Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 685/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 685/2009
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 09.11.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Inculpatul, în motivarea recursului arată că se consideră nevinovat de faptele pentru care este judecat și solicită judecarea lui în stare de libertate.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate, argumentând că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar din probele administrate până în prezent nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, avându-se în vedere că probatoriul a fost administrat, astfel că inculpatul nu ar putea zădărnici aflarea adevărului și s-ar prezenta la instanță ori de câte ori va fi chemat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, apreciind că subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive. solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost condamnat de prima instanță la o pedeapsă cu detenție.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, învederează instanței că nu este vinovat, solicitând judecarea în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată la data de 09.11.2009 în dosarul nr- Tribunalul Hunedoara - Secția penală a dispus, în temeiul art. 300 ind. 2.pr.pen. menținerea stării de arest a inculpatului, deținut în Penitenciarul Aiud.
A fost respinsă cererea formulată de inculpat, de revocare a măsurii arestării preventive, precum și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul, investit cu soluționarea apelului declarat de inculpat și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva împotriva sentinței penale nr. 1219/18.09.2009 a Judecătoriei Deva, a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
S-a apreciat totodată că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, măsura fiind menținută și prin prisma prevederilor art. 136 și 143.pr.pen. pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceleași considerente, Tribunalul a reținut sunt neîntemeiate cererile formulate de inculpat privind revocarea, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Față de cele expuse, în temeiul art. 300 ind. 2.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând lăsarea sa în libertate, deoarece nu este vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect Tribunalul a constatat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și justifică în continuarea privarea de libertate a acestuia.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică, prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului, decurge din gravitatea deosebită a infracțiunii imputate, modalitatea comiterii faptelor, după un plan bine stabilit, împreună cu mai multe persoane, în scopul obținerii unor foloase materiale.
Aceste elemente justifică presupunerea că ordinea publică ar fi realmente amenințată dacă s-ar proceda la lăsarea în libertate a inculpatului, fiind îndeplinite astfel condițiile stipulate de art. 148 lit. f pr.pen.
Mai mult, Curtea reține că menținerea măsurii este justificată și prin prisma prevederilor art. 5 CEDO, față de inculpat fiind adoptată o hotărâre, chiar nedefinitivă, de condamnare pentru faptele care au determinat arestarea.
Reținând totodată că menținerea stării de arest a inculpatului corespunde scopului reglementat de art. 136.pr.pen. fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, Curtea constată că nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, astfel cum a solicitat inculpatul prin intermediul apărătorului.
Cu privire la aspectele invocate de inculpat, respectiv lipsa probelor din care să rezulte vinovăția sa, Curtea constată că acestea sunt chestiuni care țin de soluționarea fondului cauzei, iar cât timp împrejurările avute în vedere la adoptarea soluției de condamnare în primă instanță nu au fost infirmate, nu se justifică revocarea sau înlocuirea arestului preventiv.
Față de considerentele expuse, apreciind că Tribunalul a adoptat o soluție legală și temeinică, criticile aduse de inculpat fiind nefondate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursul declarat în cauză, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 09.11.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. /2 ex./
,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș, Oana Maria
