Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 529/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 529/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19 mai 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 114/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. -.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul recurent în stare de deținere, asistat de apărător din oficiu avocat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Petentul arată că dorește ca să fie asistat de apărător din oficiu.
Apărătorul din oficiu al petentului recurent solicită admiterea recursului pentru motivele pe care le va arăta petentul.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat arătând că hotărârea tribunalului este legală și temeinică.
Petentul recurent solicită admiterea recursului și obligarea Parchetului la efectuarea actelor de urmărire penală arătând că după începerea urmăririi penale nu a fost anunțat de efectuarea actelor de urmărire penală, nu i s-a respectat dreptul la apărare.
CURTEA
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 114/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. -, s-a respins plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 14.02.2008 dată de procuror în dosarul nr. 66 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Arad și rezoluției din 25.02.2008 dată de procurorul șef al Biroului Teritorial Arad din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- DIICOT, în dosarul nr. 7/II/2/2008.
Tribunalul Arada reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 5 martie 2008 petentul a solicitat desființarea rezoluției procurorului din 14.02.2008 și admiterea cererii care vizează prezentarea actelor de urmărire penală efectuate în cauză în lipsa apărătorului, a învinuirilor ce i se aduc, încadrarea juridică a faptelor, probele pe care se întemeiază învinuirile precum și refacerea actelor de urmărire penală efectuate înainte de încunoștințarea învinuitului și a apărătorului acestuia despre existența prezentului dosar de urmărire penală.
În motivarea plângerii sale petentul a arătat că prin cererile sale din 28.11.2007 și 17.01.2008 a solicitat procurorului să-i asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale privind apărarea în sensul prezentării actelor de urmărire penală efectuate în cauză până în acest moment fără apărător, din care să rezulte faptele de care este învinuit, încadrarea juridică a acestora și probele pe care se întemeiază și totodată refacerea actelor de urmărire penală efectuate până în prezent în cauză în lipsa apărătorului. A apreciat că respingerea cererilor este netemeinică și nelegală, întrucât în temeiul art.6 Cod procedură penală și art.6 paragraf 3 lit. a din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, orice acuzat are dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa. S-a arătat că este nelegală, respingerea cererii de refacere a urmăririi penale, motivat cu aceea că petentul nu și - a angajat apărător, în condițiile în care acestuia nu i a-a adus la cunoștință de îndată faptele pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acestora și nu i s-a asigurat posibilitatea pregătirii și exercitării apărării în cauză.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6,172,275-278 Cod procedură penală, art.21 Constituție, art.6 paragraf 3 lit. a din CEDO.
Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei tribunalul a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 24 august 2007 orele 12, dată în dosarul nr.66D/P/2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, Biroul Teritorial Arada dispus începerea urmăririi penale față de numitul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.323 alin.1 Cod penal, art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La data de 16 septembrie 2007 învinuitul a fost citat la sediul DIICOT - Biroul Teritorial Arad, în vederea audierii în calitate de învinuit pentru săvârșirea infracțiunilor susmenționate. Conform procesului verbal încheiat cu aceea ocazie, învinuitul s-a prezentat fără a fi asistat de apărător ales și a solicitat organelor de urmărire penală desemnarea unui apărător din oficiu în prezența căruia să i se aducă la cunoștință învinuirile din dosarul nr.66/D/P/2006. În acest sens s-a solicitat prin adresă Baroului de avocați A desemnarea unui apărător din oficiu pentru învinuitul. Urmare acestei solicitări a fost desemnată d-na avocat, cu delegația nr.3243 din 17.09.2007.
În prezența d-nei avocat, apărător din oficiu, conform procesului verbal întocmit, învinuitului i-a fost adus la cunoștință faptul că este învinuit de comiterea infracțiunilor din rezoluția din 24 august 2007, că s-a început urmărirea penală împotriva sa pentru aceste infracțiuni, prezentându-i-se o copie a actului procesual respectiv, i s-a făcut cunoscut că are dreptul la un apărător ales sau din oficiu precum și dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală și ale art.18 din Legea nr.508/2004 modificată respectiv art.9 alin.2 din Legea nr.39/2003. Urmare acestui fapt, învinuitul, în prezența avocatului desemnat din oficiu, a menționat că își rezervă dreptul de a face declarații după studierea întregului dosar sau în fața instanței, poziția sa fiind consemnată în scris. Totodată, învinuitul a solicitat eliberarea unei copii după rezoluția de începere a urmăririi penale, care i-a fost comunicată la 19 septembrie 2007.
La data de 28 noiembrie 2007 d-na avocat, apărător ales al învinuitului (împuternicirea avocațială având numărul 117 din 26 noiembrie 2007) a adresat o cerere DIICOT -Biroul Teritorial Arad prin care a solicitat să fie prezentate actele de urmărire penală efectuate în cauză până în prezent fără apărător, din care să rezulte faptele de care este învinuit, încadrarea juridică a acestora și probele pe care se întemeiază. De asemenea, a solicitat să fie încunoștințată despre efectuarea oricărui act de urmărire penală în acest dosar în vederea asigurării asistenței învinuitului.
La data de 17 ianuarie 2008 d-na avocat a adresat DIICOT -Biroul Teritorial Arado nouă cerere cu aceeași solicitare anterior menționată.
Prin rezoluția din 14 februarie 2008 dată de procuror în dosarul nr.66/D/P/2006 al DIICOT- Biroul Teritorial Arad cererea formulată de apărătorul ales al învinuitului, prin care solicita prezentarea actelor de urmărire penală efectuate în cauză în lipsa apărătorului ales, a fost respinsă. Motivarea care a stat la baza acestei respingeri a cererii a fost aceea că prezentarea actelor de urmărire penală efectuate în cauză se va face cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală iar faptele de care este învinuit, încadrarea juridică și probele pe care se întemeiază i-au fost prezentate acestuia cu ocazia audierii din 17.09.2007, când s-a întocmit procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și dreptului la apărare. S-a arătat că nu s-au încălcat dispozițiile legale pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art.197 Cod procedură penală iar Decizia Curții Constituționale privind neconstituționalitatea art.172 alin.1 Cod penal operează numai ex nunc. Cererea formulată de apărătorul ales al învinuitului privind încunoștințarea sa despre efectuarea oricărui act de urmărire penală în dosar a fost admisă.
Împotriva acestei rezoluții învinuitul a formulat plângere adresată procurorului șef birou și prin rezoluția din 25 februarie 2008 aceasta a fost respinsă, ca fiind netemeinică.
Aceste rezoluții au fost atacate cu plângere adresată instanței și care formează obiectul prezentei cauze.
Potrivit art.21 din Constituția României, orice persoană se poate adresa instanței pentru apărarea drepturilor, libertăților și a intereselor sale legitime și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Art.13 din Convenția europeană a drepturilor omului a statuat că orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.
Analizând plângerea petentului împotriva soluțiilor procurorului prin raportare la dispozițiile susmenționate tribunalul a apreciat că este admisibilă, nefiind posibil ca o măsură luată de procuror în cursul urmăririi penale să nu poată fi supusă controlului instanței. A admite că o măsură luată de procuror în mod nelegal, cu consecințe asupra unei persoane, să nu poată fi atacată în fața unei instanțe, ar conduce inevitabil la încălcarea dreptului de acces la justiție al fiecărei persoane.
Susținerile reprezentantului Ministerului Public privind admisibilitatea plângerii doar împotriva soluțiilor indicate în art.278/1 Cod procedură penală sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare, pentru motivele susmenționate.
Procedând la analizarea fondului plângerii tribunalul a constatat că soluțiile procurorului sunt temeinice și legale. Aceasta pentru că, în considerarea dreptului la apărare garantat de art.6 Cod procedură penală și art.6 paragraf 3 lit. a din Convenția europeană a drepturilor omului, învinuitului i s-a prezentat rezoluția din 24 august 2007 prin care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva sa, cu toate aspectele reținute, în prezența apărătorului desemnat din oficiu. După angajarea apărătorului ales, acesta a fost încunoștințat despre toate actele de urmărire penală efectuate, astfel că nu se constată încălcarea vreunui drept al acestuia, de natură să ducă la constatarea nulității acestora în conformitate cu dispozițiile art.197 Cod procedură penală. Pe de altă parte, actele de urmărire penală vor fi prezentate învinuitului în condițiile art.250 Cod procedură penală, acesta având posibilitatea de a formula cereri.
Solicitarea privind refacerea actelor de urmărire penală este neîntemeiată, în condițiile în care Decizia Curții Constituționale nr.1086/20 noiembrie 2007 produce efecte numai pentru viitor și de la acest moment, apărătorul ales a fost încunoștințat despre efectuarea oricărui act de urmărire penală.
Pornind de la aceste considerente instanța în baza art.275-278 Cod procedură penală și raportat la art.21 Constituția României și art.6 și 172 Cod procedură penală a respins plângerea.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății, arătându-se că motivele sunt identice cu motivele plângerii formulate împotriva rezoluției procurorului, invocându-se nerespectarea dreptului la apărare a inculpatului prin neinformarea asupra acuzațiilor aduse împotriva acestuia, neasigurării posibilității pregătirii și exercitării apărării, solicitându-se să se refacă actele de urmărire penală care nu s-au efectuat în prezența avocatului ales.
Examinând sentința penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către petentul este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Instanța apreciază că în prezenta speță, din lucrările dosarului nu rezultă că petentului i s-ar fi încălcat dreptul la apărare în cursul instrumentării dosarului nr. 66/D/P/2006 al - Biroul Teritorial Arad, deoarece conform normelor procedurale acesta a beneficiat de un apărător din oficiu, apoi de unul ales, petentul fiind încunoștiințat despre actele de urmărire penală efectuate, urmând să i se prezinte întreg materialul de urmărire penală conform art. 250 C.P.P. având posibilitatea să formuleze cereri, care urmează a fi soluționate conform normelor procedurale aflate în vigoare, constatând de asemenea că nu se impune refacerea actelor procedurale efectuate anterior angajării avocatului ales, așa cum a solicitat petentul.
Pentru toate aceste considerente, văzând că nu s-a încălcat dreptul la apărare al petentului în cursul urmăririi penale în dosarul nr. 66/D/P/2006 al - Biroul Teritorial Arad, nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul petentului.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de petentul împotriva sentinței penale nr. 114/31.03.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr. -.
În baza art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. petentul la 80 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu către Baroul Timiș.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.05.2008.
Președinte, pt.JUDECĂTOR, pt.JUDECĂTOR,
G
aflat. în aflat. în
semnează semnează
PREȘEDINTE SECȚIE, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
Red Gh./22.05.08
Dact P 2.ex./04.07.2008
Prima instanță:
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
