Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 564/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 564/2009
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 127/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat inculpații recurenți asistați de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care avocatul ales al inculpaților, față de împrejurarea că inculpații înțeleg să-și retragă declarațiile date în ședința din 16 aprilie 2008 rămânând valabile declarațiile date în dosarul nr. 411/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, declarații care au stat la baza trimiterii lor în judecată și pentru a se face aplicarea disp. art. 260 alin.3 cod penal, solicită ascultarea inculpaților.
Instanța a procedat la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale separate, atașate la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate și rejudecând a se face aplicarea disp. art. 260 alin.3 cod penal.
A precizat că inculpații au fost condamnați la fond, și, prin recunoașterea și retragerea mărturiei înțelegând gravitatea faptelor și instanța de recurs este obligată să țină cont de disp. art. 76 lit.d cod penal.
A mai precizat că sunt îndeplinite toate condițiile prev. de art. 81 cod penal și față de dispozițiile art. 72 cod penal o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării este suficientă.
Reprezentanta parchetului a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate, rejudecând a se reține circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea disp. art. 81 cod penal precizând că scopul poate fi realizat și fără executarea în detenție având în vedere vârsta inculpaților și lipsa antecedentelor penale.
Inculpatul având ultimul cuvânt regretă faptele comise.
Inculpata a având ultimul cuvânt regretă faptele comise și nu a făcut cu intenție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
În deliberare, constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 19.11.2008 emis în dosarul nr. 353/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților fiul lui și, născut la 30.03.1986 în Sibiu, cetățenia română, studii 11 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, cu. în Sibiu, str. - -/50 și fără forme legale în Sibiu, Calea Mici nr. 27, CNP - și fiica lui și -, născută la 21.08.1987 în Sibiu, cetățenia română, studii 11 clase, fără ocupație, necăsătorită, fără copii minori, fără antecedente penale, cu. în Sibiu,-,. 1 și fără forme legale în Sibiu, Calea Mici nr. 27, CNP -, fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1.
În fapt, s-a reținut că cei doi inculpați audiați fiind în calitate de martori în cauza penală privind infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte comisă de inculpatul G au făcut afirmații mincinoase în fața instanței de judecată cu privire la împrejurările esențiale ale cauzei, negând adevărurile pe care le-au perceput.
Prin sentința penală nr. 154 din 25.03.2009, Judecătoria Sibiu, a condamnat pe fiecare dintre inculpații și la câte o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2. a interzis inculpaților exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b.
S-a reținut prin hotărâre că inculpații și au fost audiați în calitate de martori în dosarul 411/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și apoi în dosarul - al tribunalului Sibiu, în cauza privind pe inculpatul G trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 cp.
În declarația de martor din 28.05.2007 dată în faza de urmărire penală, inculpatul a relatat că a auzit victima țipând, că a fost bătută de, iar în zilele următoare victima i-a comunicat că a fost lovită de G cu pumnii și picioarele și că, același lucru i l-a spus și sora victimei.
Pe parcursul cercetărilor judecătorești, în ședința publică din 16.04.2008 a tribunalului Sibiu, inculpatul a declarat în fața instanței că nu a auzit zgomote în ziua petrecerii, că victima l-a întrebat dacă nu știe cine l-a bătut (detalii care nu se regăsesc în declarația de la urmărire penală) și că nu își amintește să fi făcut afirmația la urmărire penală că i-a spus că inculpatul l-a lovit.
Referitor la inculpata. Aceasta în faza de urmărire penală a declarat că în seara incidentului l-a auzit pe țipând în camera lui, pentru ca în fața instanței să susțină că nu a auzit zgomote. Tot în faza de cercetare judecătorească, inculpata a declarat că a afirmat că G și, sunt vinovați de moartea fratelui său, însă la urmărire penală nu a făcut nici o referire cu privire la martora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații solicitând achitarea de orice penalitate pentru că au fost în eroare cu privire la cele declarate.
Prin decizia penală nr. 127/15 iunie 2009 fost respins ca nefondat apelul inculpaților și împotriva sentinței penale nr. 154/25 martie 2009 Judecătoriei Sibiu.
În considerentele deciziei Tribunalul Sibiua expus următoarele aspecte de fapt și de drept:
Starea de fapt a fost corect reținută de către instanță iar încadrarea juridică este legală și temeinică.
Inculpații nu au motivat în scris apelurile formulate iar oral nu au reușit să convingă instanța că s-au aflat în eroare față de starea de fapt când au făcut declarațiile la Poliție și Parchet.
Faptele inculpaților sunt de natură să îngreuneze activitatea autorității judecătorești, sunt de natură să conducă la concluzii greșite din partea acestora, astfel încât în final să fie condamnați oameni nevinovați sau dimpotrivă să se pronunțe hotărâri de absolvire de răspundere a celor certați cu legea penală.
Astfel de fapte trebuie să fie sancționate pe măsura lor de maniera a se realiza o prevenție generală dar mai ales specială.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385/3 pr.penală inculpații și aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie atât sub aspectul cuantumului sancțiunilor penale aplicate, cât și a modalității de executare a pedepselor.
În fața Curții, inculpații, prin propria voință și neechivocă au înțeles să-și retragă declarațiile mincinoase date în dosarul nr. - al tribunalului Sibiu, solicitând a li se acorda beneficiul prevăzut de art. 260 alin.3 cod penal (21-22).
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată următoarele:
1. Retragerea declarațiilor date în dosarul nr. - al tribunalului Sibiu impune neechivoc aplicarea disp. art. 76 cod penal și ca o consecință firească, atenuarea răspunderii penale a inculpaților.
2. În acest sens, Curtea apreciază că aplicarea unor pedepse în cuantum de câte 6 luni închisoare corespunde pe deplin exigențelor art. 72 cod penal, fiind concordante atât cu gradul de pericol social concret al faptei cât și cu elementele ce țin de persoanele inculpaților, în special de calitatea acestora de infractori primari.
3. Curtea constată că jurisdicțiile inferioare au apreciat eronat, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, asupra modalității concrete de executare a pedepselor aplicate, stabilind că acestea să fie executate în regim privativ de libertate.
4. Curtea constatând că inculpații intră pentru prima dată sub incidența legii penale, că au o conduită socială corespunzătoare, că au manifestat în fața sa regret pentru incidentele generate, apreciază că există o disproporționalitate între sancțiune și comportament, astfel încât stabilirea modalității de executare a pedepsei în regim de detenție ar reprezenta o sarcină suplimentară și nejustificată raportat la circumstanțele concrete ale cauzei.
5. În acest sens, Curtea arată că în cauză sunt întrunite cumulativ exigențele art. 81 cod penal, iar pedeapsa își poate atinge scopul și fără privarea efectivă de libertate.
6. Curtea consideră că aplicarea art. 81 cod penal poate oferi garanții suficiente în ce privește îndeplinirea scopului prev. de art. 52 cod penal și poate conduce, în circumstanțele date, la reeducarea acestora și realizarea prevenției speciale.
Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct. 2 lit.d pr.penală va admite recursurile inculpaților și, casând decizia cât și sentința penală atacată numai sub aspectul cuantumului pedepsei și a modalității de executare a acesteia și procedând la rejudecare va face aplicarea dispozițiilor art. 76 Cod penal raportat la art. 260 (3) Cod penal și va stabili pedepsele inculpaților și la câte 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, va suspenda condiționat pedepsele aplicate celor 2 inculpați pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, ce reprezintă termen de încercare.
Va atrage atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 (5) Cod penal va suspenda executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal, pe o durată de 2 ani și 6 luni.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Va face aplicarea disp. art. art. 192 al. 3 Cod pr. pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 127/15.06.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 154/25.03.2009 a Judecătoriei Sibiu sub aspectul individualizării sancțiunilor penale aplicate și a modalității de executare a pedepselor și procedând la rejudecare în aceste limite:
Face aplicarea dispozițiilor art. 76 Cod penal raportat la art. 260 (3) Cod penal și stabilește pedepsele inculpaților și la câte 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, suspendă condiționat pedepsele aplicate celor 2 inculpați pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, ce reprezintă termen de încercare.
Atrage atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 (5) Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal, pe o durată de 2 ani și 6 luni.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu, în cuantum de câte 50 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/07.10.2009
LR, MI
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
