Infractiuni la legea contabilității (legea nr.82/1991). Decizia 149/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 149/2010
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Completul de judecată a fost alcătuit în conformitate cu prevederile art.95 și urm.din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații - și, precum și de partea civilă Ministerul Finanțelor prin S împotriva deciziei penale nr. 228/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în cauză avocat ales pentru inculpații recurenți - și, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că nu mai sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat -apărător ales al inculpaților recurenți solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și în rejudecare achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și infracțiuni la legea contabilității.
În continuare susține, în esență, că din actele depuse la dosar rezultă că o parte din marfa pe care se susține că inculpații o avea lipsă în gestiune era degradată și o parte era expirată.
Învederează instanței că, la solicitarea inculpaților, s-a administrat în probațiune o expertiză contabilă la efectuarea căreia expertul a avut în vedere și facturi declarate false pentru care inculpata - a fost condamnată anterior și care nu au fost radiate din gestiune, expertul a făcut referire la acest aspect în concluzii, iar raportul de expertiză nu a fost contestat. Susține că dacă s-ar scădea cele 24 factură constatate false și s-ar face acum raportul dintre fondul scriptic și cel faptic al rezulta că nu există nici un prejudiciu.
Arată că inculpatul nu a fost parte și în acel dosar, pentru că atunci nu era administrator al societății.
Susține că nu există nicio dovadă asupra unor vânzări ilegale făcute de inculpați, simpla degradare a bunurilor din gestiune nu presupune existența unei evaziuni fiscale și nu se poate reține nici neglijența în gestiune a inculpatei -, pentru că aceasta nu era gestionară ci o simplă angajată a societății.
În concluzie, apreciază că nu sunt întrunite elementele laturii obiective ale infracțiunii și solicită achitarea inculpaților în temeiul art.10 lit.d pr.pen.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă -Direcția Generală a Finanțelor Publice S, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate, și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.
Arată că, urmare a controlului efectuat, probelor testimoniale și raportului de expertiză administrate în cauză, rezultă că inculpații sunt vinovați, nu au înregistra în actele contabile veniturile pe care le-au realizat din vânzarea mărfurilor, de unde a rezultat o diferență substanțială între fondul scriptic și cel faptic.
Față de susținerile inculpaților recurenți că la efectuarea raportului de expertiză s-au luat în considerare și facturile false, arată că inițial acestea au fost reținute de către expert, dar ulterior s-a revenit și s-a scăzut diferența din prejudiciul actual. Învederează că nu este vorba în ambele dosare penale menționate de recurenții inculpați despre o dublă incriminare, ci despre fapte diferite, actele fiind întocmite în perioade diferite, iar soluția de condamnare cu detenție este cea corectă.
Față de recursul părții civile, solicită respingerea acestuia întrucât valoarea prejudiciului este cea reținută de expert în raportul de expertiză.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 754/23.12.2008 a Judecătoriei Sibiu, s-a dispus în baza art. 334.pr.pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev.de art. 9 lit.b din Legea nr.241/2005 și de art.37(în prezent art.43) din Legea nr.82/1991 rap.la art.289 penal în infracțiunea prev.de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la 25.01.1960 în, jud.H, cetățean român,administrator la. S, studii medii, divorțat, cu stagiul militar satisfăcut, posesor al CI seria - nr. -, CNP -, domiciliat în S,str.-,nr.3,jud.S, cu antecedente penale, la:
- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev.și ped.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2,art.42 penal.
În baza art.64 penal și art.9 alin.1 din Legea nr.241/2005 a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a următoarelor drepturi prevăzute de art.64 penal:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat;
S-a constatat că prin sentința penală nr.171/8.02.2005 pronunțată în dosarul nr.11102/2004 al Judecătoriei Sibiu, definitivă la 19.02.2005, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.79 alin.1 din nr.OUG195/2002.
În baza art. 85.penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.171/8.02.2005 a Judecătoriei Sibiu și infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta sentință sunt concurente.
În baza art. 33 lit. penal, art. 34 lit.b penal,art.35 și art. 36.Cod Penal s-a dispus contopirea pedepselor de 9 luni închisoare și 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare alături de care a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor stabilită mai sus.
S-a făcut aplicarea art.357 alin.3 proc.pen. și a art.13 penal și s-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art.71 penal, următoarelor drepturi prevăzute de art.64 penal:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat;
În baza art.85 alin.ultim raportat la art.81,82 penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani calculat începând cu data de 19.02.2005.
Pe aceeași durată, de 4 ani, s-a suspendat, potrivit art.71 alin. ultim penal, și exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 penal.
S-a făcut aplicarea art.359 alin.1 pr.pen. atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84C.penal.
În baza art.334 pr.pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev.de art. 9 lit.b din Legea nr.241/2005 și de art.37(în prezent art.43) din Legea nr.82/1991 rap.la art.289 penal în infracțiunea prev.de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, a fost condamnată inculpata -, fiica lui și -, născută la 4.11.1964 în T, jud.C, de cetățenie română, administrator la. S, studii medii, divorțată, posesoare al CI seria - nr. -, CNP -, domiciliată în S,-, jud.S, având reședința în T,-,.3,jud.C,cu antecedente penale, la:
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev.și ped. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 penal.
În baza art.64 penal și art.9 alin.1 din Legea nr.241/2005 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a următoarelor drepturi prevăzute de art.64 penal:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat;
S-a constatat că prin sentința penală nr.456/7.04.2006 a Judecătoriei Sibiu, modificată prin decizia penală nr.77/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA definitivă la 6.02.2008, inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, ca urmare a contopirii următoarelor pedepse:
-1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea în perioada 1999-2000 infracțiunii prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 și a art.13 penal
-2 ani închisoare pentru săvârșirea în perioada 1999-2000 infracțiunii prev.de art.37 din Legea nr.82/1991 rap.la art.289 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal
-1 an închisoare pentru săvârșirea în perioada 1999-2000 infracțiunii prev.de art.290 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal.
În baza art. 85.penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare.
A fost descontopită pedeapsa de mai sus în elementele ei componente.
S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr.456/7.04.2006 a Judecătoriei Sibiu, modificată prin decizia penală nr.77/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA sunt concurente cu infracțiunea pentru care s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 2 ani închisoare prin prezenta sentință.
În baza art. 33 lit. penal, art. 34 lit.b penal, art.35 penal și art. 36.penal s-a dispus contopirea pedepselor principale de mai sus de 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare,1 an închisoare și 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare alături de care s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor stabilită mai sus.
S-a făcut aplicarea art.357 alin.3 pr.pen. și a fost interzisă inculpatei exercitarea, pe durata prevăzută de art.71 penal, următoarelor drepturi prevăzute de art.64 penal:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat;
În baza art.86 ind.5 raportat la art.85 alin.ultim și la art.86 ind.1 penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani calculat începând cu data de 7.02.2008 și a fost încredințată supravegherea inculpatei Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.
În baza art.86 ind.3 penal, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Pe aceeași durată, de 5 ani, s-a suspendat, potrivit art.71 alin. ultim penal, și exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 penal.
S-a făcut aplicarea art.359 alin.1 pr.pen. și s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.86 ind.4 alin.1 rap.la art.83 și 84.penal și ale art.86 ind.4 alin.2 penal.
În baza art.14,15,16 și 346.pr.pen. coroborate cu art.998, art.999 și art.1003 Civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice--prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în S,-, nr.28-32, jud.S și, în consecință, a fost obligată inculpata -, în solidar cu partea responsabilă civilmente S, cu ultimul sediu cunoscut în S,-, jud.S să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri materiale, suma de - lei, plus majorări de întârziere(dobânzi și penalități de întârziere)aferente acestor sume până la data achitării efective a debitului, calculate potrivit dispozițiilor nr.OG92/2003.
În baza art.14,15,16 și 346.pr.pen. coroborate cu art.998,art.999 și art.1003 civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice--prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S și, în consecință, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S, cu ultimul sediu cunoscut în S,-,jud.S să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 50221 lei, plus majorări de întârziere(dobânzi și penalități de întârziere)aferente acestor sume până la data achitării efective a debitului,calculate potrivit dispozițiilor nr.OG 92/2003.
În baza art. 191.pr.pen. au fost obligați inculpații să plătească fiecare suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpata este administrator al SC " " S, având ca obiect de activitate comerțul en-gros și en-detail cu produse cosmetice. Încă de la înființare, societatea a fost declarată plătitor de TVA, având sediul social în mun. S,-, iar punct de lucru declarat în incinta magazinului "" din același municipiu. În cadrul societății inculpatul îndeplinea funcția de director general.
S-a reținut de asemenea, că inculpatul este administrator al SC SRL S având sediul social în municipiul S,-, iar punctul de lucru era în aceiași localitate pe str. -, nr.9. Obiectul principal al activității era comerțul cu produse cosmetice, societatea fiind declarată plătitor TVA de la înființare. În cadrul acestei societăți comerciale, inculpata -- îndeplinea funcția de director general.
Evidența comercială a celor două societăți comerciale, atât cea primară, cât și ulterior, până la întocmirea balanțelor de verificare și bilanțului contabil, era condusă de către inculpați în calitate de administratori, în lipsa unui contabil autorizat aflat în raporturi de muncă cu societatea.
Cu ocazia unor verificări efectuate la sediile societăților comerciale la data de 30.11.2005 de către organele de control fiscal din cadrul S - Direcția de Control Fiscal S, s-a constatat că în evidențele contabile ale celor două societăți comerciale exista un stoc de marfă doar scriptic evidențiat în contul 371 deși faptic era inexistent.
Verificarea administrativă efectuată de către organele de control fiscal, a fost dublată de o verificare financiar contabilă judiciară în urma căreia s-a stabilit că în perioada anilor 2003-2004 în evidența contabilă a SC SRL se aflau înregistrate aprovizionări cu mărfuri în valoare de 1.936.492 lei.
Din probele administrate în cauză a rezultat că stocul faptic de marfa nu mai exista de la sfârșitul anului 2003, mărfurile fiind vândute iar veniturile realizate nefiind înregistrate în evidențele contabile.
De asemenea s-a mai stabilit că începând din data 30.11.2004 societatea nu a mai desfășurat activitate.
În ceea ce privește SRL, inculpatul folosind același mod de operare, s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale.
Astfel s-a reținut că în perioada anilor 2000-2005 în evidența contabilă a SC SRL se aflau înregistrate aprovizionări cu mărfuri în valoare de 514.783 lei. Din probele administrate în cauză a rezultat că stocul faptic de marfa nu mai există de la sfârșitul anului 2004, mărfurile fiind vândute iar veniturile realizate nefiind înregistrate în evidențele contabile.
Întrucât inculpata a mai fost trimisă în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, iar la momentul sesizării, organele de cercetare penală au reținut în cuprinsul perioadei în care s-a comis fapta și o parte din actele materiale cu privire la care a fost sesizată instanța de judecată, s-a efectuat în cauză o expertiză contabilă de către expert -, stabilindu-se în ceea ce privește faptele din prezenta cauză, un prejudiciu în sumă de 15 585 lei impozit pe profit și 245 991 lei TVA de la plata cărora inculpata s-a sustras prin neînregistrarea veniturilor realizate iar în ceea ce privește pe SC SRL, s-a stabilit un prejudiciu în sumă de 15.240 lei impozit pe profit și 34.981 lei TVA.
Reținând vinovăția inculpatei, instanța de fond a aplicat o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
În ceea ce privește pe inculpatul, instanța de fond a reținut că, deși acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor, precizând că toate facturile le dădea soției sale, iar, după ce a fost atenționat contabila despre existența stocului de marfă nu a întreprins nimic, chiar dacă noul contabil l-a atenționat și el despre această problemă, a stabilit totuși, în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, instanța de fond, reținând dispozițiile deciziei 4/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 9 lit. b din legea 241/2005, și de art. 37 ( în prezent 431 din Legea 82/1991, raportat la art. 289.pen. în infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere dispozițiile art. 72.pen. împrejurările comiterii faptei, multitudinea actelor materiale, urmarea produsă dar și persoana inculpaților, atitudinea acestora pe parcursul întregului proces penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a avut în vedere expertiza judiciară contabilă efectuată de expert -, potrivit căreia prejudiciul creat bugetului de stat este de 15.585 lei impozit pe profit și - lei TVA pentru, și de11.640lei impozit pe profit și 34.981 TVA pentru, astfel că, a obligat inculpații în solidar cu părțile civile la plata acestor sume.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice
În apelul formulat, cei doi inculpați au solicitat casarea sentinței de fond, rejudecarea cauzei. Achitarea inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d pr.pen, cu motivarea că, neconcordanțele existente între calculul scriptic și cel faptic, se datorează celor 24 de facturi false care au făcut obiectul unei cercetări anterioare, iar organele de urmărire penală nu au luat în considerare faptul că, la evidențierea minusurilor, nu au fost scăzute cele 24 de facturi, fiind astfel, o dublă sancționare a inculpaților.
Partea civilă a solicitat, în apelul formulat, obligarea inculpaților la plata sumelor cu care s-au constituit părți civile, prin adresa nr. 20.195/07.09.2007, iar expertiza întocmită de experta - a fost întocmită fără a se lua în considerare actele fiscale fiind întocmită cu încălcarea dispozițiilor legale.
Prin decizia penală nr.228/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- a fost admis apelul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la 25.01.1960, în, jud. H, cetățean român, administrator la C L, studii medii, divorțat, cu stagiul militar satisfăcut, posesor al I seria - nr. -, CNP -, domiciliat în S,-, jud. S, cu antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 754 din 23.12.2008 a Judecătoriei Sibiu, pe care a desființat-o în parte sub aspectul laturii civile și, rejudecând în fond în aceste limite:
A redus cuantumul despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente CLS către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - ANAF- prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, de la suma de 50.221 lei plus majorări de întârziere la suma de 46.621 lei plus majorări de întârziere aferente acestei sume până la data achitării efective a debitului.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Au fost respinse apelurile formulate de inculpata, fiica lui și -, născută la 04.11.1964, în T, jud. C, cetățenie română, administrator la C L, studii medii, divorțată, posesoare a Is eria - nr.-, CNP -, domiciliată în S,-, jud. S, având reședința în T,-,.3, jud. C, cu antecedente penale, și de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice S, împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P.a fost obligată apelanta inculpată -, la plata sumei de 240 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. celelalte cheltuieli au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Expertiza judiciară contabilă efectuată în cauză de experta - ( 9 - 46, vol. III dosar urmărire penală) a constatat că, stocul de marfă scriptic de la și la cuprinde și valoarea intrărilor din facturile fictive care au făcut obiectul dosarului penal nr. 313/2004.
Până la momentul efectuării inspecțiilor fiscale cuprinse în raporturile de inspecție fiscală nr. 5349/18.10.2005 și 6398/05.12.2005, nu au fost stornate sau descărcate din evidența contabilă a celor două societăți, facturile fiscale considerate fictive ( 23, 28 expertiză), astfel că tribunalul a apreciat că suma cu care s-a constituit parte civilă în cauză DGFP S nu reprezintă prejudiciul real produs bugetului de stat, motiv pentru care apelul părții civile a fost privit a fi nefondat și în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. a fost respins.
În schimb, suma la plata căreia a fost obligat inculpatul în solidar cu C L a fost considerată ca fiind reținută greșit de către instanța de fond. Astfel, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50.221 lei plus majorări de întârziere, ori această sumă este compusă din 11640 lei impozit pe profit și 34.981 lei TVA pentru C L, ea reprezentând un total de 46.621 lei la care se adaugă majorări de întârziere până la achitarea efectivă a sumei, aceasta fiind suma la care a ajuns experta - ( 27 expertiză).
În aceste condiții, tribunalul a admis apelul inculpatului și a redus cuantumul despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente CLS către Ministerul Finanțelor Publice - DGFP S, de la suma de 50.221 lei plus majorări de întârziere, la suma de 46.621 lei plus majorări de întârziere până la plata efectivă a debitului.
În ceea ce privește solicitarea celor doi inculpați privitoare la achitarea lor în baza art. 10 lit. d C.P.P. pentru lipsa elementelor constitutive ale laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală, tribunalul a constatat că în măsura în care prejudiciul creat prin cele 24 de facturi false, pentru care s-a pronunțat o condamnare în dosar nr. 313/P/2004, a fost avut în vedere la stabilirea noului prejudiciu, nu se poate reține că există o dublă sancționare, în prezenta cauză fiind vorba de acte materiale și alte facturi decât cele anulate.
În atare situație, solicitarea inculpaților de achitare în baza art. 10 lit. d C.P.P. s-a privit a fi neîntemeiată, și în consecință a fost respinsă, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs inculpații, - și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice-ANAF- prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursurilor inculpații au criticat hotărârea atacată sub aspect penal, susținând că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpaților, deoarece o parte din marfă a fost degradată sau expirată, dar nu a fost radiată din gestiune, fapte care nu întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, impunându-se achitarea inculpaților în temeiul art.10 lit."d" pr.pen.
Critica formulată de inculpați se încadrează în cazul de casare prev.de art.3859alin.1 pct.18 pr.pen.
Ministerul Finanțelor Publice-ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Sac riticat hotărârea atacată, sub aspect civil, susținând că expertiza a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale, iar calcularea prejudiciilor a fost greșită, solicitând obligarea inculpaților la plata sumelor calculate de inspecția fiscală.
Potrivit deciziei nr.28 a Înaltei Curți de casație și Justiție, Secțiile Unite, judecarea recursului declarat cu privire la latura civilă, se va face în conformitate cu dispozițiile art.3859alin.2 pr.pen. cazurile de casare urmând a fi analizate în concret în funcție de modul de rezolvare a laturii civile.
Recursurile inculpaților și a părții civile sunt nefondate, din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect stare a de fapt din care rezultă că inculpata -, în calitate de administrator la SC " " S, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, în perioada 1.04.2003-30.11.2004 a omis evidențierea în actele contabile a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului cu suma de 15.585 lei impozit pe profit și 245.991 lei TVA, iar inculpatul, în calitate de administrator la SC "" S, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 200-2005 omis evidențierea în actele contabile a veniturilor realizate ca urmare a vânzării mărfurilor, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat suma de 11640 lei reprezentând impozit pe profit și 34981 lei reprezentând TVA.
Raportat la starea de fapt instanțele au făcut o justă încadrare juridică a faptelor potrivit art.9 alin.1 lit."b" din Lg.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. ținând seama de decizia nr.4/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, precum și o judicioasă individualizare judiciară a răspunderii penale.
Starea de fapt a fost corect reținută și declarațiile inculpaților care au fost coroborate cu plângerile formulate de DGFP S formulate împotriva inculpaților, cu procesul verbal din 30.11.2005 și raportul de inspecție fiscală din 30.11.2005 ale DGFP S-Activitatea de Control Fiscal în legătură cu rezultatele verificării la SC SRL S (18-35 vol.I), cu procesele verbale nr.1139/26.06.2001, nr.4199/20.12.2001, 4011/17.06.2002, 7581/9.12.2002 și 2205/22.05.2003 ale DGFP S-Activitatea de Control Fiscal cu privire la verificările anterioare la SC SRL (filele 36-56 vol.I), cu extrasele de cont ale SC SRL pentru perioada 01.09.2000-05.09.2005 (filele 64-164), cu declarațiile martorilor - și care au precizat că inculpata se ocupa de administrarea SC SRL, fiind și persoana care efectua inventarul periodic, cu declarația martorului, cu declarația martorului care a declarat că la momentul în care a fost solicitat de către inculpata la începutul anului 2005 să actualizeze evidența contabilă a societății, acesta a observat că în evidențele contabile se aflau stocuri scriptice de marfă disproporționate față de stocul faptic, cu declarația martorului cu procesul verbal din 30.09.2005 a DGFP S cu privire la rezultatul verificărilor la SC SRL S /12-68 vol.III), cu extrasele de cont ale SC SRL pentru perioada 01.09.2000-06.05.2005 (filele 88-200), cu declarația martorului, persoană care a ajutat pe inculpatul în perioada martie 2002-august 2003 la întocmirea evidenței contabile împrejurare în care a constatat că stocul scriptic de marfă a început să crească iar cel faptic să scadă fapt ce a dus la atenționarea inculpatului, urmată de rezilierea contractului de prestări servicii, cu declarația martorului - angajata societății- care confirmă că inculpatul ridica încasările zilnice în numerar și cu rapoartele de expertiză contabilă nr.129/23.08.2006 întocmit de către expert - și nr.28/02.02.2005 întocmit de către expert, din care reiese modalitatea în care inculpații s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat (9-46, 50-57 vol.III).
Motivul de recurs al inculpaților, prin care se susține că s-a comis o gravă eroare de fapt, care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, este nefondat deoarece, din probatoriul administrat menționat mai sus, rezultă că aceștia în calitate de administratori, cu știință, au omis evidențierea în actele contabile a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului statului, neexistând probe din care să rezulte că marfa a fost degradată sau expirată în alte limite decât cele cuprinse în procesele-verbale de degradare, evidențiate de expertul contabil (25 vol.III dosar urmărire penală).
Deși există procese verbale privind mărfurile degradate sau cu termene de valabilitate expirate și procesele verbale privind marfa folosită pentru protocol, în evidența contabilă nu au fost înregistrate aceste deprecieri, iar valoarea stocurilor nu a fost influențată (35-dosar urmărire penală), neexistând procese verbale de casare sau distrugere a mărfurilor degradate sau expirată.
Motivul de recurs al Ministerului Finanțelor Publice este nefondat, deoarece din raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul contabil - rezultă că prejudiciul stabilit în dosarul 313/2004, datorită faptului că facturile fiscale considerate fictive nu au fost stornate ori descărcate din evidența contabilă, a fost reluat și dublat în mod artificial în prezenta cauză (36- expertiză dosar urmărire penală).
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art.38515alin.1 lit. "b" pr.pen. instanța va respinge ca nefondate recursurile inculpaților și părții civile.
Conform art.192 alin.2 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de fiecare recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații - și și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a Finanțelor Publice a Județului S împotriva deciziei penale nr.228/23.11.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu -Secția penală în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de 100 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică 18 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. 2ex/03.03.2010
Jud..
Jud.fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Monica Farcaș, Leontin
