Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 251/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 251/ Dosar nr-
Ședința publică din 17 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror șef secție judiciară - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați, și, toți în stare de arest preventiv, asistați de avocat desemnat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentanta parchetului și apărătorul din oficiu pentru inculpați, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Apărătorul din oficiu - avocat pentru recurenții inculpați, și având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Solicită a se reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment și au suferit modificări. Inculpații sunt arestați de aproximativ 8 luni de zile și în acest caz a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de CEDO.
Consideră că cercetarea în stare de libertate a inculpaților nu ar împiedica cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați susținând că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni foarte grave de tâlhărie și ecoul în rândul comunității nu s-a estompat, motiv pentru care starea de arest preventiv a inculpaților este pe deplin justificată.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate și se obligă a respecta obligațiile ce i se impun.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 15 aprilie 2009, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a menținut arestarea preventiva a inculpaților, și, apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, subzistă temeiurile arestării preventive, existând totodată, indicii ale comiterii unei fapte prevăzute de lege penală de către inculpați.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment și au suferit modificări. Inculpații sunt arestați de aproximativ 8 luni de zile și în acest caz a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de CEDO. În subsidiar, au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța constată că recursurile declarate nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin încheierile nr. 2 si 3 din 13 si 14 august 2008, Judecătoria Rupeaa dispus arestarea preventivă a inculpaților recurenți pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 al. 2 lit. b, al. 21lit. a, c Cod penal (inculpații, ) și instigare la tâlhărie prev. de art. 25 rap. la art. 211 al. 2 lit. b, al. 21lit. a, c Cod penal pentru inculpatul, reținându-se că inculpatul i-a determinat pe inculpații, și, promițându-le o sumă mare de bani pentru a pătrunde în locuința părții vătămate din satul pentru a sustrage o mașină de cusut, cunoscând faptul că partea vătămată locuiește aici și putea fi acasă în noaptea respectivă. La insistențele acestuia, cei trei inculpați și numitul au pătruns în locuința părții vătămate pe care au agresat-o și au sustras mașina de cusut în care se afla suma de 240 lei.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. a, f Cod procedură penală, respectiv inculpații au fugit ori s-au ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că vor încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, respectiv inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe parcursul desfășurării procesului, durata arestării preventive a fost menținută succesiv de către instanțele de judecata la fond și în recurs.
De asemenea, prin sentința penală nr. 15/2009, Judecătoria Rupeaa dispus condamnarea inculpaților recurenți pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată la pedepse cu închisoarea cuprinse intre 3 si 4 ani, menținând arestarea preventiva a acestora.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt aplicabile în speță, menținerea acestei măsuri fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală. Nu au intervenit noi împrejurări care să schimbe temeiurile arestării, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 139 Cod procedură penală și nu se impune înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, astfel cum corect a analizat instanța de apel (motivare ce urmează a fi însușită și de instanța de recurs), existând probe sau indicii temeinice că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală. Probele administrate în cauză până la acest moment conduc la presupunerea rezonabilă că persoanele față de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit faptele.
Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele (prin violență, prin pătrunderea pe timp de noapte în locuința victimei, acțiunea având un caracter premeditat, cunoscându-se faptul ca aceasta este în vârstă și nu se poate apăra singură), modul de operare și mijloacele folosite, numărul de persoane implicate, consecințele produse prin acțiunea ilicită atât cu privire la persoana victimei, cât și la patrimoniul acesteia, precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor și starea de temere instalată în rândul unei comunități rurale mici, instanța de recurs constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpaților.
Raportat la considerentele expuse, instanța de recurs constată că această măsură nu înlătură prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare aceștia, arestarea fiind necesară pentru a se asigura o bună soluționare a procesului.
Se constată, de asemenea, că durata arestării preventive nu depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților omului (aceasta cauza se afla în stadiul procesual al judecării apelurilor, inculpații fiind condamnați în prima instanță, iar arestarea a fost dispusa de circa 9 luni de zile.)
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 189, art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariile apărătorului din oficiu în cuantum de câte 100 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și vor fi incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent să plătească statului suma de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2009.
PREȘEDINTE judecător judecător
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.LP/08.05.2009
Tehnoredact./08.05.2009/2 ex.
Jud.fond./.
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Elena Barbu, Laura Popa
