Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 23/2009
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier ia
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 09.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpații, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat și inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al inculpatului, avocat ridică excepția nulității relative cauzată de împrejurarea că inculpatul nu a fost audiat la punerea în discuție a menținerii măsurii arestării preventive.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea excepției ridicate ca nefondată, învederând faptul că instanța, înregistrând rechizitoriul parchetului a fixat termen pentru soluționarea fondului dar, potrivit dispozițiilor legale, fiind obligată să verifice legalitatea măsurii arestării, a procedat la această verificare la data de 09.01.2009, în prezența inculpaților și a apărătorilor aleși a acestora, nefiind obligată să ia inculpaților o declarație în sensul unui interogatoriu.
Instanța, cu privire la excepția ridicată de apărătorul ales al inculpatului, în deliberare, apreciază că, în temeiul art. 3001Cod procedură penală, nu este obligatorie ascultarea inculpatului, motiv pentru care respinge.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului și casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare. Arată că instanța de fond a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru ca inculpatul să fie pus la dispoziția organelor judecătorești, fără a insista pe faptul că instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, astfel că actele de urmărire penală au fost încheiate și nu se mai impunea menținerea pe acest aspect.
Precizează că instanța de fond a omis un alt aspect, respectiv, faptul că prin actul de sesizare nu se solicită administrarea unor alte probe în afara celor administrate în cursul urmăririi penale.
Mai arată că instanța de fond a mai reținut în considerente că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt foarte mari, astfel că nu ar fi atinse scopurile măsurii preventive față de pericolul concret pentru ordinea publică și învederează instanței faptul că la momentul menținerii măsurii preventive nu trebuie analizate limitele de pedeapsă, scopul pedepsei putând fi atins prin aplicarea art. 145, 1451Cod procedură penală.
Solicită ca la momentul reanalizării pericolului concret să se aibă în vedere că este vorba de fapte izolate, chiar dacă cantitatea de droguri este foarte mare.
Arată că în această fază procesuală actele de urmărire penală au fost îndeplinite, instanța trebuind că verifice doar probele din urmărirea penală și, având în vedere că nu se solicită administrarea probei testimoniale, învederează că nu se poate spune că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
În subsidiar, în temeiul art. 139 Cod procedură penală, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile preventive prevăzute la art. 145 și 1451Cod procedură penală.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea mandatului de arestare preventivă. În subsidiar, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Arată că instanța a menținut arestarea preventivă bazat pe natura infracțiunilor, pe cantitatea mare de droguri și considerente de utilitate procesuală.
Apreciază că nu se poate reține un pericol concret pentru ordinea publică în baza unei prezumții reținute prin natura infracțiunii, acea cantitate de droguri aparținând inculpatului pentru uzul personal, astfel că în sarcina inculpatului nu se poate reține acest considerent, el doar păstrând în mașină cantitatea de droguri.
Arată că dosarul este deja trimis în instanță, deja inculpatul se află la dispoziția instanței de judecată și având în vedere că prin rechizitoriu nu se solicită administrarea de probe, apreciază că nu se poate împiedica cercetarea judecătorească.
În ce privește persoana inculpatului, arată că acesta nu are antecedente penale, apreciind că lipsa antecedentelor penale și existența locului de muncă pot constitui temeiuri pentru revocarea măsurii preventive a arestării. Învederează instanței faptul că și înlocuirea măsurii arestării i-ar permite inculpatului să-și păstreze locul de muncă.
În ce-l privește pe inculpatul, consideră că este un caz izolat, așa cum rezultă și din procesul verbal aflat la fila 14, proces verbal din care nu rezultă vreo informație că inculpatul s-ar ocupa cu traficarea substanțelor respective, acesta recunoscând consumul de droguri.
Mai arată că în cadrul urmării penale inculpații nu au avut voie să vorbească între ei și, cu toate acestea, declarațiile lor sunt similare, ceea ce demonstrează că cele declarate corespund adevărului.
Pentru motivele arătate mai sus solicită admiterea recursului și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Arată că Tribunalul verificând, în temeiul art. 3001Cod procedură penală, legalitatea măsurii arestării preventive, a constatat că sunt întrunite prevederile art. 143, 1491și 148 lit. f Cod procedură penală. Apreciază că instanța nu trebuia să facă o verificare a probațiunii, ci doar să verifice dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare. Arată că instanța a constatat că infracțiunea e sancționată cu pedeapsa închisorii între 3 și 15 ani, astfel că a fost întrunită condiția cerută de lege; a verificat dacă inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, a făcut trimitere la temeiurile de arestare, le-a analizat, a motivat că simpla deținere de droguri e sancționată cu 3 - 15 ani închisoare, că pericolul rezidă din fapta comisă, a analizat apărările formulate de avocații aleși ai inculpaților dar le-a respins pe fiecare în parte. Arată că instanța a analizat și apărările referitoare la lipsa antecedentelor penale și existența locului de muncă și a reținut că aceste împrejurări pot fi avute în vedere la momentul judecării cauzei și individualizării judiciare a pedepsei ce urmează a fi aplicată.
Învederează instanței faptul că dosarul are fixat termen de fond, când va debuta cercetarea judecătorească, prilej cu care se vor administra probele din cursul urmării penale.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea recursurilor și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
În replică, apărătorul ales al inculpatului, avocat, arată că art. 136 al. 8 Cod procedură penală ne arată condițiile care trebuie avute în vedere la luarea măsurii preventive, și anume, "ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura".
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, apreciind că nu prezintă pericol public.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, apreciind că nu prezintă un pericol public.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea penală din 9 ianuarie 2009 Tribunalului Hunedoara s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat și subzistă și în prezent.
Împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat recurs, solicitând în principal a fi puși în libertate, iar în subsidiar, a fi înlocuită măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că în cauză s-a reținut în mod corect că inculpații au fost arestați pentru învinuirea de a fi săvârșit infracțiuni de trafic de droguri și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în liberate a inculpaților ar crea un sentiment de insecuritate în rândul societății civile și un pericol pentru ordinea publică, că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri sunt neschimbate și subzistă și în prezent.
Față de cele reținute și de dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. recursurile inculpaților sunt nefondate și urmează a fi respinse.
În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. recurenții vor fi obligați să plătească statului cheltuielile judiciare avansate pentru soluționarea acestui recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 9.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
ia
Red.
Tehnored.
2 ex./20.01.2009
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Elena
