Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 23/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 23/AP DOSAR NR-
Ședința publică din 17 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean președinte de secție - C - - judecător
- - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpații și împotriva sentinței penale nr. 99/S din 27 august 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 3 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 10 aprilie 2009 și apoi pentru data de astăzi 17 aprilie 2009.
E
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 99/S/27.08.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul - au fost respinse cererile formulate de inculpații și - privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea de tentativă de omor, prev. de art. 20 cod penal rap. la art. 174 alin 1 Cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin 2 Cod penal.
În baza art.174 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul - - la pedeapsa de 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a și b Cod penal: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durata de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor, parte vătămată
În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a și b Cod penal: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durata de 3 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, parte vătămată.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat în final inculpatului - pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și în baza art.35 alin.3 Cod penal aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a și b Cod penal: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durata de 7 ani.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului - drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a respins cererea Parchetului privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea B privind pe inculpatul -.
În baza art. 88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 19.11.2006 și al arestării preventive a inculpatului - începând cu data de 20.11.2006 și până la data de 21.12.2007 inclusiv.
În baza art. 174 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul - - la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a și b Cod penal: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durata de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor, parte vătămată
În baza art. 20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a și b Cod penal: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durata de 2 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, parte vătămată.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat în final inculpatului - pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și în baza art.35 alin.3 Cod penal aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a și b Cod penal: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durata de 6 ani.
În baza art. 86 indice 4 Cod penal raportat la art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 342/S/25.06.2004 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3027/13.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatului -, dispunând executarea ei în întregime alături de pedeapsa aplicată mai sus.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus executarea în întregime de către același inculpat a pedepsei de 1 an închisoare, care a fost constatată ca fiind grațiată prin sentința penală nr.342/S/25.06.2004 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3027/13.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, alături de pedeapsa aplicată mai sus.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului - drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului -, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.77/20.11.2006 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
În baza art. 88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 19.11.2006 și al arestării preventive a inculpatului - începând cu data de 20.11.2006 și până la zi.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, art. 999 și art. 1003 cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență B și în consecință au fost obligați inculpații - în solidar cu inculpatul - să plătească acesteia suma de 418,95 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând valoarea prestațiilor medico-sanitare acordate părții vătămate
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, art. 999 și art. 1003 Cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă, asistată de reprezentanții legali senior și și în consecință au fost obligați inculpații - în solidar cu inculpatul - să plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, art. 999 și art. 1003 Cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în cauză de părțile civile și și în consecință au fost obligați inculpații - în solidar cu inculpatul - să plătească acestora suma de 1676,6 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare fiind respins restul pretențiilor.
În baza art. 191 alin. 1și 2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații - la plata sumei de 1200 lei, iar inculpatul - la plata sumei de 1600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență în fapt următoarele:
În după-amiaza zilei de 17.11.2006 l-a însoțit pe G la întâlnirea cu inculpatul -, care avea o datorie la acesta din urmă de aproximativ 1.200.000 ROL din vânzarea unui radiocasetofon, însă nu s-au înțeles, întrucât i-a dat doar o parte din bani, respectiv 100.000 lei, motiv pentru care G l-a amenințat că-i va sparge mașina.
A doua seară, respectiv 18.11.2006 inculpatul - a coborât în fața blocului însoțit de vărul său, -, unde l-a întâlnit pe inculpatul -, pe care l-a invitat la o bere și au plecat toți trei în discoteca "", unde au consumat alcool, iar în jurul orelor 4,00 au plecat din discotecă împreună cu martorii, și -, pe care îi întâlniseră acolo, cu autoturismul inculpatului, marca, condusă de vărul inculpatului, -, stabilind ca în drum spre casă să se oprească pe la discoteca "No problem". Cei doi inculpați stăteau pe scaunul din față din dreapta șoferului și vorbeau, însă muzica fiind destul de tare nu se înțelegea ce spun.
Ajunși în fața discotecii, inculpatul i-a spus inculpatului "uite-i " și au fugit amândoi în urmărirea victimelor și G, pe care le văzuseră pe acoperișul discotecii, inculpatul având asupra sa o de baseball, pe care o luase din autoturismul ce aparținea inculpatului. Victimele au fost prinse de inculpați în curtea interioară a "", iar inculpatul - a lovit cu pumnii și picioarele pe, care a căzut la pământ, timp în care inculpatul - l-a lovit pe G cu bâta de baseball peste cap, căzând și acesta la pământ. Apoi ambii inculpați au început din nou să-l lovească pe G, cu bâta, iar cu picioarele, după care a luat bâta de la și l- lovit în zona capului, iar inculpatul l-a lovit pe cu bâta peste mână. Inculpații s-au întors la mașină, unde îi așteptau ceilalți pasageri și s-au îndreptat spre casă, iar pe drum au comentat cele întâmplate folosind expresii de genul "ce le-am dat!."
După plecarea inculpaților victima a reușit să se ridice și constatând că prietenul său G se află într-o stare gravă, s-a dus să solicite ajutor, ambii fiind transportați ulterior la spital. Victima G se afla în stare de comă profundă, decedând la spital în data de 19.12.2006 în jurul orei 13,00, iar victima a refuzat acordarea îngrijirilor medicale părăsind spitalul.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.
În motivarea apelului formulat de parchet s-a arătat în esență că sentința penală atacată este nelegală ca urmare a omisiunii stabilirii de către prima instanță a pedepsei rezultante executabile de către inculpatul în urma revocării suspendării condiționate sub supraveghere și a grațierii unei pedepse aplicate prin sentința penală nr. 342/2004 a Tribunalului Brașov; de asemenea aceasta a fost criticată și pentru netemeinicie prin prisma greșitei încadrări a faptelor în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunilor (încadrarea corectă fiind aceea de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin 1 Cod penal raportat la art. 176 lit. b Cod penal în sarcina ambilor inculpați) și a cuantumului relativ redus al pedepselor aplicate celor doi inculpați în raport de circumstanțele concrete în care au acționat, de vârsta victimelor, de circumstanțele personale ale inculpaților și de atitudinea lor procesuală.
Inculpatul a solicitat în principal desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat de către inculpat că judecata în primă instanță a avut loc în fața unui magistrat incompatibil care și-a exprimat opinia în legătură cu vinovăția inculpatului din chiar ziua menținerii măsura arestării preventive, măsură pe care a menținut-o vreme de un an și câteva zile (din 16.12.2006 până la 21.12.2007); de asemenea, un alt argument în acest sens îl reprezintă modalitatea în care judecătorul fondului a soluționat cererea de schimbare a încadrării juridice, pe care a amânat-o până în finalul procesului și a omis să ia măsuri pentru a se asigura dacă partea vătămată va înțelege să formuleze plângere penală prealabilă în cazul în care se va schimba încadrarea juridică; conduita instanței de fond dovedește că respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice era hotărâtă din momentul formulării cererii. Modalitatea în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească reprezintă încă un argument că judecătorul de la fond a condus cercetarea consemnând doar aspecte care confirmau acuzarea; lipsa înregistrărilor din ședințele anterioare termenului de judecată din 21.11.2007 face imposibilă verificarea susținerilor în acest sens.
În subsidiar inculpatul a solicitat desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea de omor prev. de art. 174 al.4 Cod penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. c Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 al.1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 180 alin 1 Cod penal sau art. 180 alin. 2 Cod penal i încetarea procesului penal pentru această din urmă infracțiune în baza art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. f Cod procedură penală.
În motivarea acestei solicitări, inculpatul a arătat în esență că prima instanță a reținut o stare de fapt distorsionată care nu rezultă întocmai din materialul probator administrat și a inserat în cuprinsul hotărârii pronunțate mai multe aspecte reținute în actul de sesizare al instanței fără corespondent în materialul probator de la dosar; de asemenea prima instanță a omis să expună în considerentele hotărârii pronunțate aspecte esențiale pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, cum ar fi amenințarea inculpatului de către partea civilă, de către victima G și de către, rolul pe care l-a avut în declanșarea incidentului, lipsa dovezilor referitoare la existența unei înțelegeri între cei doi inculpați pentru agresarea victimei și a părții vătămate și caracterul spontan al conflictului, modalitatea greșită în care s-a procedat la cercetarea locului faptei și reținerea de către prima instanță a validității procesului verbal de cercetare a locului faptei, act procesual lovit de nulitate; declarația olografă dată de inculpatul la data de 19.11.2006 este de asemenea lovită de nulitate absolută ca urmare a împrejurării că a fost dată în fața unui lucrător de poliție și nu a procurorului, a fost luată anterior începerii urmăririi penale și nu au fost respectate dispozițiile art. 224 al.2 Cod procedură penală, iar testul poligraf a fost ilegal administrat în lipsa consimțământului inculpatului.
Față de constatarea medico-legală din care rezultă că intensitatea loviturilor aplicate părții vătămate este una medie, văzând împrejurarea că partea vătămată a declarat în mod constant că loviturile cu bâta i-au aplicate de inculpatul iar l-a lovit cu pumnii și cu picioarele, rezultă că încadrarea juridică care trebuia dată faptei comise de inculpatul a cărui victimă a fost nu poate fi decât cea de lovire sau alte violențe prev de art. 180 Cod penal și în nici un caz tentativă de omor.
Inculpatul a solicitat în apelul promovat reducerea pedepsei care i-a fost aplicată pentru omor, întrucât nu îi aparține întreaga vină a comiterii acestei fapte; a săvârșit fapta împreună cu inculpatul iar atitudinea procesuală pe care a adoptat-o și oscilațiile pe care le conțin declarațiile sale în ceea ce privește modul de comitere a faptei s-au datorat influenței pe care a avut-o asupra sa coinculpatul; inculpatul a mai solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de tentativă la omor a cărei victimă a fost în temeiul art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală.
Analizând sentința penală atacată sub toate aspectele, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și prin prisma criticilor aduse acesteia prin apelurile promovate, instanța de apel reține următoarele:
Prima instanță a respectat cu ocazia judecării cauzei toate normele de procedură în materie, iar judecătorul, care a fost același pe aproape toată durata procesului (asigurându-se astfel principiul continuității), a administrat în mod nemijlocit materialul probatoriu propus prin actul de sesizare al instanței și C propus de părți -pe care l-a considerat relevant - dând dovadă de imparțialitate, astfel încât criticile aduse în acest sens în apel ca argumente pentru pronunțarea unei decizii de desființare a sentinței apelate și trimiterii cauzei pentru rejudecare, sunt nefondate; împrejurarea că același judecător, sesizat cu judecarea cauzei în primă instanță, a menținut în mod sistematic timp de aproape un an de zile măsura arestării preventive a inculpaților, nu reprezintă un motiv de incompatibilitate, iar faptul că în motivarea încheierilor de menținere a arestării preventive s-a făcut referire la modalitatea de comitere a faptei și pericolul social al acesteia, nu reprezintă o antepronunțare; este adevărat că pericolul pe care lăsarea în libertate a unui inculpat îl reprezintă pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social concret al faptei, însă nici nu se poate face abstracție, atunci când se analizează dacă lăsarea în libertate a unui inculpat prezintă pericol pentru ordinea publică de împrejurările comiterii faptelor, de numărul și gravitatea acestora, astfel încât referirile de acest gen pe care judecătorul le-a făcut în motivarea încheierilor de menținere a măsurii arestării preventive nu pot constitui motiv de incompatibilitate cu atât mai mult cu cât nu doar gradul de pericol concret al comiterii faptelor a stat la baza pronunțării hotărârilor de menținere a inculpaților în stare de arest preventiv ci și alte elemente, iar încheierile au fost supuse de fiecare dată controlului instanței superioare care le-a confirmat.
Nici împrejurarea lipsei înregistrărilor unora dintre ședințele de judecată la care au avut loc administrări de probe în fața Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, nu poate fi reproșată judecătorului fondului, iar audierea înregistrărilor comunicate instanței de apel d e către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov referitoare la modalitatea de desfășurare a unora dintre ședințele de judecată în prezenta cauză, nu au relevat aspecte care să conducă la concluzia că judecătorul de la fond ar fi fost părtinitor, că ar fi consemnat doar aspectele prezentate de martori defavorabile inculpaților sau că ar fi încălcat drepturi procesuale ale inculpaților; ca atare, în raport de cele expuse încheierea pronunțată de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 24.01.2008 prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorului investit cu soluționarea cauzei în fond - atacată odată cu hotărârea pronunțată în cauză - apare ca legală și temeinică, iar motivul de apel al inculpatului care viza desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe apare ca nefondat.
În ceea ce privește hotărârea apelată, instanța de apel reține următoarele:
Prima instanță a analizat materialul probator administrat în cauză și a stabilit o stare de fapt care corespunde în cea mai mare parte cu cea reținută în actul de sesizare al instanței.
Astfel, prima instanță a reținut ca și stare de fapt că în noaptea de 18/19.11.2006, pe fondul unor divergențe anterioare dintre inculpați și victima G și partea vătămată, inculpații în baza unei înțelegeri au urmărit victima și partea vătămată pe acoperișul unei discoteci iar într-o curte interioară i-au ajuns pe cei doi și a avut loc o altercație în cadrul căreia inculpatul a lovit cu pumnii și picioarele pe partea vătămată, care a căzut la pământ, timp în care inculpatul l-a lovit pe G cu bâta de baseball peste cap, căzând și acesta la pământ; apoi ambii inculpați au început din nou să-l lovească pe G, cu bâta, iar cu picioarele, după care a luat bâta de la și l-a lovit pe G în zona capului, iar inculpatul l-a lovit pe cu bâta peste mână; inculpații s-au întors la mașină, unde îi așteptau ceilalți pasageri și s-au îndreptat spre casă, iar pe drum au comentat cele întâmplate folosind expresii de genul "ce le-am dat!"
Analizând materialul probator de la dosar, instanța de apel constată că prima instanță a omis să rețină un element de fapt important în derularea conflictului, respectiv lovirea părții vătămate de către cu bâta de baseball în zona capului; acest aspect reiese din declarațiile părții vătămate (fila 108 dosar urmărire penală și respectiv filele 79-81dosar -, vol. I Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov ) și declarația olografă dată de inculpatul în faza de urmărire penală (fila 127 verso), declarații care se coroborează cu constatările medicilor legiști cuprinse în Raportul de constatare medico-legală nr. 4115/E/22.11.2006 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B și în care se menționează că partea vătămată a suferit leziuni în zona fronto-temporală, pe fața posterioară a brațului stâng în 1/3 inferioară și la nivelul cotului stâng, leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur (posibil corp dur alungit - de baseball); este adevărat că materialul probator administrat în cauză nu conturează cu claritate dacă momentul aplicării loviturii cu bâta în zona capului părții vătămate a survenit în momentul inițial al conflictului sau la finalul acestuia însă din interpretarea conținutul declarațiilor menționate este C mai probabil ca aceasta să fi survenit la început; astfel, în declarația olografă dată de inculpatul în cursul urmăririi penale (filele 121-127 dosar urmărire penală), rezultă că " a coborât primul în curte și până să cobor și eu am văzut că l-a lovit o dată pe cu bâta de baseball, acesta căzând jos și i-am strigat lui să-l lase în că mă voi ocupa eu de el -Eu i-am dat câțiva pumni lui după care l-am lăsat în iar îi aplica cu bâta de baseball lovituri pe tot corpul celui de-al doilea după care i-a mai dat câteva și lui, cei doi bătuți fiind jos unul lângă altul".Partea vătămată arată în declarațiile sale că într-adevăr a fost lovit întâi de cu bâta; deși susține că prima lovitură i-ar fi fost aplicată peste mână, în declarația dată în fața instanței rezultă că după ce a primit lovitura la tâmplă "a văzut negru în fața ochilor", lovitură care "a fost mult mai puternică decât loviturile primite până atunci"; în aceeași declarație arată că a fost lovit de cu pumnii și cu picioarele până a căzut la pământ, dar era conștient (deci concluzia logică este că nu aceste lovituri au fost cele care l-au făcut "să vadă negru în fața ochilor" ci cele de ); pe de altă parte aceeași parte vătămată arată în aceeași declarație că: "Precizez că în urma loviturilor eu am văzut negru în fața ochilor și am căzut însă apoi mi-am revenit și de teamă să nu mai fiu lovit pentru că, mă lovea în continuare mi-am pus geaca pe față și vedeam pe sub ea ce se întâmplă"; ori coroborând cele menționate de această parte vătămată cu declarațiile ei conform cărora după ce l-a bătut cu pumnii și picioarele, i-a mai tras două trei bâte (deci ultimele lovituri de le-a primit după ce inculpatul încetase agresiunea și nu anterior) și cu cele ale inculpatului astfel cum au fost menționate rezultă că, găsindu-i împreună în curtea interioară a Complexului 3000 din B inculpatul a aplicat întâi o lovitură cu bâta pe care o avea în mână părții vătămate (care conform declarațiilor acestuia din urmă era poziționat în fața victimei G - fila 108 dosar urmărire penală), după care partea vătămată a fost preluată de către inculpatul care l-a lovit cu pumnii și cu picioarele (chiar și după ce căzuse la pământ), iar în final inculpatul a mai aplicat părții vătămate lovituri cu bâta peste membre.
Materialul probator de la dosar apare de asemenea insuficient pentru a concluziona că inculpatul ar fi lovit victima sau partea vătămată cu bâta de baseball, astfel cum reține prima instanță în starea de fapt; astfel prima declarație dată de partea vătămată în acest sens a fost retractată de acesta în fața instanței; chiar dacă retractarea nu are nici o justificare plauzibilă, conținutul primei declarații sub acest aspect nu poate fi coroborat cu nici o altă probă de la dosar; cu toate acestea, declarațiile date de partea vătămată în faza urmăririi penale în care arată că inculpatul a lovit-o cu pumnii și cu picioarele pe victima G în timp ce aceasta se afla căzută la pământ urmare a loviturilor cu bâta primite de la inculpatul, cei doi lovind-o în același timp, unul cu bâta iar celălalt cu picioarele, se coroborează cu declarațiile date de inculpatul în faza de urmărire penală (fila 112 dosar urmărire penală) luată cu respectare tuturor dispozițiilor legale în materie, în prezența avocatului și în care arată:"Precizez că în timp ce eu îl loveam cu bâta pe, îl lovea cu pumnii și cu picioarele pe unde apuca" și a căror retractare, in fața instanței sub acest aspect apare nejustificată; de altfel în fața instanței inculpatul nu a retractat declarația dată în faza de urmărire penală ci a declarat cu totul altceva arătând că "eu nu prea îmi amintesc ce am declarat anterior însă am stat și m-am gândit și aș dori să dau altă declarație"; nici justificarea lui pentru conținutul contradictoriu al declarațiilor date în faza de urmărire penală față de cele date în instanță în sensul că "a auzit de la polițiști" despre împrejurarea conform căreia lovea cu pumnii și picioarele pe, însă el nu își mai amintește pentru că era în stare de ebrietate" nu poate fi primită, atâta timp cât, fără a fi contestat faptul că în acea seară ambii inculpați au consumat alcool, declarațiile sale atât cele din cursul urmăririi penale cât și cele din etapa cercetării judecătorești conțin o serie de amănunte pe care în mod normal un om în stare de ebrietate nu și le poate aminti, în detrimentul unor împrejurări atât de grave cum este lovirea victimei simultan de către ambii inculpați.
În raport de cele expuse, instanța de apel apreciază că starea de fapt reținută de către prima instanță este ușor eronată prin prisma faptului că în mod greșit s-a reținut fără a exista probe la dosar că inculpatul a lovit în noaptea de 18/19.11.2006 victima G cu bâta de baseball, când, conform materialului probator de la dosar acesta a lovit-o doar cu pumnii și cu picioarele, și în mod eronat a omis să rețină că partea vătămată a fost lovită în zona capului de către inculpatul.
Referitor la materialul probator reținut în sprijinul stării de fapt expuse, instanța de apel reține următoarele:
Cu toate că inculpatul a contestat în fața instanței valabilitatea declarației olografe date de el la data de 19.11.2006 avansând ideea că aceasta ar fi lovită de nulitate prin prisma faptului că reprezintă un act de cercetare prealabilă care nu a fost consemnat într-un proces verbal conform art. 224 Cod procedură penală și că ea ar fi fost dată în fața unui polițist și nu a procurorului deși era vorba despre o cauză de urmărire proprie, instanța de apel reține validitatea acestui act procesual, cu toate consecințele care decurg din acesta, întrucât ea a fost data la data de 19.11.2006 deci în aceeași zi în care s-a început urmărirea penală împotriva ambilor inculpați (fila 2 dosar urmărire penală - rezoluția procurorului din data de 19.11.2006) - ceea ce exclude ipoteza caracterului de act premergător - cu respectarea dispozițiilor art. 70 alin 1 - 3 Cod procedură penală (procesul verbal încheiat de procuror la data de 19.11.2006 - fila 119 dosar fiind o dovadă în acest sens); pe acest înscris nu există mențiunea că declarația ar fi fost dată în fața organelor de poliție situație în care - fără a exclude posibilitatea de a fi supravegheat de un lucrător de poliție în timpul întocmirii înscrisului - valabilitatea acestei declarații nu este afectată, ea fiind expresia consimțământului inculpatului de aos crie, înscris care poartă semnătura inculpatului.
Este fondată însă critica aceluiași inculpat referitoare la reținerea de către prima instanță a validității integrale a procesului verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 19.11.2006; astfel din declarațiile martorilor asistenți la efectuarea cercetării și a celorlalți participanți la efectuarea acestei cercetări nu rezultă că inculpatul ar fi făcut cu acea ocazie declarații procurorului în sensul celor menționate în aliniatele 2 și 3 din pagina a doua a procesului verbal, declarații care, pe lângă faptul că s-au dovedit a fi neconforme cu realitatea, nu ar trebui cuprinse într-un proces verbal de cercetare la fața locului. Cu excepția celor menționate, procesul verbal cuprinde elementele esențiale și obligatorii unui act procesual de o asemenea natură astfel încât, după îndepărtarea celor conținute de aliniatele menționate, acestuia i se pot da valențele unui mijloc de probă cu toate consecințele care decurg din conținutul său.
Este de asemenea fondată și critica aceluiași inculpat în legătură cu împrejurarea că prima instanță nu a descris în detaliu împrejurările anterioare datei de 18/19.11.2006 respectiv relațiile în care se aflau cei doi inculpați cu victima G și partea vătămată, însă această situație nu are relevanță asupra stării de fapt și încadrării juridice ci reprezintă doar elemente de circumstanțiere; rezultă într-adevăr din materialul probator administrat că atât victima G cât și partea vătămată erau persoane își duceau viața în zona complexului Astra din Municipiul B, cerșind sau desfășurând munci ocazionale cum ar fi spălatul autoturismelor sau colectarea de fier vechi; deseori dormeau pe terasa discotecii No Problem situată în aceeași zonă unde își amenajaseră un loc de dormit.
Atât inculpatul cât și inculpatul cunoșteau din vedere victima și partea vătămată, iar cu câteva zile înainte de data de 18/19.11.2006 relațiile dintre ei deveniseră tensionate întrucât inculpatul cumpărase în aceeași lună de la G un casetofon pe care nu îi dăduse suma pe care o ceruse cu titlul de preț întrucât bănuia că acesta era furat și avea ceva probleme; inculpatul asistase și el la o parte din negocieri și cunoștea situația; cu două zile înainte de incident, îi ceruse părții vătămate să-l ajute să primească întreaga sumă de bani de la inculpatul care aprecia că i se cuvine pentru casetofonul vândut; în acest context cu două zile înainte de noaptea de 18/19.11.2006 (probabil 16.11.2006) împreună cu G și cu încă o persoană l-au amenințat pe inculpatul prin intermediul vărului său care conducea una dintre autoturismele care îi aparțineau inculpatului și pe care le folosea pentru a face taximetrie, că îi vor sparge geamurile autoturismului și îl vor "aranja" dacă nu le dă suma de bani cuvenită; a doua seară, respectiv în data de 17.11.2006 în timp ce staționa cu taximetrul în aceeași zonă inculpatul a fost din nou amenințat de cei trei al căror "reprezentant" se erijase a fi că îi vor sparge geamurile autoturismului în contravaloarea părții din preț pe care nu le-o dăduse cu ocazia achiziționării casetofonului.
În ziua de 18.11.2006, în fața discotecii "No Problem" din zona Complexului Astra, inculpatul s-a întâlnit cu și cu care i-au spus "să aibă grijă pe unde calcă, să nu calce strâmb"; conform declarației inculpatului relațiile dintre ei erau oricum tensionate întrucât au existat între ei neînțelegeri și certuri legate tot de un casetofon.
Rezultă deci din materialul probator existent la dosar - atât C din etapa urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești - ca inculpații și victimele se cunoșteau anterior nopții de 18/19.11.2006, relațiile dintre ei fiind încordate pe fondul amenințărilor proferate de victime la adresa inculpaților.
Cu toate acestea ipoteza avansată de inculpatul în legătură cu faptul că în noaptea de 18/19.11.2006 rezoluția de a aplica o corecție victimelor a fost spontană și că între el și inculpatul nu a existat o înțelegere în acest sens nu corespunde realității; este adevărat că, din actele dosarului rezultă că în acea noapte inculpații și nu au plecat de la locuințele lor cu intenția de a-i căuta și de a-i agresa pe victima G și pe partea vătămată ci au plecat împreună cu martorul pentru a se distra în discoteca din situată în altă zonă decât cea a Complexului Astra; cu toate acestea materialul probator administrat relevă împrejurarea că la plecarea din discoteca inculpații s-au înțeles să treacă pe la discoteca No Problem tocmai în ideea de a-i căuta pe și; în acest sens apar relevante declarațiile inculpatului (declarație olografă, fila 127 dosar urmărire penal:"Când ne-am suit în mașină, mi-a spus să trecem prin față la discoteca No Problem și să ne uităm de și prietenii lui deoarece și fusese amenințat în cursul zilei de 18.11.2006 când trecuse prin barul de la de către cei trei boschetari. Am fost de acord"). Inculpatul a retractat ulterior această declarație arătând că de fapt au plecat spre casă și trecând cu totul întâmplător prin fața discotecii No Problem "cineva" din mașină a solicitat șoferului să oprească pentru a-și lua țigări, acesta fiind contextul în care au ajuns în fața discotecii No Problem; retractarea apare nejustificată iar această din urmă declarație a inculpatului nu poate fi primită, materialul probator de la dosar relevând faptul că deplasarea de la discoteca la discoteca No Problem nu a fost întâmplătoare ci inculpații s-au deplasat în mod special la această din urmă discotecă pentru a găsi victimele; în acest sens, este de reținut că traseul pe care trebuia să-l parcurgă pentru a ajunge acasă, ei și prietenii lor, nu trecea prin fața discotecii No Problem; de asemenea, dacă s-ar da relevanță declarațiilor conform cărora s-ar fi deplasat la discoteca No Problem pentru a se distra în continuare, apare inexplicabil de ce nu cunoșteau toți pasagerii mașinii acest aspect, majoritatea crezând că se deplasează spre casă și de ce declarațiile lor sunt contradictorii; astfel inculpatul, care a încercat să-l protejeze inițial pe inculpatul, a arătat în declarația dată în fața instanței (fila 68 dosar instanță): "Pe drum a zis să mergem la No Problem să mai bem ceva"; martorul a declarat în faza urmăririi penale (fila 175 dosar urmărire penală): "Pe drum, cei trei au hotărât să mergem la discoteca "No Problem" însă nu au motivat de ce" iar martorul arată în fața instanței (fila 134 dosar instanță vol I): " că a vorbit cu vărul lui să ne ia și pe noi în mașină, însă nu știu de ce pe drum am ajuns la discoteca No Problem"; Martorul a arătat în declarația dată în fața instanței (fila 107 dosar): "iar în fața discotecii l-au abordat pe 3 băieți pe care acesta îi cunoștea și l-au întrebat dacă merge acasă și au venit cu noi cu mașina"; apare inexplicabil de ce, dacă s-au dus să se distreze în continuare la discoteca NO Problem așa cum sugerează martorul în declarațiile sale încercând să susțină declarația din fața instanței a inculpatului, nu au rămas acolo să facă acest lucru, chiar și după plecare coinculpaților ci dimpotrivă, și-au petrecut timpul căutându-i pe cei doi inculpați care au plecat în viteză de lângă autoturism de îndată ce inculpatul a strigat "uite-i ". Interpretând toate aceste probe apare evident că prima declarație dată de inculpatul -respectiv cea olografă - corespunde realității și că inițial atât inculpații cât și ceilalți pasageri ai autoturismului, inclusiv șoferul au plecat din discoteca cu intenția de a merge acasă, însă ulterior în autoturism inculpatul i-a propus inculpatului (cu care ocupa scaunul din dreapta față al autoturismului) să treacă pe la discoteca No Problem pentru a căuta victimele lucru cu care inculpatul a fost de acord.
Odată coborâți din autoturism, inculpatul a zărit victima și partea vătămată pe acoperiș și a spus inculpatului "uite-i ".
În legătură cu deschiderea portbagajului, unde se afla bâta pe care o purta în mod obișnuit în mașină inculpatul și cu care a lovit inculpatul, martorul a afirmat în cursul urmăririi penale că inculpatul i-a solicitat, după ce a oprit autoturismul să deschidă portbagajul, fără a-i spune de ce; l-a deschis dar nu a văzut cine și ce a luat de acolo. Acest martor revine ulterior în fața instanței asupra acestei declarații arătând că de fapt atunci, așa a crezut, însă după ce a discutat cu martorul (martor care nu există - probabil este vorba despre martorul ) acesta i-ar fi zis că el a fost C care a solicitat deschiderea portbagajului dar martorul nu este sigur nici de acest aspect; pe altă parte, martorul nu avea de ce să-i solicite martorului să deschidă portbagajul autoturismului unde se afla bâta, iar explicația pe care acesta încearcă să o dea, cum că ar fi vrut să-și lase hainele acolo înainte de a merge la discoteca No Problem este puerilă atâta timp cât atât el cât și ceilalți inculpați au arătat că de fapt nu s-au dezbrăcat și nu și-au lăsat hainele în portbagaj, iar martorii și nici nu știau prea bine cum au ajuns la discoteca No Problem, deci nu se pusese problema să intre în discotecă; de altfel martorul a declarat la fila 134 dosar instanță că vărul lui, respectiv martorul le-a spus să deschidă portbagajul și să-și lase gecile.
Oricum, chiar dacă s-ar aprecia că declarația martorului dată în faza de urmărire penală nu este suficientă pentru a se trage concluzia că în mod intenționat inculpatul a solicitat deschiderea portbagajului pentru ca inculpatul să ia bâta, este cert, și o recunoaște și inculpatul că înainte de a ajunge din urmă victima și partea vătămată, inculpatul a văzut bâta asupra lui, ori în acest context, chiar dacă probele de la dosar nu sunt în măsură să releve o înțelegere explicită a inculpaților în vătămarea celor două victime, contextul în care s-au derulat evenimentele: înțelegerea dintre cei doi de a trece pe la discoteca No Problem pentru a găsi victimele, deplasarea ambilor inculpați, după sesizarea lor de către inculpatul, în direcția victimelor, escaladarea și urmărirea victimelor pe acoperișul complexului, inculpatul cunoscând de acum că este înarmat cu acea și că implicit o să o folosească, denotă o înțelegere tacită între cei doi inculpați în sensul agresării victimelor, influențându-se și încurajându-se reciproc, întărindu-și unul altuia rezoluția infracțională.
Prima instanță a procedat corect înlăturând ca nesincere acele părți din declarațiile inculpaților care nu se coroborau cu restul materialului probator administrat în cauză, chiar dacă în argumentarea reținerii nesincerității celor doi inculpați a reliefat și aspecte sesizate în mod nemijlocit, cu propriile simțuri (ex. schimbarea culorii fețelor inculpaților sau noduri în gât în momentul audierii acestora), care nu pot fi verificate de către instanța de control și nu rezultă din exclusiv din conținutul materialului probator administrat.
Sub aspectul laturii subiective, în mod corect a apreciat prima instanță că ambele infracțiuni comise de ambii inculpați îmbracă forma intenției directe întrucât, lovind victima G căzută la pământ, cu pumnii și cu picioarele în toate zonele corpului în același timp cu inculpatul care lovea victima cu bâta de basseboll în toate zonele corpului, inclusiv în zona capului inculpatul deși nu a urmărit suprimarea vieții victimei a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat; rezultatul a fost cu atât mai mult acceptat de către inculpatul care a lovit victima cu bâta în toate zonele corpului inclusiv în zona capului. Nu pot fi disociate loviturile aplicate de cei doi inculpați, întrucât ele împreună au condus la lezare victimei, leziuni care ulterior au condus la decesul acesteia.
De asemenea, inculpații deși nu au urmărit, au acceptat posibilitatea suprimării vieții părții vătămate, atâta timp cât ambii au lovit această parte vătămată, inculpatul aplicând mai multe lovituri cu bâta chiar și în zona capului iar cu pumnii și cu picioarele, chiar și după ce această parte vătămată a căzut la pământ urmare a loviturilor cu bâta care i-au fost aplicate de inculpatul; corpul contondent pe care l-a folosit pentru a lovi ambele victime (și pe care inculpatul nu l-a împiedicat să-l folosească deși avea această posibilitate) este pentru a conduce la provocarea unor leziuni care să conducă la decesul unei persoane, iar această împrejurare corelată cu zonele în care victimele au fost lovite, conduc la concluzia că ambii inculpați au concurat la producerea leziunilor victimelor și au acceptat posibilitatea producerii unor leziuni care să conducă la decesul acestora; de altfel atitudinea celor doi inculpați care, după ce au lovit în modalitatea descrisă cele două victime au plecat lăsându-le întinse pe sol fără a se interesa dacă mai trăiesc, corelată cu atitudinea acestora de a se lăuda în fața prietenilor cu "corecția" pe care o aplicaseră victimelor și de a continua distracția împreună cu ceilalți dovedesc, dincolo de starea euforică în care se găseau datorită consumului de alcool, un dezinteres evident față de starea ulterioară a victimelor și de lipsă a oricărui regret pentru cele întâmplate.
În considerarea celor expuse, instanța de apel apreciază că prima instanță a dat o încadrare juridică corectă faptelor comise de către cei doi inculpați (cu precizările și modificările expuse de către instanța de apel), fiind întrunite în speță condițiile tragerii la răspundere penală a ambilor inculpați pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor prev. de art. 174 alin 1 Cod penal (victimă G) și ale art. 20 Cod penal rap. la art. 174 al. 1 Cod penal (parte vătămată ).
Nu se impune așadar schimbarea încadrării juridice solicitate de inculpatul și nici cea propusă de către parchet prin motivele scrise de apel, care de altfel nu a mai fost susținută în fața instanței de către procurorul de ședință.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal precum și scopul pedepsei astfel cum acesta este reglementat de art. 52, stabilind pedepse just individualizate sub aspectul cuantumului acestora care nu se impun a fi nici majorate cum cere parchetul și nici reduse cum s-a solicitat de către inculpați; toate împrejurările menționate în susținerea criticilor privind greșita individualizare juridică a pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile comise au fost deja avute în vedere de către prima instanță, însă sub acest aspect soluția primei instanțe este criticabilă în ceea ce-l privește pe inculpatul pentru care prima instanță, constatând antecedența penală a acestuia a omis să efectueze procedeul de contopire a pedepselor stabilite pentru infracțiunile deduse judecății în prezent cu pedepsele stabilite pentru același inculpat prin sentința penală nr. 342/S/2004 a Tribunalului Brașov, devenite executabile urmare a revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere și a revocării grațierii condiționate și să stabilească pentru acesta o pedeapsă rezultantă; de asemenea, deși în Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat din dispoziția primei instanțe de către INML " Minovici"B, Comisia de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, avizată de către Comisia de avizare și control din cadrul aceluiași institut, rezultă că dată fiind afecțiunea psihică și periculozitatea socială a inculpatului se recomandă aplicarea măsurilor de siguranță medicală prevăzute de art. 113 Cod penal, prima instanță a omis să aplice această măsură inculpatului, cu toate că ea se impune a fi luată și poate fi pusă în aplicare chiar și în situația aplicării față de inculpat a unei pedepse executabile în regim privativ de libertate, în condiții de ambulatoriu, prin rețeaua sanitară a
În considerarea celor expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva sentinței penale nr. 99/S/27.08.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul - care va fi desființată cu privire la omisiunea stabilirii unei pedepse rezultante pentru inculpatul și a omisiunii aplicării față de același inculpat a măsurii de siguranță prev. de art. 113 Cod penal.
Rejudecând în aceste limite se va menține dispoziția primei instanțe de revocare în baza art. 86/4Cod penal rap. la art. 83 Cod penal a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 342/S/25.06.2004 a Tribunalului Brașov și se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare devenită executabilă, repunând în individualitatea lor cele două pedepse componente a câte 2 ani închisoare.
Se va menține dispoziția primei instanțe de revocare în baza art. 7 din Legea 543/2002 a grațierii pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 342/S/25.06.2004.
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal se vor contopi cele două pedepse a câte 2 ani închisoare devenite executabile urmare a revocării suspendării executării sub supraveghere cu pedeapsa de 1 an închisoare devenită executabilă urmare a revocării grațierii și se va dispune executarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată de către prima instanță pentru infracțiunile deduse judecății astfel încât în final inculpatul va execută o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 6 ani.
În baza art. 112 lit. a rap. la art.113 Cod penal se va aplica inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical, pe o durată nedeterminată, până la însănătoșirea inculpatului.
Se va deduce în continuare starea de arest a inculpatului, de la data de 27.08.2008 până în prezent și se va menține starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru considerentele deja expuse se vor respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 200 lei, se va achita Baroului de Avocați B din fondul Ministerului Justiției și Libertăților și se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cu același titlu, iar celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia conform art. 192 alin 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva sentinței penale nr. 99/S/27.08.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Famile B în dosarul - pe care o desființează cu privire la omisiunea stabilirii unei pedepse rezultante pentru inculpatul și a omisiunii aplicării față de același inculpat a măsurii de siguranță prev. de art. 113 Cod penal.
Rejudecând în aceste limite:
Menține dispoziția primei instanțe de revocare în baza art. 86/4Cod penal rap. la art. 83 Cod penal a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 342/S/25.06.2004 a Tribunalului Brașov și descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare devenită executabilă, repunând în individualitatea lor cele două pedepse componente a câte 2 ani închisoare.
Menține dispoziția primei instanțe de revocare în baza art. 7 din Legea 543/2002 a grațierii pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 342/S/25.06.2004.
În baza art. 33 lit. a rap la art. 34 lit. b Cod penal contopește cele două pedepse a câte 2 ani închisoare devenite executabile urmare a revocării suspendării executării sub supraveghere cu pedeapsa de 1 an închisoare devenită executabilă urmare a revocării grațierii și dispune executarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată de către prima instanță pentru infracțiunile deduse judecății astfel încât în final inculpatul execută o pedeapsă rezultantă de14 ani închisoareși pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 6 ani.
În baza art. 112 lit. a rap. la art.113 Cod penal aplică inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical, pe o durată nedeterminată, până la însănătoșirea inculpatului.
Deduce în continuare starea de arest a inculpatului, de la data de 27.08.2008 până în prezent și menține starea de arest preventiv a acestuia.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 200 lei, se achită Baroului de Avocați B din fondul Ministerului Justiției și Libertăților și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cu același titlu, iar celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu inculpatul și părțile civile și reprezentanți legali ai părților civile.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.04.2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
- - - C -
GREFIER
-
Red.NH/07.05.2009
Tehnoredact.08.05.2009/4 ex./Jud.fond.
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Alina Constanța Mandu, Daniela
