Infractiuni drepturi de autor Legea 8 1996 Spete. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 79/A/2009
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul și inculpatul-persoană juridică - SRL prin asociat unic împotriva sentinței penale nr. 126/01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat cu delegație de apărător ales pentru inculpatul apelant și al inculpatului persoană juridică - SRL, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpaților a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.b/1 pr.penală achitarea inculpaților precizând că prin modalitatea concretă de săvârșire a faptei, aceasta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. A mai arătat că o faptă de pericol social pentru a fi analizată în integralitate ar trebui studiată modalitatea de comitere, intenția și normele de drept care au fost încălcate.
La urmărire penală inculpatul a prezentat documente și a arătat faptul că are autorizație pentru programele produse. Hotărârea de condamnare este exagerată, inculpații fiind priviți ca niște hacheri.
Sub aspectul laturii civile, cererea formulată de partea civilă nu este dovedită, s-au cerut despăgubiri în sumă de 17.000 doar în baza sumei cereri, neexistând probe în acest sens. La data constituirii de parte civilă, persoana care reprezenta partea civilă nu avea procură.
În subsidiar, a solicitat desființarea sentinței atacate și reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege și respingerea cererii de acordare a daunelor morale.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea apelurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că instanța de fond, în mod corect a dispus condamnarea inculpaților reținând că inculpatul a instalat de 5 computere programe fără a deține licențele pentru fiecare computer, astfel că vinovăția a fost dovedită. Sub aspectul laturii civile, aceasta a fost corect soluționată, în cererea de constituire de parte civilă s-a arătat în ce constau despăgubirile solicitate precum și prețurile stabilite prin Legea nr. 8/1996.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr.126/2009 Tribunalul Sibiua dispus în baza art. 1399din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. condamnarea pe inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 18.03.1960 în loc. Bazna, jud. Sibiu, domiciliat în loc., nr. 309, jud. Sibiu, necăsătorit, fără copii, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, fără antecedente penale, fost administrator al SIBIU, CNP -, la o pedeapsă de 3000 lei amendă.
În baza art. 1399din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. raportat la art. 191.pen. s-a dispus condamnarea inculpatei persoană juridică, cu sediul în Mediaș,-, jud. Sibiu, număr de ordine în Registrul Comerțului J- din 06.03.1995, cod unic de înregistrare -, la 20000 lei amendă.
În baza art. 14, 346.pr.pen. și art. 998 și următoarele civ.a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă, având sediul ales în B, sector 1,-,. 23, și obligă inculpații, în solidar, să plătească suma de 16350 Euro, părții civile, reprezentând despăgubiri materiale;
A fost respinsă cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata daunelor morale.
În baza art. 191 alin. 1 și 2.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei iar inculpata la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
, cu sediul în Mediaș, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J- are ca obiect de activitate "activități de arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică legate de acestea".
În calitate de asociat unic al acesteia figurează numitul, iar inculpatul este administrator firmei.
La data de 24.01.2008, lucrătorii din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Sibiu - Serviciul de Investigare a Fraudelor au efectuat un control la punctul de lucru al societății situat în Mediaș,-, jud. Sibiu.
Cu această ocazie s-a constatat că în incinta sediului existau un număr de cinci calculatoare pe care erau reproduse următoarele programe de calculator, fără consimțământul drepturilor de autor: Windows XP Professional - reprodus de 5 calculatoare; 2002 - reprodus pe 4 calculatoare; 2000 - reprodus pe 2 calculatoare; 2003 - reprodus pe un calculator; land 21 - reprodus pe un calculator; 2006 - reprodus pe 2 calculatoare; 3D 2008 - reprodus pe un calculator; 3D 2007 - reprodus pe un calculator; 3D 2006 - reprodus pe un calculator.
Societatea inculpată reprezentată de inculpat deținea la data controlului licențe pentru programele (Windows XP Professional, 2002, 2000 și 2003), precum și o licență map 3D 2006, pentru care au fost achitate subscripțiile aferente upgrade-urilor anuale la versiunile 3D 2007, respectiv 3D 2008.
S-a reținut că, referitor la contractul de licențiere pentru programul 3D 2006 societatea inculpată avea dreptul să instaleze și să utilizeze doar pe un singur calculator programul în cauză, cu posibilitatea actualizării (upgrade) la ultima versiune anuală în condițiile achitării subscripției. Inculpatul a susținut că programele identificate cu ocazia controlului de către organele de poliție, au fost instalate de el pentru a le testa funcționalitatea; de asemenea, a arătat că el personal a procedat la reproducerea programelor de calculator pe unitățile funcționale din incinta punctului de lucru. Tot inculpatul a susținut că doar el se ocupa de administrarea efectivă a societății.
Instanța a reținut că aceste operațiuni au fost făcute în realizarea obiectului de activitate al societății, ceea ce atrage răspunderea penală a acesteia în condițiile art. 191alin. 1.pen.
Față de acestea instanța a reținut că fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă, constituie infracțiunea prevăzută de art. 1399din Legea nr. 8/1996, modificată, în cauză fiind aplicabile și prevederile art. 41 alin. 2.pen. cu privire la infracțiunea continuată și i-a aplicat pedeapsa amenzii de 3000 de lei.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că nu are antecedente penale.
Pentru aceeași infracțiune, fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale a persoanelor juridice, potrivit art. 191alin. 1.pen. instanța a dispus condamnarea societății la o amendă de 20000 lei.
Cu privire la acțiunea civilă instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată în parte numai în ceea ce privește daunele materiale
Sub acest aspect s-a reținut că partea vătămată, titular al drepturilor de autor pentru programele de calculator Windows XP profesional, și, identificate ca instalate fără drept de inculpatul, s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului, și în subsidiar împotriva societății, cu echivalentul în lei al sumei de 1864 Euro, însă ulterior a renunțat la plângerea penală și și-a retras constituirea de parte civilă.
Partea vătămată, titular al drepturilor de autor pentru programele de calculator 21, 2006, 3D 2008, 2007, 2006, identificate ca instalate fără drept de inculpatul, s-a constituit parte civilă în cauză, prin reprezentant legal, împotriva inculpatului, iar în subsidiar împotriva societății, cu echivalentul în lei al sumei de 17850 Euro, din care:
- 7850 Euro - contravaloarea programului 2006,
- 8500 Euro - contravaloarea programelor 3D,
- 1500 Euro - daune morale.
Cererea pentru despăgubiri materiale, formulată de partea civilă a fost considerată întemeiată cu motivarea că prin folosirea fără drept a programelor menționate, partea civilă a suferit prejudicii, întrucât nu s-a plătit contravaloarea licențelor.
Cererea pentru acordarea daunelor morale s-a apreciat a fi neîntemeiată, arătându-se că nu se poate susține că prin folosirea fără drept a programelor, a suferit un prejudiciu moral. S-a motivat că folosirea programelor, chiar ilicită, este o recunoaștere a calității materialului ca atare, și implicit, a prestigiului deținătorilor drepturilor de autor. Or, toate acestea nu pot aduce o atingere prestigiului și statutului părții civile.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul solicitând, în principal, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.b/1 pr.penală achitarea inculpaților precizând că prin modalitatea concretă de săvârșire a faptei, aceasta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs s-a susținut că fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, din această perspectivă fiind relevantă analizarea modalității de comitere, intenției și a normelor de drept încălcate. S-a susținut că hotărârea de condamnare este exagerată, în condițiile în care inculpații aveau licență pentru o parte din produsele exploatate.
Sub aspectul laturii civile, s-a solicitat respingerea cererii de despăgubiri ca nedovedită. Totodată s-a invocat și faptul că la data constituirii de parte civilă, persoana care reprezenta partea civilă nu avea procură.
Deliberând asupra apelului prin prisma motivelor invocate și în limitele art. 371 din codul d e procedură penală Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt și a dat o încadrare juridică legală faptei săvârșite de inculpați.
Starea de fapt a fost descrisă cu fidelitate de către instanța de fond astfel că reiterarea ei în cuprinsul considerentelor hotărârii instanței de apel ar fi redundantă.
Curtea se va mărgini a reține că din declarațiile inculpatului, ale martorului precum și din Procesul verbal de control întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu din 6 ianuarie 2008 rezultat cu certitudine că inculpatul a reprodus în mod neautorizat pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator 2006 și 3D, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.139indice 9 din Legea 8/1996.
Întrucât aceste programe au fost reproduse și folosite în scopul desfășurării activității inculpatei și această societate a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.139 indice 9 din Legea 8/1996.
Apărările inculpaților legate de lipsa de pericol social al faptei sunt neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor codului penal:
"Art. 18/1 - Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni
Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
"
Analizând condițiile impuse de cerințele legale sus-menționate pentru a se considera că o infracțiune este lipsită de pericol social Curtea reține că acestea nu sunt îndeplinite.
În privința atingerii aduse valorilor ocrotite de legea penală instanța constată că aceasta este departe de a fi minimă. Astfel, prejudiciul cauzat părții vătămate prin săvârșirea infracțiunii a fost de 16350 de Euro, sumă ce nu are un caracter modic.
De asemenea fapta săvârșită de inculpați nu poate fi apreciată ca vădit lipsită de importanță ci dimpotrivă, utilizarea în cadrul desfășurării activității a unor programe de calculator în mod neautorizat reprezintă o încălcare gravă a legislației drepturilor de autor. Este de reținut în acest sens că prin utilizarea acestor programe inculpații au urmărit să potențeze capacitatea de desfășurare a propriei activități fără să suporte costurile acestei optimizări.
În condițiile în care astfel de utilizări neautorizate a programelor informatice sunt în plină proliferare în spațiul comercial și consecințele penale ale faptelor au fost în ultima vreme în mod intens mediatizate nejustificat inculpații încearcă să acrediteze ideea că fapta reținută în sarcina lor a fost comisă și ca urmare a necunoașterii depline a condițiilor de licențiere și să minimalizeze gravitatea ei.
Apărările inculpatului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii deoarece a avut convingerea că avea dreptul de a utiliza licența pe mai multe calculatoare nu poate fi primită - acesta s-a apărat în fața organelor de urmărire penală (fila 50) susținând că nu a studiat cu atenție condițiile de licențiere. Astfel, chiar inculpatul a declarat în fața instanței de fond că a plătit o singură licență și în aceste sens sunt și contractele depuse în dosarul de urmărire penală.
De asemenea și individualizarea judiciară a pedepsei a fost corect realizată de către instanțe de fond.
Ținându-se seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din codul penal instanța de fond a aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege. Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune sunt de închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă. În ceea ce privește amenda, limitele legale ale acesteia sunt potrivit art. 63 alin 3 teza 3 între 500 și 30.000 lei pentru persoana fizică și, potrivit art.71 indice1 alin. 2 din codul penal între 5.000 și 600.000 pentru persoana juridică.
Aplicarea unor pedepse mai reduse ar avea drept consecință minimalizarea pericolului social concret al infracțiunii săvârșite cu consecințe negative în planul realizării scopului sancționator, preventiv și educativ al pedepsei astfel cum este el reglementat de art. 52 din codul penal.
Nici criticile referitoare la modul de soluționare a laturii civile a cauzei nu sunt fondate. În primul rând cererea inculpaților de înlăturare a obligării lor la plata de daune morale este lipsită de obiect deoarece instanța de fond a respins aceste pretenții ale părții civile.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale acesta a fost probat încă din faza de urmărire penală, fila 37 dosar urmărire penală, în constituirea de parte civilă precizându-se expres modul de stabilire a daunelor. În fața instanței de fond, deși inculpații aveau posibilitatea de a propune probe pentru a dovedi un alt cuantum al prejudiciului nu au făcut-
Față de cele ce preced în temeiul art.379 alin.1 pct.1 litera b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpații și împotriva sentinței penale nr.126/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
În temeiul art. 192 alin 2 din codul d e procedură penală Curtea va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații și - SRL împotriva sentinței penale nr. 126/2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpați să plătească fiecare statului câte 105 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul d e Avocați
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red./tehnored. LA /13.10.2009
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Covaciu
