Infractiuni drepturi de autor Legea 8 1996 Spete. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 25/AP DOSAR NR-
Ședința publică din 17 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean președinte de secție - - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 847/S din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 3 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 9 aprilie 2009 și apoi pentru data de astăzi 17 aprilie 2009.
E
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 847/S/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap la art. 10 lit. d Cod procedură penală inculpatul pentru infracțiunea de difuzare fără drept a unui program de calculator prevăzută de art. 142 lit. b din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 13 Cod penal
Sub aspectul laturii civile a procesului penal, prima instanță respins în baza art. 346 Cod procedură penală pretențiile civile formulate de către Corporațion și SC Arts.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală prima instanță dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov cu numărul 765/P/2003, înregistrat inițial la Judecătoria Brașov sub numărul 2267/2003, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de difuzare fără drept a unui program de calculator, faptă prevăzută și pedepsită de art. 142 litera b din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal.
Prin sentința penală nr. 641 din data de 03.03.2005 a Judecătoriei Brașovs -a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. A fost admisă în totalitate acțiunea civilă.
Prin decizia penală nr. 342/A/13.06.2005 a Tribunalului Brașov, sentința instanței de fond a fost desființată, cauza a fost trimisă spre rejudecare deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat corect pe încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, în acest sens s-a omis reținerea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod procedură penală, fără a exista vreo schimbare a încadrării juridice.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Brașov sub numărul 1880/2005, iar prin sentința penală 200 din data de 27.01.2006, ca urmare a schimbării normelor de competență în materie, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în primă instanță, Tribunalului Brașov.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Brașov sub numărul 581/2006 și prin sentința penală 490/S din data 13.09.2006, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de difuzare fără drept a unui program de calculator prevăzută de art. 142 lit. b din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea dispozițiilor art. 13 Cod penal. Sub aspectul laturii civile au fost respinse pretențiile civile.
Instanța de fond a considerat că inculpatul a avut convingerea că posedă licență pentru toate programele instalate pe calculatoarele de la SC SRL B, aceasta față de faptul că patronul firmei, martorul i-a comunicat că aceste licențe se află la Prin urmare, instanța de fond a constatat că inculpatul nu a difuzat cu intenție acele programe de calculator, el necunoscând că nu există licențele necesare și pe cale de consecință a stabilit că în cauză nu există latura subiectivă a infracțiunii și deci nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Împotriva acestor dispoziții, Ministerul Public, prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a formulat apel, iar prin decizia penală nr. 94/A din data de 18.05.2007 a Curții de APEL BRAȘOV, a fost respins apelul. Împotriva deciziei s-a formulat recurs.
Prin decizia penală numărul 5538 din data de 20.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, a fost casată decizia, desființată sentința, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Brașov. S-a considerat că în cauză se impune administrarea de probe în ceea ce privește stabilirea atribuțiilor pe care inculpatul le avea în cadrul firmei, în acest sens fiind necesare la dosar actul adițional prin care inculpatul a fost numit administrator, actul constitutiv al societății, eventualele acte adiționale, precum și procesul verbal de predare primire, inculpatul fiind administrator al societății începând cu data de 23 martie 2000.
Se mai arată că în declarația dată, inculpatul a arătat că toate calculatoarele au fost aduse de la B, de la sediul unei alte firme, asociatul unic spunându-i că deține licențe pentru programele de calculator la sediul unei alte firme din
S-a mai reținut că martorul a arătat că în momentul în care a început să funcționeze societatea din B, pe calculatoare a fost instalat programul "". Pentru a se lămuri contradicțiile dintre declarațiile inculpatului și ale martorului cu privire la instalarea pe calculatoare a programului Windows și 2002, se impune depunerea la dosarul cauzei a procesului verbal prin care respectivele calculatoare au fost predate către SC SRL, precum și facturile de achiziție a acestora.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, sub numărul -.
Având în vedere îndrumările date de Înalta Curte pentru completarea probatoriului, instanța de fond a efectuat demersurile necesare pentru depunerea înscrisurilor solicitate.
Apărările inculpatului în sensul că toate calculatoarele au fost puse la dispoziție de către martorul care i-a comunicat că posedă licență pentru programele instalate pe calculatoare, acestea aflându-se în posesia sa la B, au fost confirmate prin depozițiile martorilor, și, cu toții lucrători în cadrul firmei, respectiv a punctului de lucru, care au confirmat faptul că în momentul aducerii calculatoarelor de la B de către patronul firmei, martorul, pe acestea erau instalate programele menționate.
Or aceste aspecte conduc la concluzia că modul de organizare a activității firmei era coordonată de martorul, chiar dacă inculpatul era administratorul punctului de lucru.
posibilitatea analizei facturilor de achiziție a computerelor, nu se poate stabili dacă acestea au fost achiziționate cu plata contravalorii licențelor pentru programele instalate pe acestea. De asemenea, nu se cunoaște dacă în lipsa acestor licențe la achiziție, dacă asemenea licențe au fost obținute ulterior. Cert este însă că responsabilitatea actelor de dispoziție, respectiv de achiziție a calculatoarelor și de obținerea legală a licențelor de funcționare a programelor instalate pe acestea, cade și în grija patronului societății, respectiv a martorului.
Față de aspectele pentru care inculpatul este cercetat, se constată că așa cum reiese din împrejurările cauzei, calculatoarele au fost transferate de la B de către martorul, pentru modernizarea punctului de lucru din B, iar computerele erau prevăzute cu un sistem care determina imposibilitatea instalării pe acestea a altor programe de calculator, computerele fiind deci destinate numai utilizării lor pe programele derulate pe internet. De asemenea, rolul inculpatului s-a delimitat numai la partea financiar contabilă a punctului de lucru, aceasta deoarece pentru rețea erau angajați operatori care se ocupau de acest aspect. În plus, din analiza cronologică a stării de fapt, se constată că în fapt de administrarea societății - a punctului de lucru din B, s-a ocupat martorul, care se deplasa periodic la B, săptămânal, cu atât mai mult cu cât ori de câte ori se defecta vreun calculator, acesta era înlocuit de cu un altul adus de patron ( ) de la B, pe calculatorul astfel adus fiind deja instalat programul aferent. Nu în ultimul rând, martorul a afirmat că posedă licențe pentru calculatoare, aspect ce reiese din depozițiile martorilor mai sus menționați.
Faptul că martorul nu a mai susținut și cu ocazia audierii sale de către organele de poliție, faptul că a declarat că posedă licențele aferente, se datorează faptului că nu a dorit să se autoincrimineze, drept ce trebuie să i se recunoască.
Toate aceste aspecte mai sus prezentate conduc la concluzia că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului sub aspectul laturii subiective, în sensul că inculpatului i-a lipsit reprezentarea faptului că difuzarea programelor pe calculatoare este fără drept. Lipsa reprezentării se datorează faptului că i s-a comunicat că există licențe pentru toate programele de pe calculatoare, că de administrarea în fapt a societății se ocupa în realitate martorul, inculpatul fiind un executant al acestuia, la care se adaugă o doză de neglijență a inculpatului pentru faptul că nu a solicitat prezentarea efectivă a înscrisurilor, însă acest din urmă aspect nu se circumscrie infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 142 lit. b din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de apel parchetul a arătat în esență că în mod greșit a hotărât prima instanță achitarea inculpatului întrucât acesta avea la data comiterii faptelor calitatea de administrator unic al SC SRL iar în această calitate, în conformitate cu art. 12 din Statutul SC SRL avea obligația de a solicita asociatului unic toate documentele referitoare la aceste calculatoare (licențe, facturi de achiziție etc.) câtă vreme administratorul este cel care răspunde de stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea le impune, câtă vreme aprobă toate operațiunile financiare și contabile ale societății și răspunde personal și solidar pentru orice daună pricinuită de nerespectarea dispozițiilor art. 12 din Statutul menționat; art. 11 din Statut reglementează atribuțiile unicului societar printre care nu se situează nici un fel de atribuție legată de deținerea licențelor pentru aceste calculatoare. Operațiunea de difuzare ce constituie element constitutiv al infracțiunii prev. de art. 142 lit. b din Legea 8/1996 și prin care se înțelege potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 8/1996: "Distribuirea către public prin orice mijloc, inclusiv închiriere a unei opere", s-a realizat faptic de către inculpatul, care potrivit declarațiilor martorilor angajați ai societății, stabilea tarife pentru închirierea cu ora în regim de internet a calculatoarelor, urmărea încasarea sumelor de bani ca și chirie și le evidenția în contabilitate.
Analizând pe baza actelor și lucrărilor dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, sentința penală atacată și văzând de asemenea criticile aduse acestei hotărâri prin apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, instanța de apel reține următoarele:
Prima instanță a depus toate diligențele pentru a respecta indicațiile cuprinse în considerentele deciziei de casare nr. 5538/20.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a administrat acele probe pe care le-a considerat concludente pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele; de asemenea a analizat și a coroborat întregul material probator administrat în cauză și a stabilit pe baza acestuia o stare de fapt corectă constând în esență în aceea că inculpatul, în calitate de administrator unic al SC SRL B începând cu data de 23.03.2000 și până la 14-15.03.2002 a pus la dispoziția clienților societății menționate sub forma închirierii contra cost 12 calculatoare pentru servicii de acces internet pe care erau reproduse programele de calculator Windows 95 (reprodus și instalat pe 7 calculatoare), Windows 98 (reprodus și instalat pe 4 calculatoare), 97 (reprodus și instalat pe 8 calculatoare și 2002 (reprodus și instalat pe 2 calculatoare) primele programe aparținând și ultimul Arts.
La controlul care a fost efectuat la data de 14-15.03.2002 la SRL, cu punct de lucru B,-, de către lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Mun. B, Biroul Poliției Economico-Financiare, inculpatul nu a putut prezenta nici în timpul controlului și nici ulterior licențele necesare pentru instalarea și utilizarea programelor menționate și nici facturile de achiziționare ale acestora.
Cu toate că prima instanță nu a analizat în considerentele hotărârii pronunțate aspectul succesiunii legilor în timp pentru a stabili incidența actelor normative de modificare a Legii 8/1996 asupra infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și aplicarea față de acesta a legii mai favorabile, instanța de apel constată că deși art. 118 din Legea nr. 285/2004 menționează abrogarea dispozițiilor art. 142, în speță nu este vorba despre dezincriminarea faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul ci aceste fapte se regăsesc în alte texte de lege ale actului normativ care a modificat legea menționată respectiv art. 140 lit. c din Legea nr. 8/1996 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 285/2004; de asemenea, analizând succesiunea legilor în timp, se constată că dispozițiile art. 142 lit. b din Legea nr. 8/1996 sunt cele mai favorabile inculpatului, față de cele cuprinse în Legea nr. 285/2004, OUG 123/2005 aprobată cu modificări prin Legeanr. 329/2006, OUG nr. 190/2005 aprobată cu modificări de Legea nr. 332/2006 și respectiv Legea nr. 329/2006.
Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat că faptele inculpatului astfel cum au fost expuse nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 142 lit. b din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal întrucât acestuia i-a lipsit reprezentarea faptului că difuzarea programelor de calculator este fără drept; lipsa reprezentării s-a datorat faptului că toate calculatoarele au fost aduse de la B unde au fost folosite de către patronul într-un alt internet cafe având deja programele instalate și i s-a comunicat de către martorul, patronul firmei că există licențe pentru toate programele de pe calculatoare, inculpatul din neglijență neverificând acest aspect.
Starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, ea găsindu-și corespondent în întregul material probator administrat în cauză; este de asemenea corectă și împrejurarea reținută de către prima instanță conform căreia inculpatul a avut în permanență reprezentarea că pentru programele instalate în calculatoarele furnizate de la B de către patronul există licențele necesare, însă această împrejurare nu are influență asupra laturii subiective a infracțiunii - inculpatul punând programele la dispoziția clienților cu intenție directă - ci reprezintă o situație care se circumscrie cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei prev. de art. 51Cod penal întrucât faptul lipsei licențelor necesare difuzării programelor de calculator reprezintă o împrejurare de care depinde caracterul penal al faptei, și pe care la momentul săvârșirii faptei inculpatul nu o cunoștea. Ori, potrivit art. 51 alin. 1 din Codul penal "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei"
Faptul că inculpatul s-a aflat în eroare cu privire la existența licențelor necesare derulării programelor instalate pe cele 12 calculatoare existente în SC SRL B, a fost corect sesizat de către prima instanță, rezultând din depozițiile martorilor, și că în momentul aducerii calculatoarelor de la B de către patronul firmei, pe acestea erau deja instalate programele menționate; tot din declarațiile martorilor menționați, care au lucrat efectiv la punctul de lucru din B și au cunoștințe de specialitate (spre deosebire de inculpat) rezultă că toate computerele aduse de la B erau prevăzute cu un sistem care determina imposibilitatea instalării pe acestea a programelor de calculator; depoziția inculpatului în care arată că patronul societății i-a comunicat că deține toate actele necesare derulării activității în condiții de legalitate se coroborează cu cea a martorului din etapa urmăririi penale (fila 224) în care acesta arată că martorul, patronul firmei a susținut și în fața organelor de poliție că deține la B licențele pentru programele care rulau pe calculatoare. Împrejurarea menținerii în eroare a inculpatului de către martorul este cu atât mai credibilă cu cât, inculpatul nu avea studii de specialitate, era tânăr, iar calitatea de administrator reprezenta conform depozițiilor martorilor doar un act de asumare a responsabilităților pentru modul de derulare a activității firmei, firma fiind condusă efectiv de către patronul care venea frecvent la B deși locuia la B unde mai avea deschise astfel de societăți, iar pentru fiecare decizie pe care o lua referitor la activitatea societății din B în fapt inculpatul îl consulta pe martorul; este explicabilă atitudinea ulterioară a martorului de a nu mai recunoaște afirmația făcută față de inculpat (pentru că asta l-ar fi incriminat) însă susținerile din declarațiile sale date în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței - în sensul că toate calculatoarele trimise de la B la SC. SRL B aveau instalate programul pentru care nu se impunea achiziționarea de licențe - nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză respectiv cu depozițiile celorlalți martori care au lucrat la SC. SRL B încă de la deschiderea acestuia și care au arătat că în momentul în care au venit de la B calculatoarele aveau instalate aceleași programe care au fost identificate ulterior cu ocazia controlului efectuat de către organele de poliție.
Este adevărat că din actul constitutiv al societății aflat la fila 77 dosar nr. - al Tribunalului Brașov, astfel cum a fost modificat prin actul adițional autentificat sub nr. 508 din 23.03.2000 de către notarul public, inculpatul a dobândit începând cu data de 23.03.2000 calitatea de administrator cu toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege, pentru această calitate, însă nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpatului pentru o faptă pe care a comis-o fără a cunoaște o situație de care depinde caracterul penal al acesteia, ori în speță, încă de la începutul preluării mandatului, inculpatul a fost indus în eroare de către martorul; un argument în acest sens îl reprezintă și neîntocmirea unor procese verbale de predare-primire a administrării societății de către inculpat și a calculatoarelor aduse de către asociatul unic din B și predate inculpatului în vedere funcționării punctului de lucru al societății de pe strada - din B; lipsa facturilor de achiziție a calculatoarelor și lipsa de diligență a inculpatului în a le solicita asociatului unic i se poate reproșa inculpatului însă aceasta se află în strânsă legătură cu atribuția sa de aprobare a tuturor operațiunilor financiare și contabile a societății și nu are legătură cu instalarea și derularea programelor menționate pe calculatoare așa cum susține parchetul în recursul formulat, cu atât mai mult cu cât pachetele de programe puteau fi achiziționate și separat nu doar odată cu calculatoarele.
De asemenea, critica parchetului în sensul că art. 11 din Statutul societății nu reglementează vreo atribuție a asociatului unic legată de deținerea licențelor pentru aceste calculatoare este nefondată întrucât o astfel de reglementare nu este menționată nici la art. 12 care cuprinde dispoziții în legătură cu atribuțiile administratorului unic iar inculpatul nici nu s-a apărat în sensul că prin conținutul statutului asociatul unic ar avea obligația să dețină aceste licențe, ci doar a precizat că i s-a comunicat de către acesta că le deține la
Cu toate acestea, sub aspectul laturii civile inculpatul este pe deplin răspunzător întrucât prin fapta sa, chiar dacă ea este comisă în forma neglijenței și are la bază o eroare în care s-a găsit în legătură cu existența sau nu a licențelor pentru programele care se găseau instalate pe calculatoarele aflate la sediul SC SRL B inculpatul produs daune părților civile, iar pentru daunele produse prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu inculpatul, în calitatea sa de administrator este ținut, conform Legii nr.31/1990 și statutului (art. 12) să răspundă personal și solidar. În speță sunt întrunite așadar condițiile răspunderii civile delictuale astfel încât în mod nejustificat prima instanță a respins de plano în totalitate pretențiile civile formulate de părțile civile Corporațion și SC ARTS.
În legătură însă cu cuantumul prejudiciului reclamat de ARTS se impune a fi făcută precizarea că această parte vătămată s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 105 Euro din care 55 Euro reprezintă contravaloarea programului 2002 reprodus fără autorizație iar 50 Euro daune morale; dacă despăgubirile materiale solicitate care reprezintă contravaloarea programului 2002 sunt pe deplin justificate, despăgubirile morale pretinse de această parte civilă nu sunt susținute de materialul probator existent la dosar astfel încât aceste pretenții apar ca nefondate; nu rezultă din probele de la dosar că acestei societăți i s-ar fi produs un prejudiciu moral, astfel încât nu poate fi admisă în totalitate acțiunea civilă formulată de această parte civilă ci doar parțial, inculpatul urmând a fi obligat doar la plata către această societate contravalorii programului 2002.
Răspunderea solidară a inculpatului cu SC SRL B nu mai este posibilă datorită faptului că pentru această societate s-a dispus în cursul procesului (Sentință civilă nr. 341/SIND/19.04.2007 a Tribunalului Brașov fila 10 dosar - al Tribunalului Brașov ) închiderea procedurii de insolvență și radierea ei din Registrul Comerțului.
În considerarea celor expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 847/S/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- pe care o va desființa în ceea ce privește latura penală - referitor la temeiul achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 142 lit. b din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 13 Cod penal - sub aspectul modului de soluționare al laturii civile a procesului penal și în raport de aceasta din urmă și cu privire la cheltuielilor judiciare.
Rejudecând în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală cu referire la art. 51 Cod penal va fi achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de difuzare fără drept a unui program de calculator prevăzută de art. 142 lit. b din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 998 Cod civil: se va admite acțiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă și în consecință va fi obligat inculpatul la plata către această parte civilă a echivalentului în lei a sumei de 3900 USD la data plății efective, reprezentând despăgubiri materiale.
Se va admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Arts. și în consecință va fi obligat inculpatul să plătească acestei părți civile echivalentul în lei a sumei de 55 Euro la data plății efective, reprezentând despăgubiri materiale urmând a fi respinse restul pretențiilor civile formulate de această parte civilă.
În baza art. 192 pct. 1 lit. c Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 850 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și judecarea cauzei în primă instanță.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive
În numele legii,
Admite apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 847/S/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul - pe care o desființează în ceea ce privește latura penală - referitor la temeiul achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 142 lit. b din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 13 Cod penal - sub aspectul modului de soluționare al laturii civile a procesului penal și a cheltuielilor judiciare.
Rejudecând în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală cu referire la art. 51 Cod penal achită pe inculpatul - fiul lui și născut la data de 21.06.1979 în B, domiciliat în B,-, Bloc 2.. 6,. 237, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii de difuzare fără drept a unui program de calculator prevăzută de art. 142 lit. b din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art. 346 alin 2 Cod procedură penală rap. la art. 998 Cod Civil:
Admite acțiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă și în consecință obligă inculpatul la plata către această parte civilă a echivalentului în lei a sumei de 3900 USD la data plății efective, reprezentând despăgubiri materiale.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Arts. și în consecință obligă inculpatul să plătească acestei părți civile echivalentul în lei a sumei de 55 Euro la data plății efective, reprezentând despăgubiri materiale. Respinge restul pretențiilor civile formulate de această parte civilă.
În baza art. 192 pct. 1 lit. c Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 850 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și judecarea cauzei în primă instanță.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu părțile civile.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
- - - -
GREFIER
- -
Red.NH/07.05.2009
Tehnoredact.DS/12.05.2009/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Manuela Barbu, Daniela Sandu
