Infracțiuni la alte legi speciale. Sentința 95/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 95/2008
Ședința publică din data de 26 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan judecător
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
-
S-a luat spre examinare cererea de revizuire formulată de către revizuientul.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa revizuientului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată la dosarul cauzei nu s-a depus nici o cerere și că nu există nici o împuternicire avocațială.
Reprezentanta Parchetului solicită trimiterea dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pentru efectuarea cercetărilor care se impun conform art. 399.pr.pen. chiar dacă acestea au fost efectuate de Parchetul Militar, având în vedere că conform dispozițiilor legale competența de soluționare a cauzei aparține Curții de APEL CLUJ și se impun a fi efectuate cercetări prealabile. Solicită a se avea în vedere că inițial, în mod corect cererea a fost adresată Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
CURTEA
Prin cererea formulată de către condamnatul revizuient s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr.215/15.07.1958 pronunțată în dosar nr.263/1958 și a deciziei nr.1212/29.08.1958 pronunțată în recurs de către Tribunalul Militar al Regiunii a III - a Militară
Această cerere a fost înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar C care a înaintat lucrarea pentru competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 septembrie 2006 în cauza Maszni împotriva României.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ prin adresa nr.5/III/6/2007 din 29. august 2007 retrimis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar C având în vedere decizia în interesul legii nr.XXX din 9 octombrie 2006 care a stipulat că instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță chiar dacă la momentul introducerii cererii datorită modificării dispozițiilor legii procesual penale aceasta nu mai avea competență de a soluționa fondul cauzei în primă instanță.
Astfel reinvestit cu soluționarea cererii de revizuire formulată de către numitul Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar C în data de 9 mai 2008 emis referat cu propunere de respingere a cererii formulate.
Analizând actele de la dosar, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.393 hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă iar potrivit art.397 alin.1 cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță.
Este de observat că a fost condamnat prin sentința penală a cărei revizuire o cere nr.215/1958 a Tribunalului Militar Cluj la o pedeapsă de 6 ani închisoare corecțională pentru delictul de asociere contra liniștii publice urmare a admiterii recursului declarat de procuratura militară prin decizia nr.1212 din 29 august 1958 Tribunalului Militara Regiunii aIII- a Militară C s-a dispus schimbarea calificării faptei din delictul de asociere contra ordinii publice prev. de art.315 alin.1,2 în Cod Penal delictul de rebeliune prev. de art.258 combinat cu art.259 și Cod Penal a fost condamnat revizuientul la o pedeapsă de 13 ani detenție riguroasă și 5 ani degradare civică.
Instanța, analizând conținutul infracțiunii de rebeliune care în prezent nu-și mai regăsește echivalentul în vreo infracțiune prevăzută de noul cod penal apreciază totuși ca această infracțiune ar fi de competența in primă instanță a Curții de APEL CLUJ având in vedere dispozițiile art.281pct.1 lit.a deoarece C.P.P. infracțiunea comisă de revizuient la acel moment viza atingerile aduse hotărârilor pronunțate de Adunarea.
Apreciem că în cauza dedusă judecății decizia XXX din 2006 pronunțată în recurs în interesul legii nu-și găsește aplicabilitatea raportându-ne la cauza Maszni împotriva României care a arătat în mod lipsit de echivoc că legislația internă nu este în concordanță cu Convenția. Astfel, în această cauză saa rătat că Curtea interamericană a Drepturilor Omului a adoptat o jurisprudență constantă exluzând civilii din jurisdicția tribunalelor militare, în următoarele condiții (traducere):
"Într-un stat democratic guvernat de supremația dreptului, competența tribunalelor militare în materie penală ar trebui să fie de natură restrictivă și excepțională și să vizeze protecția intereselor juridice speciale, în raport cu funcțiile atribuite de lege armatei. În consecință, trebuie excluși civilii din competența tribunalelor militare, a căror jurisdicție ar trebui să se limiteze la militarii care au comis crime sau delicte de natură să aducă atingere intereselor de ordin militar protejate de lege" (,și Ugarte contra Peru, 16 august 2000, 117).
Curtea a reafirmat cu ușurință că pentru a stabili dacă un tribunal poate fi considerat "independent" în sensul articolului 6 1, trebuie luat în calcul, în special, modul de desemnare și durata mandatului membrilor săi, existența unei protecții împotriva presiunilor din afară și faptul de a ști dacă există sau nu aparența de independență (a se vedea, printre multe altele, hotărâreaZolotas contra Greciei, nr. 38240/02, 24, 2 iunie 2005).
Curtea a mai amintit că Convenția nu interzice ca tribunalele militare să decidă asupra acuzațiilor în materie penală împotriva membrilor personalului subordonat armatei, cu condiția să fie respectate garanțiile de independență și de imparțialitate prevăzute de articolul 6 1 (Morris contra Regatului Unit al Marii Britanii, nr.38784/97, 59, CEDO 2002-I,Cooper contra Regatului Unit al marii Britanii[GC], nr. 48843/99, 106, CEDO 2003-XII șinen contra Turciei, (decizie), nr. 32860/96, 10 februarie 2004). Curtea amintește locul deosebit pe care îl ocupă armata în organizarea constituțională a statelor democratice, care trebuie să fie limitată la domeniul siguranței naționale, puterea judiciară ținând, în ceea ce o privește, în principiu, de domeniul societății civile. Ea ține de asemenea cont de existența regulilor speciale de reglementare a organizării interne și a structurii ierarhice a forțelor armate.
Puterea justiției penale militare nu ar trebui să se extindă la civili decât dacă există motive imperioase care justifică o asemenea situație și asta sprijinindu-se pe o bază legală clară și previzibilă. Existența acestor motive trebuie să fie demonstrată pentru fiecare caz,in concreto. Atribuirea anumitor categorii de infracțiuni instanțelor militare făcutăin abstractode legislația națională nu ar putea fi suficientă.
Faptul de a se mulțumi cu o asemenea atribuirein abstractoar putea plasa civilii interesați într-o poziție clar diferită de cea a cetățenilor judecați de instanțele ordinare și ar putea conduce la o problemă de inegalitate în fața justiției, care ar trebui evitată pe cât posibil, în special în materie penală (a se vedea, citat anterior).
S-a concluzionat, în esență, că statutul judecătorilor militari oferă anumite garanții de independență și de imparțialitate. Astfel, judecătorii militari urmează aceeași pregătire profesională ca a omologilor lor civili și beneficiază de garanții constituționale identice cu cele de care beneficiază judecătorii civili, în măsura în care sunt numiți de Președintele la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, sunt inamovibili și beneficiază de stabilitate.
În schimb, alte caracteristici ale statutului judecătorilor militari pot arunca o urmă de îndoială asupra independenței și imparțialității lor. Articolele 29 și 30 ale Legii nr. 54/1993 dispun că judecărorii militari sunt ofițeri de carieră, că sunt plătiți de ministerul Aprărării, că sunt supuși disciplinei militare și că promovarea lor este reglementată de dispozițiile interne ale armatei și ca atare, au fost încălcate prevederile art.6 din CEDO.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu a fost legal sesizată cu cererea de revizuire formulat de către deoarece așa cum am arătat și anterior cererea de revizuire trebuia analizată de către procurorul de la parchetul de pe lângă instanța căreia i-ar reveni competența să judece această cauză.
Având în vedere aceste motive, Curtea a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ în vederea efectuării cercetărilor preliminarii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Scoate de pe rol cererea de revizuire formulată de către revizuientul, cu domiciliul în B Calea nr.4..56, sector 3, reprezentat de cabinetul de avocatură " " și o înaintează Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, în vederea efectuării cercetărilor preliminarii.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.Ș:/
4 ex./29.09.2008
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan
