacă inculpatul este arestat, legalitatea și temeinicia acestei măsuri iar dacă se constată că arestarea este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventive au încetat sau nu există temeiuri noi care justifice arestarea se dispune revocarea arestării preventive.
Prin urmare, în raport cu prevederile mai sus menționate, revocarea arestării se poate dispune doar dacă sunt îndeplinite condițiile menționate mai sus.
În speță, se poate observa că nu s-a făcut dovada că temeiurile care stat la baza arestării au încetat astfel că menținerea arestării preventive se justifică în continuare având în vedere că la dosar sunt indicii și probe temeinice care au determinat luarea acestei măsuri, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare iar pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a inculpatului, rezultă din natura infracțiunii pentru care este judecat inculpatul aceea de înșelăciune care a avut consecințe foarte grave, valoarea prejudiciilor precum și din împrejurările și modalitatea de comitere a acestei fapte.
Susținerea apărării precum că încheierea recurată nu este motivată nu poate fi reținută întrucât din examinarea acestei hotărâri rezultă că aceasta este motivată și nu există nici o neconcordanță între considerente și dispozitivul acesteia.
Prin urmare în baza art.385 ind.15 lit. b cpp se va dispune respingerea recursului inculpatului ca nefondat.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- la data de 11.09.2009.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: CC/02.10.2009
Dact: 2 exempl/ 06.10. 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
