Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 559/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 559/R/2008
Ședința publică din data de 25 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
-
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul, părțile civile, și împotriva deciziei penale nr. 100 din data de 22 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. și ped. 178 alin. 2.pen. și vătămare corporală din culpă, prev. și ped. art. 184 alin. 2 și 4.pen. cu aplicarea art. 33 lit. lit. b pen.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se prezintă părțile civile, și și apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile Spitalul Județean de Urgență ""Dr. " și Spitalul de Recuperare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că la dosar a depus și av. împuternicire avocațială și motive de recurs.
Partea civilă arată că este de acord să-și retragă recursul declarat în cauză, solicitând a i se da posibilitatea de a citi un memoriu.
Partea civilă solicită a se avea în vedere că inculpatul nu s-a prezentat nici la Tribunalul Maramureș.
Curtea, constatând că av. a depus împuternicire avocațială dosar pentru redactarea motivelor de recurs, prezintă spre vedere apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului motivele de recurs, în vederea studierii și susținerii acestora.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare se prezintă părțile civile, și și apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile Spitalul Județean de Urgență ""Dr. " și Spitalul de Recuperare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, părțile civile, și, întrebați fiind de către instanță, pe rând, arată că își retrag recursurile declarate în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, conform art. 385/15 alin. 2 lit. b pr.pen. și pronunțând o nouă hotărâre în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c pr.pen. solicită achitarea inculpatului, întrucât fapta a fost săvârșită de o altă persoană. Solicită a se avea în vedere că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că fapta a fost comisă de inculpat, dispunându-se condamnarea acestuia pe dubii și pe ipoteze și nu pe fapte concrete. În opinia sa, accidentul s-a produs din cauza victimei G, care prealabil accidentului a direcționat vehiculul.
În subsidiar, în temeiul art. 10 lit. d pr.pen. solicită a se reține lipsa legăturii de cauzalitate și a se dispune achitarea inculpatului, cu mențiunea că în opinia sa nu există probe care să infirme susținerile apărării. Cu onorariu din.
Partea civilă solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei penale atacate. Apreciază că susținerile inculpatului sunt nefondate, având în vedere declarația acestuia, conform căruia se afla la volan la momentul producerii accidentului, precum și probele științifice administrate în cauză, care nu confirmă ipoteza inculpatului, respectiv că victima G ar fi tras de volan. Consideră, totodată, că susținerile inculpatului nu se confirmă și prin faptul că acesta a refuzat să fie testat la poligraf și prin lipsa acestuia la termenele de judecată fixate cu ocazia judecării apelului.
Solicită a se avea în vedere și leziunile suferite de victima, care după ce și-a revenit din comă l-a incriminat pe inculpat și pe alte trei persoane și a arătat că victima Gaf ost lovit cu o peste piept, această lovitură cauzându-i decesul. În acest sens solicită a se avea în vedere și rezultatele examinării victimei ca urmare a exhumării, precum și declarația inculpatului, care a recunoscut că l-a scos pe victima din mașină și l-a așezat pe o pătură în spatele mașinii.
Pe latură civilă, apreciază că datorită poziției inculpatului părțile civile nu vor intra niciodată în posesia sumelor bani impuse de instanța de fond, cu toate că acestea nu ar înlocui viața fiului său sau sănătatea soției sale. Mai mult, deși victima a rămas invalid ca urmare a accidentului, inculpatul nu s-a interesat niciodată de acesta. În susținerea poziției sale, depune la dosar un memoriu și acte medicale.
Părțile civile și, pe rând, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate pentru motivele arătate de partea civilă.
Reprezentanta Parchetului solicită a se lua act de retragerea recursurilor declarate de părțile civile, și, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
Pentru recursul inculpatului, solicită acestuia ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate, considerând că atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat corect probele administrate de autoritățile franceze, care conform Legii nr. 302/2004 au fost corect transmise autorităților române. S-a apreciat în mod corect că, culpa inculpatului ar consta în încălcarea dispozițiilor art. 181 din OUG nr. 195/2002, respectiv că a condus foarte obosit, a adormit la volan și a pierdut controlul autoturismului. Constată că din schița accidentului, unde se arată că acesta s-a petrecut în condiții normale, iar urma accidentului era rectilinie, nu rezultă că victima ar fi tras de volan sau că inculpatul ar fi frânat sau redresat autoturismul.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2219 din 20 decembrie 2007 Judecătoriei Baia Mares -a dispus condamnarea inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 2 Cod penal, la 2 ani închisoare;
- vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2, 4 Cod penal la 1 an 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute2 ani închisoare.
Conform dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Cu aplicarea art. 71 al. 5 și 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea din data de 22.03.2003, între orele 1400-1920.
În temeiul art. 14.pr.Cod Penal, art. 998.civ. a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile după cum urmează:
- către părțile civile și, din B M,-/11:
- 44.143,14 lei, cu titlu de daune materiale, actualizate cu rata inflației la data executării;
- 50.000 lei, cu titlu de daune morale.
- către partea civilă din B M,-/43, în reprezentarea părții vătămate, cu același domiciliu:
-32.000 lei cu titlu de daune materiale, actualizate cu rata inflației la data executării;
-9.260 lei, rentă periodică lunară în sumă globală, calculată de la data de 22.03.2003, la data pronunțării, sumă actualizată cu rata inflației la data executării;
-232 lei lunar, începând cu data pronunțării prezentei, până la noi dispozițiuni;
-80.000 lei, cu titlu de daune morale.
Au fost respinse pretențiile părților civile cu privire la suma de 8.500 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului, ca nedovedite.
S-a constatat că mijlocul de probă înregistrat la poziția 45/2007 în registrul corpurilor delicte, a rămas atașat cauzei.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli de spitalizare astfel:
-2.216,67 lei către Spitalul Județean de Urgență "Dr. " B M;
-13.626,49 lei către Spitalul de Recuperare, jud.
În temeiul art. 193.pr.Cod Penal a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1500 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocatului.
Conform dispozițiilor art. 191 al. 1.pr.Cod Penal a fost obligat inculpatul la 2500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei, onorariul avocatului din oficiu pentru partea vătămată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Marea fost trimis în judecată inculpatul - pentru comiterea infracțiunilor de:
- ucidere din culpă prev.de art.178 al.2 penal;
-vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2,4 penal, cu aplicarea art.33 lit.b penal.
În cursul anului 2003 inculpatul se afla în Franța,împreună cu victima G și partea vătămată, precum și cu alți prieteni.
În dimineața zilei de19.03.2003 cei trei se aflau în autoturismul Peugeot,condus de inculpat pe Autostrada A-11,în sensul de mers Province-.La km 143+315 inculpatul a pierdut controlul volanului și autoturismul a rulat în șanț,în linie dreaptă,dincolo de glisierele de protecție, lovindu-se de o busă de beton.
În urma impactului G care se afla pe scaunul din dreapta șoferului a decedat, raportul de expertiză medico-legală nr-, din 01.02.2006, al Serviciului Medico-legal Județean M, întocmit în urma exhumării victimei (la cererea aparținătorilor), concluzionând că decesul s-a datorat rupturii de inimă și aortă, cu hemoragie internă,leziune ce s-ar fi putut produce în urma comprimării între două planuri dure(din care unul a fost coloana vertebrală), în cadrul unei decelerații bruște în timpul unui accident rutier(17 și urm).
De asemenea, în accident a fost vătămat numitul, care a suferit mai multe leziuni: traumatism cranian cu comă, hematom subdural acut, cu efect de masă, edem cerebral, traumatism toracic cu contuzie pulmonară,traumatism al membrului inferior drept cu fractură închisă, traumatisme diverse. Raportul de expertiză medico-legală nr. 146/2005/09.02.2006, concluzionează că leziunile s-au putut produce prin lovire de corpuri dure în interiorul unui autovehicul aflat în decelerație bruscă și că au necesitat pentru vindecare un nr. de 300-350 zile de îngrijiri medicale. Conform raportului,leziunile au determinat o infirmitate psihică definitivă și o invaliditate permanentă de 85%.
În drept, fapta comisă de inculpat în modalitatea de mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2 penal și vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2,4 penal, infracțiuni comise în concurs ideal prev.de art.33 lit.b penal.
Inculpatul a invocat în cursul urmăririi penale faptul că accidentul s-a datorat faptului că victima G, care dormea pe scaunul din dreapta sa s-a trezit și a tras brusc de volanul autoturismului, făcând ca inculpatul să piardă controlul și să nu poată redresa mașina.
Apărarea inculpatului n-a putut fi reținută având în vedere documentația întocmită de organele de cercetare franceze sosite la locul accidentului, aflate în traducere la filele132 și următoarele din dosarul de urmărire penală, precum și schița locului producerii accidentului, din care rezultă că accidentul s-a produs în condiții de rulare normale,starea șoselei fiind bună,pe bitum cu gudron uscat. Așa cum se observă din schița locului accidentului,urma în plan la locul ciocnirii a fost rectilinie, fapt ce vine să infirme susținerile inculpatului că victima ar fi tras de volan. Într-o atare situație urma la locul accidentului nu ar mai fi fost rectilinie. Deplasarea autoturismului s-ar fi produs cel puțin sinuos, sau ar fi existat urme de frânare care ar fi demonstrat încercarea inculpatului de a redresa autoturismul. Alte probe ce vin să infirme susținerea inculpatului sunt și fotografiile de la locul accidentului(96-99), respectiv foto nr.4 și nr.5 care prezintă spațiul de rulare al autoturismului după părăsirea carosabilului și care evidențiază urma de rulare rectilinie.
Toate aceste probe duc la concluzia că accidentul s-a datorat faptului că inculpatul a adormit la volan și a pierdut controlul autoturismului.
În apărarea sa, inculpatul prin avocat a solicitat să se constate că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa în comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, culpa specială prevăzută de al.2,în speță nefiind încălcate dispoziții legale, sau măsuri de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, accidentul producându-se în Franța.
Apărarea inculpatului va fi înlăturată având în vedere că în cauzele cu element de extraneitate(în speța de față) operează principiul personalității reglementat de art.4 penal, potrivit căruia "legea română se aplică infracțiunilor comise în afara teritoriului țării, dacă făptuitorul este cetățean român."
În cauză au fost încălcate prevederile Regulamentului de aplicare a legii nr. 195/2002, respectiv art.181 potrivit căruia "se interzice conducătorului de autovehicul.să conducă autovehiculul după ceetc, sau în stare avansată de oboseală, de natură a pune în pericol siguranța circulației."
Instanța a reținut vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată în baza considerentelor de mai sus și a aplicat acestuia pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, dispunând suspendarea condiționată a executării acesteia pe o durată de 4 ani.
La individualizarea pedepsei a fost avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor apreciat în raport cu condițiile concrete în care au fost comise, cu urmările acestora și circumstanțele personale ale inculpatului,respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că părinții victimei G, respectiv și (38,39) s-au constituit părți civile în cauză cu sumele de:
a) -27.785,24 lei-reprezentând: despăgubiri materiale,respectiv costul transportului din B M în Franța și staționarea părții civile timp de 4 zile în Franța în vederea organizării repatrierii corpului victimei-550 Euro; 2.555,10 Euro achitată firmei de pompe funebre din Franța; 58 lei taxa de manipulare a sicriului pe Aeroportul Otopeni; 150 lei costul transportului cu autocarul, din B M, a persoanelor prezente la înmormântare în loc..
b) -16.357,9 lei-costurile legate de locul de veci și piatra funerară.
c) -8500 lei reprezentând contravaloarea autoturismului marca Peugeot,distrus în accident.
d) -50.000 lei,daune morale.
Partea vătămată, reprezentată de curator (120,121),s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de:
1)-81.600 lei,reprezentând cheltuieli speciale de îngrijire,calculate în sumă globală începând cu data producerii accidentului,la zi.
2)-35.000 lei reprezentând salariul efectiv pe care îl realiza partea vătămată,calculat în sumă globală de la data producerii accidentului.
3)- despăgubiri periodice lunare reprezentând diferența dintre venitul mediu pe economie și suma de 158 lei pe care o primește partea vătămată în prezent ca pensie de invaliditate,rentă solicitată de la data de 01.06.2007 și până la data la care ar fi intervenit pensionarea pentru limită de vârstă.
4)-200 euro lunar,reprezentând daune morale,începând cu data producerii accidentului.
Sub aspectul probațiunii, instanța a constatat că părțile civile au depus la dosar înscrisuri, făcând dovada pretențiilor de la punctele a),b), în acest sens fiind audiați și martori.
În ce privește pretențiile de la pct. c), respectiv contravaloarea autoturismului nu s-a dovedit proprietatea asupra bunului, la fila 140 din dosar rezultând că autoturismul era la data producerii accidentului proprietatea numitului și se afla la acea dată sub sechestru în Franța în dosarul lor nr.0593/03.
Față de cele de mai sus instanța a admis pretențiile formulate la punctele a),b) ca fiind dovedite și a respins pretențiile de la pct.c).
În ce privește daunele morale, instanța le-a admis așa cum au fost formulate având în vedere impactul pe care l-a avut asupra părților civile pierderea unicului fiu, la o vârstă la care acestea puteau avea așteptări în sprijinirea lor la o vârstă înaintată, de către victimă.
Asupra pretențiilor formulate de partea vătămată, prin reprezentant, curator -mama părții vătămate, instanța a reținut că la pct.1) au fost solicitate cheltuielile de îngrijire a părții vătămate, care prezintă invaliditate permanentă de 85 %, calculate la valoarea de 50 lei/zi, cheltuieli ce reprezintă costul regimului alimentar și scutecele zilnice. De asemenea, s-au cerut 100 lei/lunar, reprezentând costul medicamentelor și 1200 lei/anual, pentru patru ani în care s-a efectuat recuperare medicală din 3 în 3 luni.
Cu privire la aceste sume nu au fost depuse înscrisuri, fiind audiați martori sub prestare de jurământ.
Din declarația martorei (198) rezultă că partea vătămată are nevoi speciale care necesită cheltuieli lunare de circa 5 milioane lei (respectiv 500 Ron), în perioadele în care nu merge la recuperare și de circa 10 milioane lei(respectiv 1000 Ron), când face recuperare medicală.
Dată fiind starea de infirmitate locomotorie în care se află partea vătămată și ținând seama de declarația martorei instanța a considerat că pretențiile părții vătămate sunt dovedite până la concurența sumei de 320 milioane(respectiv 32.000 Ron), sumă calculată începând cu data producerii accidentului până la zi-5 mil. lei 50 luni și 10 mil. pentru 7 recuperări(vezi 67).
În ce privește pretențiile de la punctul 2 nu s-au acordat, având în vedere că nu s-a dovedit că partea vătămată, la data producerii accidentului, obținea venituri din salariu.
Cu privire la pretențiile de la pct.3 din constituirea de parte civilă, instanța a avut în vedere la calculul sumelor, salariul minim pe economie(dat fiind că partea vătămată nu era angajat în muncă la data producerii accidentului). Având în vedere că în perioada 2003-2007 salariul minim pe economie a fost diferit, instanța a avut în vedere valoarea anuală a acestuia(2.500.000 lei-2003,2.800.000-2004,310 Ron-2005,330 Ron-2006 și 390 Ron-2007,lunar), la calculul diferenței dintre salariul minim pe economie și suma de 158 lei lunar primită cu titlu de pensie de invaliditate de către partea vătămată. Având aceste valori, a rezultat suma totală de 92.600.000 lei(respectiv 9260 Ron), pentru perioada solicitată.
In ce privește pretențiile de la pct.4, având ca valoare de referință salariul minim pe economie de la data pronunțării prezentei sentințe, s-a considerat că părții vătămate i se cuvine o rentă periodică lunară de 232 lei lunar, ca diferență între salariul minim pe economie și suma de 158 lei, pensia de invaliditate, sumă ce se va acorda începând cu data pronunțării prezentei și până la noi dispozițiuni.
Daunele morale sunt apreciate de instanță ca fiind justificate în cuantum de 800.000.000 lei(respectiv 80.000 Ron), având în vedere starea în care se află în prezent partea vătămată, respectiv infirmitatea psihică permanentă-practic partea vătămată este lipsită de discernământ, precum și invaliditatea permanentă de 85%.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care prin avocat a solicitat desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, fapta fiind săvârșită de o altă persoană, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, motivat de faptul că lipsește latura subiectivă.
În motivarea apelului s-a invocat faptul că în cauză, nu există probe legal recunoscute, întrucât au fost trimise de autoritățile franceze și nu prezintă caracterul de probă, așa cum este definit de legea română în art. 3 și urm. din Codul penal, dar și în titlul III al Codului d e procedură penală, dar și dispozițiile Legii nr. 302/2004.
Pe de altă parte, apărarea invocă faptul că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 la care s-a făcut referire în sentința atacată este o lege extrapenală, care prevede și infracțiuni și nu este o lege care să aibă caracter de extrateritorialitate, în așa măsură încât să antreneze răspunderea penală.
Prin decizia penală nr.100 din 22 mai 2008 a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen, s-a admis apelul declarat de inculpatul-apelant, desființându-se parțial hotărârea atacată, în sensul că s-a înlăturat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1 pen. rap la art. 64 lit. a teza I și lit. b cod penal.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art. 193 alin. 6 pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 RON, către partea civilă-intimată și 500 RON către partea civilă-intimată cu titlu de cheltuieli judiciare, în apel.
În temeiul art. 192 alin. 3 pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că instanța de fond a realizat o judicioasă apreciere a probelor, care au fost legal administrate în baza cărora a stabilit o stare de fapt corectă.
De asemenea Judecătoria Baia Marea dat faptelor o încadrare juridică corespunzătoare.
Tribunalul a reținut ca fiind corectă aplicarea principiului personalității legii penale, potrivit căruia legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării, dacă făptuitorul este cetățean român, ceea ce este cazul în speță.
Critica apărării în sensul că în cauză ar fi vorba de o lege extrapenală care nu se circumscrie astfel ariei cuprinse de art. 4 Cod penal nu este întemeiată, întrucât se bazează pe interpretarea restrictivă a noțiunii de "lege penală".
Trebuie avut în vedere însă faptul că legiuitorul a utilizat noțiunea de lege penală în sens larg, cu raportare la definiția dată tocmai de art. 141 Cod penal unde se prevede că prin "lege penală" se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete", ori în cauză era situația unei legi speciale care conținea și dispoziții cu caracter penal.
În altă ordine de idei, tribunalul a reținut că urmărirea penală a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legale, organul de urmărire penală administrând următoarele mijloace de probă care au stat la baza acuzației inculpatului:
- acte de cercetare întocmite de autoritățile franceze cu ocazia producerii accidentului, inclusiv declarațiile date în fața acestor autorități de către învinuit și traducerea legalizată a acestor documente;
- acte medicale emise de autoritățile franceze privind spitalizarea numitului;
- acte medicale privind spitalizarea numitului emise de Spitalul Județean de Urgență "Dr. " B M și Spitalul de Recuperare;
- raport de expertiză medico-legală nr- din 1.02.2006 al Serviciului Medico-Legal Județean BMp rivind autopsia cadavrului numitului G efectuată cu ocazia exhumării și planșa fotografică aferentă;
- raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1257/07.11.2005 al Serviciului Medico-Legal Județean BMd in care rezultă că numitul nu are discernământ;
- raport de expertiză medico-legală nr. 146/2005 din 9.02.2006 al Serviciului Medico Legal Județean BMp rivind leziunile suferite de numitul în urma accidentului;
- plângerile și declarațiile numiților și, părinții numitului G;
- plângerea numitei, mama numitului;
- declarațiile învinuitului;
- proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Iar actele efectuate de autoritățile franceze au fost transmise în baza solicitării autorităților române în condițiile prevăzute de Legea 302/2004, la solicitarea acestora din urmă ( 187, 188).
Reținând astfel, în mod corect vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de care a fost acuzat prin actul de trimitere în judecată, instanța de fond a procedat și la o corectă individualizare a pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei tribunalul a reținut că instanța a procedat la o corectă soluționare având în vedere probele administrate în cauză.
Împotriva deciziei menționate au declarat recurs inculpatul și părțile civile, și.
Inculpat recurent a invocat faptul că nu el a comis fapta, ci victima G, care, adormită fiind, s-a trezit și a tras de volan, producând coleziunea autoturismului cu parapetul autostrăzii.
A mai invederat faptul că niciodată probele obținute în străinătate nu au fost recunoscute în conformitate cu Legea nr.302/2004, iar sentința de condamnare se întemeiază pe "probabilitate" și nu pe probe decisive.
A invederat că OUG nr.195/2002 pe baza căreia s-a stabilit culpa inculpatului, nu este lege penală care să poată fi aplicată cetățenilor români în străinătate, ci este o lege extra penală.
Părțile civile nu au motivat recursul declarat iar în susținerea acestuia au declarat că își retrag recursurile.
Examinând decizia atacată, din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Părțile civile recurente nu au exercitat calea de atac a apelului iar prin decizia apelată nu a fost modificată situația acestora.
Art.385/1 al.4 pr.pen. prevede că nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art.362 pr.pen. nu au folosit calea apelului.
Așa fiind, Curtea va constata, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a pr.pen. că recursurile părților civile sunt inadmisibile, inadmisibilitate ce prevalează retragerii căii de atac.
Motivele de recurs invocate de către inculpat se încadrează în cazurile de casare prev.de art.385/9 al.1 pct.18 pr.pen. referitor la comiterea unei erori grave de fapt, în raport de care vor fi analizate hotărârile atacate.
Instanțele de fond au reținut în sarcina inculpatului că în dimineața zilei de 19 martie 2003, în timp ce se deplasa cu autoturismul pe autostrada, din Franța înspre, la km 143+315, a pierdut controlul volanului și autoturismul a rulat în șanț în linie dreaptă, lovindu-se de un obstacol din beton; în urma impactului, victima G de pe scaunul din dreapta din față, a decedat iar un alt pasager, a suferit multiple leziuni, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prev.de art.178 al.2 pen. și vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2, 4 pen.
Afirmația recurentului că impactul s-a datorat victimei de pe scaunul din față, care s-a trezit și a tras brusc de volan, în mod temeinic a fost înlăturată de către instanțe, pe baza actelor de constatare efectuate de către poliția rutieră a autostrăzii, ce a stabilit că deplasarea autoturismului a avut loc în linie dreaptă, înspre marginea autostrăzii.
Critica recurentului conform căreia actele de constatare ale poliției franceze nu pot sta la baza procesului penal din România, deoarece nu au fost recunoscute conform legii privind asistența internațională în materie penală, în mod temeinic a fost înlăturată de către instanță, deoarece legea respectivă nu prevede o procedură specială de recunoaștere a probelor obținute în străinătate. Oricum, motivul invocat este irelevant, de vreme ce procedurile de transmitere a actelor de constatare s-a făcut prin intermediul Ministerului Justiției din România, care a solicitat actele Ministerului Justiției din Franța, o procedură care, la data efectuării - lunile ianuarie - martie 2004 - nu era supusă Legii nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, deoarece această lege pe lângă faptul că nu era în vigoare, nu fusese încă publicată în Monitorul oficial ( Of. 594/1 iulie 2004 ).
De asemenea, în mod just a fost înlăturată susținerea că norma legală română ce stabilește obligațiile conducătorului auto în timpul circulației pe drumurile publice, nu se aplică unei fapte comise în străinătate, deoarece, deși OUG nr.195/2002 nu este într-adevăr o lege penală, totuși prin normele ce stabilesc obligațiile conducătorului auto, obligații a căror nerespectare atrage culpa acestuia în comiterea unei fapte penale de drept comun, cum este uciderea din culpă, norma legală dobândește caracter penal, ca atare, devine aplicabilă cetățeanului român ce comite o faptă penală în străinătate. Aceasta deoarece art. 178 alin. 2.pr.pen. incriminând în formă agravată uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru efectuarea unei activități??? activități este o normă penală de trimitere la actul normativ - OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice - ce imprimă caracter penal normei de referință - == obligațiile participantului la conținutul agravat al infracțiunii.
Așa fiind, nu sunt îndeplinite cerințele cazului de casare invocate de către recurent.
La examinarea din oficiu a cauzei, nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi invocate din oficiu de către instanță.
Așa fiind in baza art.3851pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de părțile civile părțile civile, domiciliați în B M-/11 și de partea civilă în calitate de reprezentantă a părții civile,.în B M-/42, împotriva deciziei penale nr. 100 din 22 mai 2008 a Tribunalului Maramureș.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în B M,-/32.
Obligă pe fiecare parte civilă recurentă să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
30.09.08/3 EX.
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
