Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 27/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR nr-
DECIZIA PENALA nr. 27/A/2008
Ședința publică din 12 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif
Grefier - -
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 99 al.7 din Regulamentul de Ordine Interioară a instanțelor judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpatul și partea civilă Banca de Import-Export a României - SA împotriva sentinței penale nr. 399/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 4 martie 2008, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru acest termen de judecată și care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 399/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr- a fost condamnat inculpatul la următoarele pedepse:
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de delapidare, prev. și ped. de art. 215/1 al.1 Cod Penal;
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de delapidare prev. și ped. de art. 215/1 al.1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal;
- 5 ani închisoare pt. infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al. 1,2,3
Cod PenalÎn baza art. 33 lit. a, 34 lit.b Cod Penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a,b Cod Penal, în condițiile art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 11 pct.2 lit.a și art. 10 lit. a C.P.P. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al.1,2,3
Cod PenalÎn baza art. 11 pct.2 lit.a și art. 10 lit.d C.P.P. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 145 din Legea 64/1995, modificată.
În baza art. 118 lit,d Cod penal, a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 1.835.153.480 și respectiv 1.597.920.000 lei cu titlu de confiscare specială către stat.
În baza art. 14 și 346.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 325.470,63 USD cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Banca de Import Export a României SA
S-a constatat că partea vătămată SC SRL Orăștie prin lichidator judiciar SC audit D nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.922 lei către Biroul de expertize D, reprezentând contravaloarea expertizei efectuate în cauză și la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În motivare, prima instanță, a arătat că în data de 4.12.2001 a fost încheiat contractul de credit în valută nr. 57/DF/2U01, între SA B și SC SRL Orăștie, ultima reprezentată de administratorul, pentru suma de 330.000 USD, în contract fiind stipulate și următoarele clauze:
-art.4: creditul va fi utilizat în exclusivitate pentru decontarea cheltuielilor în lei ocazionate de achiziționarea de la intern de tineret bovin mascul, pe baza contractului de vânzare cumpărare nr. 109 din 30 august 2001, precum și a cheltuielilor cu pregătirea acestora în vederea exportului pe relația, conform contractului de export nr. 112 din 27 iulie 2001.
-art. 6 și art. 31:creditul de acordă pe o perioadă de 8 luni, cu obligația împrumutatului să efectueze operațiunile stabilite în contractul de credit fără să schimbe destinația creditului;
-art. 32 lit. b,i,k și: împrumutatul să deruleze prin conturile deschise la împrumutător întreaga activitate comercială la care s-a angajat prin contract, să ramburseze creditul, să plătească dobânzile datorate împrumutătorului din încasările rezultate în urma vânzărilor externe și interne, să prezinte împrumutătorului periodic toate documentele solicitate în vederea verificării respectării destinației creditului și asigurării rambursării acestuia și să nu angajeze nici un alt contract pe perioada finanțării fără acordul prealabil al SA.
În vederea obținerii împrumutului în valută, SC a prezentat băncii contractul de vânzare cumpărare nr. 109 din 30 august 2001, încheiat cu SC Press SRL Orăștie, în baza căruia aceasta trebuia să achiziționeze de pe piața internă tineret bovin mascul pentru împrumutat.
SC SA Orăștie avea încheiat contractul de export 112 din 27 iulie 2001 cu firma & Oe din.
Potrivit art. 32 lit. h din contractul de credit, între cele două părți s-a încheiat și contractul de cesiune de creanță notat în arhiva electronică de garanții reale mobiliare.
Pe baza facturilor emise de SC Press SRL Orăștie și a borderourilor de achiziții în perioada 30 noiembrie 2001-04 ianuarie 2002, SC a întocmit note de intrare recepție pentru 737 capete tineret bovin mascul în greutate totală de 226.869 kg. și în val. totală de 9.583.008.894 lei.
SA a creditat, în baza facturilor fiscale respective, pe SC SA Orăștie cu suma de 329.785,72 USD și în urma licitației valutare s-a creditat contul în lei deschis la împrumutător cu suma de 10.389.631.521 lei, creditul trebuind a fi utilizat pentru achitarea contravalorii animalelor în, a furajelor și medicamentelor.
În luna ianuarie 2002, SC SRL Orăștie a livrat la export firmei & Oe din 135 capete tineret bovin la valoarea de 1.413.506.835 lei, încasând în contul deschis la suma de 50.895 euro. Din suma respectivă societatea a dat către prima din credit, conform graficului de rambursare, inclusiv dobânzi și penalități de întârziere, în val. de 27.600 euro, respectiv 899.218.713 lei. Diferența de 23.236 euro în val. de 528.000.000 lei au fost transferați de SC din contul curent ce îl avea deschis la Post Agenția de unde au fost ridicați și folosiți pentru acoperirea altor cheltuieli ce nu aveau legătură cu creditul respectiv.
În luna februarie 2002, societatea a mai livrat la export altei firme din, fără a anunța, 85 capete tineret bovin, ocolind astfel controlul plății valutei și încasând la Post Agenția suma de 24.375 euro, în val. de 682.256.250 lei, sumă de asemenea ridicată în casierie și folosită în alte scopuri.
Motivând în mod subiectiv că restul tineretului bovin necorespunzând calitativ pentru export, societatea Ie-a facturat în perioada februarie-iulie 2002, către persoane fizice și juridice la intern, 499 capete, în val. de 6.592.487.868 lei.
Din aceste vânzări, s-a încasat numerar 3.938.562.245 lei, iar pentru suma de 2.653.925.623 lei, s-au întocmit note de compensare a unor datorii vechi care nu aveau nici o legătură cu contractul de credit.
Din toate aceste sume încasate atât la Post precum și numerar, societatea nu a mai achitat ratele de credit către SC SA întrucât banii i-a folosit în alte scopuri, fără respectarea clauzelor contractuale.
Întrucât graficul de rambursare a creditului nu s-a respectat, în 10 aprilie 2002, la sediul societății din Orăștie s-a încheiat între cele două părți minuta 40 cu aceeași dată, privind situația stocului de tineret bovin destinat exportului și s-au stabilit măsuri concrete pentru respectarea clauzelor contractuale și de export, dându-și acordul ca societatea să livreze partenerului și tineret bovin pe baza unui act adițional ce trebuia transmis băncii.
Pe baza celor mai sus arătate în perioada martie-iulie 2002, societatea a întocmit note de recepție în baza borderoului de achiziții și a facturilor fiscale, pentru:
-9169 capete tineret bovin mascul în greutate de 171 tone și valoare de 8.058.886.973 lei;
-1523 capete bovine pentru reproducție, în val. de 3.795.550.000 lei, acestea nefăcând obiectul unei înțelegeri cu banca.
În aceeași perioadă, societatea a livrat tineret bovin firmei & Oe din atât direct cât și prin comisionari, încasând prin Post agenția suma de 252.584 euro, respectiv 7.548.339.180 lei, fără respectarea înțelegerii și clauzelor contractuale cu SA
Sumele respective de bani au fost utilizate pentru achitarea unor furnizori, a altui credit împrumutat de la Post și prin ridicarea de numerar din casieria unității.
În urma demersurilor repetate ale Bank societatea, în perioada aprilie-iunie 2002, virat în contul curent al creditului restant doar suma de 2199,91 USD și 7505,05 USD, cu titlu de dobânzi, deși din situația prezentată a avut posibilități efective de rambursare a creditului conform graficului anexă la contract.
B aflând că debitorul său, SC SA Orăștie a ocolit conturile deschise contrar clauzelor contractuale, a introdus două bilete la ordin în sistemul de plăți la Post, bilete ce au fost refuzate la plată din lipsă de disponibilități deoarece banii încasați au fost folosiți pentru alte destinații, majoritatea fiind scoși în numerar din casierie.
Din banii scoși din casierie, inculpatul asociat majoritar cu 98% din părțile sociale a pus la cale însușirea unei părți însemnate în interes propriu. după cum urmează:
1 în 26 iunie 2002, hotărât să înstrăineze un imobil situat în Orăștie, str. -, nr. 26/28, proprietatea sa și a soției, către SC SRL, motivând schimbarea sediului social și stabilind un preț arbitrar de 1.840.000.000 lei fără existența unui raport de evaluare deși imobilul respectiv era ipotecat în favoarea Post SA Agenția, ca urmare a girării pentru un împrumut de 500.000.000 lei în favoarea altei societăți comerciale.
în acest sens a redactat o hotărâre cu asociatul minoritar, care a acceptat cu ușurință tranzacția, fără ca ulterior să se definitiveze în mod legal vânzarea respectivă.
Pe baza acestei hotărâri, inculpatul a scos din casieria unității, în 27 iunie 2002, suma de 1.835.153.480 lei, folosindu-i în interes personal.
În loc să facă demersuri ca unitatea împrumutată la Post SA să ramburseze creditul pentru scoaterea imobilului din discuție de sub ipotecă, inculpatul a stat în stare de pasivitate după încasarea contravalorii acesteia, astfel că Post SA Sucursala HDa obținut titlu executoriu și a vândut la licitație imobilul, SC SRL Orăștie rămânând prejudiciată cu suma de 1.835.153.480 lei, însușită abuziv de către inculpat.
2.La scurt timp inculpatul a pus în aplicare un alt plan de fraudare a SC SRL Orăștie, prin cesionarea părților sociale ale SC SRL Orăștie, la care era asociat majoritar, în favoarea primei societăți.
Confirm datelor înregistrate la ORC H, SC SRL Orăștie avea asociați pe -inculpat, cu 1518 părți sociale, o parte socială și, o parte socială. Capitalul social subscris al societății era de 152.000.000 lei din care 147.000.000 lei aport în natură prin grajduri, magazin, atelier și teren aferent în localitatea, județul H, inculpatul deținând 99,8%.
În 15 iulie 2002, din inițiativa inculpatului ca asociat majoritar s-a întocmit un contract de cesiune și act adițional la contractul de societate al SC SRL Orăștie, prin care cei trei asociați cedau părțile sociale către SC SRL Orăștie, contra sumei de 1.600.000.000 lei, fără să existe un raport de evaluare și o hotărâre de majorare a capitalului social inițial.
În baza acestui contract, în zilele următoare inculpatui și-a însușit din casieria SC SRL suma de 1.597.920.000 lei, pe care i-a folosit în interes personal, operațiunea de cesionare a părților sociale nefiind comunicată ORC H pentru efectuarea mențiunilor legale.
Imobilele ce reprezentau capitalul social prin aport în natură al SC erau în parte girate pentru un credit acordat în anul 2000, prin contractul 20/2000, în favoarea Post SA
Acest credit nefiind restituit, banca aae xecutat silit imobilele care constituiau garanții, astfel că SC a mai rămas cu o pagubă totală de 1.600.000.000lei.
Deși administrator al societăților inculpatului în care era asociat majoritar a fost numit, care nu avea studii și experiență, acesta nu a îndeplinit nici un act de administrare, întregul management al firmelor fiind făcut de către inculpat, situație recunoscută de acesta.
De asemenea, inculpatul folosindu-se de aceeași calitate de asociat majoritar, a îndeplinit în fapt atribuții de administrare și gestionare a patrimoniului societăților, având specimen de semnătură și întocmind și semnând acte financiar contabile în relațiile cu terțe persoane fizice și juridice, devenind astfel și funcționar în sensul art. 147 al. 2 Cod penal.
Întrucât inculpatul s-a implicat de la început în perfectarea contractului de credit cu SA B și în derularea acestuia, participând efectiv și la negocierile ulterioare de respectare a clauzelor contractuale, în sarcina acestuia subzistă și infracțiunea de înșelăciune în convenții comisă pe parcursul executării contractului de credit.
Din cauza implicării inculpatului în managementul defectuos și a acțiunilor frauduloase comise, administratorul și-a dat demisia din funcția sa în ianuarie 2003, inculpatul desemnând un alt administrator, respectiv pe numitul, un unchi al său, fără să opereze aceste schimbări la ORC.
Fiind audiat în calitate de martor, a declarat că nu s-a făcut o predare primire efectivă a documentelor societății de inculpat, întrucât tot acesta din urmă se ocupa de conducerea societății și văzând că nu se intră în legalitate și nefiind retribuit, în ianuarie 2004 și-a dat demisia din funcția de administrator, actele societății rămânând la dispoziția inculpatului.
Faptele inculpatului așa cum au fost arătate mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare, prev. și ped. de art. 215/1 al. 1 Cod penai (parte vătămată SC SRL Orăștie), cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penai, delapidare, prev. și ped. de art. 215/1 al. 1 Cod penal, parte vătămată SC SRL Orăștie și înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al.1,2,3 Cod penal, parte vătămată SA
Împotriva hotărârii au declarat apel inculpatul, partea civilă Banca de Export Import a României SA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Partea civilă a solicitat desființarea sentinței penale nr. 399/10.11.2006 în sensul obligării inculpatului la plata prejudiciului cauzat băncii în valoare totală de 361.533,68 USD, reprezentând 257.586,81 USD credit restant și 103.946,87 USD dobânzi și penalități, cu motivarea că, din prevederile art. 79 al.3 din legea 58/1998 și art. 45 din Legea 64/1995, rezultă că în situația în care creanța este garantată, dobânzile și penalitățile se calculează până la valorificarea garanției sau, în caz contrar, până la închiderea procedurii de faliment și nu până la data deschiderii procedurii cum greșit reține instanța de fond.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte: omisiunea instanței de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal în două infracțiuni de înșelăciune aflate în concurs, având în vedere că deși în cuprinsul rechizitoriului sunt descrise două infracțiuni de înșelăciune comise în dauna aceleiași părți vătămate și civile SA B, în dispozitivul rechizitoriului s-a dispus trimiterea în judecată pentru o singură infracțiune de înșelăciune; necitarea unei părți vătămate, întrucât instanța a apreciat că una din infracțiunile de delapidare pentru care a fost condamnat inculpatul are ca parte vătămată SC SRL Orăștie, însă nu a citat-o în această calitate; greșita achitare inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 145 din Legea 64/1995 (în prezent abrogată), textul fiind preluat de art. 147 din Legea 85/2006, text de lege în baza căruia trebuia condamnat inculpatul, deoarece inculpatul și învinuitul au refuzat să pună la dispoziția lichidatorului documentele și informațiile cerute de lege, pentru a se putea face evaluarea contabilă a societății declarate în faliment, aspect ce reiese din probele administrate; greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,2,3 Cod penal, deoarece instanța s-a pronunțat cu privire la oad oua infracțiune de înșelăciune care ar fi fost săvârșită în dauna părții vătămate SC SRL Orăștie, dar trebuia să aibă în vedere partea vătămată SA B; ultimul motiv de apel vizează omisiunea instanței de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna SA B din art. 215 al. 1,2,3 Cod penal în art. 215 al. 1,2,3 și 5 Cod penal, întrucât din expertiza contabilă efectuată în cursul judecății rezultă că prejudiciul cauzat SA Baf ost 325.470,63 USD.
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe pentru următoarele aspecte:
Partea vătămată SC O SRL nu a fost citată la judecarea cauzei în fond, motiv pentru care se solicită trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond; în subsidiar, se solicită achitarea în baza disp.art. 10 lit. a,d Cod pr.penală pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat.
Inculpatul consideră că în mod nelegal instanța a dispus condamnarea pentru infracțiunea de delapidare, deoarece, potrivit jurisprudenței infracțiunea de delapidare poate avea ca obiect doar avutul public, iar în situația în care bunurile aparțin avutului privat fapta constituie infracțiunea de gestiune frauduloasă, prev.de art. 214 Cod penal. De asemenea, se invocă faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, lipsind atât latura obiectivă cât și cea subiectivă și totodată nu avea calitatea cerută de lege pentru fi subiect al acestei infracțiuni, deoarece nu era decât asociat al societății calitate în care nu putea desfășura activități specifice administratorului. SC SRL nu a fost prejudiciată în nici un mod, motiv pentru care nici nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În privința infracțiunii de înșelăciune, săvârșită în dauna, se arată că aceasta nu există, deoarece contractul de împrumut a fost încheiat de administrator, ca reprezentant legal al societății și nu de inculpat, care nici nu a fost prezent fizic la perfectarea contractului. Lipsește cu desăvârșire acțiunea de inducere sau menținere în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract. Împrejurarea că ulterior, pe parcursul executării contractului, una din părți nu-și îndeplinește obligația asumată nu poate fi asimilat cu o activitate de inducere în eroare sau o manoperă frauduloasă de genul celor incriminate de art. 215 Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, Curtea, constată că apelurile declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță, în baza probelor administrate, a reținut corect starea de fapt, constând în aceea că inculpatul, în calitate de asociat majoritar și îndeplinind în fapt și atribuții de administrare și gestionare a patrimoniului SC SRL Orăștie, a înstrăinat un imobil către societate, semnând o hotărâre a asociaților în acest sens, deși știa că imobilul este ipotecat în favoarea Post SA însușindu-și din gestiune în 27 iunie 2002 suma de 1.835.153.450 lei. De asemenea, inculpatul a cesionat părțile sociale deținute de SC SRL Orăștie către SC SRL Orăștie încasând din gestiunea societății, în perioada 17 iulie 2002 - 6 august 2002 suma de 1.597.920.000 lei și nu a respectat clauzele contractuale ale contractului de împrumut încheiat cu SA B, în baza executării acestuia, schimbând prin mijloace frauduloase o parte importantă din destinația creditului, însușindu-și în acest mod suma de 3.453.073.480 lei.
Din această stare de fapt rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea a două infracțiuni de delapidare, așa cum este aceasta incriminată de art. 215/1 Cod penal.
Acestea au constat în aceea că inculpatul a înstrăinat către SC SRL un apartament proprietatea sa și a soției sale, la prețul arbitrar de 1.840.000.000 lei, deși cunoștea că acest imobil era ipotecat în favoarea Post, în urma contractării unui credit. Întrucât acest credit nu a mai fost achitat, Post SA Sucursala HDa obținut titlu executoriu și a vândut la licitație imobilul, SC rămânând, astfel prejudiciată cu suma încasată de inculpat drept contravaloare a apartamentului.
A doua infracțiune de delapidare constă în aceea că, același inculpat a cesionat către SC SRL Orăștie părțile sociale pe care le deținea la SC SRL Orăștie, la care era asociat majoritar, contra sumei de 1.600.000.000 lei (total, din care suma de 1.597.920.000 lei, i-a revenit inculpatului) și în acest caz, imobilele ce reprezentau capitalul social prin aport în natură al SC SRL Orăștie erau în parte girate pentru un credit acordat în anul 2000, în favoarea Post SA Cum nici acest credit nu a fost restituit, banca a executat silit imobilele care constituiau garanții, astfel că SC a mai rămas cu o pagubă de 1.600.000.000 lei.
Infracțiunile de delapidare au fost săvârșite prin însușirea de bani care aparțineau societății SC SRL, transferând doar aparent în favoarea acesteia, bunuri (apartament sau părți sociale), care ulterior s-au dovedit a fi goale de conținut, tot din cauza activității inculpatului în sensul neachitării creditelor, ceea ce a determinat executarea silită și producerea prejudiciului în dauna SC .
Apărările inculpatului în sensul că nu avea calitatea necesară pentru a fi subiect activ al infracțiunii de delapidare și că aceasta poate avea ca obiect doar avutul public, sunt neîntemeiate.
Inculpatul, fiind asociat majoritar, a îndeplinit în fapt atribuții de administrare și gestionare a patrimoniului societăților, având specimen de semnătură și semnând acte în raport cu terțe persoane fizice și juridice, fiind deci funcționar în sensul art. 147 al.2 Cod penal.
A susține că infracțiunea de delapidare prev.de art. 215/1 Cod penal există doar atunci când este vorba despre bunuri ale avutului public înseamnă a adăuga la lege, întrucât aceasta nu face astfel de distincții precum cele invocate de inculpat, și pe cale de consecință nu pot fi primite.
În consecință, în mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni de delapidare prev.de art. 215/1 Cod penal, însă, instanța apreciază că, față de împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, se impune reducerea pedepselor de la 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare pentru fiecare infracțiune.
Apelul inculpatului este fondat în ceea ce privește condamnarea pronunțată de prima instanță pentru infracțiunea de înșelăciune săvârșită în dauna.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit.b Cod pr.penală, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, este necesar ca, sub aspectul laturii obiective să existe o acțiune de inducere sau menținere în eroare cu prilejul încheierii sau executării contractului. Niciuna dintre aceste acțiuni nu au caracterizat activitatea inculpatului, astfel că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În speță este probată doar împrejurarea că, după contractarea unui împrumut de la partea vătămată, inculpatul, deși inițial a desfășurat o activitate conform clauzelor contractuale, a schimbat destinația creditului și nu a rambursat decât mică parte din suma datorată.
Astfel, așa cum rezultă chiar din rechizitoriu, în luna ianuarie 2002 SC SRL Orăștie a livrat la export firmei & Oe din 135 capete tineret bovin la valoarea de 1.413.506.835 lei, încasând în contul deschis la suma de 50.895 euro. Societatea a achitat prima cotă de credit în valoare de 27.600 euro, iar diferența a fost folosită pentru achitarea altor cheltuieli. La o dată ulterioară, (10.04.2002) s-a încheiat o minută între cele două societăți, stabilindu-se măsuri concrete pentru respectarea clauzelor contractuale și de export, înțelegere care nu a fost respectată de inculpat.
Pentru a putea reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în această situație, ar fi necesar să se dovedească reaua credință a inculpatului încă din momentul contractării creditului, neexistând însă probe în acest sens.
Dimpotrivă, acesta chiar a început desfășurarea activității în condițiile contractuale stabilite, ulterior intervenind încălcarea acestora și neachitarea ratelor scadente, rezultând deci că nu a urmărit inducerea în eroare a părții vătămate și nici nu a desfășurat acțiuni de inducere sau de menținere în eroare cu prilejul încheierii sau executării contractului.
Atât timp cât inculpatul a fost de bună credință la încheierea contractului, neexistând o inducere în eroare, nu mai putem discuta de infracțiunea de înșelăciune sub forma menținerii în eroare, așa cum se susține în rechizitoriu. Pentru existența infracțiunii era necesar ca inculpatul să fi creat părții vătămate o falsă reprezentare a realității, pentru a determina să încheie convenția, ceea ce nu rezultă că s-a întâmplat.
În consecință, fapta reținută în sarcina inculpatului nu este prevăzută de legea penală, fiind vorba de un litigiu civil, putând fi angajată răspunderea contractuală a inculpatului și recuperarea pe căi specifice a prejudiciului cauzat prin nerespectarea clauzelor contractuale.
Față de cele de mai sus, în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod pr.penală raportat la art. 10 lit. b Cod pr.penală, instanța va achita pe inculpatul pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal săvârșită în dauna părții vătămate iar în baza art. 346 alin. 4 Cod pr.penală acțiunea civilă va rămâne nesoluționată.
Atât inculpatul, cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara au invocat că SC SRL Orăștie nu a fost citată la judecata în primă instanță deși s-a reținut că ar avea calitate de parte vătămată.
Precizăm că SC SRL Orăștie nu avea calitate de parte vătămată astfel că în mod corect nu a fost citată. În mod greșit prima instanță a indicat în considerente că această societate ar fi parte vătămată pentru una din infracțiunile de delapidare pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru ambele infracțiuni de delapidare calitatea de parte vătămată o are doar SC SRL Orăștie.
Instanța nu trebuia să pună în discuție schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2,3 Cod penal în două astfel de infracțiuni, deoarece inculpatul nu a fost trimis în judecată decât pentru una singură, în rechizitoriu este descrisă o singură astfel de faptă iar din probele administrate nu rezultă că ar fi vorba de două infracțiuni de înșelăciune.
Prima instanță nu trebuia să dea nici o eficiență completării din rechizitoriu trecută cu stiloul și fără a fi confirmată așa cum prevede art. 194 Cod pr.penală.
Pentru a remedia această nelegalitate, instanța va înlătura din sentința atacată mențiunea privind achitarea inculpatului pentru cea de-a doua infracțiune de înșelăciune.
Chiar dacă în motivele de apel Parchetul invocă faptul că ar exista două infracțiuni de înșelăciune săvârșite în dauna SA, nu arată în ce constau acestea, mai exact a doua, întrucât una este cea descrisă prin actul de trimitere în judecată.
Nu este întemeiată nici solicitarea privind schimbarea încadrării juridice în sensul menținerii dispozițiilor alin.5 al art. 215.pen, având în vedere că valoarea sumei datorată fără penalități nu depășește 2 miliarde de lei, ROL.
În ceea ce privește soluția de achitare pronunțată de prima instanță pentru infracțiunea prevăzută de art. 147 din legea 85/2006 o apreciem ca fiind corectă, având în vedere că lichidatorul a intrat în posesia actelor necesare, chiar dacă în urma unor discuții contradictorii cu inculpatul.
În ceea ce privește recursul părții civile SA B acesta va fi respins, având în vedere și soluția adoptată cu privire la infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al. 1,2,3 Cod penal.
Modalitatea de executare va fi modificată, în baza art. 86/1 Cod penal urmând a se dispune suspendarea condiționată, a executării pedepsei cu respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, față de persoana inculpatului instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
În baza art. 86/3 Cod penal, inculpatul va fi obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba,
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 399/10.11.2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Desființează sentința penală atacată sub aspectul soluției privind infracțiunile de înșelăciune prev.de art. 215/1 al.1,2,3 Cod penal, cuantumul pedepselor aplicate pentru infracțiunile de delapidare prev.de art. 215/1 al.1 Cod penal, modalitatea de executare a acestora și latura civilă și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Descontopește pedepsele aplicate inculpatului în elementele componente:
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de delapidare prev.de art. 215/1 al.1
Cod Penal- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de delapidare prev.de art. 215/1 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2
Cod Penal- 5 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,2,3
Cod PenalÎn baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b Cod pr.pen. achită inculpatul pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,2,3 Cod penal în dauna părții vătămate SA B.
Reduce pedepsele stabilite pentru infracțiunile de delapidare de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare.
În baza art.33,34 contopește Cod Penal pedepsele stabilite în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art. 86/1 suspendă Cod Penal condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 7 ani.
În baza art. 86/3 inculpatul Cod Penal va fi obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba,
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliul, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod Penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Respinge acțiunea civilă exercitată de partea vătămată SA
Înlătură din sentința penală atacată dispoziția privind achitarea inculpatului dispusă în baza art. 11 pct.2 lit.a și art.10 lit. a p, pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,2,3
Cod PenalRespinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Banca de Import-Export a României - SA.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Obligă pe partea civilă apelantă Banca de Import-Export a României - SA la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
Cu opinie divergentă,
în sensul admiterii
apelului inculpatului și al părții civile
SA, desființării sen-
tinței penale atacate, cu efectul reducerii
pedepsei pentru infracțiunea de înșelă-
ciune de la 5 ani la 3 ani închisoare și
obligării inculpatului la plata către par-
tea civilă SA a sumei de
257.586,81 USD sau cval. în lei la data
efectuării plății, cu titlu de despăgubiri
civile, plus dobânzi și penalități
calculate până la achitarea integrală
debitului, dar nu mai târziu de data
valorificării garanției sau închiderea
procedurii falimentului
Red. COM
Dact LS/2 ex/11.06.2008
Jud. fond:
Motivarea opiniei divergente:
1. Apreciez că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune comisă în dauna părții civile SA, astfel că nu se impunea achitarea inculpatului, pentru următoarele considerente:
Între SC SRL Orăștie și SA, s-a încheiat contractul de credit în valută nr. 57/DF/4.12.2001, conform căruia banca împrumuta societății suma de 330.000 USD, cu mențiunea expresă că suma reprezentând credit va fi utilizată în exclusivitate pentru decontarea cheltuielilor ocazionate de achiziționarea de la intern de tineret bovin mascul, pe baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 109/30.08.2001, precum și a cheltuielilor cu pregătirea acestora, în vederea exportului pe relația (contractul de export nr. 112/27.07.2001).
Ca atare, acordarea creditului avea o destinație specială, asupra căreia au căzut de comun acord părțile contractante, astfel că suma ridicată cu titlu de credit nu putea avea altă destinație decât cea menționată expres în contract.
Acest aspect este menționat în art. 3, 4, 32 lit. b, 34 lit. c din contract, împrumutatul obligându-se să deruleze prin conturile deschise la împrumutător întreaga activitate comercială la care s-a angajat, respectiv contractul de export nr. 112/270/.07.2001 încheiat cu firma din.
Mai mult, în baza art. 32 lit h din contract, între bancă și societate s-a încheiat și un contract de cesiune de creanță, având ca obiect încasările aferente contractului cu beneficiarul extern.
Din ansamblul normelor contractuale, rezultă că acordarea acestui credit s-a efectuat numai în contextul respectării de către împrumutat a unor condiții speciale, câtă vreme orice încălcare a acestor condiții atrăgea rezilierea unilaterală, de către bancă, a contractului.
Deducem implicit că acordarea creditului a fost subordonată condiției ca societatea inculpatului să deruleze operațiunile comerciale pentru care s-a acordat împrumutul "la vedere" și prin intermediul băncii.
Conduita nelegală imputată inculpatului a constat în aceea că:
Începând cu a doua lună de derulare a contractului, respectiv februarie 2002, inculpatul a ocolit controlul băncii asupra plății valutei, în sensul că a livrat la export altei firme din, 85 capete tineret bovin, iar contravaloarea mărfii livrate a încasat-o printr-un alt cont, deschis la o altă bancă, respectiv Post Agenția; suma în valoare de 682.256.250 lei ROL a fost ridicată și folosită în alte scopuri decât rambursarea creditului.
Cu motivația că tineretul bovin achiziționat nu corespundea calitativ pentru export (achiziție efectuată din credit și supusă condițiilor contractului), în perioada februarie - iunie 2002, societatea a vândut la intern o parte din animale, în valoare de 6.592.487.868 lei, fără ca din această sumă să se achite vreun debit către bancă.
Întrucât în lunile februarie - martie 2002 nu s-a respectat graficul de rambursare a creditului, acumulându-se un debit de plată de 48.312,23 USD plus dobânzi, în 10.04.2002 părțile au încheiat o minută (fila 59, 60 dosar urm. pen.), ocazie cu care reprezentanții băncii au solicitat să ia cunoștință de planurile de vânzare la export pentru luna aprilie 2002, vânzare care s-a hotărât să fie suplinită și cu export de tineret ovin.
Încălcând și aceste ultime clauze care completează contractul inițial cu banca, din vânzarea tineretului ovin unei firme din, societatea inculpatului a încasat prin altă bancă suma de 252.584 Euro, care de asemenea a fost folosită în alte scopuri decât rambursarea creditului. În marea lor majoritate, s-a dovedit că banii au fost scoși din casierie de către inculpat, fiind folosiți în interesul acestuia.
În aceste condiții s-a ajuns la existența unui debit către partea civilă SA de 257.586,81 USD reprezentând credit restant.
Ca atare, acțiunile inculpatului nu constau într-o simplă încălcare a clauzelor contractuale care să aibă valențe de natură civilă. Deși exista posibilitatea achitării ratelor către bancă din încasările de la export, inculpatul a manipulat sumele de bani în alte scopuri și prin alte unități bancare, contrar clauzelor contractuale stabilite de comun acord cu banca împrumutătoare.
Aceste manopere frauduloase justifică legitim concluzia că inculpatul a acționat cu rea credință, în sensul inducerii în eroare a băncii, cu prilejul executării contractului de credit, ceea ce constituie infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 CP.
2. Sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că scopul sancțiunii poate fi atins și fără privarea de libertate a acestuia, se justifica reducerea pedepsei și pentru infracțiunea de înșelăciune la minimul de 3 ani închisoare, urmând ca după aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, să se dispună suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.
3. În ce privește apelul părții civile SA B, sub aspectul prejudiciului cauzat acesteia, se constată că instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 325.470,63 USD cu titlu de despăgubiri civile, sumă care include credit, dobândă și penalități restante calculate până la 31.03.2005.
Pentru acoperirea integrală a prejudiciului, în mod justificat se impunea
obligării inculpatului la plata către partea civilă SA a sumei de 257.586,81 USD sau cval. în lei la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânzi și penalități calculate până la achitarea integrală a debitului, dar nu mai târziu de data valorificării garanției sau închiderea procedurii falimentului.
JUDECĂTOR
- - -
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Sanda Trif
