Infractiuni drepturi de autor Legea 8 1996 Spete. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 4/A/2009
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 238/15 septembrie 2008 Tribunalului Alba.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul apelant asistat de apărător ales, avocat, lipsă fiind părțile civile intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului declarat de Parchet deoarece sentința penală atacată este netemeinică și nelegală.
Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni unice, respectiv infracțiunea prev. de art. 1399din Legea nr. 8/1996 și cea prevăzută de art. 1396alin. 4 din aceeași lege, reținându-se că a instalat în mod neautorizat programe de calculator pe care le-a închiriat clienților de la sala de internet, astfel că s-au aplicat pedepse pentru fiecare infracțiune. Apreciază că instanța a comis o nelegalitate, întrucât faptele reprezintă acte materiale care fac parte dintr-o infracțiune unică, astfel că nu puteau exista două soluții diferite. De asemenea, apreciază că și actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii de instalare a programelor, pentru care instanța de fond a constatat că nu au fost instalate, au fost dovedite prin organul constatator prezent la locul faptei. Susține și motivele de apel cu privire la netemeinicia hotărârii prin aplicarea pedepsei cu suspendare.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, în ce privește apelul inculpatului, vizând încadrarea juridică a faptelor, arată că nu este vorba de un concurs de infracțiuni, ci de o singură infracțiune. Precizează că legea dreptului de autor face distincție între mărfuri pirat și dreptul de autor iar în speță este vorba de un internet cafe care presupune un serviciu de accesare a internetului prin închirierea hard-urilor, motiv pentru care apreciază că infracțiunea de închiriere a mărfurilor pirat nu subzistă. Cu privire la individualizarea juridică a pedepsei, pentru infracțiunea de stocare a unor programe de calcul Windows XP Professional, față de circumstanțele săvârșirii faptei, arată că inculpatul a preluat acea societate, a preluat calculatoarele cu programele respective, astfel că apreciază că se poate acorda o pedeapsă sub 5 ani închisoare, cu menținerea modalității de executare a acesteia.
Cu privire la apelul declarat de Parchet solicită respingerea acestuia în totalitate. Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pe baza procesului verbal și a anexelor la acesta, învederând instanței faptul că, potrivit prevederilor art. 224 Cod procedură penală, aliniatul ultim, procesul verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă dar învederează că acesta nu demonstrează vinovăția inculpatului. Precizează că pe unele calculatoare existau anumite pictograme, astfel că s-a pus problema dacă acele pictograme erau utilizabile, sens în care s-a procedat la audierea operatorilor de poliție care au întocmit procesul verbal. Arată că ii nu confirmă vinovăția inculpatului, ul neamintindu-și să fi fost prezentată vreo licență iar ul spunând că nu-și amintește să fi fost prezentată o licență, arătând că nu ea a operat pe calculator, ci un al treilea, numitul, iar în cele din urmă, acceptă că acele capturi de pe ecran nu confirmă existența programelor. Apoi, a fost audiat martorul care a declarat că își amintește că pe calculatoarele care se aflau în stare de funcționare era instalat programul Windows XP, văzând că în Programe apăreau anumite pictograme, însă nu a putut constata dacă corespunzător acestora erau instalate și anumite pictograme, deoarece acestea nu au fost lansate în execuție.
Pentru aceste motive apreciază că instanța în mod corect a apreciat vinovăția inculpatului doar cu privire la existența soft-urilor. Arată că nu s-a făcut în nici un moment referire la infracțiunea continuată, astfel că în mod corect instanța a stabilit achitarea inculpatului pentru actele materiale care nu s-au dovedit.
Reprezentanta Parchetului, cu privire la apelul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că sunt întrunite elementele ambelor infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, neputându-se susține că ar fi vorba doar de una din infracțiuni, având în vedere faptul că orice copie nelegal obținută și pusă la dispoziția publicului reprezintă o închiriere a acesteia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își asumă responsabilitatea pentru programul Windows.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr.238/15 septembrie 2008 Tribunalului Albaa fost condamnat inculpatul la:
- 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de închiriere a unor mărfuri prev. și ped. de art. 139/6 al.4 din Legea nr.8/1996 ( cu privire la programele Windows Professional) cu aplicarea art.74 lit.a și 76 al.1 lit.c Cod penal.
- la 200 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator (cu privire la programele Windows XP Professional) prev. și ped. de art.139 din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.74 lit.a, 76 al.1 lit.c Cod penal.
În baza art.33 și 34 Cod penal a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa de 5 luni închisoare, care reprezintă pedeapsa rezultantă.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 5 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.a Cod penal pe durata prev. de art.71 Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a achitat pe același inculpat cu privire la comiterea infracțiunilor prev. de art.139/6 al.4 și art. 139/9 din Legea nr.8/1996 (cu privire la 3 programe, 1 program, 1 program 7.0 și un program ).
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.998 cod civil a fost obligat inculpatul să despăgubească partea civilă, reprezentantă legal de Societatea Civilă de Avocați și, cu sediul în
S-au respins restul pretențiilor formulate de partea civilă și s-au respins integral pretențiile părții civile reprezentantă legal de Societatea Civilă de Avocați și.
În baza art.192 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținu următoarele:
În cadrul societății SC Serv SRL al cărei administrator este inculpatul, funcționează un bar și o sală de internet. În sala de internet se află 4 calculatoare ce se închiriază clienților la prețul de 1,5 RON/oră. Pentru activitatea de la bar s-a folosit un al cincilea calculator.
În data de 13.02.2007, organele de poliție au efectuat un control la sediul acestei societăți și au constatat existența celor cinci calculatoare pe care le-au verificat. Au constatat că pe fiecare calculator era instalat programul Windows XP Professional. societății au prezentat o licență pentru acest program doar în ce privește calculatorul de la bar. Pentru celelalte 4 calculatoare nu s-au prezentat licențe, iar inculpatul a recunoscut ulterior că programele erau instalate fără licență.
Organele de poliție au mai constatat că pe cele 4 calculatoare din sala de internet erau instalate trei programe, 1 program, 1 program, 1 program 7,0 și un program CS 2, pentru care nu au fost prezentate licențe. S- constatat existența acestor programe pe baza accesărilor realizate de martorul care procedat la efectuarea de capturi de ecrane pe un număr de 10 zile, așa cum rezultă din procesul verbal din data de 13.02.2007 încheiat de organele de poliție.
Acest martor a declarat că aceste programe ( și ( figurau în bazele Meniu-Programe ale calculatoarelor, dar nu au fost lansate în execuție astfel că nu se poate demonstra cu exactitate dacă erau sau nu instalate. Martorul a admis posibilitatea ca programul să nu existe efectiv, iar în faza de judecată a declarat că, după control a încercat împreună cu inculpatul lansarea programelor însă ele nu existau în realitate.
Martora, având funcția de de poliție, a făcut parte din echipa de control și a declarat că programele respective au fost accesate și s-a constatat existența lor efectivă, însă cu ocazia efectuării capturilor nu s-a mai accesat din acest punct de vedere capturile fiind necorespunzătoare.
Declarația martorului, care de asemenea făcut parte din echipa de polițiști ce a efectuat controlul, conține o relatare despre desfășurarea acestui control, fără mențiuni lămuritoare din punct de vedere tehnic.
În cauză a mai fost audiat martorul, specialist IT în cadrul Tribunalului Alba.
Martorul a declarat că pictogramele programului rezultă în mod cert în urma instalării programului, iar în cazul unei dezinstalări, pictograma (iconița) respectivă dispare. Dacă programul este șters, pictograma rămâne, însă fără conținut, asemenea unui folder gol. Martorul a arătat că există posibilitatea descărcării de pe internet a unor integrale, denumite crack-uri pentru care utilizează soft-uri mici (, ). Martorul a mai arătat că există și situația în care companiile producătoare oferă posibilitatea utilizării gratuite a unor programe nou apărute pe piață, însă pe o durată limitată. Posibilitatea fost infirmată însă, în speță de companiile producătoare constituite de altfel părți civile în speță care au precizat că nu s-au oferit gratuit respectivele programe în perioada respectivă (data controlului).
În fine, martorul a arătat că crearea programelor fără însă să se și instaleze programele ar fi o operațiune ce necesită un grad ridicat de experiență.
Fapta inculpatului de a în mod neautorizat programul Windows XP Professional pe un număr de 4 calculatoare, pe care le închiria contra sumei de 1,5 RON/oră clienților s-a stabilit că întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.139/9 și 139/6 al.4 din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.33 Cod penal, faptele fiind în concurs real.
Cu privire la programele (3), (1) (1), 7.0 (1) și (1) instanța a constatat că din probele administrate nu a rezultat indubitabil că acestea erau stocate la momentul controlului. efectuate de martorul la solicitarea organelor de poliție au atestat existența unor pictograme. Potrivit art.7 lit.a din nr.8/1996, programele de calculator constituie obiect al dreptului de autor, stabilește că protecția programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicație și sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj. Art.72 din Legea nr.8/1996 stabilește că protecția programelor pentru calculator include orice expresie a unui program de aplicație și sistemele de operare exprimate în orice limbaj. A rezultat așadar că beneficiază de protecție programul prin conținutul său efectiv, care este de a fi lansat în execuție.
În speță, declarația martorei care a arătat că programele și au fost deschise și deci s-a constatat existența lor, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. Martorul a declarat că programele nu au existat efectiv, iar capturile înfățișează doar pictogramele.
Martorul a confirmat că programele puteau fi șterse, iar pictogramele să rămână. Inculpatul a achiziționat barul și calculatoarele, achiziționând părțile sociale ale unei alte societăți comerciale, astfel că nu este clar când s-au instalat programele și de către cine și dacă erau șterse sau nu la momentul controlului. Acest dubiu profită inculpatului, astfel că instanța a dispus achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a Cod penal raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.139/6 al.4 și art.139/9 din Legea 8/1996 cu privire la programele și cel din gama. S-a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective, nefiind probat indubitabil că pictogramele capturate conțin programe de calculator, în sensul art.72 din Legea nr.8/1996.
Cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror și inculpat sunt neîntemeiate.
Procurorul a cerut schimbarea încadrării juridice în ce privește infracțiunea prev. de art.139/9 din Legea nr.8/1996 sub aspectul modalității de comitere din instalare (așa cum s-a reținut în rechizitoriu la rubrica "în drept") în stocare.
Cererea a fost neîntemeiată. Într-adevăr, instanța a reținut ca modalitate de comitere a infracțiunii de reproducere neautorizată pe sistem de calcul a programelor de calculator, stocarea, modalitate confirmată de starea de fapt. Fiind vorba de modalitate cuprinsă în același text de incriminare nu se impune schimbarea încadrării juridice ci doar reținerea corectă din punct de vedere a laturii obiective a modalității de comitere.
Inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice în sensul de a i se reține doar infracțiunea prev. de art.139/9 din Legea nr.8/1996, raportat la faptele sale nefiind vorba despre un concurs de infracțiuni. Art.139/6 din Legea nr.8/1996 se referă la produse pirate nu la programe de calculator. În mod greșit s-a reținut în rechizitoriu că se închiriază clienților programe de calculator. Se închiriază de fapt accesul la internet.
Cererea a fost nefondată.
Potrivit art.14/3 din Legea nr.8/1996 prin închiriere se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic sau comercial direct sau indirect a unei opere.
Inculpatul a pus la dispoziția clienților acele calculatoare cu cele 4 programe Windows XP Professional (care reprezintă sisteme de operare) programe care au fost folosite de clienți pentru orice operație pe calculator, inclusiv accesul la internet, acces care nu era posibil fără ele. În consecință, există faptă de închiriere a unor mărfuri pirat distinctă de fapta de stocare neautorizată pe calculator a respectivelor programe.
Este indiscutabil că este vorba despre mărfuri piratate în sensul art.139/6 din Legea nr.8/1996 care definește noțiunea de marfă pirat ca reprezentând orice copie, indiferent de suport realizată fără consimțământul titularului de drepturi și care sunt executate de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe.
Programele de calculator sunt produse purtătoare de drepturi de autor.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin deciziile nr.6047/14.12.2007 și 4782 din 16.10.2007 pronunțate în spețe similare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul. Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita achitare a inculpatului pentru reproducerea neautorizată și închirierea fără drept către public a programelor, și și aceste fapte fiind dovedite; pentru că amenda penală aplicată este prea redusă; pentru că și în situația în care s-ar considera că o parte din actele materiale nu sunt dovedite, instanța nu trebuia să dispună achitarea întrucât era vorba de o infracțiune unică continuată și doar în motivare trebuiau arătate care din acte nu intră în cuprinsul infracțiunii. Inculpatul a susținut că în sarcina sa nu puteau fi reținute cele două infracțiuni în concurs, întrucât este vorba doar de o singură infracțiune pentru că infracțiunea de închiriere a mărfurilor pirat nu subzistă, iar pentru cealaltă infracțiune pedeapsa ar putea fi redusă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate, iar încadrarea juridică este cea legală.
În mod judicios prima instanță a reținut că nu s- dovedit că programele, și erau stocate în momentul controlului, așa încât cu privire la aceste programe actele materiale de stocare nu intră în conținutul infracțiunilor prev. de art.139/6 alin.4 și art.139/9 din Legea nr.8/1996. Aceste infracțiuni fiind infracțiuni unice, dacă o parte din actele materiale invocate inițial ca intrând în conținutul lor nu vor mai fi reținute, pentru acestea nu se putea dispune separat achitarea, pentru că unitatea infracțiunii nu poate primi două soluții, una de condamnare pentru actele dovedite și una de achitare pentru cele care nu au fost dovedite. În speță va rămâne dispoziția de condamnare pentru actele dovedite, iar pentru celelalte, în contextul motivării trebuiau înlăturate, fără a necesita și o soluție de achitare.
Prin urmare, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală se va admite apelul Parchetului sub acest aspect, se va desființa sentința atacată și se va înlătura din sentință dispoziția de achitare a inculpatului dispusă în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. Cod procedură penală, cu privire la actele materiale arătate.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute.
În ce privește sancțiunile stabilite pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, acestea au fost bine individualizate și nu se impune majorare a acestora.
Solicitarea din apelul inculpatului de se constata că este vorba de o singură infracțiune comisă de el, în cuprinsul căreia intră atât acțiunea de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, cât și acțiunea de închiriere a unor mărfuri pirat, este nefondată, pentru că cele două acțiuni sunt acțiuni distincte care intră în latura obiectivă fiecăreia dintre cele două infracțiuni săvârșite în concurs (prev. de art.139/9, respectiv prev. de art.139/6 al.4 din Legea 8/1996); reproducerea neautorizată duce la consumarea infracțiunii prev. de art.139/9, iar dacă aceste programe reproduse neautorizat se vor și închiria - ca în cazul în speță, se va consuma și infracțiunea distinctă prev. de art.139/6 al.4.
Față de cele de mai sus apelul inculpatului este nefondat și va fi respins potrivit art.379 al.1 lit.b Cod procedură penală.
În temeiul art.192 Cod procedură penală inculpatul apelant va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței penale nr. 238/15 sept. 2008 Tribunalului Alba pe care o desființează cu privire la încadrarea juridică și rejudecând:
Înlătură din sentința atacată dispoziția de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit d
C.P.P.Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și comunicare cu restul părților.
Pronunțată astăzi 15 ianuarie 2009 în ședință publică.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./10.02.2009
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă
