Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 240/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 240/R/2008
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și inculpata recurentă, născută la 24.09.1967, în prezent deținută în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.506/A din 18 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr.868/2006, prin care s-a menținut sentința penală nr.2337 din 2.12.2005, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar penal nr.8750/2003, inculpata fiind trimisă în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.276 alin.1 lit. "b" din Legea nr.31/1990 modificată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata recurentă în stare de arest, asistată de apărătorii săi aleși av., în baza împuternicirii avocațiale nr.23/2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual și av., în baza împuternicirii avocațiale nr.46/2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind partea civilă intimată C L - prin lichidator L - administrator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus arătate, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de parchet ca fiind inadmisibil.
Apărătorul inculpatei recurente avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, instanța de apel nepronunțându-se cu privire la cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei sau rejudecând cauza de către instanța de recurs, schimbarea a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 276 alin.1 lit.b din legea nr.31/1990- republicată în infracțiunea prevăzută de art.143 alin.2 pct.3 din Legea nr. 85/2006, text în baza căruia să se dispună achitarea inculpatei, în temeiul art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit."b" sau lit. "d" Cod de procedură penală. În subsidiar, solicită a se reține în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. "c" Cod penal, și pe cale de consecință aplicarea dispozițiilor art.76 Cod penal, în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Cu privire la capătul principal al cererii consideră că se impune schimbarea a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 276 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990- republicată în infracțiunea prevăzută de art.143 alin.2 pct.3 din Legea nr. 85/2006,cu aplicarea art.13 Cod penal, având în vedere că o nouă lege a societăților comerciale prevede o pedeapsă mai mică, respectiv între 6 luni și 5 ani pentru aceiași faptă. În altă ordine de idei, încheierea din 27.02.2003 prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului față C L - numindu-se lichidator nu i-a fost comunicată inculpatei, astfel că nu avea cunoștință de aceasta, iar fapta de a vinde două pompe din patrimoniul societății - în situația când nu a fost notificată cu deschiderea procedurii falimentului și nu fusese întocmit creditorilor -poate fi considerat un act de comerț și nu o faptă penală. Cât privește capătul subsidiar al cererii, precizează că față de comportamentul sincer și de regret, de atitudinea de recunoaștere a înstrăinării pompelor, că a fost prezentă în fața organelor de urmărire penală și la instanța ori de câte ori i s-a solicitat, se poate reține în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. "c" Cod penal, cu aplicarea art.76 Cod penal și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei aplicate acesteia sub minimul special de 3 ani închisoare. Referitor la recursul declarat de parchet solicită a fi respins ca inadmisibil.
Apărătorul inculpatei recurente avocat susține recursul declarat de inculpata recurentă, solicitând admiterea acestuia pentru aceleași motive care au fost invocate de avocatul, apreciind că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 276 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990- republicată în infracțiunea prevăzută de art.143 alin.2 pct.3 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art.13 Cod penal, având în vedere că o nouă lege a societăților comerciale, inculpata beneficiind de legea mai favorabilă și drept urmare, se dispună achitarea inculpatei, în temeiul art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit."b" sau lit. "d" Cod de procedură penală. Mai arată că competența materială se arată că prin legea nr.149/2004 a fost modificată Legea nr.64/1995 iar competența de a judeca în primă instanță infracțiunile de bancrută frauduloasă a fost dată tribunalului, ori în cauză, deși legea a intrat în vigoare în timp ce dosarul se afla în fața primei instanțe, aceasta nu și-a declinat competența în fața tribunalului. Totodată, consideră că s-ar impune și rejudecarea cauzei pentru nesoluționarea fondului și recitarea părții civile vătămate BRD, întrucât partea civilă SC SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză, fiind în sarcina instanței să stabilească cine era parte civilă și cine parte vătămată. Referitor la recursul declarat de parchet solicită a fi respins ca inadmisibil.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a recursului declarat de inculpata recurentă, apreciind că acesta este în parte întemeiat, cu privire la limitarea pedepsei accesorii și schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 276 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990- republicată în infracțiunea prevăzută de art.143 alin.2 pct.3 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art.13 Cod penal, și aplicarea unei pedepse legale, cu executarea acesteia prin privare de libertate. Consideră că vinovăția inculpatei a fost corect reținută de instanță, fiind dovedită cu probele de la dosar, inculpata cu rea credință a înstrăinat o parte din activele societății în dauna creditorilor.
Inculpata recurentă în ultimul cuvânt solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut de către apărătorii săi, precizând că societatea a fost devastată, nu exista un paznic care să asigure protecția bunurilor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2337 din 22.12.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.276 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990 modificată cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.276 al.1 lit.b din Legea nr.31/1990 modificată.
În baza art.276 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990 modificată (numerotare actuală art.282 alion.1 lit.b din Legea nr.31/1990) a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu art.71,64 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b, și art.65 Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.998 și urm. cod civil a fost obligată inculpata la despăgubiri civile în favoarea părții civile SC SRL O lichidator al SC SRL, în sumă de 100.000.000 lei.
În baza art.7 din Legea nr.26/1990 s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a prezentei hotărâri.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la 1.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, după declanșarea procedurii falimentului în ce privește SC SRL - al cărei administrator era inculpata, aceasta a înstrăinat, în frauda creditorilor, o parte însemnată din active, respectiv a vândut două pompe pentru distribuirea produselor petroliere, însușindu-și prin această modalitate suma de 142.000.000 lei.
Din fișa de cazier judiciar și din hotărârile judecătorești anexate la dosar s-a evidențiat aspectul potrivit căruia fapta nu a fost săvârșită de către inculpată în stare de recidivă, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel inculpata a arătata că se impune achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, pe considerentul că este relevant în cauză data la care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului societății comerciale. Există la dosar o încheiere purtând data de 27.02.2003 prin care s-a deschis procedura falimentului, dar care nu a fost comunicată inculpatei și nu s-a făcut dovada că a luat la cunoștință de acest act. Fapta de a vinde două pompe din patrimoniul unei societăți față de care nu s-a deschis și nici nu s-a notificat deschiderea procedurii de faliment, reprezintă un act comercial susceptibil de a fi anulat pe calea acțiunii speciale prevăzut de Legea nr.64/1995 și nicidecum o faptă penală. De altfel, potrivit modificărilor apărute în cursul lunii aprilie 2006, după apariția Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, limitele de pedeapsă s-au redus față de vechea lege, astfel încât a apreciat că se impune și reținerea dispozițiile art.13 Cod penal și prin aplicarea unor circumstanțe atenuante pedeapsa aplicată poate fi orientată spre minimul speciale prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.506/A din 18 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpata fostă împotriva sentinței penale nr.2337 din 22.12.2005 a Judecătoriei Oradea, care a fost menținută în totul și a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare în apel.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a stabilit că în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.276 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990. A rezultat din probele administrate că în cauză inculpata a înstrăinat bunurile societății comerciale a cărui administrator era. De altfel, inculpata a recunoscut și a acceptat că a înstrăinat bunurile societății aflate în faliment, chiar dacă, față de învinuirile aduse, a avut o atitudine de negare. S-a dovedit că publicitatea privind deschiderea procedurii falimentului s-a realizat, în condițiile Legii nr.64/1995, astfel că nu a putut fi acceptată critica sub acest aspect în sensul că inculpata nu a cunoscut intervenția acestei proceduri. În mod corect s-a stabilit că fapta săvârșită de inculpată nu era afectată de reținerea unei stări de recidivă postcondamnatorie, acest aspect rezultând din fișa de cazier, precum și din hotărârile judecătorești anexate la dosar, schimbarea încadrării juridice apărând ca fiind legală și temeinică.
Astfel, soluția primei instanțe Tribunalul a apreciat-o ca fiind legală și temeinică, astfel încât apelul declarat de inculpată a fost respins ca nefondat cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestor hotărâri în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpata.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul de a se limita conținutul pedepselor accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a-c" Cod penal. În motivarea recursului se arată, în esență, că orice interzicere a unui drept este o ingerință în raport de art.8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, deci pentru aod ispune instanța trebuie să invoce motive suficiente și pertinente, trebuie ca ingerința să corespundă unei nevoi sociale imperioase iar sancțiunea să fie proporțională cu scopul urmărit. Față de cele arătate, având în vedere natura infracțiunii și împrejurările săvârșirii acesteia nu este necesar să se interzică inculpatei drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator.
Inculpata a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 506/A/2006 a Tribunalului Bihor și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru trei considerente: încălcarea normelor privind competența materială, nepronunțarea instanței asupra cererii de schimbare a încadrării juridice și pentru a se lămuri cine are calitate de parte civilă sau parte vătămată, având în vedere că SC SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză. În ceea ce privește competența materială se arată că prin legea nr.149/2004 a fost modificată Legea nr.64/1995 iar competența de a judeca în primă instanță infracțiunile de bancrută frauduloasă a fost dată tribunalului, ori în cauză, deși legea a intrat în vigoare în timp ce dosarul se afla în fața primei instanțe, aceasta nu și-a declinat competența în fața tribunalului. În subsidiar s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 276 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990- republicată în infracțiunea prevăzută de art.143 alin.2 pct.3 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art.13 Cod penal, text în baza căruia să se dispună achitarea inculpatei, în temeiul art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit."b" sau lit. "d" Cod de procedură penală, deoarece prin încheierea din 27.02.2003 prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului față C L - numindu-se lichidator nu i-a fost comunicată inculpatei, astfel că nu avea cunoștință de aceasta, iar fapta de a vinde două pompe din patrimoniul societății - în situația când nu a fost notificată cu deschiderea procedurii falimentului și nu fusese întocmit creditorilor -poate fi considerat un act de comerț și nu o faptă penală. În mod cu totul în subsidiar s-a solicitat ca, față de comportamentul sincer și de regret, de atitudinea de recunoaștere a înstrăinării pompelor, că a fost prezentă în fața organelor de urmărire penală și la instanța ori de câte ori i s-a solicitat, se poate reține în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. "c" Cod penal, cu aplicarea art.76 Cod penal și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei aplicate acesteia sub minimul special.
Examinând hotărârile recurate prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată următoarele:
Primele două instanțe au reținut o stare de fapt bazată pe probe suficiente, concludente și just interpretate. Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că inculpata recurentă, administrator la CLOa înstrăinat în frauda creditorilor două pompe pentru distribuirea produselor petroliere în valoare totală de 142 milioane lei, după ce se deschisese procedura falimentului împotriva societății al cărei administrator era.
Apărarea inculpatei, potrivit căreia nu a avut cunoștință că s-a declanșat procedura falimentului nu poate fi primită de către instanță. Astfel, prin încheierea dată în camera de consiliu din 12 iunie 2001 ( fila 8 din dosar de urmărire penală) s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.64/1995 privind pe debitorul CLO, aceasta fiind notificată debitorului ( fila 9-10 din dosar de urmărire penală). Că inculpata a avut cunoștință de deschiderea procedurii falimentului o dovedește și înscrisul de la fila 11 din dosar de urmărire penală, din care rezultă că la data de 8 august 2001, inculpata a depus la dosarul de faliment o întâmpinare în care arată că nu se consideră în incapacitate de plată, că recunoaște debitul, dar că trece printr-o perioadă mai dificilă financiar, datorită investițiilor făcute. Reaua credință a inculpatei în înstrăinarea celor două pompe rezultă și din faptul că pe factura fiscală din data de 14.03.2003, inculpata a consemnat la rubrica vânzător numele SC SRL, care era o altă societate al cărei administrator era tot inculpata.
Față de cele de mai sus, în mod corect, primele două instanțe au dispus condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, constând în aceea că a înstrăinat în dauna creditorilor o parte însemnată din active.
De la data săvârșirii faptei, martie 2003 și până la data soluționării cauzei în recurs, dispozițiile art.276 alin.1 lit. "b" din Legea nr. 31/1990 - modificată, au fost abrogate prin Legea nr. 85/2006, fapta fiind incriminată în art.143 alin.2 lit. "c" din această lege, care prevede limită de pedeapsă mai reduse, respectiv de la 6 luni la 5 ani. Dacă dispozițiile Legii nr.31/1990 se referă la înstrăinarea unei părți însemnate din active, Legea nr.85/2006 sancționează înstrăinarea unei părți din active. În această situație se pune problema legii penale mai favorabile aplicabile. Astfel, se pune problema dacă cele două pompe pot fi considerate drept o parte însemnată din active pentru a fi întrunită latura obiectivă a infracțiunii din ambele legi. În situație în care sunt considerate o parte însemnată din active, atunci legea mai favorabilă apare Legea nr. 85/2006, deoarece are limite de pedeapsă mai reduse. Dacă pompele nu pot fi considerate o parte însemnată din active atunci legea mai favorabilă este Legea nr. 31/1990, deoarece soluția ar fi achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. "d" Cod de procedură penală, întrucât nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii.
Raportat la valoarea mare a pompelor, de 142 milioane lei la nivelul anului 2003 și la restul activelor pe care le avea societatea, evaluate de către expert la suma de 3.638.300.000 lei, având în vedere faptul că nu s-au putut îndestula toți creditorii din masa credală, Curtea apreciază că cele două pompe reprezintă o parte însemnată din active, astfel că în cauză legea mai favorabilă este Legea nr. 85/2006. Așa fiind, baza art.334 Cod de procedură penală va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei din infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută și pedepsită de art. 276 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990- republicată în infracțiunea prevăzută de art.143 alin.2 lit "c" din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art.13 Cod penal.
Având în vedere noile limite de pedeapsă, persoana inculpatei, prejudiciul produs, instanța va reduce pedeapsa aplicată în cauză de la 4 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare și față de dispozițiile art. 65 alin.1 Cod penal va înlătura aplicarea pedepselor complementare.
Orice interzicere a unui drept cuprins în art.64 Cod penal trebuie să fie necesară într-o societate democratică ori în cauză, având în vedere natura infracțiunii săvârșite de către inculpată, Curtea apreciază că nu se impune interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în acest articol, astfel că va limita conținutul pedepselor accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II lit "b și c" Cod penal.
Cât privește solicitarea inculpatei de a trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bihor aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În cauză nu au fost încălcate normele de competență materială, competența materială de a judeca în primă instanță aparținând, în cauză, judecătoriei. Astfel, potrivit art.141 alin.2 lit. c din legea nr.64/1995 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 149/2004, constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă fapta persoanei care înstrăinează în frauda creditorilor în caz de insolvență a debitorilor prevăzuți la art.1 alin.1 lit. a pct. 2 și 3, lit. b și c, o parte însemnată din active. Art.146 din aceeași lege prevede că infracțiunile prevăzute la art.141-145 se judecă în primă instanță de tribunal cu celeritate.
Art.1 din Legea nr.64/1995 indică debitorii cărora li se aplică această lege, societățile comerciale fiind prevăzute la alin.1 lit. a pct.1, de unde rezultă că societăților comerciale nu li se aplică dispozițiile art. 141 alin.2 lit. c, acestora aplicându-li-se dispozițiile din Legea nr.31/1990. Prin urmare, competența materială nu a fost încălcată.
Nepronunțarea instanței de apel asupra schimbării de încadrare juridică nu este prevăzută expres printre nulitățile de la art.197 alin.2 Cod de procedură penală, Curtea apreciind că vătămarea produsă inculpatei poate fi înlăturată și fără anularea deciziei, schimbarea încadrării juridice fiind dispusă de către instanța de recurs.
Susținerea potrivit căreia prima instanță nu a stabilit cine are calitate de parte civilă sau parte vătămată și că în cauză nu a fost introdus și BRD ca posibilă parte civilă este neîntemeiată, având în vedere că la fila 8 din dosarul de fond, există constituirea de parte civilă a SC SRL în reprezentarea SC SRL. O, iar BRD nu putea avea în cauză calitatea de parte civilă față de dispozițiile art.42 din Legea nr.64/1995, aceasta fiind înscrisă pe creditorilor în dosarul de faliment.
Față de cele de mai sus în baza art. 385/15 pct.2 lit. "d" Cod de procedură penală recursul declarat de către inculpata urmează a fi admis în sensul arătat.
În ceea ce privește recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor acesta urmează a fi respins ca inadmisibil în baza art.385/15 pct. 1 lit. a Cod de procedură penală, având în vedere faptul că acesta nu a atacat cu apel sentința penală nr.2337/2005 a Judecătoriei Oradea, iar prin decizia penală nr. 506/A/2006 a Tribunalului Bihor hotărârea primei instanțe nu a fost modificată.
Cheltuielile judiciare urmează să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. "a" Cod procedură penală
RESPINGE ca inadmisibil recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
În baza art.385/15 pct.2 lit. "d" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpata recurentă împotriva deciziei penale nr.506/A din 18.12.2006 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr.2337 din 12.12.2005 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și modifică în sensul că:
În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art.276 al.1 lit.b din Legea nr.31/1990 în infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art.143 al.2 lit.c din Legea nr.85/2006 cu aplicarea art.13 Cod penal, text de lege în baza căruia o condamnă pe inculpata la o pedeapsă de:
- 1 an și 6 luni închisoare.
Înlătură aplicarea pedepselor complementare prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal și limitează conținutul pedepselor accesorii la interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal.
Înlătură celelalte dispoziții contrare prezentei hotărâri.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. dec. Jud. D/09.05.2008,
Jud apel M- V
Jud. fond
Tehnored.AS/2 ex/12.05.2008
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Crișan Marinela, Sotoc Daniela
