Infracțiuni la alte legi speciale. Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 2 iunie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursurile formulate de partea civilă, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei, asigurătorul SC Asigurări SA - Sucursala A și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 43 din 04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, părțile civile recurent, pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar. Pentru asigurătorul recurent se prezintă consilier juridic, cu împuternicire la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind formulate cereri sau invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul părților civile recurente, av., solicită admiterea recursului, acordarea daunelor morale solicitate și obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor stabilite de către instanța de apel pentru minora. Aceasta a arătat că SC Asigurări este obligată să achite despăgubirile în numele mandantului său, urmând să recupereze ulterior de la societatea titulară sumele plătite cu titlu de despăgubire, cât și comisioane de instrumentare. Cu cheltuieli de judecată. Față de recursul asigurătorului, pune concluzii de respingere a acestuia ca inadmisibil.
Asigurătorul SC Asigurări, prin consilierul juridic, solicită admiterea recursului și casarea deciziei penale pronunțată în apel, arătând că are calitate de mandatar al asigurătorului străin, neputând fi obligat să răspundă în nume propriu, ca și când ar fi asigurătorul inculpatului. S-a mai arătat că în cauza de față s-a făcut o greșită aplicare a legii, deoarece singurul care trebuia obligat la plata despăgubirilor civile este inculpatul. În subsidiar, s-a solicitat ca despăgubirile civile să fie acordate cu respectarea prevederilor legale în materie, fără a se depăși limitele maxime prevăzute de lege. Referitor la recursul promovat de partea civilă, pune concluzii de respingere a acestuia ca neîntemeiat.
Apărătorul inculpatului recurent, av., arătă că inculpatul a fost în mod greșit obligat la plata despăgubirilor civile în solidar cu asigurătorul, iar referitor la cuantumul despăgubirilor civile, lasă la aprecierea instanței să stabilească dacă acestea au fost dovedite. În ceea ce privește recursul promovat de asigurător, pune concluzii de respingere, arătând că acesta trebuie să răspundă în calitate de asigurător, iar referitor la recursul părților civile, pune concluzii de admitere, în măsura în care pretențiile civile sunt dovedite.
Apărătorul părții civile pune concluzii de admitere a recursului inculpatului în măsura în care se încadrează în dispozițiile legale invocate.
Consilierul juridic pune concluzii de respingere a recursului inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpat, părți civile și asigurător.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 306 Cpp,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 10.06.2008
Dată în ședință publică azi, 2.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Tehnored. /10.06.08
RO MANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.619/
Ședința publică din 10 iunie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea soluției privind recursurile formulate de partea civilă, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei, asigurătorul SC Asigurări SA - Sucursala A și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 43 din 04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Dezbaterile asupra recursului, concluziile apărătorului și ale procurorului au avut loc în ședința publică de la 2.06.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 10 iunie 2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2444 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, în baza art. 178 alin. 2,3 Cp cu aplicarea art. 74 lit. a,b,c Cp a fost condamnat la 3 ani închisoare inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În condițiile art. 71 Cp s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 literele a, cu excepția dreptului de a alege și b Cp.
În baza art. 81, 82 Cp s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă, în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei și, în consecință, a fost obligat asigurătorul, Societatea de Asigurări, reprezentată prin Sc Asigurări SA, la plata următoarelor sume de bani către partea civilă: 4 700 lei cu titlu de daune materiale,12 000 lei cu titlu de daune morale pentru,12 000 lei cu titlu de daune morale pentru minora, 2. 832 lei cu titlu de diferență între suma cu care ar fi contribuit defunctul la întreținerea minorei și pensia de urmaș, calculate la nivelul anului 2006, 1 635 lei cu titlu de diferență între suma cu care ar fi contribuit defunctul la întreținerea minorei și pensia de urmaș, calculate la nivelul lunilor ianuarie - octombrie 2007,163,5 lei lunar, cu titlu de diferență între suma cu care ar fi contribuit defunctul la întreținerea minorei și pensia de urmaș, începând cu luna noiembrie 2007 inclusiv și până în luna iulie 2015 inclusiv.
S-a luat act de tranzacția intervenită între inculpatul și partea civilă.
În baza art. 191 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 15 septembrie 2004, în jurul orelor 22,30, inculpatul a condus autoturismul marca Ford Mondeo Break cu nr. de înmatriculare 404 YC 93 pe DJ 709, dinspre localitatea spre municipiul A, având în calitate de pasager pe scaunul din dreapta față pe victima. Când a ajuns în zona Km 12 + 250, la o curbă spre stânga, inculpatul a pierdut controlul volanului astfel că autoturismul a ieșit de pe carosabil în stânga sensului de mers, a trecut de terenul agricol traversând o groapă după care s-a răsturnat.
Ca urmare a producerii accidentului victima a decedat ca urmare a leziunilor suferite.
Inculpatul a fost condus ulterior la spital unde la orele 01,05, respectiv 02.05 i s-au recoltat probe biologice, stabilindu-se că acesta a avut o alcoolemie de 0,70 gr/ 1000ml sânge. Ulterior, s-a solicitat IML T recalcularea alcoolemiei inculpatului raportat la ora producerii accidentului, stabilindu-se că acesta a avut o valoare de 0,95- 1,05 grame la mie alcool pur in sânge la ora 22,30.
În cauză s-a constituit parte civilă partea vătămată în nume propriu și pentru fiica sa, minora, solicitând plata sumei de 4.700 lei daune materiale, 15.000 lei daune morale pentru, 15.000 lei daune morale pentru, și plata sumei reprezentând diferența de venituri între suma cu care contribuia defunctul la întreținerea fiicei sale și pensia de urmaș precum și plata unei sume periodice până la împlinirea de către minoră a vârstei de 25 de ani.
Deoarece în latura penală s-a reținut vinovăția inculpatului, instanța a apreciat că și pe latură civilă acesta este obligat să repare daunele provocate conform principiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 cod civil și următoarele.
În ce privește daunele materiale solicitate, prima instanță a constatat că martorii audiați asupra acestor aspecte, și, au confirmat faptul că pentru înmormântarea victimei și slujbele religioase s-au cheltuit sumele de 1 100 lei pentru sicriu, 1.000 pentru mâncarea de la înmormântare, 1.500 lei pentru monumentul funerar, 1.000 pentru slujbele religioase ulterioare de pomenire și 100 lei pentru prosoapele folosite conform tradiției locale.
În ce privesc daunele morale solicitate instanța a apreciat că, pentru pierderea suferită de soția, respectiv fiica minoră a defunctului, se impune acordarea de daune morale care să asigure acoperirea prejudiciului moral suferit, martorii audiați confirmând că partea civilă și fiica acesteia au fost profund afectate de pierderea soțului, respectiv a tatălui.
Au mai fost solicitate despăgubiri privind suma cu care ar fi contribuit defunctul la întreținerea minorei și pensia de urmaș, calculate la nivelul anilor 2006 și 2007. Calculând că în conformitate cu prevederile Codului Familiei în materie, victima ar fi contribuit lunar în medie cu 25% din veniturile sale la întreținerea minorei, a rezultat că diferența între aceste venituri și pensia de urmaș este la nivelul anului 2006 de 236 lei lunar, iar la nivelul anului 2007 este de 163,5 lei lunar. În total pentru anul 2006 diferența este de 2 832 lei, iar pentru perioada ianuarie - octombrie 2007, până la momentul pronunțării sentinței, suma este de 1635 lei.
Pe lângă aceste sume instanța a apreciat că minora are dreptul la plata unei prestații periodice până la împlinirea vârstei de 18 ani ( în luna iulie 2015) a sumei de 163,5 lei reținută ca diferență, conform considerentelor de mai sus, la nivelul lunii octombrie 2007. Obligarea s-a făcut doar până la vârsta de 18 ani deoarece până la vârsta de 25 de ani, așa cum a solicitat partea civilă, obligarea se poate face doar dacă minorul ar continua studiile. Acest aspect va putea fi stabilit doar la momentul împlinirii vârstei de 18 ani de către instanța civilă. De asemenea, instanța a apreciat că nu este posibilă stabilirea unui sistem de indexare la acest nivel, partea civilă trebuind să încerce ori pe cale amiabilă ori pe calea unei acțiuni civile reactualizarea sumei de câte ori se vor ivi asemenea situații.
Pentru a evita posibilitatea ca asigurătorul să nu accepte plata daunelor în lipsa unei obligări directe prin hotărâre judecătorească, instanța a obligat direct asigurătorul la plata acestor daune acordate și detaliate anterior asigurătorul urmând a răspunde în baza contractului de asigurare și în baza legii care reglementează domeniul asigurărilor nr. 136/1995 cu toate modificările ulterioare.
La data producerii accidentului, autovehiculul implicat avea asigurare valabilă confirmată de, asigurătorul fiind Societatea de Asigurări din Franța, reprezentată prin SC Asigurări SA. Conform art.54 alin.3 din Legea nr.136/1995 "drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2"
Instanța a obligat asigurătorul, însă partea civilă este îndreptățită a se îndrepta pentru aceste sume la reprezentantul desemnat de, urmând ca reprezentantul să recupereze ulterior aceste sume de la asigurătorul din Franța.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă (fostă ) în nume propriu și în numele minorei și asigurătorul SC Asigurări SA.
Prin decizia penală nr.43 din 4 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis apelurile declarate de partea civilă ( fostă ) în numele minorei și asiguratorul SC Asigurări SA împotriva sentinței penale nr. 2444 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, pe care o desființează în latura civilă ( daune morale și prestații periodice) și rejudecând:
A obligat inculpatul în contradictoriu cu asiguratorul SC Asigurări SA să plătească părții civile - minoră, ca urmare a exercitării din oficiu a acțiunii civile, prin reprezentantul său legal ( fostă) suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 163,5 lei lunar cu titlu de prestații periodice lunare pe seama minorei, începând cu data decesului victimei respectiv 15 septembrie 2004 și până la majoratul acesteia.
A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Examinând apelurile declarate în cadrul dat de dispozițiile art.378 Cpp prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 371 alin.2 Cpp, tribunalul a constatat că sunt fondate în ceea ce privește latura civilă a cauzei din următoarele considerente ce urmează a fi prezentate în continuare.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.15 Cpp partea vătămată se poate constitui parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului și persoanei responsabile civilmente. Potrivit Deciziei nr.1 din 28 martie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție B - Secțiile Unite, care este obligatorie conform art.4142alin.3 Cpp, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă. Astfel, răspunderea acestuia este atât delictuală cât și contractuală, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat cu asigurătorul și în baza căruia asigurătorul preia la plată despăgubirile formulate față de asiguratul său și pe care acesta ar fi obligat să le suporte. În speță, partea civilă (fostă ), având în vedere principiul disponibilității, s-a constituit parte civilă în procesul penal doar împotriva asigurătorului SC Asigurări SA, solicitând instanței a lua act de tranzacția intervenită între ea și inculpatul. Față de dispozițiile legale susmenționate, atât constituirea de parte civilă împotriva asigurătorului cât și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile, în lipsa formulării de pretenții față de inculpat este inadmisibilă, obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor civile față de partea civilă urmând a fi înlăturată. În același context a fost ca inadmisibilă și solicitarea formulată de partea civilă (fostă ), în cadrul apelului declarat în nume propriu prin care solicită majorarea daunelor morale.
Potrivit art.17 Cpp, acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, instanța fiind obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă. Din actele dosarului rezultă că fiica victimei, este minoră, fiind născută în 1997, deci nu are capacitate de exercițiu și în privința acesteia instanța trebuia să exercite acțiunea civilă din oficiu, chiar dacă nu a existat o constituire de parte civilă în cauză față de inculpat. În atare situație, tribunalul a apreciat că în mod greșit prima instanță a luat act de tranzacția încheiată între partea civilă (fostă ), în numele minorei și inculpatul, întrucât mama minorei nu putea renunța la despăgubirile datorate acesteia de către inculpat, instanța având obligația de a stabili pe bază de probe, dacă minora a suferit o pagubă prin pierderea tatălui. Având în vedere, însă, prevederile art.372 Cpp, tribunalul nu a putut proceda la anularea tranzacției încheiate între părți. Ca atare, tribunalul a constatat că în cauză, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art.998 Cod civil, a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare, respectiv inculpatul, cu răspunderea contractuală a asigurătorului SC Asigurări SA, întemeiată pe contractul de asigurare, încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr.136/1995 republicată și, exercitând acțiunea civilă din oficiu pentru minora, a obligat inculpatul, în contradictoriu cu asigurătorul SC Asigurări SA, la plata daunelor morale și la prestații periodice.
În legătură cu daunele morale, tribunalul a reținut că daunele morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite, pentru care cel ce a săvârșit-o, trebuie să răspundă atât pe plan social, prin executarea sancțiunii penale, cât și pe plan individual, prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul părții vătămate și în domeniul vieții sufletești. Statul este interesat să ocrotească toate valorile care definesc personalitatea umană împotriva oricăror atingeri ce li s-ar aduce prin fapte ilicite, prejudiciile morale constituind un element al răspunderii civile delictuale. Tribunalul a apreciat că partea civilă, fiica minoră a victimei, a suferit ca urmare a decesului tatălui său, prin activitatea infracțională a inculpatului, un prejudiciu moral deosebit, motiv pentru care s-a apreciat că se impune acordarea de daune morale, menite să contribuie la reducerea compensatorie a acestora și al căror cuantum l-a apreciat la suma de 35.000 lei, ca fiind necesar și suficient reparării acestuia.
Referitor la prestațiile periodice datorate părții civile minore, tribunalul a constatat că în mod greșit prima instanță le-a a cordat doar din luna ianuarie 2007, în condițiile în care decesul victimei a survenit la 15 septembrie 2004 și de la această dată paguba a devenit efectivă.
Susținerile asigurătorului privind calitatea sa de mandatar al asigurătorului străin, tribunalul le-a apreciat ca neîntemeiate, având în vedere dispozițiile art.8 din Convenția de Carte de la Geneva, potrivit cărora reprezentantul în România al emitentului de documente tip Carte este obligat să instrumenteze și să achite despăgubirile în numele mandantului său, urmând a recupera ulterior plății atât sumele plătite cu titlu de despăgubire cât și comisionul.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs partea civilă ( fostă ), în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei, inculpatul și asigurătorul SC Asigurări SA - Sucursala A, în calitate de mandatar al Societății de Asigurări.
Partea civilă, în motivarea recursului, a arătat că se impune în totalitate acordarea daunelor morale solicitate și obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor stabilite de către instanța de apel pentru minora. Aceasta a arătat că SC Asigurări este obligată să achite despăgubirile în numele mandantului său, urmând să recupereze ulterior de la societatea titulară sumele plătite cu titlu de despăgubire, cât și comisioane de instrumentare.
Asigurătorul SC Asigurări, în motivare a arătat că are calitate de mandatar al asigurătorului străin și că nu poate fi obligat în solidar cu asigurătorul străin, ea nu poate fi obligată să răspundă în nume propriu, ca și când ar fi asigurătorul inculpatului. S-a mai arătat că în cauza de față s-a făcut o greșită aplicare a legii, deoarece singurul care trebuia obligat la plata despăgubirilor civile este inculpatul. În subsidiar, s-a solicitat ca despăgubirile civile să fie acordate cu respectarea prevederilor legale în materie, fără a se depăși limitele maxime prevăzute de lege.
Recursul inculpatului nu a fost motivat în scris, ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorul ales al acestuia, arătându-se că inculpatul a fost în mod greșit obligat la plata despăgubirilor civile în solidar cu asigurătorul.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de partea civilă ( fostă ) în nume propriu în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei, inculpatul și asigurătorul SC Asigurări SA - Sucursala A, în calitate de mandatar al Societății de Asigurări, sunt fondate pentru următoarele motive.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, instanța de fond, Judecătoria Arad, a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în forma prev. de art. 178 al.2 și 3 Cp, pe baza probelor existente în cauză, încadrarea juridică fiind cea legală, iar dozarea pedepsei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 72 Cp privind individualizarea judiciară a pedepsei.
De asemenea, în cauza de față, instanța de fond în mod corect a apreciat că se impune valorificarea ca circumstanță atenuantă a lipsei antecedentelor penale a inculpatului, atitudinea procesuală a acestuia, respectiv încheierea unei tranzacții în ceea ce privește latura civilă a cauzei, respectiv că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, dispunând suspendarea condiționată a acesteia, potrivit art. 81 Cp.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că în cursul judecării la instanța de fond a fost încheiată o tranzacție între inculpatul și partea civilă prin care s-a prevăzut că părțile s-au împăcat definitiv în privința laturii civile, ca urmare a achitării sumei de 3.000 euro, respectiv 1.400 lei de către inculpat către partea civilă.
În condițiile în care, practic, obligațiile inculpatului față de partea civilă au fost stinse în modalitatea arătată mai sus, partea civilă, atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al minorei, s-a constituit parte civilă în cauză împotriva societății de asigurare, solicitând despăgubiri civile, respectiv daune morale, daune materiale, sume reprezentând diferențe dintre suma cu care contribuia defunctul la întreținerea fiicei sale și pensia de urmaș, sume care au fost acordate de către instanța de fond aproape de limitele solicitate de către partea civilă.
Instanța de apel a apreciat că numita, în calitate de reprezentant legal al minorei, nu putea renunța la drepturile acesteia din urmă, prin încheierea unei tranzacții cu inculpatul, în numele acesteia și, prin exercitarea acțiunii civile din oficiu, a dispus obligarea inculpatului în contradictoriu cu asiguratorul SC Aigurări să plătească minorei, prin reprezentantul legal, suma de 35.000 lei cu titlul de daune morale și suma de 163,5 lei lunar cu titlul de prestații periodice lunare pe seama minorei, începând cu data decesului victimei, respectiv 15 septembrie 2004 și până la majoratul acesteia, menținând restul dispozițiilor sentinței pronunțate de Judecătoria Arad.
În motivarea apelului formulat de către asigurător, acesta a invocat faptul că instanța de fond, deși a luat act de tranzacția intervenită între inculpatul și partea civilă, totuși a obligat asigurătorul la plata despăgubirilor civile, în condițiile în care, potrivit legii, asigurătorul preia la plată despăgubirile formulate față de asigurat, adică inculpat, și pe care acesta ar fi fost obligat să le suporte, or în speța de față, nu s-au formulat pretenții față de inculpat și, în consecință, nici asigurătorul nu putea fi obligat la plata despăgubirilor.
Instanța de apel, analizând acest motiv de apel, apreciază că această constituire de parte civilă a părții civile împotriva asigurătorului, cât și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile, este inadmisibilă, și în consecință urmează a fi înlăturată.
În contradicție cu cele susținute în expozitivul hotărârii recurate, dispozitivul hotărârii menține totuși această dispoziție criticată și acceptată ca fiind una nelegală, practic motivarea contrazicând soluția adoptată, subzistând motivul de recurs prevăzut de art. 3859pct.9 Cpp, aceasta constituind și un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare.
Instanța apreciază că latura civilă a cauzei nu a fost corect soluționată, atât față de motivul arătat mai sus, deoarece motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, iar pe de altă parte, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, nu există o corespondență între obligarea la plata unor sume către parte civilă a inculpatului precum și a asiguratorului, subzistând necesitatea pronunțării unei hotărâri legale în acest sens, în cazul de față, stingându-se prin încheierea unei tranzacții, al cărei conținut de altfel nu a fost cuprins în dispozitivul hotărârii, dar în același timp obligându-se asiguratorul la plata unor despăgubiri civile consistente.
Un alt aspect care apare ca nelegal este că Judecătoria Arad obligă Societatea de Asigurări, reprezentată de SC Aigurări SA la plata despăgubirilor civile către partea civilă, iar în apel, inculpatul este obligat în contradictoriu cu asigurătorul SC Asigurări SA să plătească minorei, daune morale, respectiv prestații periodice lunare, subzistând necesitatea obligării asiguratorului în mod corect, prin stabilirea exactă a acestuia( societatea de Asigurări prin SC Asigurări SA), modalitatea de obligare fiind de asemenea defectuoasă, "în contradictoriu", inculpatul putând fi obligat eventual alături de asigurator.
În aceste condiții, este necesar să se rejudece latura civilă a cauzei pentru a pronunța o soluție unitară cu privire la aceasta, urmând ca pentru motivele de mai sus să fie admise recursurile formulate de partea civilă, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei, asigurătorul SC Asigurări SA - Sucursala A și inculpatul, va casa decizia penală recurată în latură civilă și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelurilor, doar în ceea ce privește această latură a cauzei, menținând în rest dispozițiile hotărârii penale recurate, adică în latură penală.
Văzând și disp. art. 192al.3 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.2 lit.c Cpp admite recursurile formulate de inculpatul, partea civilă (fostă în nume propriu și în calitate de reprezentant legal a minorei, respectiv asigurătorul SC Asigurări SA- A, în calitate de mandatar al Societății de Asigurări împotriva deciziei penale nr. 43/4 februarie 2008 Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată în latura civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelurilor.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale recurate.
În baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /22.06.08
Tehnored. 2 ex./22.06.08
PI. - - Jud.
- -; - Trib.
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
