Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 95/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 95/A/2009
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
Grefier - -
- Serviciul Teritorial Alba Iulia a fost reprezentant de
Procuror -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 72/02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.72/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a dispus:
Condamnarea inculpatului, fiul lui și, la data de 31.07.1959 în localitatea jud.G, domiciliat în Mun.M-.3.2.29 jud.G, CI seria - nr.-, CNP -, cetățean român, studii superioare, director la M Cariera, fără antecedente penale la:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 12 lit.a din Lg.78/2000 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza art. 81,82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 3 ani, ce constituie termen de încercare.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit.a Cod pr. penală raportat la art. 10 lit.d Cod pr. penală a fost achitat inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 12 lit.b din Lg.78/2000.
În baza art. 11 pct.2 lit.a Cod pr. penală raportat la art. 10 lit.d Cod pr. penală a fost achitat inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 6 din Lg.78/2000 raportat la art. 257 Cod penal.
În baza art. 118 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.850.764.000 lei (ROL).
S-a constat că partea vătămată SC Energetic, cu sediul în -, jud.G nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă - domiciliată în com. sat de J, jud.G prin reprezentant legal domiciliată în localitatea Tîrgu C str.- -.2.26 jud.G, privind obligarea inculpatului la plata sumei de 265.000 lei.
În baza art. 191 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.500 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție înregistrată la această instanță sub dosar penal nr- a fost trimis în judecată inculpatul și s-a solicitat tragerea la răspundere penală a acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 lit.a din Lg.78/2000, art. 12 lit.b din Lg.78/2000 și art. 6 din Lg.78/2000 raportat la dispozițiile art. 257 Cod penal.
În motivarea actului de sesizare a instanței s-a reținut ca stare de fapt că inculpatul în calitate de director al Direcției Comerciale din cadrul Companiei Naționale a Oltenia i-a pretins numitei - să încheie un contract de vânzare - cumpărare pentru bunurile imobile deținute de aceasta pe raza com. jud.G, pentru a beneficia de reconstrucția imobilului în Mun.Tg.J, lăsând-o să creadă că are influență asupra unor funcționari din cadrul Companiei Naționale a Oltenia sau din cadrul altor societăți ce executau lucrări în minerit, pentru a-i determina să- angajeze pe fiul susnumitei la una din aceste societăți. Prin urmare, în data de 24 ianuarie 2002, beneficiind de informații nepublice, deținute în virtutea funcției, achiziționat imobilul de la numita -, pentru care ulterior a încheiat o convenție de reconstrucție cu Compania Națională a Oltenia prin Exploatarea Minieră de, pentru a beneficia de reconstrucția imobilului în cartierul din Mun.Tg.J, cu scopul de a beneficia de un folos necuvenit.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt:
În perioada 19 martie 2001 - 20 iunie 2003, inculpatul a deținut funcția de director a Direcției Comerciale în cadrul Companiei Naționale a Oltenia SA Tg.J, excepție făcând perioada 24 septembrie 2001- 1 ianuarie 2002, perioadă în care a fost detașat la Ministerul Industriei și.
Activitatea de exploatare desfășurată de Compania Națională a Oltenia SA, actualmente Oltenia SA s-a desfășurat și se desfășoară în conformitate cu legislația română în vigoare, respectiv Legea minelor nr.85/2003, iar anterior, în baza Lg.nr.61/1998 și a actelor normative elaborate în aplicarea acestora.
La data apariției legii minelor, Compania Națională a Oltenia SA, a depus cerere pentru acordarea limitelor de exploatare pentru toate perimetrele aflate în administrare și care erau considerate fezabile.
Pentru obținerea licenței de exploatare este necesară întocmirea unui set de documentații care să fundamenteze activitatea minieră și obținerea tuturor avizelor necesare desfășurării activității, printre care și Planul de dezvoltare al exploatării întocmite în conformitate cu instrucțiunile tehnice emise de autoritatea competentă.
Una din secțiunile importante ale Planului de dezvoltare a exploatării miniere o reprezintă programul de investiție, iar din acesta capitolul, case, achiziționare case, despăgubiri culturi și uzufruct; plăți teren, fiind prevăzute la capitolul IV, Construcții Miniere,
În acest plan de dezvoltare (programul general de exploatare) erau menționați proprietarii ce se impunea a fi strămutați, datorită extinderii lucrărilor exploatărilor miniere.
Potrivit adresei de la fila 103 din dosarul instanței de fond, Oltenia SA Tg.J - Structura de securitate, situația persoanelor ce urmau a fi expropriate nu a fost una secretă, nefiind trecută pe lista cu documentele secrete întocmită în baza Legii 23/1971.
Dimpotrivă, situația acestor persoane a fost mediatizată atât la televiziune, cât și în presa locală și centrală, precum și prin dezbateri publice cu cetățenii ce urmau a fi afectați de lucrările miniere din bazinul.
Persoanele ce urmau a fi expropriate puteau opta potrivit dispozițiilor legale fie pentru reconstrucția casei, fie pentru acordarea de despăgubiri bănești, fie pentru vânzarea imobilului pe piața liberă.
Potrivit însă Regulamentului adoptat de Consiliul de administrație al Companiei Naționale a Oltenia Tg.J, negocierea cu proprietarii de bunuri mobile și imobile urma să se efectueze în condițiile celei mai avantajoase proceduri de achiziție pentru societate.
Printre persoanele ce urmau a fi afectate de extinderea exploatărilor miniere se afla și partea vătămată -, care deține un imobil casă și anexe în com. sat.
Imobilul acesteia a fost expertizat de către experții, G și, la suma de 145.773.550 lei.
Potrivit declarației acesteia (fila 68,71 din dosarul instanței), partea vătămată având cunoștință de poziția inculpatului în cadrul Companiei (aceea de director) precum și de intenția acestuia de a cumpăra un imobil dintre cele ce urmau a fi afectate de extinderea exploatărilor miniere, l-a căutat pe inculpat la sediul societății și i-a oferit spre vânzare imobilul din com.. Potrivit declarației acesteia, care se coroborează cu declarația martorului ( fiul părții vătămate) în urma discuțiilor purtate cu inculpatul, au convenit de comun acord asupra întocmirii unei tranzacții, prețul de vânzare - cumpărare fiind stabilit la suma de 150 milioane lei.
În acest sens, inculpatul și partea vătămată s-au deplasat la sediul notarului public unde s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 1061/24 ianuarie 2002, suma de 150 milioane lei, fiind predată părții vătămate, aspect confirmat de martorul, care a însoțit-o pe partea vătămată la notar.
În aceeași zi, inculpatul a dat o declarație pe proprie răspundere, prin care consimțea să fie dezafectate de către Exploatarea Minieră de, bunurile imobile achiziționate de la - sub condiția ca Exploatarea Minieră de să-i asigure construcția gospodăriei în cartierul din Mun. Tg.J, precum și un lot de teren în suprafață de 1000 mp. Inculpatul a precizat că dezafectarea gospodăriei să se realizeze, după ce Exploatarea Minieră de cariere din cadrul Companiei Naționale a Oltenia îi va reconstrui gospodăria și îi va plăti anexele, fântâna și uzufructul de pe suprafața de 1.952 mp și suprafața de 952 mp.
A doua zi după semnarea contractului de vânzare cumpărare, respectiv 25 ianuarie 2002 s-a semnat convenția de reconstrucție între și membrii comisiei de negociere din cadrul Companiei Naționale a Oltenia Tg.J (vol.I fila 307).
Potrivit acestei convenții, inculpatul a dat la schimb Companiei la care era angajat, suprafața de 1000 mp teren situat în intravilanul satului, com. împreună cu un imobil casă aflat în stare avansată de degradare cu o suprafață utilă de 115,49 mp, iar Compania se obliga să dea la schimb inculpatului suprafața de 1000 mp teren situat în cartierul din Mun.Tg.J și să-i construiască pe acest teren, un imobil casă conform proiectului de execuție a construcției( parte integrantă din convenția de schimb).
În aceeași zi, Exploatarea Minieră de, cu adresa nr. 792 din 25 ianuarie 2002, înaintat către Direcția de Dezvoltare din cadrul Companiei Naționale a Oltenia Tg.J, documentația cu privire la reconstrucția locuinței inculpatului cu rugămintea de a fi analizată și supusă spre aprobare în Consiliul de administrație al Companiei.
Direcția Dezvoltare, la solicitarea Miniere de a întocmit un referat nedatat și neînregistrat, prin care a solicitat realizarea schimburilor de terenuri și reconstrucția gospodăriilor pentru mai multe persoane, printre care și inculpatul, pentru imobilele ce urmau a fi afectate de Exploatarea Minieră de.
Prin Hotărârea nr.2/1 martie 2002 Consiliului de Administrație, a fost aprobată solicitarea Miniere de și s-a aprobat reconstrucția locuinței, pentru inculpatul.
La data de 31 iulie 2002 s-a realizat procedura de achiziții pentru atribuirea contractului de execuție a lucrării,reconstrucție casă, V de sat.
Comisia constituită la nivelul Miniere de carieră a analizat ofertele și a declarat câștigătoare, oferta firmei SC SRL, la o valoare de 2.032.339.000 lei.
În continuare, s-a încheiat între Compania Națională a prin Exploatarea Minieră de, contractul de execuție de lucrări cu nr. 14.676/14.08.2002, având ca obiect, reconstrucție clădire din zona locuință în V de sat Tg. Prin contract, achizitorul s-a obligat să plătească executantului, prețul de 1.911.766.299 lei, inclusiv TVA pentru execuția și finalizarea lucrării ce făcea obiectul contractului anterior menționat.
La data de 1 aprilie 2003, Compania Națională aas emnat procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, pentru obiectivul,reconstrucție locuințe din zona, Cariera reconstrucție locuință, V de sat.
Deși ulterior s-a efectuat recepția lucrărilor, inculpatul a refuzat să preia construcția prin contractul de schimb autentic, până la data de 6 octombrie 2006, când a semnat contractul de schimb autentificat sub nr.3010, contract prin care a primit de la SC Energetic SA un teren în suprafață de 997 mp, un imobil casă în suprafață utilă de 115,49 mp, bunuri situate în intravilanul Mun.Tg.J- cu nr. cadastral 4.117, cu vecinătățile menționate în contractul de schimb autentic. Valoarea contractului a fost stabilită la suma de 200.764 RON.
Prin intermediul acestor manopere frauduloase, inculpatul a beneficiat de un folos necuvenit în valoare de 1.850.764.000 lei, reprezentând diferența între valoarea bunurilor achiziționate de la - (150 milioane lei) și valoarea imobilului reconstruit de companie (2.000.764.000 lei) precum și de un lot de teren în suprafață de 1000 mp, situat în cartierul din Mun.Tg.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut comiterea de către inculpat, a 3 infracțiuni.
1. - trafic de influență - art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Lg.78/2000
2. - art. 12 lit.a din Lg.78/2000
3. - art. 12 lit.b din Lg.78/2000
Pornind de la analiza elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, raportat la starea de fapt dedusă judecății, Tribunalul a conchis că fapta inculpatului de a încheia un contract de vânzare cumpărare cu partea vătămată -, lăsând-o să creadă că ar avea influență asupra unor funcționari din cadrul Companiei, pentru a-i determina să-i angajeze fiul, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective, în sensul primirii ori pretinderii de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru el ori pentru altul,
În speța dedusă judecății, s-a arătat că între cele 2 părți - inculpat și partea vătămată s-a încheiat o convenție civilă - un contract de vânzare - cumpărare, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, părțile și-au manifestat voința, au stabilit un preț de comun acord, s-au prezentat la notar( unde partea vătămată a fost însoțită și de fiul său - persoană la aproximativ 50 ani) s-a achitat prețul.
Așa cum a declarat chiar partea vătămată, aceasta l-a căutat pe inculpat, aspect confirmat și de martora (fila 114) și i-a oferit imobilul spre vânzare și nu a fost constrânsă în nici un fel de către inculpat ca să- vândă casa.
Faptul că partea vătămată ar fi vrut un preț mai mare, dar prin negocieri cu inculpatul au ajuns de comun acord la prețul de 150 milioane lei, nu conduce la concluzia primirii ori pretinderii de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect, pentru inculpat sau pentru altul.
De asemenea, faptul că inculpatul ar fi promis părții vătămate că-i va angaja fiul, prin prisma influențelor pe care le-ar fi avut în virtutea calității sale, de asemenea nu se circumscrie dispozițiilor art. 257 Cod penal, câtă vreme inculpatul nu a primit, pretins bani sau alte foloase:.de la partea vătămată.
S-a mai motivat că, din punct de vedere juridic, la momentul încheierii unei convenții, părțile nu sunt impietate să prevadă sau stipuleze condiții, înserate chiar în cuprinsul convenției, sau expuse oral, în caz de neîndeplinire putând afecta valabilitatea convenției, dar nicidecum să atragă răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 257 Cod penal( din nici o probă administrată, nerezultând că inculpatul a primit, pretins bani sau alte foloase de la partea vătămată) ci a încheiat un contract de vânzare cumpărare, plătindu-i prețul stabilit de comun acord.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 12 lit. b din Lg. 78/2000 instanța a constat că potrivit acestui text de lege este incriminată folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unei persoane neautorizate la aceste informații.
Tribunalul a reținut că, așa cum rezultă din adresa de la fila 103 din dosarul cauzei, situația expropriaților nu a fot una secretă, ci dimpotrivă, a fost o situație mediatizată atât la televiziune cât și în presa locală și centrală, precum și prin dezbateri publice cu cetățenii ce urmau a fi afectați de lucrările miniere.
Această adresă se coroborează și cu declarațiile martorilor C-(fila 72), C- ( fila 73), (74), (75), (84), D-tru (85), (86), (87), G(92), - (94), C- (100), (107), (121), (125) precum și cu declarațiile inculpatului.
Singurul martor care susține contrariul celor mai sus expuse este martorul (33) însă declarația acestuia este una singulară, în totală contradicție cu restul probațiunii sus menționate și foarte vaste.
Prin urmare, câtă vreme informația folosită de inculpat nu a fost una secretă, nedestinată publicității, ci dimpotrivă, cunoscută conform celor mai sus expuse, Tribunalul constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 lit.b din Lg. 78/2000 sub aspectul laturii obiective. Tribunalul a reținut că vinovăția inculpatului subzistă doar sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 12 lit.a din Lg.78/2000( fapta săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prin încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile deținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale, indiferent dacă informațiile deținute sunt publice sau nu).
Tribunalul a motivat că deși la momentul săvârșirii acestei fapte nu exista nici o interdicție regulamentară în sensul interzicerii achiziționării unui imobil dintre cele supuse exproprierii și ulterior opțiunii pentru reconstrucția acestuia, inculpatul în virtutea funcției sale(funcționar public la una din persoanele juridice prev. de art. 145 Cod penal și cu atribuții de control - director) avea obligația să se abțină și să nu folosească funcția deținută, pentru a dobândi pentru el bunuri și alte foloase necuvenite.
Prin acțiunile sale, inculpatul a lezat interesele Companiei și a încălcat dispozițiile art. 1 din Lg.78/2000 care impun și impuneau persoanelor prevăzute în acest text de lege, regulile speciale de comportament și anume, îndeplinirea îndatoririlor ce le revin prin exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate, cu respectarea strictă a legilor și a normelor de conduită profesională și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și intereselor, fără să se folosească de funcțiile, atribuțiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea, pentru ele sau pentru alte persoane, de bani, lucruri sau alte foloase necuvenite.
Ori inculpatul s-a folosit de funcția sa și a obținut fără drept, reconstrucția unui imobil din fonduri ale Companiei Naționale a Oltenia Tg.J (la o valoare de 2.000.764.000 lei).
În ceea ce privește caracterizarea inculpatului instanța constată că acesta nu posedă antecedente penale, a recunoscut că a achiziționat imobilul de la partea vătămată - în scopul obținerii reconstrucției acesteia de către companie.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului care în calitate de director al Direcției Comerciale din cadrul Companiei Naționale a Oltenia a achiziționat la data de 24 ianuarie 2002 beneficiind de informații deținute în virtutea funcției un imobil situat în zona ce urma a fi afectată de Exploatarea Minieră de cariere și pentru care ulterior a încheiat o convenție de reconstrucție cu compania, pentru a beneficia de reconstrucția imobilului în cartierul ( deci cu scopul vădit de a obține un folos necuvenit) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 12 lit.a din Lg.78/2000.
Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpat, instanța prin prisma dispozițiilor art. 345 alin.2 Cod pr. Penală s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an închisoare,
La individualizarea și proporționalizarea pedepsei, instanța avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale.
Având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, astfel că în baza art. 81,82 Cod penal și a dispus suspendarea condiționată a executării pe o perioadă de 3 ani, ce constituie termen de încercare și atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 Cod penal.
Latura civilă.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constat că partea vătămată SC Energetic nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Dată fiind natura infracțiunii săvârșite, prin care s-a cauzat un prejudiciu în valoare de 1.850.764.000 lei, reprezentând diferența dintre valoarea bunului achiziționat de la - (150 milioane lei) și valoarea imobilului reconstruit (2.000.764.000 lei) prejudiciu nesolicitat de partea vătămată SC Energetic, Tribunalul a dispus în baza dispozițiilor art. 118 lit. cod penal confiscarea acestei sume de la inculpat.
Instanța a constatat, potrivit declarației de la fila 40 din dosar, că partea vătămată - s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 265.000 (RON) reprezentând diferența dintre suma primită de la pentru casa și terenul pe care i le-a vândut și valoarea de reconstrucție.
Întrucât între inculpat și partea vătămată s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare pentru bunurile imobile deținute de partea vătămată, pentru care s-a achitat prețul cuvenit de comun acord (150 milioane lei vechi), astfel că inculpatul nu a cauzat nici un prejudiciu părții civile -, singurul prejudiciu cauzat fiind în dauna companiei, care i- reconstruit imobilul și nicidecum în dauna părții civile, căreia i-a plătit prețul.
Față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea acesteia ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpatul.
În apelul său Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Alba Iulia, a solicitat casarea hotărârii sub aspectul laturii penale și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 lit.b din Legea 78/2000 și art. 6 din legea 78/2000 raportat la art. 257 indice 6 din codul penal precum și majorarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 lit.a din Legea 78/2000 și înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 81- 82 din codul penal.
În susținerea orală a motivelor de apel Parchetul a solicitat în privința infracțiunilor prevăzute de art.12 lit.b din Legea 78/2000 și art. 6 din Legea 78/2000 raportat la art. 257 indice 6 din codul penal admitea apelului și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g din codul d e procedură penală să se dispună încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripției.
În dezvoltarea motivelor de apel parchetul a susținut că în mod nelegal și netemeinic s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 257 din codul penal și prev. de art. 12 lit.b din Legea 78/2000 deoarece probațiunea administrată a relevat existența infracțiunilor pentru care s-a dispus achitarea precum și vinovăția inculpatului.
În privința infracțiunii de trafic de influență s-a arătat, în esență, că inculpatul a speculat influența pe care o avea în temeiul funcției deținute în cadrul în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare determinând-o pe partea vătămată să creadă că poate să asigure angajarea fiului ei în cadrul companiei și că această promisiune a reprezentat o cauză a încheierii acestui contract.
În aceste condiții s-a concluzionat că reaua credință a întregii operațiuni definește intenția de clandestinitate specifică infracțiunii de trafic de influență iar existența unui contract civil nu poate justifica o infracțiune.
Prin apelul său inculpatul a solicitat desființarea în parte a sentinței și în rejudecare să se dispună în temeiul art. 11 alin.2 lit.a raportat la art. 10 lit. d cod de procedură penală achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 12 lit.a din Legea 78/2000. De asemenea s-a solicitat să fie înlăturată măsura confiscării speciale a sumei de - Rol și să fie înlăturată obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În dezvoltarea motivelor de apel a susținut că sentința apelată este netemeinică și nelegală în ceea ce privește condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 lit.a din Legea 78/2000 precum și în privința dispunerii măsurii confiscării speciale. Se susține în acest sens că instanța de fond a făcut o greșită interpretare probelor de la dosar și a ignorat alte probe. Apelantul arată, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia nici sub aspectul laturii obiective - respectiv nu a încheiat tranzacții utilizând informații dobândite în virtutea funcției deoarece respectivele informații aveau un caracter public fiind cunoscute de întreaga comunitate, și nici sub aspectul laturii subiective deoarece nu există nici o probă care să dovedească intenția sa de a se folosi la încheierea tranzacției de informațiile dobândite în virtutea funcției. Întrucât nu se face vinovat de săvârșirea niciunei fapte penale inculpatul a susținut că și măsura confiscării speciale este nefondată.
Deliberând asupra apelurilor prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art.371 din codul d e procedură penală Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art.12 litera a și b din Legea 78/2000 în mod justificat parchetul a solicitat să se dispună încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripției speciale.
Astfel, potrivit dispozițiilor codului penal:
" Art. 124 - Prescripția specială
Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă "
"Art. 122 - Termenele de prescripție a răspunderii penale
Termenele de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt:
.
d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;
.
Termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni."
În speță infracțiunile în discuție au fost săvârșite la data de 24 ianuarie 2002 astfel că termenul prescripției speciale, de 7 ani și 6 luni, s-a împlinit la data de 23 iulie 2009.
În temeiul art. 13 din codul penal inculpatul a solicitat în mod expres în apel continuarea procesului penal și achitarea sa pentru infracțiunile pentru care a intervenit termenul de prescripție.
În aceste condiții instanța de apel va verifica legalitatea și temeinicia soluțiilor de condamnare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a din Legea 78/2000 și, respectiv de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. b din Legea 78/2000 pronunțate de instanța de fond.
II. În privința soluției pronunțate cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a din Legea 78/2000 Curtea reține că soluția de condamnare este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.12 lit. a din Legea 78/2000:
" Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:
a) efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale;"
În speță este necontestat că inculpatul a efectuat tranzacții financiare, respectiv că a încheiat la data de 24 ianuarie 2002 contractul autentic de vânzare cumpărare cu numita - asupra imobilului proprietatea acesteia din urmă, situat în comuna, satul Județul
Susținerea inculpatului în sensul că la încheierea acestei tranzacții nu s-a folosit de informațiile deținute în urma funcției sale în scopul de a obține pentru sine foloase necuvenite nu sunt fondate.
Este real că bazinul minier reprezentat o exploatare minieră în extindere în perioada anterioară săvârșirii faptei și ulterior acesteia și că acest aspect era de notorietate. Ceea ce nu avea un caracter de notorietate era însă perimetrul supus exproprierilor în fiecare an și gospodăriile care urma să fie afectate de această operațiune.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în faza de urmărire penală, la finele anului 2001 fost întocmit Programul general de exploatare pe anul 2002 - a. Acest program cuprindea în capitolul IV "Programul de investiții pentru anul 2002" planificarea activității de strămutare demolare și reconstrucție inclusiv pentru satul - fila 66 vol II dos. De asemenea în cuprinsul anexelor scrise era prezentat necesarul de terenuri și construcții precum și reconstrucția de terenuri și construcții - fila 50 vol.II dos. Acest Program a fost supus unor numeroase avizări potrivit prevederilor legale - fila. 40, 43, 46,49 vol.II dos. În cadrul acestui proces de avizare reținem că MBI. T J cu ocazia acordării avizului 22/14 01 2002 arată la punctul III următoarele deficiențe ale programului supus avizării: lipsa fișei perimetrului de exploatare și legenda incompletă a planului de situație astfel că avizează acest program condiționat de completarea anexelor grafice cu cele prevăzute la capitolul III.
În aceste condiții susținerea inculpatului în sensul că era de notorietate planul de exploatare minieră al unității pentru anul 2002 și că persoanelor interesate l-i s-ar fi adus la cunoștință situația exactă a zonelor care urmau să fie afectate de extinderea exploatării este.
Înscrisurile depuse în probațiune de către inculpat, respectiv răspunsul care a fost furnizat acestuia de Primăria Comunei nu relevă o comunicare în termeni reali între unitatea de exploatare minieră și organele administrației locale, dimpotrivă în Concluziile Planului Urbanistic General pe anul 1999 se prevede că pentru viitor este recomandat să se realizeze:delimitarea zonală a perimetruluiîn care se vor realiza lucrările,stabilirea pe ani a suprafețelor de teren ce urmează să fie ocupateîn vederea pregătirii etapizate a strămutării gospodăriilor afectat și a dotărilor publice. În consecință nici autoritățile locale nu aveau la momentul întocmirii planului urbanistic general o informare clară în ceea ce privește perspectivele exacte ale extinderii exploatării miniere, iar din actele existente la dosar nu rezultă existența unei astfel de informări ulterioare. În acest context și informarea cetățenilor poate fi apreciată ca fiind doar la nivel de principiu. În acest sens relevantă este chiar susținerea inculpatului care a afirmat în fața instanței de apel că "încă din anul 1982 fost făcut public că faptul că zona respectivă va fi supusă unui amplu proces de expropriere".
Depozițiile testimoniale nu au fost de natură să conducă la o altă concluzie în această privință. Martorul - fila 281 vol.I, fila 52 vol III, fila 72 fond- secretar al comunei din anul 1992 declarat că exploatările miniere nu au organizat întâlniri cu comunitățile ce urmau să fie afectate de lucrările miniere și nici nu au comunicat administrației locale lista cu cetățenii aflați în zonele de strămutare. În același sens este și declarația martorului - fila 55 vol.III - 73 fond. de asemenea martorul - fila 182 vol. II up.82 vol.III paa rătat că programul general de exploatare nu era unul public la el având acces doar angajații companiei. De asemenea relevantă în acest sens este declarația martorului care în fața instanței de fond - fila 100 susținut că: "nu constituie nici un secret faptul că anumite zone, anumite localități urmează a fi afectate de exploatarea minieră. Faptul că anumite imobile din anumite zone urmează a fi expropriate este o certitudine, dar nu se cunoaște momentul când se întâmplă evenimentul."
Declarațiile testimoniale în care martorii susțin că cei afectați de măsurile de extindere a exploatării miniere au fost informați complet și corect urmează a fi înlăturare din ansamblul probator deoarece nu se coroborează cu nici o altă probă. Chiar din procesul verbal di 29 nov. 1999, al ședinței ordinare de lucru a Consiliului Local la comunei, depus în probațiune de către inculpat, rezultă că discuția purtată cu invitații ce aveau calitate de reprezentanți ai miniere, Tîrgu-J, a vizat cererea autorităților locale de a primi informări corecte și complete în privința zonelor care vor fi supuse exproprierilor în vederea stabilirii unui plan clar pe etape pentru a fi adus la îndeplinire. Nici o probă nu a fost depusă în cauză pentru a se dovedi că astfel de informări corecte au fost transmise de unitățile miniere organelor administrației locale. De asemenea nu a fost depus la dosar nici o dovadă a realizării unor întruniri de informare a cetățenilor organizate de către unitățile de exploatare și nici că ar fi realizat astfel de informări în vreo altă modalitate.
în cauză s-a relevat a purta asupra caracterului de zonă supusă exproprierii și nu asupra planurilor exacte și a evoluției efective a exploatării cu consecința informării corecte, complete și în timp util a persoanelor care urmau să fie afectate de această măsură.
În mod corect instanța de fond a reținut că în virtutea funcției pe care o deținea, aceea de director în cadrul Direcției Comerciale în cadrul Companiei Naționale a Oltenia, inculpatul a avut informații suplimentare față de cele comune, informații care chiar dacă nu aveau un caracter secret nu au fost aduse la cunoștința publicului prin nici o procedură și care i-au permis acestuia să achiziționeze un imobil ce era amplasat în zona supusă exploatării în anul în care a realizat tranzacția, beneficiind imediat de procedura schimbului.
Astfel, achiziția imobilului a avut loc la data de 24 ianuarie 2002, în perioada în care Programul de exploatare pentru anul 2002 fusese deja întocmit și era încă parțial în procedura de obținere a avizului. La nici două luni de la achiziționarea imobilului, respectiv la data de 01 03 2002, se întocmește între inculpat și unitate convenția de schimb aprobată în ședința Consiliului de Administrație prin Hotărârea nr. 2 din 01 03 2002 - fila 259 dos..
Urmare a acestui schimb și a convenției de reconstrucție inculpatul a dobândit un avantaj patrimonial evident rezultat din diferența de valoare dintre prețul de achiziționare a imobilului și valoarea imobilului nou construit. Imobilul predat de inculpat era compus din o casă de locuit cu trei camere, beci și prispă, o poartă, un, o pivniță din bârne( aflate în evidentă stare de degradare - imobilul casă avea o vechime de 91 de ani) și suprafața de 0,1592 ha intravilan - filele 261- 275, fila 301, iar cel primit la schimb se compunea din suprafața de 1000mp în V satului și imobilul reconstruit în valoare de 2.032.339 mii lei ROL - fila 152 vol.II - compus din living, baie bucătărie, dormitor, hol-la parter, în suprafață de 11,06/9,31mp și două dormitoare, baie, hol - la etaj în suprafață de 11,06/9,31 mp -fila 341- 351 vol.I dos.
Raportat la acestea Curtea constată că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 12 lit a din Legea 78/2000 a fost realizată.
În ceea ce privește latura subiectivă, respectiv existența intenției și aceasta subzistă în cauză. Este evident că tranzacția a fost realizată de inculpat în scopul de a beneficia de procedura schimbului și reconstrucției în scopul realizării unui avantaj patrimonial. Inculpatul nu a intenționat nici un moment să folosească imobilul achiziționat în alt fel decât pentru a-l oferi în schimb unității miniere. Modul de derulare a tranzacțiilor este relevant în acest sens și a fost anterior expus.
Față de cele ce preced Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut săvârșirea cu vinovăție a faptei de către inculpat. În ceea ce privește individualizare judiciară a pedepsei Curtea reține că, raportat la gravitate faptei, la poziția inculpatului în cadrul unității, poziție prin care era chemată să vegheze la conservarea patrimoniului, la prejudiciul mare produs, pedeapsa care s-ar fi impus a fi aplicată inculpatului trebuia orientată spre mediul pedepsei prevăzute de lege. În această apreciere Curtea are în vedere și circumstanțele personale legate de faptul că inculpatul nu a mai fost anterior confruntat cu legea penală. În consecință pedeapsa ce se impune a fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin.1 lit. a din Legea 78/2000 este de 1 an și 6 luni închisoare.
Având însă în vedere intervenirea prescripției răspunderii penale Curtea, în temeiul art. 11 pct.2 lit.b raportat la art. 10 lit.g din codul d e procedură penală, va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.12 alin 1 lit a din Legea 78/2000.
Întrucât suma de bani reprezentând diferența dintre valoarea imobilului reconstruit și valoarea imobilului achiziționat de la - constituie un bun dobândit în urma săvârșirii faptei penale, în temeiul art. 118 alin1 lit. e din codul penal se va impune confiscarea specială a acestei sume, respectiv a 1.850.764.000 lei ROL.
Susținerea inculpatului în sensul că ar fi achiziționat imobilul cu suma de 200 mii lei este contrazisă de cuprinsul înscrisului autentic și nu este susținută decât de o depoziție testimonială care nu se coroborează cu nici o altă probă astfel că va fi înlăturată.
II. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 12 așlin1 lit. b din Legea 78/2000 Curtea constată că soluția de achitare pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor textului susmenționat:
" Art. 12 - Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:
-------------------------------------------------------------------------------------------------
b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații."
Pentru realizarea laturii obiective a acestei infracțiunii este necesară o activitate de folosire ori de permitere a accesului neautorizat la informații ce nu sunt destinate publicității.
Pentru ca o informație să nu fie destinată publicității este necesar ca aceasta să fie clasificat ca fiind secret de serviciu ori secret de stat. Din întreaga probațiune administrată a rezultat că nici una dintre informațiile de care s-a folosit inculpatul pentru achiziționarea imobilului și ulterior pentru realizarea convenției de schimb nu au avut un astfel de caracter. Faptul că la anumite categorii de informații au acces prin natura lor un număr limitat de persoane și că ele nu au fost supuse unei proceduri de publicitate nu este suficient ca acestea să fie definite drept informații nedestinate publicității. Relevant pentru caracterul public sau nu al unei informații este nu gradul în care este ea cunoscută în fapt ci sfera persoanelor care au dreptul de acces la ea. Din această perspectivă, a sferei persoanelor care, legal, au dreptul de acces informațiile folosite de inculpat nu se încadrează între cele avute în vedere de norma de incriminare.
III. Criticile parchetului cu privire la soluția de achitare a inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 6 din /2000 raportat la art.257 din codul penal sunt fondate.
Prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență reținând-se în sarcina sa că a pretins numitei - să încheie un contract de vânzare cumpărare pentru bunurile deținute de aceasta în comuna pentru a beneficia de reconstrucția imobilului lăsând-o să creadă că are influență asupra unor funcționari din cadrul Companiei Naționale a Oltenia ori a altor societăți, pentru a-i determina să-i angajeze fiul la una dintre aceste societăți.
Potrivit dispozițiilor codului penal:
"Art. 257 - de influență
Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani."
Probele administrate în cauză confirmă învinuirea adusă inculpatului.
În cursul lunii ianuarie sau martie a anului 2001 martorul a adus la cunoștință inculpatului planul de situație cu exproprierile din zona. Ulterior, martorul s-a deplasat pe tern împreună cu inculpatul pentru a-i prezenta acestuia gospodăriile ce urmează să fie expropriate în zona, gospodării între care se afla și cea proprietatea lui - - fila 63 - 66 vol.III dos și fila 87 dos. fond - declarația martorului. Aceste aspecte sunt susținute și de discuțiile telefonice purtate între martorul și inculpat la data de 08 12 2006, discuții în care se confirmă faptul că martorul l-a condus pe inculpat în perimetrul ce urma să fie afectat extinderea exploatării miniere și a prezentat acestuia gospodăriile care urmau să fie afectate "Eu v-am spusfiecare: asta se reconstruiește, asta se vinde, asta sevrea omul nu știu ce" în cadrul aceleiași convorbiri inculpatul prezintă martorului faptul că în fața organelor de urmărire penală a declarat că nu îl cunoaște și nu își amintește să fi fost cu el pe tren: ": Nici nu-l știu pe omul acesta. Dacă dacă îl văd, probabil să-mi spuneți că e, îl cunosc, dar așa după nume nici nu știu cine e -le"
În cursul lunii aprilie a anului 2001 fost întocmită o expertiză de evaluare a imobilului proprietatea numitei -, iar aceasta a fost chemată la directorul cu toate actele de proprietate asupra gospodăriei din. Părții vătămate i s-a propus să vândă imobilul la valoarea stabilită prin expertiză - 145.773.550 lei și i s-ar fi promis angajarea fiului în una dintre unitățile cu care avea raporturi juridice (pe un post de muncitor) însă aceasta nu a fost de acord - fila 74 dos. fond - declarația martorului și fila 63 - 66 vol.III dos declarația martorului.
Întrucât martorul, în discuțiile purtate cu partea vătămată, a lăsat acesteia impresia că inculpatul o putea ajuta pentru angajarea fiului ei aceasta s-a deplasat la locul de muncă al inculpatului și i-a propus să-i vândă casa condiționat de angajarea fiului pe un post corespunzător pregătirii. Inculpatul a promis părții vătămate că interveni pentru angajarea fiului ei pe un post potrivit calificării profesionale, respectiv de inginer, la subunitățile companiei ori la una dintre societățile cu care aceasta lucrează dacă aceasta îi va vinde casa pentru suma de 150 mii lei. - fila 280 vol. I dos. fila 71 dos. fond - declarație parte vătămată -. Aceleași aspecte sunt susținute și de declarațiile martorului - fila 285-287, vol.I dos. și fila 31 dosar fond. În aceste declarații martorul a susținut în mod constant că mama sa a fost convinsă să vândă imobilul la promisiunea fermă a inculpatului că va fi angajat la una dintre societățile coordonate de Compania Națională a Oltenia. De asemenea a fost relevat faptul că partea vătămată a fost convinsă de către angajații companiei că nu va putea beneficia de reconstrucția imobilului deoarece compania nu deține terenuri pe care să se realizeze reconstrucția. În același sens sunt și declarațiile martorului - fila 64 vol.III dos. care declară că " Ulterior semnării convenției de reconstrucție cu, și după ce am plecat de la, m-am întâlnit cu un coleg de serviciu, care mi-a spus că numita - a mai trecut pe la exploatarea minieră și s-a plâns de faptul că nu și-a onorat promisiunea făcută anterior semnării contractului de vânzare cumpărare și nu i-a angajat fiul la una din unitățile miniere așa cum promisese acesteia." De asemenea martora a susținut că partea vătămată i-a relatat că a vândut imobilul inculpatului deoarece cei de la exploatarea minieră i-au comunicat că nu va putea beneficia de reconstrucția lui deoarece unitatea nu avea terenuri în zonă iar inculpatul i-a promis că îi va angaja fiul. Ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare martora însăși l-a contactat personal și telefonic pe inculpat solicitându-i să-și respecte promisiunea iar acesta nu a negat existența ei - fila 85 dos.
Inculpatul însuși în declarațiile date pe parcursul derulării procesului a recunoscut că a promis părții vătămate că îi va ajuta fiul să se angajeze însă a afirmat în mod constant că a ceastă promisiune ca și discuția pe tema acestui subiect s-a purtat doar după ce a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare.
Motivarea instanței de fond întemeiată pe inexistența laturii obiective a acestei infracțiuni nu este legală și temeinică.
Încheierea unei convenții civile între părți nu exclude incidența ilicitului penal.
Latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență se săvârșește prin acțiunea de primirea ori pretindere de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul. În speță inculpatul a pretins pentru sine un folos - respectiv acordul părții vătămate la vânzarea imobilului supus exproprierii. Urmare a acestui acord inculpatul a devenit proprietarul unui bun susceptibil de a fi speculat în vederea obținerii unei valori net superioare. În consecință accesul la un bun supus exproprierii în condițiile în care aceasta este în măsură să atragă avantaje patrimoniale reprezintă un folos.
Promisiunea inculpatului de a-și exercita influența pentru angajarea fiului părții vătămate a fost apreciată în mod eronat de către instanța de fond ca nefiind susceptibilă de a produce consecințe penale.
Este real că părțile sunt libere la momentul încheierii contractelor să stipuleze condiții în cuprinsul lor, însă simplul fapt al stipulării unei condiții în cadrul unui contract nu transformă această condiție în una licită iar conduita contractantului, în măsura în care îmbracă forma unei infracțiuni nu devine licită.
Obiectul juridic protejat de norma incriminatoare îl reprezintă relațiile sociale privitoare la desfășurarea activităților unităților publice sau private în condiții în care să se asigure încrederea și prestigiul de care trebuie să se bucure personalul acestora. Prin comiterea acestei infracțiuni se discreditează activitatea de serviciu. Inculpatul prin promisiunea sa de a interveni pentru angajarea fiului părții vătămate prin folosirea influenței pe care pretindea că o are în calitate de director în cadrul Companiei miniere a lezat valorile ocrotite de norma penală inducând ideea că angajarea unei persoane se poate realiza, prin intervenția sa, în altă manieră decât în cea legală și accesibilă tuturor cetățenilor în mod egal.
În consecință Curtea constată că inculpatul săvârșit infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. art. 6 din /2000 raportat la art.257 din codul penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța va ține seama de criteriile prevăzute de art.72 din codul penal, respectiv de: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune - închisoare de la 2 la 10 ani; gradul de pericol al faptei săvârșite, pericol sporit de faptul că inculpatul deținea o funcție importantă în cadrul Companiei Naționale a, conduita s-a ilicită fiind de natură să aducă un prejudiciu mai mare încrederii și prestigiului de care se bucură această unitate decât ar fi putut-o face o altă persoană fără responsabilități deosebite. Totodată instanța are în vedere că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu a dat dovezi de regret în ceea ce privește comiterea ei. În același timp, se va reține în favoarea inculpatului că anterior săvârșirii faptei nu a mai suferit condamnări penale și s-a bucurat de o reputație bună, dovadă fiind atribuțiile care i-au fost încredințate de-a lungul carierei profesionale.
Reținând toate aceste elemente și având în vedere și faptul că pedeapsa urmează să reprezinte nu numai o sancțiune proporțională gravității faptei săvârșite ci să asigure și realizarea scopului preventiv și educativ, astfel cum este reglementat de art. 52 din codul penal Curtea o va stabili la 2 ani închisoare.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 379 alin1 pct.2 lit.a din codul d e procedură penală Curtea va admite ca fondat apelurile declarate de DNA Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 72/2.03.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Va condamna pe inculpatul, la:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 Cod penal;
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod pr. pen. va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. a din Legea 78/2000, ca efect al intervenției prescripției răspunderii penale.
Va priva pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod pr. pen. va achita inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. b din Legea 78/2000.
În baza art. 118 lit. e Cod penal, va dispune confiscarea de la inculpatul a sumei de 1.850.764.000 lei (ROL).
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art. 192 al. Cod pr. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelurile declarate de DNA Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 72/2.03.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Condamnă pe inculpatul, la:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 Cod penal;
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod pr. pen. dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. a din Legea 78/2000, ca efect al intervenției prescripției răspunderii penale.
pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod pr. pen. achită pe inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. b din Legea 78/2000.
În baza art. 118 lit. e Cod penal, dispune confiscarea de la inculpatul a sumei de 1.850.764.000 lei (ROL).
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art. 192 al. Cod pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cuantum de 50 lei, va fi avansat din fondurile.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./tehnored. -
2 ex/04.01.2010
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Covaciu
