Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 807/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 807/
Ședința publică din 04 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 22 din 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul, lipsă, se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, nereprezentate partea responsabil civilmente SC " " SRL și părțile civile intimate SC" " SRL și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și a deciziei penale ca nelegale și netemeinice șipe fond, solicită să se dispună achitarea inculpatului și exonerarea de răspunderea civilă, întrucât acesta nu a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, iar prin expertiza contabilă s-a evidențiat faptul că nu există prejudiciul în cuantumul arătat.
Procurorul solicită respingerea recursului și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, întrucât cauza a fost judecată cu lipsa de procedură față de lichidator, ce a fost citat în mod greșit. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 310 din 17.09.2007, pronunțată în dosar nr- Judecătoria Caransebeș, în baza art.9 al.1 lit.b din 241/2005 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art.9 al.1 lit.b din 241/2005, a fost condamnat inculpatul -, născut la data de 15 aprilie 1974 în C, jud.C-S, fiul lui și, cetățenia română, studii 12 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut,.în com. sat nr.1.A, jud.C-S, fără antecedente penale, ident.cu BI seria - nr.-, CNP--, la pedeapsa de: 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.43 din 82/1991 rep. rap.la art.289 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.43 din 82/1991 rep.rap.la art.289 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de: 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.33-34 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa de: 2(doi) ani închisoare.
În baza art.81-82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev.art.83 Cod penal.
În baza art.65 Cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.2c Cod penal pe o perioadă de 4 ani.
A fost obligat inculpatul împreună cu partea responsabilă civilmente SC SRL C la plata sumei de 57.829,16 lei față de partea civilă Ministerul Finanțelor prin C-
S-a constatat că partea responsabilă civilmente SC SRL nu poate fi obligată în cauză alături de inculpat.
A fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL C la 700 lei cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, sumă ce va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În perioada 01.06.2004-31.06.2005 la firma SC SRL administrată de către inculpat, nu s-au înregistrat în contabilitate unele venituri și nu au fost declarate operațiunile efectuate în perioada 01.07.2005-31.10.2005, prin aceasta prejudiciindu-se bugetul de stat cu suma de 57.829,16 lei, așa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză contabilă (102 dosar urmărire penală).
Martora, fila 33 dosar fond, a arătat că a lucrat o lună la firmă, ocazie cu care a întocmit facturi, dar nu știe dacă aceste facturi au ajuns la contabilitate.
Din nota întocmită de comisarii Gărzii financiare s-a reținut că la SC SRL C s-au ascuns venituri în vederea sustragerii de la plata taxelor și obligațiilor față de stat. Se reține în nota de constatare că în perioada 01.06.2004 - 01.08.2005 SC ar fi trebuit să-și desfășoare activitatea de cazare și restaurat la motel "" C, conform contractului de locație a gestiunii avut cu fostul proprietar "" C, însă aici și-a desfășurat activitatea cealaltă firmă a grupului, respectiv SC SRL
S-a apreciat că fapta inculpatului, în calitate de administrator, de a nu evidenția în actele contabile veniturile obținute și operațiunile comerciale efectuate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.9 al.1 lit.b din Legea 241/2005, faptă în formă continuată.
Totodată, având în vedere faptul că toate aceste fapte au fost efectuate cu știință, respectiv omisiunea cu știință a înregistrărilor contabile, având drept consecință denaturarea veniturilor, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.43 din Legea 82/1992 rep.rap.la art.289 Cod penal.
Din fișa de cazier a inculpatului s-a reținut că acesta nu a mai suferit condamnări.
De asemenea, deși inculpat a fost legal citat în fața instanței de fond, acesta nu s-a prezentat, aceste împrejurări fiind avute în vedere la individualizarea pedepsei, în conformitate cu prev.art.72 Cod penal.
S-a constatat că Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S nu și-a precizat suma cu care se constituie parte civilă.
Instanța de fond a introdus ca părți responsabile civilmente SC SRL C și SC.
În ședința publică din 11 iunie 2007 s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, respectiv aceea din infracțiuni simple în infracțiuni continuate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
În motivarea apelului său inculpatul a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală întrucât nu a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Cu privire la infracțiunile prev. și ped. de art. 43 din Legea 82/1991 și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 se arată de către inculpat că faptele reținute nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni întrucât lipsește intenția și prejudiciul. Referitor la prejudiciu, se arată de către inculpat că în cauză s-a efectuat o expertiză de către expertul în care se arată că sumele datorate bugetului de stat nu au fost determinate. Cu privire la infracțiunea de fals se arată de către apelantul inculpat că această infracțiune nu există, întrucât ordinul de plată la care se referă nu a fost completat de către inculpat și întrucât nu există un raport de expertiză grafologică prin care să se facă dovada că ordinul de plată a fost scris de inculpat. În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea apelului său, desființarea sentinței apelate și achitarea sa. Inculpatul a solicitat, de asemenea, respingerea apelului părții civile.
Partea civilă-apelantă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S nu și-a motivat apelul în fapt și în drept.
Prin decizia penală nr. 22/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, În baza disp.art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanta-parte civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C S și de apelantul-inculpat -, împotriva sentinței penale nr.310/17 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, au fost obligați apelantul inculpat la 150,00 lei RON cheltuieli judiciare către stat și apelanta-parte civilă la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
În apel s-a luat declarație inculpatului, nefiind administrate alte probe.
Verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 și art.378 Cod procedură penală, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de desființare, tribunalul a constatat că apelurile declarate de inculpatul și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C- sunt nefondate, fiind respinse pentru următoarele motive:
În ce privește apelul inculpatului, s-a constatat că motivele invocate sunt neîntemeiate.
Instanța de apel a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, în formă continuată, constând în aceea că în perioada 1.07.2005 - 31.10.2005 a omis să evidențieze în actele contabile anumite operațiuni comerciale desfășurate de " " C, societate pe care o administra.
De asemenea, același inculpat a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de fals prev. și ped. de art. 43 din Legea 82/91 republicată raportat la art. 289 Cod penal, în formă continuată, constând în aceea că în calitate de administrator al și C, în perioada 31.05.2005 - 31.10.2005 nu a înregistrat în contabilitate veniturile obținute de societatea înregistrând aceste venituri pe
În apelul său, s-a reținut că inculpatul arată că cele două fapte nu constituie infracțiuni întrucât, pe de o parte, nu există intenție, iar pe de altă parte, nu există prejudiciu.
S-a pareciat însă că, prin probele administrate, s-a făcut dovada săvârșirii celor două infracțiuni de către inculpat, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
Cu privire la prima infracțiune, instanța de apel a reținut că, prin procesul-verbal nr. 1809/15.05.2006 al Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S - Activitatea de Control Fiscal, Nota de constatare nr. 20439/4.11.2005 a Gărzii Financiare - Comisariatul Regional T și procesul-verbal din 14.08.2006 al Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S - Activitatea de Control Fiscal s-a constatat că C, administrată de inculpatul, nu a declarat operațiunile comerciale efectuate în perioada 1.07.2005 - 31.10.2005, realizându-se astfel conținutul elementului material al laturii obiective al infracțiunii prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 (omisiunea evidențierii în actele contabile a unor operațiuni comerciale).
În ce privește cea de-a doua infracțiune, s-a reținut că prin procesul-verbal din 14.08.2006 încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S - Activitatea de Control Fiscal s-a constatat că în perioada 31.05.2005 - 31.10.2005 nu s-au înregistrat în contabilitatea L și C, administrate de inculpatul, anumite venituri,unele dintre acestea înregistrându-se greșit în contabilitatea celei de-a doua societăți și nu în contabilitatea primei,realizându-se astfel conținutul elementului materiale al laturii obiective al infracțiunii de fals prev. și ped. de art. 43 din Legea 82/1991 rep. raportat la art. 289 Cod penal (omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate).
Tribunalul C-S a constatat că aceste procese-verbale și nota de constatare au fost confirmate și de concluziile raportului de expertiză și a suplimentului la raportul de expertiză efectuate în cauză,precum și de probele testimoniale administrate de instanța de fond,așa cum corect s-a reținut și de către aceasta.
Art. 10 din Legea 82/1991 cu modificările ulterioare instituie în sarcina administratorilor societăților comerciale răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității, prin urmare s-a apreciat că inculpatul, în calitatea sa de administrator al societății mai sus amintite poartă și răspunderea pentru omisiunea declarării unor operațiuni sau pentru neevidențierea în contabilitate a unor venituri.
Sub aspectul laturii subiective, avându-se în vedere și dispozițiile legale mai sus citate, s-a reținut că, în ceea ce privește prima infracțiune reținută, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, adică a prevăzut rezultatul faptelor sale, nu le-a urmărit, însă a acceptat posibilitatea producerii lui,iar în ceea ce privește cea de-a doua infracțiune a acționat cu intenție directă,scopul acțiunilor inculpatului fiind de a nu înregistra venituri în contabilitatea L întrucât aceasta se află în procedura falimentului.
Referitor la motivul de apel invocat de inculpat ce privește lipsa prejudiciului, s-a apreciat de către tribunal că și acesta este neîntemeiat.
Astfel, s-a reținut că, prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală și aflat la fila 102 dosar urmărire penală s-a stabilit valoarea totală a prejudiciului, acesta fiind de 57829,16 lei, prin urmare nu poate fi primită susținerea inculpatului conform căreia nu s-a putut stabili cuantumul prejudiciului produs.
Ultimul motiv din apelul declarat de inculpat se referă la infracțiuni pentru care, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, astfel încât, s-a apreciat că aceste infracțiuni nu pot face obiectul analizei de către instanța de apel.
În ce privește apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S s-a reținut că acesta nu a fost motivat, însă este nefondat, întrucât latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect de către instanța de fond, pe baza concluziilor expertizei de specialitate și a suplimentului la această expertiză efectuate în cauză, expertiză ce nu a fost contestată de partea civilă.
Împotriva deciziei penale nr.22 din 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul CSa declarat recurs, în termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale și urmare a rejudecării achitarea sa deoarece nu a comis infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.43 din legea 82/1991 republicată cu raportare la art.289 penal, art.9 alin.1 lit.b din legea 241/2005, având calitatea de administrator al SC SRL C nu a dat nici o dispoziție pentru efectuarea operațiunilor contabile curente, nu există prejudiciu cauzat bugetului de stat.
Inculpatul mai arată în motivarea recursului că a fost efectuat un raport de expertiză contabilă care însă nu a luat în considerarea că din luna septembrie 2005 SC SRL C nu a emis facturi către SC SRl și deci nu putea înregistra vreo sumă care să fie valoarea TVA, că nu s-au luat în considerare toate facturile emise de furnizori în derularea operațiunilor comerciale și nu și-a însușit nici o sumă de bani astfel că nu a creat prejudicii bugetului de stat.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizia penală recurată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor prin actul de inculpare.
În motivele de recurs inculpatul arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din legea 241/2005 în formă continuată și care ar consta în aceea că în perioada iulie-octombrie 2005 nu a evidențiat în actele contabile operațiunile comerciale desfășurate de societatea al cărei administrator era dar, în dovedirea vinovăției sale stă procesul verbal întocmit de Direcția Generală a Finanțelor C S și nota de constatarea s-a adeverit că societatea comercială administrată de inculpatul recurent a desfășurat operațiuni comerciale fără a le declara fiind deci întrunite elementele constitutive ale infracțiunii menționate. Cu privire la cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, respectiv cea prevăzută de art.43 din legea 82/1991 republicată cu raportare la art.289 penal, instanța de recurs reține că nota întocmită de Direcția Generală a Finanțelor CSa rată că în perioada 31.05.2005-31.10.2005 nu s-au înregistrat în contabilitatea SC și SC SRL C anumite venituri, unele dintre acestea fiind înregistrate greșit în contabilitatea celei de a doua societăți și nu în contabilitatea primei, cum ar fi fost corect, realizându-se astfel elementul material al laturii obiective a infracțiunii menționate. Actele contabile întocmite de Direcția Generală a Finanțelor C S au fost confirmate de expertiza contabilă întocmită în cauză care cuprinde aceleași concluzii în ceea ce privește activitatea ilicită a inculpatului recurent, iar față de calitatea avută de inculpat-aceea de administrator al societății- poartă răspunderea pentru omisiunea declarării unor operațiuni sau pentru neevidențierea în actele contabile a unor venituri.
Inculpatul a mai criticat decizia penală atacată și prin prisma inexistenței prejudiciului, dar la fila 102 dosar urmărire penală se găsește suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză și care concluzionează că valoarea totală a prejudiciului cauzat de inculpat prin atitudinea sa culpabilă de ridică la suma de 57829,16 lei.
Astfel, în temeiul art. 38515pct.1 lit. b pr.pen. va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 22 din 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș reprezentând onorar avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct.1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 22 din 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș reprezentând onorar avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.
Tehnored.CU -15.-
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
