Infractiuni la legea contabilității (legea nr.82/1991). Decizia 234/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi: 219/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.234
Ședința publică de la 12 FEBRUARIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Oprescu Mihai
JUDECĂTOR 2: Mustață Stan
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B împotriva deciziei penale nr. 35 din data de 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B prin reprezentantul său legal - consilier juridic Bulgariu - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimatul inculpat, pentru care s-a prezentat apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind și intimata parte responsabilă civilmente ART
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, față de împrejurarea că intimatul inculpat a fost legal citat, apreciază că nu se impune prezența acestuia în instanță.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurenta parte civilă, reprezentantul său legal, consilier juridic Bulgariu depune la dosar motivele de recurs formulate în scris. Învederează instanței că, în temeiul art. 385 ind.9 pct.9 și pct.10 Cod pr penală, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate și, pe fond, a se dispune obligarea inculpatului la plata sumelor stabilite de către organele fiscale, conform actelor de control efectuate.
Apărătorul din oficiu pentru intimatul inculpat, în temeiul art.385 ind.15 al.1 lit.b Cod pr.penală, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de partea civilă, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca fiind legală și temeinică, inculpatul urmând a repara prejudiciul determinat numai în urma săvârșirii faptelor și nu să fie obligat la plata altor datorii pe care le avea partea responsabilă civilmente. A mai arătat că partea civilă nu a precizat care sunt motivele pentru care solicită repararea unui prejudiciu si numai la acest moment contestă cuantumul despăgubirilor civile.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în cauză nu sunt întrunite cazurile de casare prevăzute de art.385 ind.9 pct.9 și 10 Cod pr penală, așa cum au fost invocate de către reprezentantul părții civile întrucât hotărârea atacată este pe deplin motivată, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, mai mult, instanța s-a pronunțat asupra tuturor faptelor reținute precum și asupra celor esențiale pentru părți.
Cum prin motivele formulate în scrise se tinde la majorarea cuantumului prejudiciului, arată că acest motiv nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prev de art.385 ind.9 Cod pr penală, iar pentru toate aceste motive, solicită a se dispune respingerea recursului părții civile, ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1967 din 04.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B (dosar nr-), în temeiul art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în perioada aprilie 2005-iunie 2006.
În temeiul art.71 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepselor (principală și accesorie), pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării condițiilor suspendării condiționate.
În temeiul art.65 alin.2 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.c Cod penal, pe termen de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.353 raportat la art.163 și urm. din proc.pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător.
În temeiul art.346 alin.1 proc.pen. cu referire la art.998-999 Cod civil, s-a admis - în parte - acțiunea civilă formulată de STATUL ROMÂN - prin AGENTIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B,-, sector 5, și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ART, cu sediul în B, sector 5,-, -. 4,. 64, citată prin afișare la sediul Consiliului Local sector 5, către partea civilă la plata sumei de 99.349 lei, plus obligațiile fiscale accesorii, ce curg de la data creării prejudiciului până la data achitării efective a debitului.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, în perioada aprilie 2005-iunie 2006, inculpatul - în calitate de unic asociat și administrator al societății comerciale ART - a făcut mai multe importuri de mărfuri din, fără a-și îndeplini obligația legală de a înregistra operațiunile comerciale ale societății în registrele contabile ale acesteia.
Din declarațiile inculpatului, date în cursul urmării penale, cât și din informațiile care există la Oficiul Registrului Comerțului, rezultă că în perioada aprilie 2005-iunie 2006 acesta era unicul asociat și administratorul ART, societatea fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului B sub nr. J40/6505/07.04.2005, având cod unic de înregistrare U-.04,2005, cu sediul social declarat în B,-, - scara 4, parter,.64, sector 5.
Potrivit actului adițional la actul constitutiv al societății, la data de 16.06.2006, inculpatul a cedat toate părțile sociale ale ART către numiții - și -, care de la această dată au devenit asociați și administratori ai societății.
Deși societatea avea ca obiect principal de activitate "fabricarea altor articole îmbrăcăminte (exclusiv lenjerie de corp)" - cod 1822, printre
activitățile comerciale ale societății erau incluse și acela de vânzare de încălțăminte și îmbrăcăminte.
Pentru desfășurarea activităților de mai sus, acesta a făcut mai multe importuri de mărfuri din. Astfel, inculpatul plătea taxele vamale aferente și transporta bunurile la B unde le comercializa într-un punct de lucru la Complexul.
După ce bunurile (obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte) erau aduse din vama C Sud în B, acestea erau comercializate de către societatea inculpatului printr-un punct de lucru situat în complexul, fără ca o parte importantă din acestea să fie înregistrate în vreo evidență contabilă.
Potrivit jurnalelor de cumpărări și jurnalelor înregistrărilor zilnice din cele 58 de facturi externe identificate au fost înregistrate în contabilitatea societății doar 28 dintre acestea. această modalitate, inculpatul s-a sustras de la plata taxei pe valoare adăugată (TVA) pentru comercializarea respectivelor bunuri, precum și de la plata impozitului pe profitul realizat din vânzarea lor. cauzând în acest fel un prejudiciu bugetului de stat în cu antum de 99.349 lei, din care suma de 45.417 lei reprezintă impozitul pe profit, iar suma de 53. 932 lei reprezintă TV A, astfel cum s-a stabilit prin expertiza contabilă întocmită la solicitarea organelor de urmărire penală de către expertul contabil.
Cu ocazia efectuării verificărilor, în contabilitatea societății administrate de către inculpatul au fost descoperite și alte nereguli, precum lipsa documentelor primare (facturi, ordine de plată, chitanțe) pe baza cărora să se poată stabili corectitudinea înregistrări lor și a balanțelor de verificare, a bilanțului; neconsemnarea tuturor documentelor de încasări și plăți în registrul de casă, necompletarea tuturor rubricilor notelor de intrare-recepție a mărfurilor. Pentru toată această situație responsabilitatea revine inculpatului care a ținut întreaga evidență contabilă, semnătura sa apărând pe toate situațiile financiare, atât la rubrica "administrator", cât și la rubrica "întocmit".
Astfel, instanța fondului a reținut că, la data de 1 noiembrie 2005, a fost încheiat un contract de prestări servicii între societatea inculpatului și IMPORT EXPORT, al cărei obiect era ca prestatorul să prelucreze datele rezultate din documentele întocmite de beneficiar cu ocazia desfășurării activității comerciale. Așa cum a rezultat din conținutul contractului una din obligațiile beneficiarului era să pună la dispoziție săptămânal societății prestatoare toate documentele prevăzute de Legea nr.82/1991 privind contabilitatea.
Din partea societății prestatoare, cea care se ocupa de contabilitatea ART era martora, care atât în declarațiile date în fața organului de urmărire penală, cât și în timpul judecății a arătat că s-a ocupat de prelucrarea datelor exclusiv pe baza documentelor depuse de inculpat. În fapt, martora primea acte despre activitatea ART doar de la inculpat, iar pe baza lor efectua operațiunile contabile.
În ce privește cel de al doilea contract de prestări servicii dintre ART și martorul, în calitate de expert contabil, instanța fondului a reținut că acesta fusese încheiat pentru întocmirea de către martoră a bilanțului contabil pentru anul 2005. De asemenea, și în acest act se prevedea obligația inculpatului de a furniza, actele necesare, pe baza cărora urmau să se efectueze operațiunile contabile.
Se reține, potrivit declarațiilor date de martor că acesta nu a întocmit bilanțul tocmai pentru că nu i-au fost puse la dispoziție actele necesare.
Astfel, deși firma condusă de inculpat încheiase contracte de prestări servicii pentru ținerea evidenței contabile, instanța reține că în niciunul din cele două cazuri nu se poate imputa vreuneia dintre persoanele care se ocupau de contabilitatea societății comerciale, omisiunea evidențierilor primare ale operațiunilor comerciale, de vreme ce acele persoane nu erau angajate la firma inculpatului în calitate de contabil și nu aveau acces în mod direct la actele acesteia, în speță la facturile fiscale.
Din declarațiile martorului a rezultat că acesta nu a fost asociat niciodată la societatea ART și că a făcut o singură plată în contul acesteia în luna august 2005, în contul deschis la Romanian International Bank, dat fiind că inculpatul nu avea sa actele necesare pentru a face plata personal. Prin urmare, nu s-a putut constata vreo legătură a acestuia cu privire la administrarea sau gestiunea societății comerciale ART
A reținut instanța de fond că, în baza dispozițiilor legale în vigoare la data faptelor, inculpatului - în calitate de administrator - îi revenea obligația de a se asigura de corectitudinea și exactitatea ținerii evidențelor contabile.
Instanța de fond a concluzionat că - în drept - fapta inculpatului - care, în perioada aprilie 2005 - iunie 2006, în calitate de administrator al SC ART SRL a omis să înregistreze în evidențele contabile 30 de facturi externe, deși avea această obligație legală potrivit în art.11 alin.1 (art.10 alin.1) raportat la art.1 din Legea nr.82/1991 a contabilității, producând în acest fel Statului un prejudiciu estimat de 99.349 lei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța fondului - conform art.72 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptei, determinat de modul în care a fost comisă și de valoarea bunurilor sustrase, precum și de datele privind persoana inculpatului, în baza acestor criterii dispunându-se condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând sentința penală apelată sub aspectul soluționării laturii civile, respectiv soluția de admitere doar în parte a acțiunii civile și de obligare a inculpatului la plata sumei de 99.349 lei, deși prejudiciul creat se situează la valoare de 647.698 lei.
Prin decizia penală nr.35 A din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr.1967 din 04.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, cu obligarea acesteia la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului desemnat inculpatului, în cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
În motivarea acestei decizii, din examinarea hotărârii apelate - prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod procedură penală, - Tribunalul a constatat că apelul părții civile este nefondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 în formă continuată, reținându-se că, în calitate de administrator al a omis să înregistreze în evidențele contabile 30 de facturi externe, deși avea această obligație legală, producând un prejudiciu de 99.349 lei.
Prejudiciul mai sus menționat a fost stabilit pe baza unei expertize contabile, care a concluzionat că - prin fapta sa - inculpatul a creat un prejudiciu în sumă de 45.417 lei, impozit pe profit și 53.932 lei reprezintă aferentă facturilor neînregistrate, aceste sume au fost calculate în funcție de valoarea facturilor neînregistrate și a sumelor de bani cu care au fost comercializate bunurile importate.
Susținerea părții civile - potrivit căreia prejudiciul creat este mai mare - nu a fost dovedită cu niciun mijloc de probă în cauză. Singurului mijloc de probă, în sensul art.64 și următoarele Cod procedură penală, pe baza căreia putea fi stabilit prejudiciul creat prin fapta de evaziune fiscală este raportul de expertiză contabilă întocmit de un expert judiciar, raport pe care de altfel nu l-a contestat niciuna dintre părți în cursul judecării cauzei.
Instanța de fond nu putea lua în considerare ca probă indubitabilă adresa Gărzii Financiare - organ ce de altfel funcționează pentru partea civilă în lipsa altei probe cu care această adresă să se coroboreze și încă odată este de menționat împrejurarea că reprezentanții părții civile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei, arătându-se că prejudiciul produs de inculpat a fost stabilit de organele fiscale, conform actelor de control efectuate. În drept, invocă dispozițiile art.3859punctele 9 și 10 Cod procedură penală.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs promovat de partea civilă, cât și sub celelalte aspecte cerute de dispozițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul este limitat la cazurile de casare prevăzute de art.3859Cod procedură penală.
Prin decizia nr. 28 din 2 iunie 2008, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 3859din Codul d e procedură penală, după abrogarea punctului 171prin Legea nr. 356/2006, au decis că judecarea recursurilor declarate cu privire la latura civilă, împotriva deciziilor pronunțate în apel se va face în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 2 din Codul d e procedură penală, cazurile de casare urmând a fi analizate în concret, în funcție de modul de rezolvare a laturii civile.
Pe de o parte, Curtea observă că prezenta critică a fost invocată și în cadrul apelului pe care partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală l-a exercitat împotriva sentinței pronunțată asupra fondului cauzei, critica esențială adusă respective hotărâri referindu-se la stabilirea greșită a cuantumului despăgubirilor civile prin neluarea în considerare la calculul prejudiciului ce a fost cauzat bugetului de stat a adresei nr.- din 31 octombrie 2006 a Gărzii Financiare, context în care s-a solicitat desființarea sentinței penale apelate numai în ceea ce privește cuantumul prejudiciului produs bugetului de stat, în sensul acordării sumei totale de 647.689 lei (ron).
Pe de altă parte, motivele de recurs astfel cum au fost enunțate anterior nu în evidență niciunul dintre aspectele prevăzute la punctul 10 (art.3859C.P.P.) și anume instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor ori să influențeze soluția procesului.
Critica formulată de partea civilă are în vedere modul în care instanța a rezolvat cererile Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar nu faptul că nu s-a pronunțat asupra lor.
Din examinarea hotărârilor recurate, nu rezultă nici cazuri de casare care să poată fi invocate din oficiu, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respins - ca nefondat - recursul declarat.
Constatând că partea civilă este cea aflată în culpă procesuală, Curtea - în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală - o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva deciziei penale nr. 35 din data de 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenta parte civilă la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie a intimatului inculpat, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./23.02.2009
Ex.2
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
Red. --
Red.-Jud.sect.5
Președinte:Oprescu MihaiJudecători:Oprescu Mihai, Mustață Stan, Ciobanu Corina
