Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 92/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 92/R/2008
Ședința publică din 5 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan Judecător
JUDECĂTORI: Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Săndel Președintele
Curții de Apel Cluj
-
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul și de către partea civilă BAROUL NEAMȚ împotriva încheierii penale din data de 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, prin care s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 281 pen. invocată de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru partea civilă Baroul Neamț apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură la data de 29 ianuarie 2008, motive de recurs de către partea civilă Baroul Neamț, prin avocat. De asemenea, s-a depus la dosarul cauzei, la data de 4 februarie 2008 prin serviciul registratură un înscris, de către inculpatul, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Apărătoarea aleasă a părții civile Baroul Neamț arată că susține recursul formulat în scris, cu solicitarea de a casa încheierea penală prin care s-a dispus la data de 14 ianuarie 2008 suspendarea judecării cauzei și de a respinge cererea inculpatului ca inadmisibilă. Precizează că acești avocați constituționali, din punct de vedere al corpului de avocați tradiționali constituie o. Nu sunt sprijiniți în acest demers. Susține că sunt dosare în țară care nu se pot soluționa pentru că acești avocați constituționali reușesc să amâne la nesfârșit judecarea acestor cauze. Această modalitate de a ridica excepția de neconstituționalitate poate deveni un mod clar de tergiversare a unui dosar penal, pentru că durează cel puțin 6 luni soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. A invocat pe aceste considerente abuzul de drept procesual, având în vedere aspectul că inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 pen. însă în motivarea acestei excepții denotă o lipsă totală de pregătire juridică. Art. 281 pen. prevede că exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori execitarea acestora în alte condiții decât cele legale dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale se pedepsește. Se arată că acest text este neconstituțional raportat la art. 73 din Constituție și la art. 115 din Constituție, însă aceste texte constituționale nu au nicio legătură cu dispozițiile art. 281 pen. Solicită să se dea valoare abuzului de drept procesual, întrucât toate drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință, este o chestiune de principiu. Apreciază că dând curs cererii acestor persoane care susțin că sunt avocați se produce un rău indirect corpului avocaților.
Reprezentanta Ministerului Public arată că a reținut nemulțumirea baroului de avocați față de acești avocați constituționali, însă trecând peste această nemulțumire trebuie verificat dacă instanța a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, dacă suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale este corectă. Art. 29 din Legea 47/1992 a Curții Constituționale la alin. 6 prevede situațiile în care este inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale. Aceste cazuri sunt prevăzute și de art. 29 alin 1, 2 și 3 din lege, însă nu se încrie și cererea formulată de inculpat. Susține că prevederile art. 303 pr.pen. alin. 6 pr.pen. sunt clare, respectiv dacă s-a ridicat o excepție de neconstituționalitate trebuie sesizată Curtea Constituțională.
În concluzie, solicită respingerea atât a recursului declarat de partea civilă Baroul Neamț, cât și recursul declarat de inculpatul, care vizează sesizarea Curții și cu privire la celelalte aspecte de neconstituționalitate. Apreciază că instanța a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Apărătoarea aleasă a părții civile Baroul Neamț, având cuvântul în replică, susține că datorită acestui text de lege, art. 29 din Legea 47/1992, care prevede că excepția de neconstituționalitate invocată trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, se dă curs unei situații inacceptabile, respectiv se pot invoca unele aspecte lipsite de substanță. Apreciază că are logică ceea ce invocă, are suport în lege și în principiile de drept.
CURTEA
Tribunalul a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamța fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii prev. de art. 25 din Legea nr. 51/1995 modificată și completată prin Legea nr. 255/2004 cu referire la art. 281 pen. pentru aceea că în cursul anului 2004 în mod repetat acesta a exercitat acte specifice profesiei de avocat fără a fi membru al Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Prin sentința penală nr. 832 din 05.12.2006 pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr. 1150/2006 a fost achitat inculpatul de sub învinuirea săvârșirii acestei infracțiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.IO lit. d pen.
Cod PenalÎmpotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra -N și Baroul d e Avocați N iar la termenul de judecată din 03.12.2007 în apel, inculpatul a invocat neconstituționalitatea următoarelor dispoziții legale: art. 171 al. 2 din pen.Cod Penal despre care a arătat că încalcă dispozițiile art. 24 al. 1 și 2 din Constituție privind dreptul la apărare al persoanelor; art. 378 al. 1/1 din pen.Cod Penal despre care a arătat că încalcă prevederile art. 23 al. 11 din Constituție care instituie prezumția de nevinovăție a persoanelor până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare; art. 183 al. 1 și 2 din pen.Cod Penal privind aducerea cu mandat de aducere a inculpatului despre care a arătat că încalcă dispozițiile art. 23 al. 1 și 2 din Constituție care garantează libertatea și siguranța persoanei; art. 67 al. 3 din Legea nr. 304/2004 privind participarea procurorului care a efectuat urmărirea penală la ședințele de judecată și care ar încălca, în opinia inculpatului, prevederile art. 132 al. 1 din Constituție referitoare la desfășurarea activității procurorilor; art. 281 pen. despre care a precizat că încalcă prevederile art. 73 al. 1 din Constituție, referitoare la abilitarea Parlamentului de a adopta legi constituționale, organice sau ordinare, nu legi speciale așa cum prevede textul de lege în discuție.
Conform art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este posibilă sesizarea acesteia cu o excepție de neconstituționalitate sub rezerva îndeplinirii a trei condiții, supuse verificării de către instanța în fața căreia se ridică o atare excepție și care, în măsura în care constată îndeplinirea lor, va proceda la sesizarea curții iar pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.
În primul rând, excepția de neconstituționalitate trebuie să privească o lege sau ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Pe de altă parte, excepția a fost ridicată de către inculpat în fața instanței de judecată investită cu soluționarea apelurilor declarate de parchet și partea vătămată.
În fine, o altă condiție reglementată de art. 29 al. 3 din Legea nr. 47/1992 se referă la prevederi legale care odată constatate ca fiind neconstituționale de către C nu mai pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Aceasta înseamnă că este posibilă sesizarea curții cu o excepție de neconstituționalitate vizând prevederi legale în legătură cu care aceasta a exprimat anterior opinia că ar fi conforme cu Constituția.
Raportat la aceste cerințe de admisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate, tribunalul a constatat că din punct de vedere formal, nu sunt indeplinite condițiile de admisibilitate a excepțiilor referitoare la art. 171 al. 2 pen.Cod Penal, art. 378/1 pen.Cod Penal, art. 183 al. 1 și 2 pen.Cod Penal și art. 67 al. 3 din Legea nr. 304/2004, nefiind întrunite cumulativ cerințele art. 29 al.1-3 din Legea nr. 47/1992 republicată respectiv, dispozitiile invocate ca fiind neconstitutionale nu au legătură cu soluționarea cauzei. În schimb, instanța a constatat că formal sunt îndeplinite aceste cerințe în mod cumulativ, în privința excepției de neconstituționalitate a art. 281 pen. sens în care, urmează a-și exprima punctul de vedere cu privire la această excepție.
Tribunalul a considerat astfel că, dispozițiile apreciate de inițiatorul excepției ca fiind neconstituționale, respectiv cele privitoare la art. 171 al. 2 pen.Cod Penal, art. 378/1 pen.Cod Penal, art. 183 al. 1 și 2 pen.Cod Penal și art. 67 al. 3 din Legea nr. 304/2004, deși în vigoare la momentul invocării excepției, nu au legătură cu soluționarea cauzei, pentru următoarele argumente:
În privința prevederilor art. 171 al. 2 pen. referitoare la asistența juridică obligatorie este de observat faptul că în speță, nu este aplicabil nici unul dintre cazurile care atrag consecința obligativității acordării asisenței juridice, inculpatul având deschisă calea alegerii unui avocat care să îi apere interesele, în măsura în care ar aprecia necesar acest lucru.
Pe de altă parte, referitor la art. 378 al. 1/1 din pen.Cod Penal care instituie pentru instanța de apel obligația de a-l audia pe inculpat în două situații anume respectiv, atunci când acesta a fost achitat de prima instanță ori aceasta nu l-a audiat, considerăm că, deși obligatorie audierea inculpatului de către instanța de apel, acest lucru nu ar fi posibil în măsura în care inculpatul ar invoca dreptul la tăcere, iar pe de altă parte, o atare audiere nu poate fi considerată decât ca o garanție a dreptului la apărare al inculpatului motiv pentru care considerăm că nici acest text de lege nu prezintă interes pentru soluționarea pe fond a cauzei, fiind vorba despre norme ce reglementează desfășurarea procesului penal în faza apelului.
În privința art. 183 al. 1 și 2 pen.Cod Penal care reglementează aducerea cu mandat de aducere a persoanelor care nu se prezintă la chemare organelor judiciare penale este de observat că în speță nu s-a procedat de o atare manieră, chiar inculpatul vorbind doar despre o probabilitate, apreciem că nici această dispoziție nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze, nepunându-se problema emiterii unui asemenea mandat.
Față de prevederile art. 67 al. 3 din Legea nr. 304/2004 referitoare la participarea procurorului care a efectuat urmărirea penală la judecarea cauzei, această chestiune ar pune problema unei eventuale incompatibilități a procurorului de ședință, care însă nu a fost invocată la momentul oportun, la acest moment această dispoziție socotită ca neconstituțională neavând legătură cu solutionarea cauzei.
Doar în privința excepției de neconstituționalitate a art. 281 pen. Tribunalul a constatat îndeplinite din punct de vedere formal toate cerințele impuse de art. 29 al. 1-3 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile considerate ca fiind neconstituționale având legătură cu soluționarea cauzei, fiind vorba chiar despre încadrarea juridică a infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul.
Deși formal tribunalul a socotit excepția admisibilă, a considerat, în exprimarea punctului său de vedere, că aceasta nu este întemeiată, dispoziția invocată fiind conformă cu dispoziția constituțională arătată de inculpat, respectiv art. 73 al. 1 din Constitutie.
Acest text de lege se referă la abilitarea parlamentului de a adopta legi constituționale, legi organice și legi ordinare, inculpatul susținând că în acest context, referirea la o lege specială din cuprinsul art. 281 pen. este neconstituțională, câtă vreme Legea nr. 255/2004 este o lege organică și nu specială.
Într-adevăr, în art. 73 al. 1 din Constituție se face vorbire despre legi constituționale, legi organice și legi ordinare, dinprimacategorie făcând parte cele prin care se revizuiește Constituția, în a doua categorie intră acele legi adoptate în anumite domenii rezervate prin art. 72 al. 2 ilin Constituție, în timp ce în categoria legilor ordinare sunt legile adoptate în alte domenii decât cele rezervate domeniului legilor organice.
Codul penal intră în categoria legilor organice, relațiile sociale reglementate în acesta făcând parte din domeniile rezervate acestei categorii de legi, și constituie legea penală generală care se deosebește de legile penale speciale care cuprind dispoziții derogatorii de la legea generală.
Astfel, dacă, Codul penal constituie legea generală, Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, constituie lege specială în care este reglementată infracțiunea de exercitare fără drept a profesiei de avocat, această faptă fiind pedepsită conform legii penale.
Așadar, reglementarea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii în art. 281 al Codului penal constituie incriminarea cadru la care se poate face trimitere prin legi speciale, legea referitoare la exercitarea și organizarea profesiei de avocat, fiind o atare lege specială.
Incriminarea și sancționarea faptelor de exercitare fără drept a unei profesii sau activități într-o normă cadru și apoi în alte legi speciale raportat la specificul acestor profesii ori activități, reprezintă atributul exclusiv al Parlamentului ca putere legiuitoare.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat excepția de neconstituționalitate a art. 281 din Codul penal ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs atât partea civilă Baroul Neamț cât și inculpatul, solicitând casarea acesteia ca nelegală și netemeinică.
Partea civilă a solicitat casarea încheierii, iar în urma rejudecării cauzei să fie respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată cu privire la disp.art.281 pen. arătând în motivare că în mod greșit prima instanță a admis această excepție,având în vedere că motivele invocate de către inculpat nu au nici un suport legal, astfel că demersul său constituie un abuz de drept.
Inculpatul în recursul formulat a solicitat casarea încheierii, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună sesizarea Curții Constituționale și cu privire la restul articolelor invocate cu excepția art.67 al.3 din 304/2004.
Analizând recursurile formulate, Curtea constată că acestea sunt nefondate:
Astfel, potrivit art. 303 al.6 pr.pen. instanța este obligată să suspende judecata în cazul în care s-a invocat o excepție de neconstituționalitate, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției.
De asemenea, potrivit art.29 din 47/1992 cazurile în care aceste excepții sunt inadmisibile sunt limitativ prevăzute de lege, în al.1, 2 și 3 din acest text de lege. Prin urmare, tribunalul în mod corect a analizat excepțiile invocate de inculpat prin prisma acestor dispoziții și în mod corect a concluzionat că doar dispozițiile art.281 din Codul penal îndeplinesc formal condițiile impuse de art.29 al.1-3, aceste dispoziții având legătură cu soluționarea cauzei,fiind vorba chiar despre încadrarea juridică a infracțiunii pentru care este trimis în judecată inculpatul.
Analiza celorlalte texte de lege invocate de către inculpat ca fiind neconstituționale realizată de către instanță este pertinentă, astfel că nu va fi reluată de către
Raportat la solicitarea recurentului parte civilă Baroul Neamț prin reprezentant, în sensul că nici cu privire la acest text de lege - respectiv art.281 din Codul penal, nu se poate sesiza Curtea Constituțională, întrucât sintagma "lege specială"nu violează prevederile consituționale, respectiv art.73 și 115 (1) din Constituție, tocmai criteriul procedurii de adoptare fiind avut în vedere de reglementarea cuprinsă în acest ultim articol ( a se vedea motivele de recurs -10), Curtea o va respinge, aceasta întrucât așa cum s-a arătat, formal această excepție îndeplinește cerințele prev. de art.29 al.1-3 din 47/92, singură Curtea Constituțională fiind în măsură să constate dacă aceste dispoziții sunt constituționale sau nu.
Dacă raționamentul recurentului ar fi corect, în sensul că nu pot fi invocate excepții de neconstituționalitate cu privire la dispoziții cuprinse în Codul penal ca lege penală generală raportat la dispoziții cuprinse în legi penale speciale, Curtea Constituțională ar fi tranșat acest aspect prin decizii anterioare,însă spre exemplificare instanța constituțională s-a mai pronunțat pe excepții invocate cu referire la art.281 pen. A se vedea în acest sens.nr.49/13 februarie 2001 prin care Curtea a constatat că a fost legal sesizată și este competentă a soluționa excepția ridicată, obiectul acesteia fiind în acea speță disp.art.281 pen. care s-au considerat a fi contrare disp. art. 37, 38, 43, 49 și 134 din Constituție, în final excepția fiind respinsă ca neîntemeiată. În analiza pe text realizată de instanța constituțională pe textul respectiv s-a reținut că prin reglementarea art. 281 din pen. s-a creat o singură incriminare-cadru la care să se poată face trimitere prin legi speciale.
În acest context, nu se poate considera demersul inculpatului ca fiind un abuz de drept.
Prin urmare, instanța tribunalului în mod corect a admis excepția invocată cu referire la art.281 pen. și a suspendat judecata sesizând Curtea Constituțională cu soluționarea acesteia, recursurile formulate în cauză fiind nefondate pentru considerentele arătate mai sus.
În concluzie, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge aceste recursuri, obligând totodată recurenții la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentii BAROUL NEAMȚ si împotriva încheierii penale din 14 ianuarie 2008 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul si Baroul Neamț să plătească în favoarea statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 05.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - -. - -
red. 2 ex/
20.02.2008.
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Săndel
