Furtul (art.208 cod penal). Decizia 937/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 937/R
Ședința publică din 13 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva deciziei penale nr. 135/A din 07.04.2008 pronunțată d e Tribunalul Timiș în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, inculpatul, pentru care se prezintă avocat din oficiu G, partea civilă intimată, pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, părțile civile intimate,.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, Tribunalul Timiș, apreciind că în mod greșit a fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel, întrucât s-a făcut dovada existenței unui factor obiectiv care a pus inculpatul în imposibilitatea de a declara apelul în termenul prevăzut de lege.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului reducerea pedepsei la limita pedepsei executate arătând că nu poate fi reținută forma continuată a infracțiunii, depunând la dosar hotărârea prin care inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, starea de fapt reținută de instanță și încadrarea juridică fiind corecte.
Apărătorul părții civile intimate, av. pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2145/17.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6983/325/200, în baza art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g, i cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a-c, art. 71.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată.
În baza art. 221.pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 3 (trei) luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a-c, art. 71.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:4 (patru) ani închisoare.
I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c pen. în condițiile si pe durata prev. de art. 71.pen.
În baza art. 88 alin.1.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii pe 24 de ore și a arestului preventiv din data de 8.11.2004 și până în data de 19.10.2005.
În baza art. 350 alin. 1.pr.pen. a fost menținută până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri măsura obligării acestui inculpat de a nu părăsi țara, măsură dispusă prin decizia penală nr. 796/R/19.01.2005 pronunțată în dosar nr. 10085/2005 al Tribunalului Timiș,
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1 lit. a, e, g, i pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de4 (patru) ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a -c pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71.pen.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1 lit. a, e, g, i pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a-c, art. 71.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de calificat în formă continuată.
În baza art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a-c, art. 71.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are permis de conducere.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare, pe care a fost sporită cu 4(patru) luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de4 (patru) ani închisoare.
I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a -c pen. în condițiile si pe durata prev. de art. 71.pen.
În baza art. 346 alin. 1.pr.pen. cu aplicarea art. 998, art 1003.civil au fost obligați inculpații și, în solidar, la plata sumei de 750 euro, prin echivalentul în lei la data executării, cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă, respectiv la plata sumei de 7000 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă.
În baza art. 346 alin. 1.pr.pen. cu aplicarea art. 998, art 1003.civil au fost obligați inculpații, și, în solidar, la plata unor despăgubiri civile după cum urmează:
- 10.000 lei către parte civilă;
- 70.000 lei, către partea civilă;
- 85.000 lei către partea civilă.
A fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit prin încheierea din 06.05.2006 asupra imobilului înscris în CF 14198, localitatea, nr. top. 2292-2335/662/34/VI, proprietatea inculpatului și a soției acestuia.
În baza art. 191 al.1,3 au C.P.P. fost obligați inculpații, și la plata a câte 850 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 al.1,5 au C.P.P. fost obligați inculpații, și la plata în părți egale a sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin adresa Tribunalului Timiș nr- din data de 24.04.2007 a fost înaintată Judecătoriei Timișoara, spre rejudecare, cauza penală privind pe inculpații, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26.Cod Penal raportat la art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit.a,e,g,i cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 221.Cod Penal, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit.a,e,g,i cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit. a,e,g,i cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal și art. 78 al.1 din OUG195/2002, dosarul cauzei fiind re-înregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr- la data de 09.05.2007.
Din actele și lucrările dosarului de față și ale dosarelor atașate la acesta, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 717/P/2004 din data de 17.02.2005, înregistrat inițial la Judecătoria Timișoara sub nr. 2721/21.02.2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26.pen. rap. la art. 208 al. 1, 209 lit. a, e, g, i cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. și art. 221.pen, totul cu aplicarea art.33 lit. a pen. punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 208 al. 1, 209 lit. a, e, g, pen. cu aplicarea art. 41 al.2 pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 al. 1, 209 lit. a, e, g i, pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. și art.78 al. 1 din OUG 195/2002, totul cu aplicarea art.33 lit. a pen.
Totodată, prin rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de învinuitul - sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1, 209 lit. a, e, g, i Cod Penal, respectiv neînceperea urmăririi penale față de și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.184 al. 1,3. pen. în temeiul art. 10 lit. b pr.pen. întrucât fapta de a cauza din culpă leziuni ce au necesitat un număr de 4 zile de îngrijiri medicale, nu e prevăzută de legea penală.
În fapt, prin rechizitoriu s-a reținut că în cursul lunii ianuarie 2004, inculpații și au sustras, pe timp de noapte, un autoturism marca Mercedes 190 E, de pe raza municipiului T, s-au deplasat cu acest autoturism în municipiul A și l-au vândut inculpatului, fără a-i spune proveniența acestuia, iar după câteva zile au intermediat vânzarea unui autoturism marca Ford Mondeo către partea vătămată, context în care au sustras una dintre cheile autoturismului, iar ulterior au urmărit respectiva parte vătămată până la domiciliu și i-au sustras autoturismul amintit pe care l-au dat inculpatului, în schimbul unor alte autoturisme, inculpatul luând cunoștință de faptul că autoturismul Ford era furat.
În continuare s-a arătat că după comiterea acestei fapte, inculpații și s-ar fi înțeles cu inculpatul să-i procure și alte autoturisme, acesta din urmă dându-le și o listă în acest sens, iar ulterior inculpatul, împreună cu numitul -, care a decedat între timp, ori împreună cu inculpatul, au sustras alte trei autoturisme de pe raza municipiului T, autoturisme pe care le-au vândut inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești efectuată în cauză anterior casării cu trimitere spre rejudecare, s-a procedat la audierea celor trei inculpați, ocazie cu care inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, arătând că în perioada respectivă era angajat la auto schrot-ul " " din A, iar ceilalți doi inculpați le-au oferit spre vânzare un autoturism marca Mercedes 190 de culoare neagră, fără a-i spune că respectivul autoturism era furat și asigurându-l că nu va avea probleme cu el, astfel încât a achiziționat acel autoturism cu suma de 500 euro, l-a expus o perioadă de timp la schrot, după care l-a revândut unor persoane din Franța, cu suma de 700 euro.
În continuare inculpatul a arătat că ulterior cei doi inculpați i-au oferit spre vânzare un autoturism marca Ford Mondeo, pe care inițial nu a dorit să îl cumpere deoarece avea unele defecțiuni, însă după aceea, la insistențele inculpaților și, a acceptat ca în schimbul acelui autoturism să le ofere un alt autoturism, nici de această dată necunoscând că autoturismul Ford era furat.
De asemenea, inculpatul a recunoscut că ulterior inculpații și i-ar fi oferit spre vânzare un autoturism marca Audi A6, de culoare neagră și un autoturism marca Mercedes 200 de culoare neagră, însă a refuzat să cumpere acele autoturisme deoarece nu aveau acte de proveniență și a negat faptul că ceilalți doi inculpați ar fi sustras autoturismele la comanda sa.
Referitor la mesajul codificat care i-a fost trimis de către inculpatul, inculpatul a susținut că nu a avut vreo înțelegere să comunice cu ceilalți doi inculpați prin mesaje codificate și nu ar fi înțeles la ce se referă acel mesaj, însă a explicat în fața instanței că expresia " stricată" viza autoturismul Ford Mondeo de culoare roșie, iar expresia "laptele nemțesc" viza autoturismul Mercedes 190 de culoare albă.
În finalul declarației sale, inculpatul a recunoscut că le-a spus inculpaților și, care sunt tipurile de autoturisme de care este interesat, deoarece piesele rezultate din dezmembrarea acestora se vindeau cu preponderență, însă a susținut că le-a spus și faptul că nu va cumpăra astfel de autoturisme fără acte și că în ciuda acestui fapt, inculpații i-au oferit astfel de autoturisme spre vânzare deoarece sperau că el va ceda și le va cumpăra.
Inculpatul a recunoscut, cu ocazia audierii, săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, relatând instanței modalitatea de săvârșire a acestor fapte, precum și modul în care acestea au fost predate inculpatului.
Totodată inculpatul cunoștea că autoturismele cumpărate de la el și de la inculpatul sunt furate, ba chiar mai mult, acesta le-a comandat mașinile pe care ei le-au sustras, spunându-i că acel tip de mașini pot fi dezmembrate și vândute foarte repede.
Acest inculpat a mai susținut că s-a înțeles cu inculpatul să folosească un limbaj codificat, că nu i-a spus niciodată că îi va duce acte de proveniență pentru mașini ori că autoturismele proveneau din străinătate, inculpatul știind că sunt furate din România și că atunci când a fost descoperit de către poliție i-a trimis un mesaj cifrat, cerându-i să scape de autoturismele pe care i le-a vândut, iar inculpatul i-a răspuns printr-un mesaj similar.
La rândul său, inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, cu precizarea că în rechizitoriu s-ar fi reținut în mod greșit că el ar fi condus din B până la T autoturismul Ford Mondeo sustras, în realitate el conducând un autoturism marca VW Golf II, cu care se deplasaseră până în
Prin declarația dată, inculpatul a arătat că inculpatul știa că autoturismele sunt furate și că acesta le-a cerut să fure anumite tipuri de autoturisme, dându-i și o listă în acest sens inculpatului.
Inculpatul a mai arătat că inculpații și țineau legătura prin intermediul unor convorbiri telefonice și schimburi de SMS-uri codificate.
Se mai reține și faptul că în cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea unui număr mare de martori propuși prin rechizitoriu, iar la dosarul cauzei au fost depuse o serie de înscrisuri pe care părțile au înțeles să le invoce în probațiune.
Urmare probatoriului administrat în cauză, prin sentința penală nr. 2925/20.10.2006, pronunțată în dosar nr. 2721/2005 al Judecătoriei Timișoara, s-a dipus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct.2 lit.a, raportat la art. 10 lit.e pentru Cod Penal săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, respectiv în baza art. 11 pct.2 lit.a, raportat la art. 10 lit.d C.P.P. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
Totodată, prin aceeași hotărâre s-a dispus condamnarea inculpaților și la câte 4 ani închisoare cu executare în detenție pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, obligarea inculpaților în solidar la plata despăgubirilor civile solicitate în cauză, ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra unui imobil proprietatea inculpatului și a soției acestuia și obligarea inculpaților și la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel d e către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, care a apreciat că aceasta ar fi nelegală datorită unei neconcordanțe existentă între minută și dispozitivul hotărârii în ce privește temeiul de drept al achitării inculpatului și datorită neindividualizării pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cât și netemeinică datorită greșitei achitări a inculpatului, în cauză fiind dovedită săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis acesta în judecată.
De asemenea hotărârea primei instanțe a mai fost atacată și de către inculpatul, care a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, respectiv de către inculpatul și părțile civile și, care au apreciat că sentința apelată ar fi netemeinică și nelegală.
Prin decizia penală nr. 113/A/16.04.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timișs -a reținut că într-adevăr există o neconcordanță vădită între dispozitivul și minuta sentinței penale apelate în ce privește temeiul achitării inculpatului, astfel încât au fost admise apelurile declarate în cauză, s-a dispus desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, dosarul cauzei fiind re-înregistrat la această instanță, așa cum s-a mai arătat, sub nr-.
Fiind reinvestită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a administrat o serie de probe cu înscrisuri, a luat act de faptul că în cauză nu a fost solicitată administrarea altor probe suplimentare și totodată, ținând cont și de motivele de nelegalitate care au condus la trimiterea cauzei spre rejudecate, a apreciat că nu se impune înlăturarea probatoriului deja administrat cu ocazia primei cercetări judecătorești și readministrarea acestuia, acest fapt conducând la o tergiversare nejustificată a soluționării cauzei, cu atât mai mult cu cât dosarul se află pe rolul instanțelor din luna februarie 2005, iar primul ciclu procesual a durat nu mai puțin de un an și opt luni.
Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în cele două cicluri procesuale, precum și toate celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedită în mare măsură, astfel încât a reținut următoarele:
1. Inculpatul cunoștea faptul că portbagajul autoturismului marca Mercedes 190E, cu nr. de înmatriculare AW 847 AC, ce aparținea părții vătămate, fusese forțat anterior și nu se încuia, iar cheile acestuia erau blocate în contact, întrucât era prieten cu proprietarul autoturismului și s-a mai deplasat anterior cu acel autoturism, astfel încât i-a propus inculpatului să sustragă autoturismul în cauză cei doi au pătruns în interiorul autoturismului prin portbagaj și găsind cheile în contact au plecat cu acesta.
În noaptea de 18/19.01.2004 inculpații și s-au deplasat în zona,. 11, din T unde se afla parcat autoturismul în cauză, au pătruns în interiorul acestuia, reușind să îl deschidă prin portbagaj și cu ajutorul cheilor aflate în contact au pornit autoturismul și l-au sustras.
În aceeași noapte cei doi inculpați s-au deplasat cu autoturismul respectiv în municipiul A și l-au vândut cu suma de 500 EURO inculpatului, care lucra la un auto schrot, banii obținuți din vânzarea autoturismului împărțindu-i între ei, inculpatului revenindu-i suma de 100 euro, iar inculpatului diferența de 400 euro.
Ulterior inculpatul a vândut la rândul său autoturismul în cauză cu suma de 700 de EURO unor cetățeni rămași neidentificați, inculpatul precizând că autoturismul avea actele și cheia originală, pe care le-a înmânat cumpărătorilor.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 750 EURO, reprezentând contravaloarea autoturismului sustras de către inculpați și rămas nerecuperat.
2. În data de 21.01.2004 partea vătămată a cumpărat din T, prin intermediul inculpaților și, autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare FT AM 516 cu suma de 2.100 USD.
Profitând de faptul că au intermediat vânzarea autoturismului, cei doi inculpați au păstrat una din cheile autoturismului, fără știrea vânzătorului și a cumpărătorului, iar ulterior au luat împrumut un autoturism marca VW Golf II, de la o cunoștință de-a lor și au urmărit partea vătămată pe drumul T - B, aflând locul în care partea vătămată domicilia și a parcat autoturismul.
În noaptea de 21/22.01.2004, inculpații și au sustras autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare FT AM 516, parcat pe strada -, sector 4, B și s-au deplasat la A, inculpatul conducând autoturismul sustras, iar inculpatul, conducând autoturismul marca VW Golf, cu care s-au deplasat cei doi la
În A, inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul, cu care discutase anterior comiterii faptei și care le-a oferit suma de 800 - 900 Euro pentru autoturism, toți trei întâlnindu-se pentru a încheia tranzacția.
Întrucât inculpatul nu avea toți banii la el, inculpații s-au răzgândit și s-au întors cu autoturismul în T, tranzacția neîncheindu-se la această primă întâlnire.
În cursul lunii februarie 2004, inculpații și i-au dat inculpatului autoturismul Ford Mondeo, primind în schimbul acestuia un autoturism marca Audi înmatriculat în Italia, dar fiind nemulțumiți de autoturismul primit, l-au restituit inculpatului care le-a oferit un autoturism marca Volkswagen Passat combi.
Inculpatul a dezmembrat autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare FT AM 516, caroseria autoturismului fiind identificată de organele de poliție în " " din A, schrot cu care colabora inc..
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 70.000.000 lei vechi, reprezentând contravaloarea autoturismului sustras de învinuiți și nerecuperat.
3. Ulterior comiterii faptei din noaptea de 20/21.01.2004 între cei trei inculpați a avut loc o discuție cu ocazia căreia inculpatul le-a cerut inculpaților și să îi aducă autoturisme mărcile Audi A6, Mercedes Sprinter, Mercedes E-Mercedes 124, deoarece acestea puteau fi mai ușor valorificate fie întregi, fie prin dezmembrare și vânzarea pieselor componente, ulterior dându-le și o listă cu aceste autoturisme.
Ca urmare a acestei discuții, inculpații și au cumpărat ziarele de publicitate căutând persoane care ofereau spre vânzare mărcile de autoturisme menționate mai sus, cu intenția de a sustrage acele autoturisme.
În încercarea lor de a sustrage astfel de autoturisme, la începutul lunii februarie 2004 inculpații și au găsit în un anunț de vânzare a unui autoturism marca Mercedes 124. Cei doi au aflat astfel că partea vătămată dorea să vândă autoturismul marca Mercedes 124, cu nr. de înmatriculare FI F 20226 și l-au contactat pe acesta telefonic stabilind să se întâlnească pentru a vedea autoturismul, propunându-i un schimb de autoturisme.
În data de 04.02.2004 inculpații și s-au întâlnit cu partea vătămată, căreia i-au oferit în schimb autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare FT AM 516, sustras prin fapta descrisă anterior la punctul 2.
Întrucât părțile nu s-au înțeles cu privire la schimbul de autoturisme, acesta nu s-a efectuat, dar inculpatul a profitat de ocazie, a sustras una dintre cheile autoturismului și după ce a realizat o copie de pe aceasta a returnat cheia reală părții vătămate.
În aceeași seară, cei doi inculpați s-au întâlnit cu numitul -, inculpatul convingându-l pe acesta să meargă împreună cu el și să sustragă autoturismul marca Mercedes 124 întrucât inculpatul era ocupat și nu putea participa la săvârșirea faptei în acea noapte.
Inculpatul și numitul - s-au deplasat pe str. - - din T de unde au sustras autoturismul marca Mercedes 124 cu ajutorul copiei cheii sustrase de inculpatul iar ulterior săvârșirii faptei s-au deplasat cu autoturismul sustras în municipiul A unde au luat legătura cu inculpatul care a cumpărat respectivul autoturism cu suma de 500 euro.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000.000 lei vechi, reprezentând contravaloarea autoturismului sustras.
4. În continuare, inculpații și au încercat să găsească un autoturism marca A6 pe care să îl sustragă și l-au contactat pe numitul care oferea spre vânzare un astfel de autoturism în ziarul, convenind cu acesta să se întâlnească în data de 13.02.2004, în parcarea din spatele magazinului "" din T, ocazie cu care cei doi inculpați i-au spus persoanei menționate că ar dori să cumpere autoturismul pentru o altă persoană și i-au cerut să le dea autoturismul pentru 15 minute, pentru a-l prezenta persoanei interesate de cumpărarea acestuia, persoană care s-ar afla cazată la Hotelul "", aflat în apropiere.
Întrucât numitul nu a acceptat această propunere, inculpații au renunțat la sustragerea acestui autoturism și în seara aceleiași zile l-au contactat telefonic pe numitul care, de asemenea a dat un anunț în ziarul "", oferind spre vânzare autoturismul marca Audi A6 cu nr. de înmatriculare -.
Cei doi inculpați s-au întâlnit în data de 13.02.2004 în fața Hotelului "Central" cu partea vătămată și au plecat cu autoturismul în probe pe șoseaua T - A, iar atunci când au ajuns în dreptul intersecției cu drumul ce duce către, inculpatul i-a cerut părții vătămate să-l lase și pe el să conducă autoturismul.
În timp ce cei doi făceau schimb de locuri, inculpatul a ocupat mai repede locul șoferului, a blocat ușile autoturismului și a demarat, partea vătămată fiind abandonată pe marginea drumului.
Folosind un drum lăturalnic cei doi inculpați s-au deplasat în aceeași noapte în A,unde îi aștepta inculpatul care a cumpărat acest autoturism cu suma de 1750 de EURO, pe care inculpații și au împărțit-o în mod egal.
Partea vătămată s-a constituit inițial parte civilă în cauză cu suma de 20.000 Euro, reprezentând contravaloarea autoturismului sustras, iar cu ocazia rejudecării și-a precizat pretențiile civile la suma de 70.000 lei, reprezentând echivalentul a 19.000 euro (fila 47).
5. În seara zilei de 03.03.2004 inculpații și l-au contactat pe partea vătămată care, printr-un anunț la publicitate, oferea spre vânzare un autoturism marca Mercedes 200 CDI, cu nr. de înmatriculare -.
Cei doi inculpați au folosit același mod de operare prezentat la fapta anterior reținută la punctul 4, astfel încât i-au propus părții vătămate să meargă în probe de drumul T- și în zona gropii de gunoi aflată pe marginea acestui drum, în timp ce făceau schimb de locuri, au blocat ușile autoturismului și au demarat în trombă, partea vătămată fiind abandonată pe marginea drumului.
Partea vătămată, văzând că cei doi inculpați îi sustrag autoturismul, s-a agățat de autoturism în că aceștia vor opri autoturismul, dar inculpații nu au oprit, astfel că partea vătămată a căzut pe carosabil suferind leziuni ce au necesitat un număr de 4 zile de îngrijiri medicale.
Folosind drumuri lăturalnice cei doi inculpați au ajuns pe șoseaua - A de unde au telefonat inculpatului, care i-a așteptat la intrarea în Cei doi inculpați au fost cazați la un hotel din A, până a doua zi când inculpatul le-a adus suma de 2.500 de Euro pentru mașina adusă cu o seară înainte.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 850.000.000 lei vechi.
Pentru a reține această stare de fapt, instanța a constatat că plângerile și declarațiile părților vătămate se coroborează cu procesele verbale de constatare a infracțiunii, procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesele-verbale de reconstituire și declarațiile inculpaților și, fiind dovedită în mod indubitabil comiterea faptelor în modalitatea anterior descrisă.
De asemenea, pe baza declarațiilor sincere ale inculpaților și, instanța a reușit să reconstituie pas cu pas modul de săvârșire al faptelor și traseul autoturismelor sustrase, chiar dacă o parte dintre aceste autoturisme nu au mai putut fi găsite în posesia inculpatului, acesta reușind să le revândă către alte persoane rămase neidentificate.
În același timp, pornind de la declarațiile inculpaților și, instanța a înțeles să înlăture apărările inculpatului care a negat că ar fi avut cunoștință că autoturismele cumpărate de la ceilalți doi inculpați erau sustrase și a recunoscut că a cumpărat doar două dintre respectivele autoturisme, instanța reușind să reconstituie în cauză care a fost înțelegerea dintre părți privitoare la sustragerea de către inculpații și a unui anumit tip de autoturisme de care era interesat inculpatul.
Astfel, în cauză s-a apreciat că nu puteau fi reținute drept credibile afirmațiile inculpatului deoarece acesta a achiziționat toate autoturismele în cauză fără acte de proveniență și nu era posibil ca inculpații și să îi fi promis că îi vor aduce ulterior acte pentru autoturisme, în condițiile în care autoturismele erau furate și nu puteau procura actele acestora, astfel încât nu se poate reține că inculpatul ar fi fost de bună-credință și ar fi continuat să cumpere astfel de autoturisme fără acte de proveniență.
În plus, se poate observa că inculpatul a recunoscut în fața instanței că a dat celorlalți doi inculpați o listă cu anumite tipuri de autoturisme de a căror achiziționare era interesat, iar înțelegerea intervenită între inculpați pentru sustragerea doar a unui anumit tip de autoturisme care urmau să fie achiziționate de către inculpatul este dovedită și de faptul că din momentul discuției dintre cei trei inculpați, inculpații și au sustras doar autoturisme mărcile comandate de către inculpatul, și au încercat să sustragă în prealabil și un alt autoturism Audi A6.
Totodată, în cauză s-a apreciat nu pot fi reținute ca sincere declarațiile inculpatului privitoare la buna sa credință și faptul că nu ar fi cunoscut că autoturismele pe care le-a cumpărat sunt furate și datorită faptului că aceste autoturisme au fost achiziționate la prețuri derizorii, sub prețul normal al unor astfel de autoturisme neînmatriculate, aduse din străinătate dar care să aibă acte de proveniență.
Nu în ultimul rând, convingerea primei instanțe în ce privește participarea tuturor celor trei inculpați trimiși în judecată la săvârșirea faptelor s-a bazat și pe listingul convorbirilor telefonice existent la dosarul de urmărire penală din care rezultă că inculpații și purtau dese convorbiri telefonice cu inculpatul, o mare parte din ele având loc înainte de comiterea faptelor s-au imediat după comiterea acestora ce nu s-ar justifica decât în contextul în care cei trei discutau despre autoturismele sustrase și modalitatea de comercializare a acestora.
Relevant în acest sens este faptul că în data de 13.02.2004, imediat după comiterea faptei descrise anterior la punctul 4 care a fost săvârșită, conform declarației părții vătămate după orele 19,00, inculpatul are un număr de cinci convorbiri telefonice cu inculpatul, în intervalul 19,56 - 20,05, iar în noaptea de 13/14.02.2004 între cei au loc trei convorbiri telefonice, la orele 00,26 și una la orele 02,34.
De asemenea, în cazul faptei descrisă la punctul 5, care a fost săvârșită, conform declarației părții vătămate după orele 19,15, inculpatul are o convorbire cu inculpatul imediat după comiterea faptei respectiv la orele 19,38, iar inculpatul are patru convorbiri telefonice cu inculpatul în jurul orelor 21,14.
În plus, faptul că aceste convorbiri telefonice se purtau imediat după comiterea faptelor, indiferent de oră, constituie indicii certe că inculpații și încercau să scape cât mai repede de autoturismele sustrase, iar inculpatul nu era doar un cumpărător ocazional, acesta acceptând să se întâlnească cu ei inclusiv pe timpul nopții și le dădea întâlnire în diverse locuri din municipiul A sau comune limitrofe, locuri pe cât posibil ascunse opiniei publice.
În situația în care inculpatul nu ar fi cunoscut că autoturismele sunt sustrase, acesta nu ar fi avut nici un motiv să se întâlnească cu ceilalți doi inculpați în astfel de locuri și la astfel de ore, ori să poarte cu aceștia nenumărate convorbiri telefonice.
De asemenea, dacă inculpatul ar fi refuzat încă de la început să cumpere acele autoturisme pe motiv că nu ar avea acte de proveniență, nu există nici un motiv pentru care inculpații și să fi continuat să îl caute înainte și după comiterea celorlalte fapte și ca el să fi acceptat să răspundă la apelurile acestor inculpați care îi ofereau spre vânzare astfel de autoturisme suspecte.
O dovadă suplimentară a înțelegerii existente între inculpați o constituie și limbajul codificat pe care l-au utilizat aceștia, limbaj convenit încă de la început de către inculpații și, acesta din urmă recunoscând în fața instanței că a primit un astfel de mesaj SMS și, deși a afirmat că nu ar fi înțeles acel mesaj, a lămurit instanței conținutul acestuia.
În cauză nu au putut fi acceptate apărările inculpatului potrivit cărora ceilalți doi inculpați l-ar fi acuzat în mod nejustificat de săvârșirea faptelor deoarece au crezut că în acest mod li se va ușura situația și pentru că știau că "autoturismele trebuie achitate", întrucât s-a considerat ca fiind evident că în situația în care inculpatul nu ar fi achiziționat ultimele trei autoturisme, inculpații și nu ar fi avut nici un interes să afirme acest lucru deoarece s-ar fi putut proba că declarațiile lor sunt nesincere și acest lucru s-ar fi putut întoarce împotriva lor.
În plus, s-a considerat evident că autoturismele sustrase au fost înstrăinate de către cei doi inculpați, astfel că, dacă aceștia ar fi vândut autoturismele altei persoane decât inculpatul nu ar fi avut motive să ascundă identitate acestui cumpărător.
De asemenea, în cauză nu a putut fi reținută de către prima instanță nici afirmația inculpatului, potrivit căreia el le-ar fi spus celorlalți doi inculpați că va cumpăra anumite mărci de autoturisme doar însoțite de acte de proveniență, întrucât este evident că dacă inculpații și ar fi știut că inculpatul condiționează cumpărarea autoturismelor de existența actelor acestora, acte pe care ei nu le puteau obține în momentul săvârșirii furtului, nu ar fi avut nici un motiv să fure doar mărcile de autoturisme comandate de inculpatul.
Toate aceste aspecte, care au dovedit în mod indubitabil înțelegerea existentă între inculpați și faptul că aceștia s-au întâlnit la puțin timp de la comiterea faptelor, că au purtat convorbiri telefonice repetate înainte și după comiterea acestora, au fost de natură a forma convingerea instanței că inculpatul a achiziționat și ultimele trei autoturisme pe care inculpații și le-au sustras la comanda sa, chiar dacă aceste din urmă autoturisme nu au putut fi identificate, probele administrate fiind în opinia instanței de fond suficiente pentru a înlătura prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul amintit.
În drept, faptele inculpatului care, în mod repetat, în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpații și, în baza aceleiași rezoluții infracționale a cumpărat mai multe autoturisme care au fost sustrase de către cei doi inculpați mai sus amintiți, la comanda sa, fapte anterior descrise, au fost apreciate de prima instanță întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni de complicitate la furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 26.Cod Penal raportat la art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit. a,e,g,i cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalÎn cauză este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni deoarece inculpatul a convenit cu ceilalți inculpați într-o primă fază ca aceștia să sustragă anumite tipuri de autoturisme iar după sustragerea acestora de către inculpații și împreună, din locuri publice, pe timp de noapte, prin efracție ori prin folosirea fără drept a unei chei adevărate, a achiziționat acele autoturisme, în cauză existând indicii certe că dacă nu ar fi existat această înțelegere prealabilă și dacă inculpații și nu s-ar fi bazat pe faptul că inculpatul le va cumpăra autoturismele sustrase aceștia nu ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
De asemenea, este realizată și latura subiectivă a infracțiunii, vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției directe deoarece acesta a încurajat ceilalți doi inculpați să sustragă autoturismele respective pentru ca el să le cumpere de la aceștia la prețuri derizorii și să le vândă la prețuri mai mari către alte persoane.
Fapta aceluiași inculpat, de a primi de la ceilalți doi inculpați autoturismul marca Ford Mondeo, despre care știa că a fost sustras și în schimbul căruia le-a oferit alte autoturisme, a fost apreciată că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221.Cod Penal și în acest caz fiind realizată latura obiectivă a infracțiunii întrucât inculpatul a achiziționat acel autoturism fără acte de proveniență, cunoscând că este sustras, cât și latura subiectivă a infracțiunii întrucât inculpatul a urmărit obținerea unui profit din acest schimb de autovehicule, fapt ce l-a determinat să accepte să primească un bun provenit din furt.
Faptele inculpatului, care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu o altă persoană, din locuri publice, pe timp de noapte, prin folosirea fără drept a unor chei, a săvârșit im număr de patru acte materiale de sustragere de autoturisme, două acte materiale de sustragere a cheilor unor autoturisme și un act material de complicitate la sustragerea unui autoturism (în cazul autoturismului Mercedes 124, proprietatea părții vătămate, la a cărui sustragere efectivă inculpatul nu a participat, însă acesta a sustras în prealabil cheile autoturismului, a realizat o copie a acestora pe care a încredințat-o inculpatului, facilitându-i săvârșirea faptei) au fost apreciate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 al.4, 209 lit.a,e,g,i Cp cu aplicarea art. 41 al.2 Cp.
Și în acest caz este realizată latura obiectivă a infracțiunii în modalitatea anterior expusă întrucât acțiunile inculpatului au fost săvârșite, în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu o altă persoană, pe timp de zi și pe timp de noapte, din locuri publice, prin folosirea fără drept a unor chei adevărate și realizează elementul material al acestei infracțiuni.
De asemenea, s-a apreciat a fi realizată și latura subiectivă întrucât inculpatul a săvârșit faptele cu intenție directă, în scopul obținerii unui profit material.
Faptele inculpatului, care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu o altă persoană, din locuri publice, pe timp de noapte, prin folosirea fără drept a unor chei, a săvârșit un număr de cinci acte materiale de sustragere de autoturisme, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 al.4, art. 209 lit. a,e,g,i Cp cu aplicarea art.41 al.2
Cod PenalPentru aceleași considerente anterior expuse în cazul inculpatului s-a apreciat a fi realizată latura obiectivă a infracțiunii, în această modalitate calificată de săvârșire și în formă continuată, respectiv latura subiectivă, vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției directe.
Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice din municipiul B până în municipiul A și ulterior până în T, un autoturism fără a avea permis de conducere, anterior descrisă la punctul 2, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 78 alin. 1 din OUG195/2005.
În cauză este realizată latura obiectivă a infracțiunii, dată fiind conducerea autoturismului pe drum public în condițiile amintite, precum și latura subiectivă a acesteia întrucât inculpatul a condus autoturismul marca Golf pe drumurile publice cu intenție indirectă, cunoscând că nu deține permis de conducere și acceptând pericolul care s-a creat siguranței circulației, prin fapta sa.
La individualizarea judiciară a pedepsei stabilită în sarcina fiecărui inculpat pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1.pen. și în raport de acestea a ținut cont de faptul că inculpații și au avut o atitudine sinceră atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, fapt ce a ajutat la soluționarea cauzei și la stabilirea faptelor comise de către cel de-al treilea inculpat, precum și de faptul că la data săvârșirii faptelor nici unul dintre inculpați nu avea antecedente penale, însă inculpații și mai erau cercetați și pentru săvârșirea altor fapte de natură penală.
Totodată însă instanța a avut în vedere și pericolul social concret extrem de ridicat al infracțiunilor de furt calificat săvârșite, rezultând din modalitatea concretă de săvârșire și din prejudiciile materiale extrem de ridicate, astfel încât pedepsele aplicate pentru aceste infracțiuni nu au fost îndreptate strict către limita minimă prevăzută de lege și s-a optat pentru executarea acestora în detenție, apreciindu-se că, față de gravitatea ridicată a faptelor doar o pedeapsă executată în detenție va putea asigura atingerea scopului prevăzut de art. 52.Cod Penal, respectiv va putea realiza prevenția generală și prevenția specială prevăzută de lege.
Cu toate că apreciază că gravitatea infracțiunilor de furt săvârșite este una ridicată, în special în cazul unuia dintre actele materiale care prin modalitatea de săvârșire se apropie de o infracțiune de tâlhărie, instanța de fond nu s-a orientat spre pedepse cu un cuantum mai ridicat decât cel aplicat cu ocazia primei judecări a cauzei deoarece va ține cont și de atitudinea inculpaților și de după punerea în libertate din executarea unei alte pedepse cu închisoarea, aceștia găsindu-și loc de muncă și manifestând regret pentru faptele săvârșite, ținând totodată cont de necesitatea aplicării unor pedepse proporționale cu gravitatea faptei săvârșite de către fiecare inculpat în parte.
În cazul celorlalte infracțiuni săvârșite, instanța a ținut cont de circumstanțele reale și personale și a aplicat pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.
Fiind investită cu soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, instanța de fond a constatat că autoturismele sustrase nu au putut fi recuperate și a apreciat că în cauză există legătură de cauzalitate între faptele de furt săvârșite de către inculpați sub forma complicității sau autoratului, cu vinovăție și prejudiciile suferite de către părțile vătămate, astfel încât fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și impunându-se repararea acestor prejudicii prin obligarea la despăgubiri civile, în solidar, către fiecare parte civilă în parte a inculpaților care au participat la sustragerea autoturismului acesteia.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpații și. Totodată, a declarat apel, peste termenul prevăzut de lege, inculpatul, apeluri înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 26.11.2007 sub același număr unic de dosar.
Prin decizia penală nr. 135/A din 7 aprilie 2008, Tribunalul Timișa respins cererea de repunere in termenul de apel formulata de inculpat apelant .
În baza art. 379 pct.1 lit. a Cpp a respins ca tardiv apelul formulat de inculpat apelant împotriva sentinței penale 2145/17.10.2007 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar -.
În baza art. 379 pct.1lit.b Cpp au fost respinse ca nefondate apelurile formulate inculpații apelanți și.
Tribunalul a examinat sentința apelată în limita criticilor formulate, dar si sub toate aspectele de fapt și de drept prin raportare la prevederile art. 371 Cpp.
Având a se pronunța asupra admisibilității cererii de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul, tribunalul a statuat că cererea acestuia nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 364 Cpp.
Tribunalul a reținut că sentința judecătoriei a fost pronunțată la data de 17.10.2007, iar inculpatul apelant a fost prezent la dezbaterile asupra fondului astfel încât pentru acesta termenul de declarare a apelului curge de la pronunțare.
Acesta a declarat apelul după expirarea celor 10 zile prevăzute de art. 363 alin.1 Cpp, respectiv la data de 30.10.2007.
Inculpatul a justificat faptul că a declarat apelul după expirarea termenului prevăzut de lege, prin aceea că a suferit o entorsă la gamba dreaptă și a fost imobilizat în aparat ghipsat.
În dovedirea acestei stări a depus la dosar adeverința eliberată de cabinet medical individual, specialitatea ortopedie, dr., eliberată la data de 15.10.2007 în care se specifică că a suferit o entorsă la gamba dreaptă cu leziuni minore și se recomandă imobilizare în aparat ghipsat 15 zile. Aceasta nu este însoțită și de un bilet de internare.
Fără a cenzura în vreun mod conținutul adeverinței medicale, tribunalul a reținut că aceasta nu probează existenta unei cauze temeinice de împiedicare în sensul descris de textul de mai sus. Starea de boală a inculpatului nu îl împiedică să expedieze prin poștă atât personal, cât și prin intermediul unui membru al familiei, apelul formulat, cu atât mai mult cu cât a fost prezent la dezbaterea pe fond a cauzei. Aceasta apreciere ar fi valabilă și în situația în care inculpatul ar fi fost internat pentru afecțiunea de mai sus.
Pentru considerentele de mai sus, a fost respinsă cererea inculpatului de repunere în termenul de apel și, pe cale de consecință, s-a dat eficiență prevederilor art. 185 Cpp, care sancționează cu decăderea, nerespectarea termenelor imperative privind exercitarea unui drept procesual.
În ce privește apelurile formulate de ceilalți doi inculpați, tribunalul a apreciat că sentința judecătoriei în ceea ce-i privește pe aceștia este temeinica si legala.
Prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt, raportat la probatoriul administrat în ambele cicluri procesuale, prin coroborarea înscrisurilor de la dosar, a depozițiilor martorilor și a inculpaților.
În ce privește activitatea infracțională a inculpatului, s-a concluzionat în mod corect că acesta a săvârșit mai multe acte materiale ale infracțiunii unice de furt calificat, astfel cum este reglementată de art. 208 alin 1-209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cp. S-a stabilit o pedeapsă raportat la limitele prevăzute de textul incriminator, la împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, la regulile aplicabile unității infracționale, de circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră. În considerarea aspectelor evidențiate mai sus, pedeapsa a fost orientată spre minimul special.
Inculpatul a criticat modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, arătând că s-ar impune diminuarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante.
Tribunalul a apreciat neîntemeiată critica inculpatului, considerând că pedeapsa stabilită de prima instanță corespunde scopului preventiv educativ al pedepsei, că a fost stabilită și cu luarea în considerare a împrejurărilor favorabile inculpatului, fără a fi calificate de instanță drept circumstanțe atenuante legale care sa impună reducerea pedepsei.
De asemenea, tribunalul a confirmat modul de individualizarea a pedepsei aplicate inculpatului. Prima instanță a reținut că acesta a săvârșit cele două fapte în concurs real, a stabilit pedepse pentru ambele infracțiuni în limitele legale și a aplicat o pedeapsa rezultantă de 4 ani, executabilă în regim de detenție.
Tribunalul a apreciat de asemenea că pedeapsa a fost corect individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 Cp și reprezintă un just echilibru între gradul de încălcare a valorilor sociale privind patrimoniul și regulile de circulație, încălcare care s-a produs prin faptele săvârșite de inculpat și reacția coercitivă impusă de normele codului penal și ale codului d e procedură penală.
Prima instanță a avut în vedere la stabilirea pedepsei, modalitatea de săvârșire a faptelor, gradul de participare a inculpatului, faptul că, alături de inculpatul, mai este cercetat pentru alte fapte de natură penală fără a fi recidivist.
În ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a dat dezlegare tuturor aspectele invocate de părți, a constatat că între faptele săvârșite de cei trei inculpați și prejudiciul produs părților civile, există o legătură de cauzalitate directă, că prejudiciul este cert și nu a fost recuperat.
În ce privește prejudiciul cauzat părții civile, având în vedere că la săvârșirea faptei au participat doar inculpații și, în mod corect s-a dispus doar obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 750 EUR sau echivalentul în lei la data executării.
În ce privește acțiunile civile ale celorlalte trei părți civile, s-a stabilit în mod corect că nu a fost reparat prejudiciul, că acesta a fost provocat de toți trei inculpații și se impune obligarea acestora, în solidar, la plata sumelor de bani.
Întrucât în cursul judecății s-a luat măsura asiguratorie reglementată de art. 163 alin 2 Cpp, în sensul că s-a înființat măsura sechestrului asigurător asupra imobilului înscris în CF 14198, localitatea, nr. top. 2292-2335/662/34/VI, proprietatea inculpatului și a soției acestuia, judecătoria a apreciat, prin încheierea din 06.05.2005, că măsura este justificată pentru garantarea executării pretențiilor civile în cuantum atât de mare.
Având în vedere că a fost admisă acțiunea civilă a tuturor părților civile în mod corect prima instanță a examinat necesitatea menținerii măsurii asiguratorii raportat la prevederile art. 353 alin 1 Cpp și a confirmat-o prin sentința pronunțată.
Împotriva deciziei Tribunalului Timiș au declarat recurs inculpații, și.
Inculpatul nu a motivat în scris recursul dar a fost susținut oral de către apărătorul acestuia care a solicitat reducerea pedepsei la limita pedepsei executate arătând că nu poate fi reținută forma continuată a infracțiunii.
Inculpatul a criticat decizia recurată pentru nelegalitate pe motiv că în mod greșit a fost respinsă cererea de repunere în termen a apelului, întrucât s-a făcut dovada existenței unui factor obiectiv care l-a pus în imposibilitate de a declara apel, făcând dovada cu actul medical, astfel că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Recursul inculpatul nu a fost motivat în scris și nici oral, de către apărătorul din oficiu, care a solicitat doar admiterea acestuia.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510, al.21cpp se constată că decizia și sentința recurate sunt sun temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Cu privire la recursul inculpatului se constată că instanța de fond în mod corect a respins cererea de repunerea în termen a apelului formulat și respingerea acestuia ca tardiv, întrucât nu s-a făcut dovada că întârzierea în formularea apelului a fost determinată de o cauză temeinică de împiedecare, conform prev. art. 364 cpp.
Împrejurarea că inculpatul a suferit o entorsă la gamba cu leziuni minore, conform Adeverinței medicale eliberate de Cabinetul medical, nu poate constitui o asemenea cauză, în opinia instanței, întrucât așa cum a reținut și instanța de apel o astfel de situația ca cea prezentată de inculpat îi permitea acestuia să i-a legătura cu un membru de familie sau cu avocatul său pentru formularea și depunerea unei cereri de apel.
Referitor la recursul inculpatului se observă din actele de la dosar că, în această cauză nu a fost reținut sau arestat preventiv pentru se putea dispune o reducere a pedepsei până la limita pedepsei executate, conform solicitării acestuia.
Inculpatul a depus la dosar Decizia penală nr. 56/A/2006 pronunțată de Tribunalul Timiș din care rezultă că a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare la care a fost condamnat într-o altă cauză, însă o reglementare a situației poate fi făcută în condițiile prev. de art. 36 cp în situația în care faptele pentru care a fost condamnat inculpatul sunt concurente, ceea ce presupune formularea unei cereri care trebuie să fie analizată separat.
Examinând recursul inculpatului, din oficiu, se constată că acesta nu a fost motivat și că nu sunt incidente nici unul din cazurile de recurs prev. de art.3859, al.3 cpp.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, recunoaștere care se coroborează cu declarația coinculpatului și cu celelalte probe administrate, iar pedeapsa aplicată este în concordanță cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 cp și cu scopul prev. de art. 52 cp.
Prin urmare, recursurile inculpaților sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art. 38515pct.1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, împotriva deciziei penale nr. 135/A/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpații la câte 150 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /15.10.08
Tehnored. 2 ex./30.10.08
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
