Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 244/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 244/R/2008
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în SM, -, județul S M, împotriva deciziei penale nr.237/Ap din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care menține în totalitate sentința penală nr.1142 din 22 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.208 - 209 alin.1 lit. "e și i" Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de apărătorul său ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 13.08.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatul recurent - av. susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor criticate și în principal, pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului de sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire reținută în sarcina sa, în temeiul art. 11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "d" Cod de procedură penală întrucât nu a fost dovedită nici una din condițiile esențiale ale infracțiunii de tăinuire, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de apel, întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra unei cereri formulată în apel. Cu privire la capătul principal al cererii, apreciază că hotărârea de condamnare a inculpatului este nelegală, încălcând flagrant principiul prezumției de nevinovăție. În opinia sa, consideră că deși lipsește o motivare concretă în argumentarea adoptării soluției de condamnare, se poate totuși decela faptul că instanțele de fond au ajuns la concluzia săvârșirii cu vinovăție de către inculpat a faptei reproșate, prin aceea că ar fi deținut un autoturism marca Opel, de culoare, autoturism pe care partea vătămată l-ar fi văzut în ziua în care i-a fost sustras autoturismul. De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul a achiziționat de la inculpat în cursul anului 1999 un autoturism marca BMW 316 de culoare neagră, cu numere de înmatriculare germane, pentru piese de schimb, fără a primi însă cheile și actele mașinii. Circumstanțial, s-a mai observat că inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni de furturi auto. În aceste condiții, se instituie, în concret, o veritabilă prezumție de vinovăție în sarcina inculpatului, în absența oricăror probe certe cu privire la cunoașterea de către acesta a provenienței ilicite a bunului înstrăinat. Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional, care reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat de art.3 din Cod de procedură penală se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești nu-și pot forma o convingere care să constituie o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite. Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există și totuși, îndoiala cu privire la vinovăția inculpatului persistă, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție" și deci inculpatul trebuie achitat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor atacate. Consideră că, în mod corect, pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut vinovăția inculpatului, stabilindu-se că în ziua furtului autoturismului partea vătămată l-a văzut pe inculpat la volanul acesteia. Iar coinculpatul l-a recunoscut din planșele foto ca fiind persoana care i-a valorificat autoturismul.
Inculpatul recurent arată că nu este vinovat, nu are nici o legătură cu autoturismul furat iar piese din acest autoturism au fost găsite la.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1142/22.06.2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Mare, în baza art. 334 Cod de procedură penală a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Parchetului privind pe inculpatul, din infracțiunea de furt calificat prev. și ped.de art. 208, 209 al. 1 lit. e și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și 61.pen. în infracțiunea de tăinuire prev. și ped. de art. 221 al. 1.pen. și privind pe inculpatul, din infracțiunea de tăinuire prev. și ped. de art. 221 al. 2 Cod penal, în infracțiunea de tăinuire prev. și ped. de art. 221 al. 1 Cod penal.
În baza art. 221 al. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 26.09.1968 în S M, CNP. -, cetățean român, studii 12 clase, administrator la SC SRL S M, căsătorit, are doi copii minori, stagiul militar satisfăcut,. în S M,- și leg. în S M- pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal, respectiv 4 ani termen de încercare, iar în baza art. 359 Cod de procedură penală s-au învederat inculpatului prevederile art. 83 Cod penal.
În baza art. 221 al. 1.pr.pen. cu aplicarea art.74, 76 lit. e Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 16.08.1980 în O, jud. S M, CNP. -, cetățean român, studii 4 clase, muncitor, căsătorit, are 2 copii minori, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut,. în com. nr. 427 jud. S M, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire la pedeapsa de 300 lei amendă penală
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82.pen. respectiv 1 an termen de încercare, iar în baza art. 359 Cod de procedură penală s-au învederat inculpatului prevederile art. 83 Cod penal.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă. în Germania 38108 7.
În baza art. 191 al. 1 Cod de procedură penală au fost obligați inculpații la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, câte 300 lei fiecare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în data de 07.07.1999, partea vătămată, cetățean român cu domiciliul în Germania, a depus plângere la Poliția municipiului S M, în care a reclamat furtul autoturismului marca BMW 316 cu nr. de înmatriculare BS-JV-4000, înmatriculat în Germania, de culoare neagră, sustras în aceeași zi, ora 18,30 în timp ce se afla parcat str.- din mun.S Cu ocazia audierii în calitate de parte vătămată, numitul a declarat că în aceeași zi s-a întâlnit de două ori cu un autoturism Opel, de culoare metalizat, ultima oară chiar în momentul în care a parcat mașina.
Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că inculpatul având nevoie de piese de schimb a luat legătura cu numitul, cu care s-a deplasat în municipiului S M, la terasa restaurantului, la sfârșitul lunii iulie 1999. Aici numitul i l-a prezentat pe inculpatul despre care i-a spus că poate să-i facă rost de piese de schimb, deoarece a mai luat și el piese. Tot cu această ocazie inculpatul, a stabilit cu inculpatul că îl va înștiința când va găsi un autoturism marca BMW-316, fără a stabili un preț.
Peste aproximativ o săptămână, anunțat fiind de, inculpatul s-a deplasat la intrarea în comuna unde l-a așteptat pe inculpatul, care a sosit conducând un Opel de culoare metalizat, urmat de un autoturism marca BMW 316 de culoare neagră, cu nr. de Germania, în care se aflau 2 persoane. Împreună s-au deplasat la imobilul cu nr.427 din, unde, în garajul imobilul, a fost introdus autoturismul.
În urma discuțiilor purtate, inculpatul i-a înmânat inculpatului suma de 3.000 DM, urmând să-i achite încă 1.000 DM, a doua zi, când va primi de la inculpatul actele mașinii și cheile, în acel moment aceasta primind doar o bucată de metal asemănătoare unei chei de contact cu care să pornească mașina.
Ulterior, inculpatul l-a chemat pe numitul, mecanic auto la SC SRL, care a demontat de pe autoturismul sustras, parbrizul, față, portbagaj, ușile și alte piese de motor, apoi i-a tractat autoturismul lovit la atelierul din, unde l-a reparat folosind piesele susmenționate.
Deoarece nu a primit actele și cheile mașinii, inculpatul a realizat că autoturismul este furat, tot el fiind cel care cu un flex a polizat seria caroseriei și a motorului după care le-a ascuns în garaj, acoperindu-le cu fân.
În data de 16.02.2000 în baza autorizației de percheziție nr.120/P/2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești O a ș, a fost efectuată o percheziție domiciliară a inculpatului, ocazie cu care în garajul imobilului cu nr.427, s-au găsit partea din spate a autoturismului BMW de culoare neagră, 2 bucăți ansamblu față ale aceluiași autoturism, o de rezervă, un motor cu cutie de viteză pentru BMW, care au fost ridicate și depozitate în curtea postului de poliție.
În data de 03.02.2004, s-a efectuat o prezentare pentru recunoaștere după fotografie, unde inculpatul l-a recunoscut pe inculpatul, ca fiind cel care i-a adus autoturismul BMW 316 și căruia i-a înmânat banii.
Inculpatului nu i s-a putut prezenta materialul de terminare a urmăririi penale întrucât este plecat în străinătate.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 40.000 lei RON.
Reprezentantul Parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice privind fapta inculpatului din infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208, 209 al. 1 lit. e și i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 61 cod penal, în infracțiunea de tăinuire prev. și ped. de art. 221 al. 1 cod penal și în privește fapta inculpatului din infracțiunea de tăinuire prev. și ped. de art. 221 al. 2 cod penal în infracțiunea de tăinuire prev. și ped. de art. 221 al. 2 cod penal.
Raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond a considerat că cererea formulată de reprezentantul Parchetului este întemeiată, raportat la faptul că amândoi inculpați au dobândit un bun care l-au valorificat știind că provine din furt, în vederea obținerii unui folos material, motiv pentru cererea a fost admisă.
Situația de fapt astfel reținută, a fost confirmată cu materialul de urmărire penală, constând în proces verbal de consemnarea plângerii, proces verbal de începere a urmăririi penale, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, notă de analiză, declarația părții vătămate, declarațiile învinuiților, declarațiile martorilor, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie, proces verbal de confruntare, procese verbale de identificare a domiciliului, autorizație de percheziție, proces verbal de percheziție, planșă fotografică cu ocazia percheziției, cazier judiciar, delegație apărător, proces verbal de prezentarea materialului de urmărire penală, precum și cu cele administrate în faza cercetării judecătorești constând în declarațiile inculpaților, declarația martorului.
În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 al. 1 cod penal, iar la individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 cod penal, de pericolul social al faptei, de împrejurările comiterii acesteia, de persoana inculpatului, de comportarea și poziția procesuală a acestuia. Având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai M de 6 luni, pedeapsa ce urmează a fi aplicată nu depășește 3 ani închisoare, iar instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei, având în vedere comportarea anterioară săvârșirii faptei a inculpatului, poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81 și 82.pen.
S-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei noi fapte penale în interiorul termenului de încercare, va avea drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință și executarea acesteia alături de pedeapsa pentru eventuala infracțiune săvârșită în interiorul termenului de încercare.
În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prev. și ped.de art. 221 al. 1 cod penal.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal, de pericolul social al faptei care este mai redus, de persoana inculpatului, de circumstanțele atenuante ce intervin în favoarea acestuia raportat la comportarea și poziția procesuală a acestuia, la faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, astfel că s-a făcut aplicarea prevederile art. 74, 76 lit. e cod penal, aplicându-i-se inculpatului o pedeapsă cu amenda penală, considerând-o suficientă pentru reeducarea sa.
Având în vedere faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai M de 6 luni, pedeapsa ce urmează a fi aplicată este amendă penală, iar instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei, având în vedere comportarea anterioară săvârșirii faptei a inculpatului, poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81 și 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei noi fapte penale în interiorul termenului de încercare, va avea drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința atacată și executarea acesteia alături de pedeapsa pentru eventuala infracțiune.
Instanța de fond respins constituirea de parte civilă formulată în cauză de către partea civilă, urmând ca acesta să-și formuleze eventualele pretenții față de autorul furtului.
Potrivit art. 191 al. 2 cod procedură penală, inculpații au fost obligați să suporte cheltuielile judiciare avansate de către stat.
Față de cele de mai sus, reținând vinovăția inculpaților, instanța de fond, în baza textelor de lege amintite mai sus, i-a condamnați pe inculpați conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen inculpatul, solicitând achitarea sa în baza art.10 lit.c Cod de procedură penală nu a comis fapta pentru care a fost condamnat, coinculpatul este singura persoană care cunoaște proveniența autoturismului, declarația acestuia nu poate fi luată în considerare dacă nu se coroborează cu alte probe,împrejurarea că în acea perioadă era posesorul unui autoturism Opel de asemenea nu justifică inculparea sa, din probele testimoniale administrate nu rezultă de asemenea cu certitudine vinovăția sa.
Prin decizia penală nr.237/Ap din 8 noiembrie 2007, Tribunalul Satu Marea respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul domiciliat în S M-, împotriva sentinței penale nr.1142 din 22 iunie 2007 Judecătoriei Satu Mare, pronunțată în dosar nr-, fiind obligat apelantul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Cu ocazia audierii sale în fața instanței de fond cât și la instanța de apel inculpatul nu recunoaște fapta și nici împrejurarea că s-ar fi deplasat cu autoturismul proprietate personală Opel în localitatea.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, stabilind pe baza acestora că partea vătămată în ziua când i s-a furat autoturismul BMW s-a întâlnit de 2 ori cu un autoturism Opel, a doua oară chiar când își parca mașina.
S-a mai stabilit că martorul la sfârșitul lunii iulie 1999 pe terasa l-a prezentat pe inculpatul inculpatului care avea nevoie de piese de schimb pentru BMW,spunându-i că acesta i le poate procura,iar după o săptămână, anunțat de, s-a deplasat în comuna unde l-a așteptat pe inculpatul care a venit cu un Opel urmat de un BMW negru cu nr.de Germania în care se aflau două persoane, s-au deplasat la imobilul cu nr.427 unde au lăsat mașina în garaj, ocazia cu care a primit de la 3000 DM urmând să-i mai achite 1000 DM după primirea actelor dar aceasta nu s-a mai realizat. Ulterior autoturismul BMW a fost demontat și a folosit la repararea mașinii sale piesele defecte. Întrucât nu a primit actele mașinii, a realizat că este furat a polizat cu un flex seria caroseriei motorului după care l-a ascuns în garaj,acoperit cu fân,fiind găsit cu ocazia percheziției domiciliare.
Inculpatul a fost recunoscut cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după fotografie, de către inculpatul.
Stabilind vinovăția inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă proporțională cu gravitatea faptei, dispunând însă suspendarea condiționată a executării acesteia,apreciind că scopul pedepsei se poate realiza și fără executarea ei.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs inculpatul ,. în S M,str. - nr. 58, solicitând casarea hotărârilor criticate și în principal pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului de sub acuza săvârșirii infracțiunii de tăinuire reținută în sarcina sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală, întrucât nu a fost dovedită nici una din condițiile esențiale ale infracțiunii de tăinuire, iar în subsidiar a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri formulate în apel.
În motivarea recursului său inculpatul recurent apreciază că hotărârea de condamnare este nelegală, încălcând flagrant principiul prezumției de nevinovăție. Faptul că a avut un autoturism marca Opel, de culoare, cu care partea vătămată l-a văzut în ziua sustragerii autoturismului său, nu poate determina concluzia săvârșirii cu vinovăție a faptei reținute în sarcina sa, sens în care nu există probe certe.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există totuși îndoiala cu privire la vinovăția inculpatului persistă, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție și în consecință inculpatul trebuie achitat.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art.385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul nefondat va fi respins, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.
Instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului recurent și schimbând încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina acestuia, în considerarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, dozată fiind raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de prevederile art. 221 alin. 1 Cod penal.
Astfel fiind inculpatul recurent a fost condamnat apreciindu-se că subzistă în sarcina sa toate elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire.
Starea de fapt a fost corect reținută fiind confirmată de materialul de urmărire penală, respectiv proces verbal de consemnarea plângerii penale, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarațiile martorilor, declarația părții vătămate și procesul verbal încheiat cu ocazia recunoașterii după fotografie. Totodată curtea apreciază că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză.
Nu s-a precizat în recursul declarat cererea asupra căreia nu s-a pronunțat instanța de control judiciar în apel.
adevărului că susținând apelul apărătorul inculpatului a făcut referire la faptul că în cauză nu s-a efectuat o expertiză care să confirme identitatea autoturismului părții vătămate cu cea cu care a circulat inculpatul. Însă o asemenea probă nu a fost propriu zis solicitată pentru ca instanța să se pronunțe asupra utilității ei în condițiile art.63 alin. 2 raportat la art. 112 și următoarele Cod de rpo0cedură penală.
Pentru toate aceste considerente, respingând recursul inculpatului ca nefondat, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, Curtea va menține în întregime decizia penală recurată.
Obligă recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare din recurs, fiind în culpă procesuală, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat inculpatul recurent, domiciliat în S M,-, fără forme legale în S M,-, împotriva deciziei penale nr.237 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red.. CM/12.05.2008
Jud. apel - -
Jud. fond.
Tehnored. AS/12.05.2008
În 2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Crișan Marinela, Sotoc Daniela
