Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 907/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 907
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr.128/CC/24.09.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpata, personal, în stare de arest, asistată de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul, arată că înțelege să renunțe la recursul formulat de către avocata, care în prezent nu îl mai reprezintă, sens în care i s-a lua o declarație, atașată separat la dosar.
S-a luat declarație inculpatei, aceasta fiind consemnată în proces - verbal, atașat separat la dosar.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, care este netemeinică și nelegală și respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, deoarece nu există probe la dosar, care să conducă la presupunerea că inculpata a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina ei, există un dubiu, față de cele două declarații ale inculpaților, dubiu care profită inculpatei. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, existând un singur autor.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită a se lua act de declarația acestuia, prin care înțelege să-și retragă recursul formulat de către doamna avocat.
Procurorul solicită a se lua act de faptul că inculpatul și-a retras recursul declarat, Iar cu privire la recursul inculpatei, pune concluzii de respingere a acestuia, încheierea recurată fiind temeinică și legală, din probele administrate în cauză rezultă că, inculpata a participat la săvârșirea faptei.
Inculpata, având cuvântul, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își retrage recursul.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.128/CC/24.09.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, n baza art. 159 alin. 7.C.P.P. raportat la art. 155.C.P.P. cu aplicarea art.143 C.P.P. a art.148 alin.1 lit. f C.P.P. a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, și s- dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30.09.2009 până la data de 29.10.2009, inclusiv.
În baza art. 139 aliniat 1.C.P.P. rap. la art. 145/145 indice 1.C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respectiv localitatea sau țara, formulate de inculpați, prin apărători aleși.
În baza art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la ribunalul Timiș sub nr- la data de 22.09.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat prelungirea măsurii arestării preventive luata față de inculpații și, pentru o perioadă de 30 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174 al.1 și Cod Penal art. 319.Cod Penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că, în data de 31.07.2009, inculpatul, cu ajutorul inculpatei, l-a ucis pe numitul cu mai multe lovituri de cuțit aplicate în inimă, într-o cameră a 1-2 al T, după care, pentru a scăpa de cadavru, au procedat la tranșarea acestuia și introducerea cadavrului în portbagajul autoturismului victimei.
De asemenea, s-a arătat că, în cursul urmăririi penale, au fost extinse cercetările penale față de ambii inculpați privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 319.Cod Penal, iar încadrarea juridică privind faptele inculpatei a fost schimbată sub aspectul săvârșirii de către aceasta a infracțiunii prev. de art. 174 alin. 1.Cod Penal.
În propunere s-a mai precizat că, având în vedere gravitatea faptelor și necesitatea completării materialului de urmărire penală, se impune prelungirea stării de arest întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată, fiind necesară efectuarea următoarelor acte procedurale: examinarea neuropsihiatrică a inculpaților; testarea inculpaților cu aparatul poligraf; efectuarea unei confruntări între inculpați; audieri de martori; examinarea biocriminalistică a obiectelor și probelor biologice ridicate de la fața locului; reaudierea inculpaților; prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea unei soluții legale în cauză.
În probațiune, s-a atașat la dosarul cauzei, dosarul nr. 1987/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, tribunalul reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de 02.08.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișsa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că, la data de 31.07.2009, cu ajutorul inculpatei, l-a ucis pe numitul prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit în inimă, într-o cameră a 1-2
Tot in data de 02.08.2009, prin ordonanță, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpata pentru complicitatea la săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 26.Cod Penal raportat la art. 174 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că, la data de 31.07.2009, l-a ajutat pe inculpatul să-l ucidă pe numitul, prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit în inimă, într-o cameră a 1-2
Prin încheierea penală nr. 107/02.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive fata de cei doi inculpați pe o perioada de 30 zile, emițându-se in acest sens mandatele de arestare preventivă nr. 57 si 58 / 02. 08.2009.
Arestarea preventivă a celor doi inculpați a fost prelungită prin încheierea penală nr. 113/CC/27.08.2009 a Tribunalului Timiș, de la data de 31.08.2009 până la data de 29.09.2009.
Potrivit dispozițiilor art. 155.C.P.P. în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Examinând materialul probator administrat până in prezent, prin raportare la prevederile textului de mai sus, precum si raportat la cuprinsul propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, s-a apreciat că aceasta este întemeiată.
La luarea acestei măsuri, tribunalul a avut in vedere că, la dosarul cauzei, subzistă suficiente indicii în legătură cu posibila implicare a celor doi inculpați în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Pe de altă parte, raportându-ne la împrejurările cauzei, s-a aprecit că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă pericol pentru ordinea publică, în contextul în care, prin activitatea lor ilicită, au încălcat una din valorile sociale fundamentale, respectiv dreptul la viată, iar neluarea unor măsuri preventive față de persoana care a produs o astfel de încălcare a ordinii publice ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
De asemenea, având în vedere și declarațiile contradictorii ale celor doi inculpați, există posibilitatea intrării în contact intre cei doi inculpați, aspect care ar putea să conducă la o influențare pentru stabilirea unei poziții comune.
Totodată, la analizarea acestei propuneri, prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Tribunalul, a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea activități, de o violență deosebită, fiind urmată de încercarea celor doi inculpați de a scăpa de cadavru prin tranșarea acestuia și așezarea bucăților în mai mulți saci de plastic și într-un geamantan, ceea ce denotă sângele de care au dat dovadă cei doi inculpați, cei doi stabilind, fără nici un fel de remușcări, un plan pentru a-și asigura scăparea, plan care presupunea inclusiv abandonarea autoturismului și incendierea acestuia pentru ca victima să nu poată fi identificată, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice în sensul arătat de art. 5 alin 3 al CEDO.
De la momentul luării măsurii arestării preventive nu au intervenit elemente de natură să justifice lăsarea în libertate a inculpaților, nici sub aspectul indiciilor cu privire la posibila implicare a celor doi în săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați si nici sub aspectul diminuării sau dispariției stării de pericol pe care l-ar reprezenta o posibilă punere în libertate a acestora.
Prima instanță fiind sesizată cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a constatat că materialul probator administrat conturează în continuare convingerea că inculpații au participat la producerea morții violente a părții vătămate si ulterior la depiesarea cadavrului si încercarea de a ascunde urmele infracțiunii. Depozițiile oscilante ale acestora, date în cursul urmării penale, cu privire la aspecte pe care le consideră fiecare dintre ei relevante în ceea ce privește vinovăția, nu sunt de natură să înlăture probele existente cu privire la posibila implicare a ambilor inculpați în săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați și, pe de alta parte, sunt de natură să mențină suspiciunea că lăsarea lor in libertate poate influența mersul anchetei.
În ceea ce privește temeiurile prelungirii măsurii arestării preventive, tribunalul a remarcat faptul că în continuare gravitatea deosebita a faptei, natura infracțiunilor și împrejurările concrete de săvârșire creează o tulburare însemnată a ordinii publice, care nu poate fi restabilită fără o reacție prompta a autorităților față de cei care au provocat-o, iar acest deziderat este prioritar fata de interesul particular al inculpaților de a fi cercetați in stare de libertate.
Prima instanță a observat că actele de urmărire ce urmează a fi efectuate și care sunt cuprinse in referatul conținând propunerea de arestare preventiva sunt justificate, iar necesitatea administrării lor rezulta din conținutul dosarului de urmărire penală depus la instanță.
Pentru aceste considerente, întrucât prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și a finalizării cercetărilor, pentru aflarea adevărului, în condițiile în care temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpaților nu s-au schimbat, în baza art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 C.P.P. a art.148 alin.1 lit. f prima C.P.P. instanță a admis cererea formulată si a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o durata de 30 de zile.
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respectiv localitatea sau țara, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145/145 indice 1.C.P.P. au fost respinse pentru considerentele menționate mai sus.
Împotriva încheierii penale nr.128/CC/24.09.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, au declarat recurs inculpații și, recursul acestora nefiind motivat în scris, ci dosar oral în ziua judecății, de către apărătorul ales al inculpatei.
Acesta a solicitat instanței admiterea recursului deoarece nu sunt suficiente probe pentru a existat presupunerea rezonabilă că aceasta ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, inculpatul fiind singurul autor al crimei.
Examinând încheierea penală recurată, prin prima motivelor de recurs invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.3856alin.3 C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către inculpata, este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, din întregul material probator existent până în prezent, a rezultat fără dubiu că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.P.P. în sensul că sunt indicii temeinice că inculpata ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa de către organele de urmărire penală, ea fiind cercetată în continuare, pentru săv. infr. prev.de art.174 alin.1 și Cod Penal art.319 Cod Penal, fiind acuzată că împreună cu inculpatul l-ar fi ucis pe numitul cu mai multe lovituri de cuțit, într-o cameră a Td upă care au plănuit să se debaraseze de cadavru prin tranșarea acestuia și introducerea bucăților din corpul victimei care au fost ambalate, în portbagajul mașinii aparținând victimei, după care urmând s-o abandoneze și s-o incendieze, plan care nu a mai putut fi dus până la capăt datorită intervenției organelor de poliție.
Instanța apreciază că sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f C.P.P. infracțiunea de omor prev.de art.174 Cod Penal, fiind pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura, modul de săvârșire a faptei așa cum rezultă din acuzația procurorului, în rândul opiniei publice creându-se o stare de neliniște, cu atât mai mult că acest caz a fost mediatizat.
Atât Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și jurisprudența CEDO permit privarea de libertate temporară a persoanelor în cazul unor acuzații grave la adresa acestor persoane așa cum este și în acest caz când inculpata este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni care vizează dreptul la viață a persoanei, iar în această situație este prioritar interesul general de apărare a ordinii publice față de interesul particular al inculpatei de a fi judecată în stare de libertate.
De asemenea se constată că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu a intervenit nici un element sub aspectul probatoriului administrat de către organul de urmărire penală care să influențeze aceste temeiuri, mai mult decât atât cercetările s-au extins și cu privire la infr.prev.de art.319 Cod Penal, astfel că prelungirea acestei măsuri este justificată pe deplin.
Prelungirea măsurii arestării preventive dispusă de către instanța de fond este justificată pentru că organul de urmărire penală urmează să efectueze o serie de acte procedurale cum ar fi, examinarea neuropsihiatrică a inculpaților, testarea inculpaților cu aparatul poligraf, efectuarea unei confruntări între inculpați, audierea martorilor, examinarea biocriminalistică a obiectelor și probelor biologice ridicate de la fața locului, reaudierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală, iar pentru buna desfășurare a procesului penal și implicit aflarea adevărului se impune această măsură de privare temporară a libertății inculpatei.
Văzând că, nu s-au invocat argumente de natură a schimba situația inculpatei prin prisma măsurii arestării preventive, menționându-se doar lipsa de probe, în acuzarea inculpatei, aspect care însă nu corespunde realității, stabilindu-se că sunt suficiente indicii pentru a exista presupunerea rezonabilă că aceasta a săvârșit faptele penale reținute în sarcina sa, dar și faptul că prelungirea măsurii arestării preventive s-a făcut motivat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală, Curtea va respinge recursul formulat de inculpata, ca nefondat.
În ceea ce o privește recursul formulat de inculpatul, în data de 28 2009, în fața instanței a solicitat retragerea recursului, aspect consemnat în declarație, astfel că văzând voința acestuia și dispozițiile art. art.385 ind.4 C.P.P. raportat la art.369 p Cod Penal va lua act de retragerea recursului formulat de către acesta.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.4 C.P.P. raportat la art.369 p Cod Penal ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.128/CC/24.09.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpata împotriva aceleiași încheierii penale.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpații la câte 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: GB/02.10.2009
Dact: 2 exempl/ 02.10. 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
