Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 320/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 320/
Ședința publică din 07 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier: -
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenții-inculpați G și G, împotriva deciziei penale nr. 17 din data de 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la data de 30 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale formulate, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.1094 din 23 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost condamnat inculpatul G, fiul lui G și -, născut la data de 07.06.1961 în comuna de Vede, județul O, domiciliat în, str. 1 -, -. C,.6, județul A, CNP - -, la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2, art.74 lit. a, c, art.76 lit.e și art.13 Cod penal.
În temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, iar în temeiul art.82 Cod penal, s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 2 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.b Cod pr.penală, comb. cu art.12 Cod penal, a fost achitat inculpatul G pentru infracțiunea prev. de art.10 lit.c din Legea nr.78/2000, modificată prin Legea nr.69/2007 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod pr.penală, comb. cu art.12 Cod penal, au fost achitați inculpații:
- G, fiul lui G și, născut la data de 13.01.1950 în comuna, județul D, domiciliat în Pitești, str. - -. 2,. C,.2, județul A, CNP -;
- (), fiica lui și, născută la data de 27.03.1953 în B, domiciliată în Pitești, str. -, - 2 b,. A,.7, județul A, CNP - și,
- G, fiul lui și, născut la data de 26.08.1963 în orașul, județul A, domiciliat în comuna, sat Podgoria, nr.241, județul A, CNP -, pentru infracțiunea prev. de art.10 lit. b din Legea nr.78/2000, modificată prin Legea nr.69/2007 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată SC Comercială SA - Sucursala Pitești nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.348 Cod pr.penală, s-au anulat actele false, respectiv ordinele de plată nr.102/01.08.2001, 103/01.08.2001, 178/24.10.2001, 43/11.06.2002, emise de SC 2000 SRL.
S-a dispus trimiterea unei copii legalizate a hotărârii definitive la Oficiul Registrului Comerțului pentru a se face mențiunile corespunzătoare, conform art. 21 lit. g din Legea nr.26/1990.
În temeiul art.191 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul G la 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, dintre care 800 lei în faza de urmărire penală.
În temeiul art.192 al.3 Cod pr.penală, celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art.193 al.6 Cod pr.penală, s-au respins cererile inculpaților, având ca obiect obligarea statului la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorarii avocați aleși, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr.75/P/2003 din data de 31.03.2004 al fostului Direcției Națională Anticorupție, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților - G, (), G pentru infracțiunile prevăzute de art.10 lit.b teza I și art.10 lit.b teza a II-a din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, respectiv a inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.10 lit.c din Legea nr.78/2000 și art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 comb. cu art. 290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 și art. 33 lit.a Cod penal.
În esență, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut că inculpații - G, și G, în calitate de funcționari la Comercială - Sucursala Pitești, au acordat credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, nu au urmărit destinația contractată a acestora, conform legii sau a normelor de creditare, în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul, respectiv că inculpatul G, administrator al SC 2000 SRL, județul A, a utilizat unele dintre creditele acordate de către Comercială - Sucursala Pitești, în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul și a falsificat 4 ordine de plată în acest scop.
In cursul judecății a fost invocată de către inculpatul Goe xcepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cerere care a fost respinsă de către Curtea Constituțională, prin decizia nr.651 din 5 octombrie 2006.
De asemenea, instanța, la termenul de judecată din 16.04.2007, a dispus, în temeiul art.334 Cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților, urmare a intrării în vigoare a Legii nr.69/2007, care a modificat literele b și c ale art.10 din Legea nr.78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Analizând întreg probatoriu administrat în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, prima instanță a stabilit următoarea situație de fapt:
SC 2000 SRL a fost înființată în anul 1999, fiind înmatriculată la Registrul Comerțului Pitești sub nr. J/-, Cod fiscal R -, cu un capital social de 2.000.000 lei, având ca obiect de activitate comerț cu amănuntul și ridicata de piese auto, calitatea de administrator și asociat unic având-o inculpatul
În perioada 24.04.2001 - 10.06.2002, SC 2000 SRL a încheiat cu Comercială - Sucursala Pitești, un număr de 43 contracte de credit, din care 30 de credite pe descoperire de cont, 12 credite pe facilități de cont și 1 credit pe obiect (pentru aprovizionare cu marfă), în valoare totală de 8.565.000.000 lei.
De asemenea, a beneficiat și de o linie de credit în valoare de 400.000.000 lei acordată pe perioada 19.07.2001 - 18.07.2002, pentru acoperire necesar materii prime și materiale, iar la data de 17.07.2002, prin actul adițional 159/I, s-a prelungit linia de credit până la data de 17.07.2003.
În ceea ce privește modalitatea de aprobare, acordare, derulare și utilizare a creditelor de care a beneficiat SC 2000 SRL, nu s-au făcut discuții întrucât infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților - G, și G, funcționari ai Băncii Comerciale - Sucursala Pitești, și care s-au implicat în procedura specifică bancară, care a fost urmată de către inculpatul G în vederea obținerii creditelor menționate anterior, respectiv 10 lit. b din Legea nr.78/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal, a fost abrogată prin Legea nr.69/2007.
În același context, instanța de fond a apreciat, că nu se pot face discuții pe fond nici cu privire la modalitatea de utilizare a creditelor obținute și dacă a fost respectată destinația acestora de către inculpatul G, în calitate de asociat unic și administrator al SC 2000 SRL, în condițiile în care una dintre infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv cea prev.de art.10 lit.c din Legea nr.78/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal, a fost abrogată prin Legea nr.69/2007.
În consecință, pentru infracțiunile menționate anterior, întrucât între timp a intervenit dezincriminarea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor 4 inculpați, s-a dispus achitarea acestora, în temeiul art.11 pct.2 lit. rap.la art.10 lit.b Cod pr.penală, combinat cu art.12 Cod penal.
Referitor la infracțiunea prev.de art. 290 cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal, fiind dispusă schimbarea încadrării juridice în această modalitate din infracțiunea prev.de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 combinat cu art.290 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, din probatoriul administrat în cauză s-a stabilit că inculpatul Gaf ăcut mențiuni nereale în cuprinsul ordinelor de plată nr.102/01.08.2001, 103/01.08.2001, 178/24.10.2001 și 43/11.06.2002.
Astfel, din creditul pentru facilități de cont în valoare de 350.000.000 lei, acordat prin contractul de credit nr. 197/01.08.2001, "numai pentru aprovizionare marfă - piese auto" SC 2000 SRL, a "rambursat avans marfă" în valoare de 30.000.000 lei către SC Com 94 SRL, conform nr.102/01.08.2001 și a "restituit avans marfă" în valoare de 42.000.000 lei către SC Grup SRL Pitești, conform nr.103/01.08.2001.
De asemenea, la data de 24.10.2001, SC 2000 SRL a contractat creditul în sumă de 206.000.000 lei în baza contractului de credit nr.347/24.10.2001, iar conform nr.178/24.10.2001, a făcut o plată către SC Com 94 SRL de 37.000.000 lei cu titlu "contravaloare restituire avans".
Din creditul în valoare de 200.000.000 lei acordat SC 2000 SRL prin contractul de credit nr.376/10.06.2002 "numai pentru aprovizionare marfă", suma de 182.000.000 lei a fost utilizată pentru "restituire avans" către SC SRL, conform 43/11.06.2002.
Instanța de fond a precizat că la momentul la care au fost întocmite cele 4 ordine de plată, între SC 2000 SRL și SC Com 94 SRL, SC SRL și SC Grup SRL Pitești, nu existau relații comerciale care să impună efectuarea unor astfel de operațiuni, respectiv "restituire avans", "rambursat avans marfă", "restituire avans marfă", "contravaloare restituire avans", scopul pentru care inculpatul Gaf ăcut respectivele mențiuni pe ordinele de plată, fiind acela de a escamota modalitatea de utilizare a acestora, pentru a crea aparența că reflectă activitatea curentă desfășurată de societatea pe care o administrează conform obiectului de activitate.
Pentru considerentele mai sus expuse, fiind administrate probe concludente și pertinente din care a reieșit că inculpatul a falsificat cele 4 ordine de plată menționate anterior prin modalitatea efectuării unor mențiuni nereale ce nu au corespondent cu activitatea curentă desfășurată de către SC 2000 SRL, la acel moment în raport cu celelalte 3 societăți comerciale, denaturând astfel realitatea operațiunilor financiar-contabile derulate cu acestea, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată în modalitatea prev.de art.290 cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal, motiv pentru care s-a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei comise dedus din împrejurările falsificării ordinelor de plată și scopul acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu figurează în evidența cazierului judiciar cu antecedente penale, a avut o conduită corespunzătoare pe parcursul cercetărilor, prezentându-se în fața instanței de judecată aproape la fiecare termen, motiv pentru care s-a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prev.de art. 74 lit.a,c Cod penal.
Prin urmare, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 luni închisoare, făcându-se și aplicația art.13 Cod penal, urmare a intrării în vigoare a Legii nr.69/2007, în condițiile în care infracțiunea prev.de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, prevedea o pedeapsă mult mai mare decât infr.prev.de art. 290 Cod penal.
Ca modalitate a executării pedepsei aplicate, instanța a apreciat că scopul preventiv-educativ prev.de art.52 Cod penal, poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 Cod penal, fixând termen de încercare de 2 ani și 2 luni, în temeiul art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 Cod penal, cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate, dacă în cursul termenului de încercare, de 2 ani și 2 luni, va săvârși din nou o infracțiune.
S-a luat act că partea vătămată SC Comercială SA - Sucursala Pitești, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.348 Cod pr.penală, s-au anulat cele 4 ordine de plată falsificate de către inculpat în împrejurările expuse anterior.
Având în vedere infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, instanța de fond a trimis o copie legalizate a hotărârii definitive la Oficiul Registrului Comerțului pentru a se face mențiunile corespunzătoare, conform art. 21 lit.g din Legea nr.26/1990.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G, solicitând achitarea conform art.11 pct.2 lit."a" rap.la art.10 lit."d" Cod pr.penală, pentru infracțiunea prev. de art.290 Cod penal, ori în subsidiar, rap.la art. 10 lit."1" sau art.10 lit."a" Cod pr.penală.
S-a arătat în acest sens, că din probele administrate în cauză rezultă că au existat relații comerciale între cele trei societăți precum și o linie de credit obținută pentru activitatea curentă a societății la care apelantul era administrator, din concluziile rapoartelor de expertiză rezultând, de asemenea, că în favoarea societății administrate de inculpat nu s-a creat niciun folos, invocând, totodată, că procurorul care a întocmit rechizitoriul nu a fost competent, neavând delegație de la DNA.
Inculpații - G, și G au solicitat extinderea efectelor apelului și asupra lor, potrivit art.373 Cod pr.penală.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.17 din 27 ianuarie 2009, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul, pe care l-a obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect că a fost legal investită prin actul de trimitere în judecată, situație ce nu a fost contestată de inculpați la niciun termen.
Cu privire la infracțiunile prev. de art. art.10 lit."c" din Legea nr.78/2000, modificată prin Legea nr.69/2007, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, referitor la inculpații - G, și G, instanța de fond a apreciat în mod legal că se impune achitarea conform art.11 pct.2 lit"a" rap.la art.10 lit."b" Cod pr.penală, deoarece pe parcursul procesului penal a intervenit dezincriminarea faptelor. Or, dezincriminarea unor fapte, a reținut tribunalul, este prioritară în raport de celelalte motive de achitare prev. de art.10 lit."a" Cod pr.penală, și face inutilă cercetarea acestora.
În legătură cu infracțiunea prev. de art.290 Cod penal, reținută în sarcina apelantului - inculpat G, tribunalul a apreciat că, din probele administrate în cauză, rezultă că acesta a falsificat patru ordine de plată în modalitatea efectuării unor mențiuni ce nu au corespondent în activitatea curentă desfășurată de către SC " " SRL cu SC " Com 94" SRL, SC "" SRL și SC " Grup" SRL Pitești, întrucât în momentul efectuării celor patru ordine de plată, între SC " " SRL și aceste trei societăți nu existau relații comerciale care să impună efectuarea unor astfel de operațiuni, respectiv, "restituire avans", "rambursat avans marfă", "restituire avans marfă" și "contravaloare restituire avans", scopul pentru care apelantul inculpat a efectuat respectivele mențiuni pe ordinele de plată fiind acela de a escamota modalitatea de utilizare a acestora și a crea aparența că reflectă activitatea curentă desfășurată de societatea pe care o administrează, conform obiectului de activitate.
În consecință, în baza art.379 pct.1 lit."b" Cod pr.penală, apelul declarat de inculpatul Gaf ost respins ca nefondat cu consecința corespunzătoare privind cererile de extindere a efectelor apelului, formulate de ceilalți inculpați, și obligat apelantul la cheltuieli judiciare către stat.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații - G și G, pe parcursul judecății inculpatul - G declarând că-și retrage recursul, așa cum rezultă din declarația sa consemnată în încheierea din 2 aprilie 2009.
Inculpatul Gai nvocat critici vizând nelegalitatea și netemeinicia soluțiilor pronunțate de instanțe, în esență, pentru următoarele aspecte, formulate atât în scris cât și oral:
-Nu poate fi reținut susținerea instanțelor că între societatea pe care o administra - " " SRL și celelalte trei societăți " Com 94" SRL, SC "" SRL și SC " Grup" SRL Pitești, nu a existat relații comerciale, care să impună efectuarea unor operațiuni, așa cum au fost reliefate în mențiunile de pe cele patru ordine de plată, mențiuni care sunt reale și nu false, așa cum arată instanțele, critică incidentă cazului de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.9 Cod pr.penală, deoarece motivarea instanței de apel, în raport de criticile aduse hotărârii primei instanțe, nu este concludentă, cu referire la faptul că nu sunt reale.
-Situația de fapt reținută prin hotărârea atacată este contrară actelor și probelor dosarului, întrucât mențiunile de pe cele patru ordine de plată se circumscriu activității curente a societății pe care o administrează, raportul de constatare al specialistului neimpunându-se a fi luat în considerare, întrucât nu are forță probantă în cauză, expertiza contabilă efectuată, confirmând că nu există nici un folos necuvenit creat în favoarea celor trei societăți cu care avea raporturi și relații comerciale, situație confirmată și de probele testimoniale administrate în cauză, incident fiind astfel cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.18 Cod pr.penală.
-In cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals prevăzute de art.290 Cod penal, întrucât nu subzistă nici unul din modurile arătate în art.288 Cod penal, la care face trimitere acest articol pentru a fi realizată latura obiectivă a infracțiunii de fals prevăzută de art.290 Cod penal, nefiind îndeplinite nici elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cu privire la latura subiectivă, deoarece autorul infracțiunii trebuie să săvârșească activitatea infracțională constând în falsificarea acestor înscrisuri, în vederea producerii de consecințe juridice, mai mult, aceste ordine de plată nefiind generatoare de consecințe juridice, față de terți, neexistând nici un prejudiciu adus vreunei persoane sau societăți comerciale și nici Băncii Comerciale "", aceasta neconstituindu-se parte civilă în prezenta cauză.
Față de aceste motive, se solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare, iar în subsidiar, reținând cauza spre judecare, achitarea, în baza art.10 lit.d Cod pr.penală - lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii - art.10 lit.a Cod pr.penală - fapta nu există, art.10 lit.b/1 Cod pr.penală - fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, impunându-se aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, în condițiile art.18/1 Cod penal.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/14 Cod pr.penală, raportat la cazurile de casare invocate sau incidente criticilor formulate, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Cu referire la primul motiv de casare invocat și anume, că mențiunile de pe cele 4 ordine de plată arătate sunt reale și că instanța de apel nu ar fi motivat în mod concludent faptul că sunt false, curtea constată că o atare critică nu poate fi primită, întrucât tribunalul, în mod expres, în legătură cu infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, pentru care a fost condamnat inculpatul, a menționat în motivare că între " " SRL și celelalte trei societăți " Com 94" SRL, SC "" SRL și SC " Grup" SRL Pitești, nu există relații comerciale, astfel că acele mențiuni vizând "restituire avans", "rambursare avans marfă", "restituire avans marfă" și "contravaloare restituire avans" nu sunt reale, creând numai aparența unei activități curente desfășurată de societatea pe care o administra.
, astfel, motivarea tribunalului cu privire la reținerea vinovăției inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, astfel că nu poate fi incident cazul de casare invocat, cel prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.9 Cod pr.penală, în sensul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, neimpunându-se, în consecință, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum solicită apărarea.
Nici susținerea că s-a comis o gravă eroare de fapt, în sensul incidenței cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penală, nu poate fi reținută, întrucât chiar dacă inculpatul nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa, sunt suficiente probe care confirmă faptul că mențiunile de pe ordinele de plată nr.102 din 1 august 2001, către " Com. 94", "rambursat avans marfă", nr.101 din 1 august 2001, către " Grup" Pitești "restituit avans marfă", nr.178 din 24 octombrie 2001 către " Com 94" "contravaloare restituire avans", respectiv nr.43 din 11 iunie 2002 către "" "restituire avans", nu sunt reale.
In acest sens, nu poate fi înlăturată susținerea specialistului (fost ) din raportul de constatare (114-127, vol.I, dosar urmărire penală) - probă prevăzută de lege și care nu poate fi înlăturată pe considerentul că nu poate fi neutră - care concluzionează că inculpatul, prin firma pe care o administra " " a deturnat destinația creditelor, prin folosirea de mențiuni nereale, cum ar fi "restituiri avans marfă", "împrumut firmă" și altele, întrucât nu exista o obligație reală de plată, pe de o parte, fie pentru considerentul că nu existau relații comerciale, așa cum rezultă, de altfel, din motivarea tribunalului, fie existau aceste relații, dar astfel de obligații de plată erau achitate la zi.
La acest raport se adaugă și cele rezultate din verificările Direcției de Control Fiscal A (31-39, vol.I, dosar urmărire penală), precum și cele constatate de Națională a României, prin inspectorii din serviciul său de inspecție (10-20, vol.I, dosar urmărire penală), inclusiv punctele de vedere la obiecțiile formulate de Comercială - Sucursala Pitești (23, vol.I, dosar urmărire penală) sau nota privind aspectele constatate la Comercială, care nu au putut fi încadrate în prevederile normelor proprii și legislației în vigoare (24-25 vol.I, dosar urmărire penală).
Toate acestea înlătură, în opinia curții, susținerile inculpatului că nu este vinovat, ale unor martori audiați în cauză precum și ale expertizei efectuate în cauză, de care se prevalează inculpatul, ce nu concluzionează în mod clar asupra aspectelor esențiale vizând infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Ca atare, nu poate fi primită critica sub aspectul că în cauză ar fi incident cazul de casare invocat, privind eroarea gravă de fapt, incidentă cazului de casare prevăzut la art.385/9 alin.1 pct.18 Cod pr.penală, care să atragă rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și pronunțarea unei soluții de achitare pe fondul cauzei, pentru că fapta incriminată de art.290 Cod penal, pentru care s-a dispus condamnarea, nu ar exista.
Nici cealaltă critică, vizând faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive cu privire la latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.290 Cod penal, și s-ar impune achitarea în baza art.10 lit.d Cod pr.penală, nu poate fi reținută, întrucât apreciind că aceste mențiuni vizând ordinele de plată arătate nu sunt reale, fiind înscrise efectiv pe acele ordine de plată, curtea consideră că a fost alterat conținutul acelor ordine considerate înscrisuri sub semnătură privată, astfel că, este incidentă falsificarea acelui înscris prin trimiterea la formula juridică prevăzută de art.288 "alterarea lui în orice mod", altul decât cele menționate prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii.
Nici susținerea că nu ar exista latura subiectivă a infracțiunii - cu consecința achitării, de asemenea, în baza art.10 lit.d Cod pr.penală - deoarece nu s-a urmărit producerea unor consecințe juridice, cu atât mai mult cu cât nu există nici un prejudiciu cauzat celor trei societăți comerciale vizate prin ordinele de plată cu mențiuni false, și nici Băncii Comerciale, nu poate fi primită, întrucât săvârșirea infracțiunii nu înseamnă producerea efectivă a unui asemenea rezultat, ci urmărirea producerii de consecințe juridice, ceea ce rezultă din întreg ansamblu probator al cauzei.
De asemenea, ultima critică vizând achitarea în baza art.10 lit.b/1 Cod pr.penală, în sensul aplicării unei sancțiuni administrative, constând în amendă, nu poate fi reținută, având în vedere modul și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea reținută în sarcina sa, așa cum au fost descrise mai înainte, scopul urmărit, precum și conduita inculpatului, care, de altfel, nici nu recunoaște o astfel de activitate infracțională.
Pe considerentele mai sus expuse, cum nu mai există nici un alt caz de casare care invocat din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod pr.penală, ar atrage reformarea hotărârii, curtea va respinge, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul declarat de inculpatul G, ca nefondat.
In ceea ce privește recursul declarat de inculpatul - G, pe care acesta l-a și retras în cursul judecății, curtea consideră că instanța nu poate lua act de o atare retragere, având prioritate soluția inadmisibilității acestui recurs, deoarece inculpatul - G nu a declarat apel în această cauză.
In acest sens, se impun a fi invocate prevederile art.385/1 alin.4 Cod pr.penală, în care se menționează în mod expres că nu pot fi atacate cu recurs sentințe în privința cărora persoanele prevăzute de lege nu au folosit calea apelului.
Ca atare, cum instanța nu poate fi investită cu judecarea recursului, întrucât este inadmisibil, ea nu poate pronunța o soluție pe fondul cauzei, care poate fi și o soluție de retragere a recursului, potrivit art.385/4 Cod pr.penală.
Așa fiind, având prioritate excepția inadmisibilității față de soluția de fond a retragerii recursului, curtea concluzionează că recursul declarat de inculpatul - G va fi respins ca inadmisibil, în baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală.
In baza art.189 și urm. Cod pr.penală, curtea va obliga pe inculpatul - G la cheltuieli judiciare statului, de asemenea și pe inculpatul G la cheltuieli judiciare cu același titlu, din care onorariu reprezentând onorariu avocat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul G, domiciliat în Pitești, str. - -, bloc 2, scara C,.2, județul A, și ca nefondat, recursul formulat de inculpatul G, domiciliat în, str. 1 decembrie, - scara C,.6, județul A, declarate împotriva deciziei penale nr. 17 din data de 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul - G la 100 lei cheltuieli judiciare și pe inculpatul G la 400 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
Jud.apel
26 mai 2009
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
