Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 69/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 69
Ședința publică din data de 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Liliana Novac judecător
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat legal de procuror:
La ordine au venit spre soluționare apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și partea civilă MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței penale nr.577/D din 16 noiembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații inculpați și - asistați de apărător ales av., lipsă apelanta parte civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța - din oficiu - pune în discuție excepția competenței materiale a instanței având în vedere infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că Judecătoria Bacău este competentă să judece cauza pe fond.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea apelului parchetului așa cum a fost formulat pentru nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate cu privire la inculpatul întrucât în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.143 al.2 lit.a din Legea nr. 85/2006 și condamnarea sa.
De asemeni, hotărârea atacată este netemeinică pentru inculpatul întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea sa.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului declarat de parchet și respingerea celorlalte apeluri.
Av. - având cuvântul pentru intimații inculpați - cu privire la excepție, consideră că în mod legal s-a dezinvestit Judecătoria Bacău, dat fiind că intrase în vigoare legea insolvenței, care consacră că în mod cert competența revine tribunalului. Consideră că a fost soluționată corect cauza, pe fond, de către TRIBUNALUL BACĂU.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea apelului declarat de parchet și apelul părții civile.
Susținerea că nu s-a reținut în sarcina inculpatului a dispozițiilor art.143 al.2 lit.a din actuala lege comercială este greșită și consideră așa pentru că activitatea infracțională s-a desfășurat în anul 2002, când funcționa legea veche.
În sarcina inculpatului se reține că a vândut în mod repetat o ghilotină, mărindu-i prețul, însă valoarea acesteia a fost stabilită prin încheiere, la suma de 2.400.000.000 lei, valoare la care s-a ajuns în urma efectuării unei expertize tehnice. Încheierea prin care s-a stabilit valoarea ghilotinei era atacabilă cu recurs în termen de 15 zile, însă nu a fost atacată, deci avea putere de lucru judecat.
Consideră că soluția de achitare este legală și nu se pune problema incriminării pentru art.143 lit.a din actuala lege comercială și solicită respingerea apelului, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
Referitor la inculpatul precizează că i se impută că, cu bună știință a dispus ridicarea sechestrului asupra unor hale, primind în loc ghilotina, pe care a vândut- pentru a fi acoperite unele datorii la stat.
În condițiile în care inculpatului nu i se poate face nicio dovadă că a ridicat sechestrul cu bună știință, motivele apelului parchetului sunt neîntemeiate, instanța de fond hotărând în mod temeinic achitarea acestuia.
Activitatea inculpatului de recuperare a debitelor are un caracter dinamic, la momentul în care a preluat conducerea societății trecând la executarea debitorilor, a constatat că erau bunuri sechestrate de peste 18 milioane și s-au aplicat sechestre asupra unor bunuri mobile și nu s-a mai trecut hala pentru că bunurile nou sechestrate acopereau valoarea halei, care impunea ridicarea sechestrului.
De asemeni, în apelul parchetului nu s-a făcut deloc vorbire despre încheierea care a stabilita valoarea ghilotinei, ceea ce înseamnă că procurorul a achiesat la valoarea stabilită.
Mai mult, la dosar există raportul întocmit de compartimentul de audit, în urma verificării întregii activități, prin care explică că inculpatul nu și-a încălcat nicio obligație de serviciu.
În concluzie, solicită respingerea ambelor apeluri și menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de fond.
Apelantul - inculpat - având cuvântul - precizează că toată activitatea sa a fost în cadrul legal, nu se consideră vinovat și solicită respingerea apelurilor.
Apelantul inculpat - având cuvântul - precizează că este nevinovat, în perioada în care a deținut funcția de director nu a făcut decât să respecte legile fiscale și regulamentele de rodine interioară.
A se observa că a fost începută cercetarea în anul 2005, când nu a mai deținut funcția.
Solicită respingerea apelurilor parchetului și părții civile și menținerea soluției Tribunalului Bacău.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.577/D din data de 16.noiembrie.2007, n temeiul art. 334 Cod procedură penală, s-a respins cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, privindu-l pe inculpatul, din infracțiunea prevăzută de art. 282 lit.a din Legea 31/1990, modificata, în infracțiunea prevăzută de art. 143 alin.2 lit.a din Legea 85/2006.
n temeiul art. 11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpaților:
1., fiul lui si, născut la data de 21.08.1955 în B, CNP:-, cu domiciliu în orașul Râmnicu S,- județul B, studii superioare, stagiul militar satisfacut, necăsătorit, are 1 copil minor, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 282 lit.a din Legea 31/1990 modificată și;
2., fiul lui si, născut la 24.05.1950 în orașul Râmnicu S, județul B, CNP -, cu acelasi domiciliu,-, Jud. B, cetătean R, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru infracțiunea prevăzută de art. 248/1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, întrucât faptele nu există.
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală, s-au respins pretențiile civile formulate în cauză.
S-a constatat că inculpații au fost asistași de aparator ales.
În temeiul art.192 alin. 3.procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, înregistrat sub nr.12/P/2005 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații:, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.282 lit.a din Lg.31/1990 modificată, constând în aceea că a înlocuit activul real al "" -. S cu unul supraevaluat, urmare a unor vânzări formale succesiv, în scopul diminuării activelor societății și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.248/1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că și-a încălcat cu știință atribuțiile sale în calitate de funcționar public - director al -.S, județul B, prin îndeplinirea defectuoasă, în sensul de a ridica sechestrele asiguratorilor asupra unor bunuri imobile și mobile aparținând "" -.S, instituite în vederea asigurării acoperirii unor creanțe și instituirea unor sechestre asupra unor bunuri supraevaluate, producând o pagubă instituției de stat în valoare de peste 2 miliarde lei.
Prin încheierea de ședință din data de 20.06.2007 a Judecătoriei Bacău și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, întrucât prin Legea nr.85/2006 art.282 din Legea nr.31/1990, modificată, a fost abrogat, iar potrivit art.148 din Legea nr.85/2006 prevăd că infracțiunile prevăzute la art.143 - 147 se judecă în primă instanță de tribunal cu celeritate.
La TRIBUNALUL BACĂU cauza a fost înregistrată sub nr.4581/2007, iar analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că faptele reținute în sarcina celor 2 inculpați nu există pentru considerentele ce vor fi expuse:
Astfel, cu privire la inculpatul, se reține în sarcina acestuia că în calitate de administrator al "" -.S a înlocuit activul real al societății cu unul supraevaluat, urmare a unor vânzări formale succesiv, în scopul diminuării activelor societății.
Potrivit dispozițiilor art.282 lit.a din Legea nr.31/1990, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, constând în falsificarea, sustragerea și distrugerea evidențelor societății ori ascunderea unei părți din activul societății, înfățișarea de datorii inexistente sau prezentarea în regimul societății, în alt scop ori în situațiile financiare a unor sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârșite în scopul diminuării aparente a valorii activelor.
Analiza acestui text de lege, relevă clar, concis și fără echivoc, că oricare dintre activele reținute în textul de lege care incriminează existența acestei infracțiuni reclamă existența unui scop și anume diminuarea aparentă a activilor societății.
Ori, inculpatul, achiziționează o "ghilotină cu centrală hidraulică" în anul 2000, de la "" (fl.48 dosar ) cu suma de 1400 ron.
Ulterior inculpatul vinde succesiv această ghilotină și îi crește valoarea la 2 miliarde o sută mii lei.
Pentru că a efectuat diverse studii și cercetări cu privire la valoarea acestei ghilotine în martie 2002, inculpatul a solicitat "Expert Cont CD" Focșani efectuarea unei expertize tehnico-contabile vizând evaluarea ghilotinei, învederea determinării valorii de piață, iar experții pe baza criteriilor standardelor recunoscute și aplicate de au stabilit o valoare de 2.415.499 mii lei (valoare fără TVA) la data de 7.03.2002.
Prin hotărârea judecătorească care putea fi atacată și contestată în condițiile prevăzute de lege, adițional al Registrului Comerțului B; "ghilotina cu centrala hidraulică"în valoare de 2.415.499 mii lei este introdusă în capitalul social în data de 28.05.2002 ca și aport în natură, acesta fiind majorat cu valoarea stabilită prin expertiză.
Altfel spus, nici unul dintre organele competente nu au contestat la acea dată valoarea acestui bun; deși au avut la dispoziție diverse mijloace pentru a contesta, iar la faptul că inculpatul a vândut în mod succesiv acest bun nu înseamnă că a comis implicat și o infracțiune.
Practic prin toate aceste vânzări, și de asemenea prin expertiza efectuată în cauză, inculpatul a mărit valoarea acestui bun și a majorat valoarea activelor societății și nicidecum nu le-a micșorat sau diminuat așa cum prevede textul de lege care incriminează aceste infracțiuni.
Ori, nu numai că sub aspectul laturii obiective din textul incriminat nu se regăsesc nici una dintre activele pentru care se pretinde că s-a comis infracțiunea (falsificare, sustragere, distrugere, ascundere, înfățișare de datorii inexistente.), dar, mai mult decât atât, nu există nici scopul cu privire la care se pretinde că a fost comisă infracțiunea, respectiv al diminuării aparente, ci dimpotrivă prin majorarea valorii acestei ghilotine s-a majorat clar valoarea activelor.
De altfel, reprezentanții parchetului nici nu contestată în vreun mod valoarea acestei ghilotine, valoare care a fost constatată prin expertiza efectuată conform standardelor, deși inițial au dispus efectuarea acesteia, ulterior au renunțat la efectuarea ei, ceea ce denotă clar că și-au însușit valoarea stabilită de către expertiza depusă la dosarul cauzei.
Așadar, analiza actelor dosarului, relevă clar inexistența faptei reținută în sarcina inculpatului, astfel că s-a respins și cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză, din infracțiunea, prevăzută de art.282 lit.a din Legea nr.31/1990, modificată, în infracțiunea prevăzută de art.143 al.2 lit.a din Lg.86/2002, întrucât în acest nou text de lege nu se regăsește nici una dintre activele care incriminează fapta pentru care a fost trimis inițial inculpatul în judecată, text care ulterior a fost abrogat.
Cât privește pe inculpatul, Tribunalul a reținut că în mod greșit s-a reținut în sarcina acestuia infracțiunea prevăzută de art.248/1 Cod penal, cu 41 alin.2 Cod penal pentru următoarele considerente.
S-a susținut în actul de sesizare că inculpatul cu știință în calitate de funcționar public, și-a încălcat atribuțiile sale, în sensul că a ridicat sechestrele asiguratorii asupra unor bunuri mobile și imobile aparținând "" -.S, instituite în vederea asigurării acoperirii unor creanțe și instituirea unor sechestre asupra unor bunuri supraevaluate în speță ghilotina, producând o pagubă instituției de stat de peste 2 miliarde lei.
Analiza actului de sesizare relevă clar, așa cum am arătat anterior, că cercetările efectuate în cauză sunt extrem de deficitare, reprezentanții parchetului neefectuând actul reprezentativ care stă la baza încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și anume expertiza, care să stabilească prejudiciul cert, clar și neechivoc, reținând succint că a provocat o pagubă de peste 2 miliarde lei.
De asemenea referitor la dosarul de executare silită în care figura debitoare societatea inculpatului, rezultă clar că pentru recuperarea debitului la bugetul de stat fuseseră instituite două sechestre asiguratorii, respectiv asupra unei clădiri în construcție și asupra unei hale metalice, sechestre care au fost aplicate anterior numirii în funcție a inculpatului.
Tot anterior numirii în funcție de director al inculpatului, -.S, a instituit sechestru asigurator și asupra unor bunuri mobile aparținând inculpatului, iar din dosarele de executare silită existente la data când inculpatul a fost numit în funcția de director, rezultă că cele 2 imobile sus menționate fusese scoase la licitație publică de către -.S de 3 ani, respectiv la data de 23.12, 29.12 și 4.01.1999, licitație la care nu s-a prezentat nici un ofertant și care nu au fost dispuse și organizate de către predecesorul în funcția ocupată ulterior de inculpatul.
Ceea ce a omis să se precizeze prin actul de sesizare este caracterul dinamic al activității de executare, care rezultă clar din contextul nr.OG11/1996 și care prevede clar că ori de câte ori un bun legal sechestrat nu poate fi valorificat, într-un termen rezonabil poate ridica sechestrul de pe bunul respectiv, aplicând sechestrul asupra altor bunuri, însă valoarea bunurilor sechestrate nu trebuia să exceadă cuantumul debitului datorat bugetului de stat.
Față de aceste dispoziții expres prevăzute de lege, salariații din subordinea inculpatului au pus sechestru asupra altor bunuri mobile până la concurența debitului, pe care la acea dată societatea în cauză îl datora bugetului statului, iar la data de 23.05.2002, valoarea bunurilor sechestrate și aparținând societății inculpatului, totaliza suma de 11.933.573.392 lei, în condițiile în care debitul societății inculpatului era de 11.475.256.675 lei.
De asemenea, cu ocazia inventarierii, în vederea aplicării sechestrului din 22 - 23.05.2002, la care inculpatului, s-a extins măsura sechestrului asigurator și asupra unei ghilotine hidraulice, iar în iunie 2002 inculpatul s-a prezentat la. -.S s-a solicitat radierea sechestrelor referitoare la clădirea și hala metalică, întrucât celelalte bunuri sechestrate ca valoare acoperă debitul datorat bugetului de stat.
Cererea a fost depusă la secretariat, iar inculpatul a repartizat-o oficiului juridic, care a redactat și semnat această adresă prin care s-a cerut radierea sechestrului privind aceste bunuri, întrucât licitațiile public organizate în vederea valorificării lor nu au avut succes.
Toată această situație și tot acest parcurs, se motivează de instanța de fond, relevă clar faptul că inculpatul nu a activat cu rea - credință pentru a-i crea avantaje inculpatului, și că este așa o arată și faptul că măsurile de executare întreprinse la "" -.S de către -.S unde funcționa ca director inculpatul au fost verificate de Compartimentul audit Public Intern din cadru B, de unde rezultă că evoluția măsurilor de executare silită cât privește această societate a fost în deplină conformitate cu prevederile nr.OG11/1996.
Acest lucru ar fi putut fi observat și de către parchet, dacă ar fi analizat prevederile nr.OG11/1996, iar concluzia la care ar fi ajuns este aceea ce rezultă din întreaga economie a actelor existente la dosar și anume că inculpatul, nu a produs nicicum vreun prejudiciu bugetului de stat.
De asemenea, deficiența actului de sesizare rezultă și din aceea că fără temei, s-a constatat între activele desfășurate de inculpatul și infracțiunea reținută în sarcina inculpatului o legătură de cauzalitate.
Faptul că inculpatul a achiziționat utilajul pe care l-a vândut în mod repetat, mărindu-i valoarea, nu are nici un fel de legătură cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, singurele afirmații că la inițiativa inculpatului, a acționat inculpatul, supraevaluându-și ghilotina, fără a exista vreo probă în acest sens, nu pot constitui drept temei al existenței infracțiunii reținută în sarcina acestuia din urmă fără a exista vreo probă în acest sens.
Mai mult decât atât, în tot dosarul cauzei nu există nici un prin care inculpatul să fi dispus aplicarea sechestrului asigurator și asupra ghilotinei hidraulice la valoarea rezultată din factura prezentată de inculpatul, iar declarațiile martorei sunt contradictorii date de pe poziții diferite, o dată ca și învinuită, iar, ulterior, ca martor, așa încât nu pot fi luate în considerare la aprecierea materialului probator administrat în cauză.
Și de asemenea, ceea ce nu a fost avut în vedere la stabilirea vinovăției inculpatului este faptul că valoarea ghilotinei hidraulice a fost consfințită de judecătorul delegat la oficiul Registrului Comerțului Județul B, de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Județului B, care prin încheierea nr.5470/6.06.2002 (fl.72 dos.urm.pen.) a modificat și majorat capitalul social al societății la valoarea de 2 miliarde lei J, încheiere care are autoritate de lucru judecat, așa încât inculpatul, nu avea cum să-i conteste el personal valoarea.
Față de toate aceste aspecte și față de acest inculpat Tribunalul a constatat că nu și-a încălcat în vreun fel cu știință atribuțiile instituției de stat unde își desfășura activitatea, așa încât, pentru toate considerentele arătate față de ambii inculpați, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, așa cum se arăta, s-a dispus achitarea ambilor inculpați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în cadrul termenului legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice a Județului
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂUa criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În ceea ce îl privește pe inculpatul, în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006 și condamnarea sa în temeiul acestui text de lege.
Art.282 din Legea nr.31/1990 a fost abrogat prin art.156 al.3 din Legea nr.85/2006, dar infracțiunea de nu a fost dezincriminată, fiind prevăzută de art.143 din Legea nr.85/2006. În aceste condiții, s-a apreciat că se impunea schimbarea încadrării juridice, în sensul celor mai sus arătate.
De asemenea, s-a considerat că instanța nu putea dispune o soluție de achitare în temeiul art.10lit.a Cod procedură penală, pentru o infracțiune încadrată într-un text de lege abrogat.
Cu privire la achitarea inculpatului, în opinia parchetului s-a apreciat că hotărârea este netemeinică, deoarece fapta pentru care a fost trimis în judecată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006, motiv pentru care se impunea condamnarea sa.
La data de 20.06.2002, "" -.S, județul B, al cărei administrator era inculpatul, avea debite în sumă de 14.524.094.988 lei către Administrația Finanțelor Publice -. S, motiv pentru care această instituție aplicase sechestru asupra bunurilor imobile (hală și teren), încă din 1998 și 2000, aceste bunuri constituind aport în natură la capitalul social (care era în valoare totală de 2.072.100.000 lei).
La 15.09.2000, inculpatul a achiziționat o ghilotină cu suma de 14.000.000 lei ghilotină, care a făcut apoi obiectul unor vânzări succesive, în intervalul 1.02.2002 - 5.02.2002, prin mijlocirea de către o altă firmă, al cărei administrator era tot inculpatul, dar aceste vânzări nu au fost efective, nefiind efectuate plăți, în acest mod realizându-se mărirea valorii bunului la suma de 2.499.000.000 lei.
După ce a realizat această creștere fictivă a prețului ghilotinei, inculpatul a formulat cerere de schimbare a structurii capitalului social al "", fiind retras aportul în natură constând în hală de producție și terenuri în valoare de 2.072.100.000 lei și înlocuit cu aport în natură, constând în ghilotină în valoare de 2.499.000.000 lei și 1.00.000 lei aport numerar, valoarea totală fiind de 2.500.000.000 lei.
Raportat la această valoare totală a capitalului social se poate conchide că ar fi avut loc o majorare a capitalului social, fapt ce nu corespunde realității, întrucât valoarea ghilotinei nu este reală. Cu privire la acest aspect instanța a motivat că valoarea ghilotinei a fost stabilită prin expertiza efectuată de "EXPERT CONT CD" Focșani, dar nu a avut în vedere că această expertiză nu s-a făcut pe bunul deținut de inculpat, ci a avut în vedere un produs considerat de expert asemănător și, ca valoare a bunului, expertul s-a raportat la prețul din ultima factură de achiziție, preț rezultat în urma vânzărilor formale succesive nu și la prețul inițial de achiziție.
De asemenea, instanța nu a avut în vedere declarația martorului (330 dosar ) din care rezultă că în anul 1989 prețul unui astfel de utilaj era de 2.500.000 lei, deci cu mult inferior celui stabilit.
În aceste condiții, prețul ghilotinei fiind supraevaluat, nu se poate conchide că prin aducerea ca aport în natură s-ar fi majorat capitalul social, dimpotrivă, dacă ne raportăm la primul preț de achiziție, de 14.000.000 lei, comparativ cu prețul bunurilor retrase (hală și teren), se poate conchide că a fost diminuat.
Ca atare, în cauză se constată existența laturii obiective a infracțiunii de (în ambele variante, atât din art.282 lit.a din Legea nr.31/1990, cât și din art.143 al.2 lit.a din Legea nr.85/2006), căci, prin retragerea din capitalul social a bunurilor imobile care aveau o valoare cert stabilită și înlocuirea cu un bun supraevaluat, s-a realizat ascunderea unei părți din activul averii debitorului, respectiv "" R,S, județul
Cât privește latura subiectivă, se constată și existența acesteia, în condițiile în care toate acțiunile anterior expuse au fost efectuate de inculpatul cu scopul de a intra în posesia halei și terenurilor, întrucât cu ajutorul inculpatului a realizat ridicarea sechestrelor instituite asupra acestor bunuri, iar ulterior, a intrat în posesia lor după ce a cesionat acțiunile "" către.
S-a invocat netemeinicia hotărârii și cu privire la inculpatul,întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea sa în temeiul art.10 lit.a Cod procedură penală, căci fapta comisă de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.248/1 Cod penal, motiv pentru care se impunea condamnarea sa.
Astfel, inculpatul, în calitate de director al Administrației Finanțelor Publice Râmnicu Sad ispus ridicarea sechestrelor existente asupra halei și terenului "", la datele de 6 și 7 iunie 2002, solicitând Biroului de publicitate imobiliară din cadrul Judecătoriei Buzău radierea sechestrelor, deși cunoștea că "" -.S avea un debit de 14.524.094.988 lei, iar sechestrele instituite asupra unor bunuri mobile nu erau în măsură să acopere datoria, fiind de o valoare mult inferioară.
Chiar dacă s-ar admite că la instituirea sechestrului asupra ghilotinei, care a avut loc la 11.06.2002, inculpatul nu cunoștea că valoarea acesteia este supraevaluată, acesta tot se face vinovat de îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu, căci sechestrul asupra ghilotinei a fost pus la 11.06.2002, după ridicarea sechestrelor asupra halei și terenurilor din 6 și 7 iunie 2002 și, mai mult, nici chiar prețul supraevaluat al ghilotinei nu acoperea debitul.
S-a apreciat de Parchet că apărările inculpatului, în sensul că adresele de ridicare a sechestrelor asupra halei și terenurilor au fost semnate de jurist, că la baza acceptării ghilotinei ca bun mobil pentru luarea sechestrului a stat verificarea în teren a acestui bun, nu sunt în măsură să înlăture răspunderea sa penală, în condițiile în care cunoștea valoarea debitului și în mod direct a dat dispoziții asupra căror bunuri mobile să se instituie sechestru, deși valoarea lor era mult inferioară datoriei.
Nici apărările în sensul că activitatea de executare are un caracter dinamic și că atunci când un bun legal sechestrat nu poate fi valorificat într-un termen rezonabil, poate ridica sechestrul nu sunt în măsură să înlăture răspunderea penală a inculpatului, căci în conformitate cu prevederile art.68 din Ordonanța nr.11/1996 dacă imobilul nu a putut fi valorificat la cele trei licitații organizate conform art.65-67 din același normativ, organul de executare va repeta procedura de licitație cel puțin o dată pe an, în termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. Ori, inculpatul, nu s-a conformat acestei obligații legale, obligativitatea acționării în acest sens fiind necesară cu atât mai mult cu cât cele trei licitații anterioare (care, adevărat au avut loc anterior preluării funcției de director de către inculpat) nu au respectat prevederile art.65-67 din Ordonanța nr.11/1996 fiind organizate la datele de 23.12.1998, 29.12.1998 și 4.01.1999, cu încălcarea termenului de cel puțin 30 de zile între cele trei licitații.
Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice Bas usținut că hotărârea apelată este nelegală, în esență, deoarece în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art.248/1 Cod penal și au fost respinse despăgubirile civile solicitate, pentru următoarele motive:
prima instanță nu a dat dovadă de rol activ și nu a dispus administrarea tuturor probelor pentru stabilirea corectă a situației de fapt;
prima instanță nu a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat;
nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul a dispus ridicarea sechestrelor asupra bunurilor imobile ale societății fără ca debitele acesteia să fie achitate, ignorându-se în acest fel prevederile art.68 din nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare; din conținutul procesului verbal de sechestru din data de 23.05.2002 rezultă fără putință de tăgadă faptul că valoarea bunurilor mobile sechestrate era de 11.184.973.390 lei ROL, iar debitul societății către bugetul de stat era 14.524.054.988 lei ROL; în condițiile unei debit de o valoare atât de M inculpatul a solicitat Biroului de Publicitate Imobiliară din cadrul Judecătoriei -.S ridicarea sarcinilor care grevau bunul proprietatea societății debitoare, respectiv tocmai sechestrul instituit pentru recuperarea creanței bugetare;
S-a apreciat că în mod legal s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art.148/1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deoarece acesta și-a încălcat cu știință atribuțiile sale de funcționar - director la Administrației Finanțelor Publice -.S, prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, respectiv prin dispunerea ridicării sechestrelor asupra bunurilor "" L -.S instituite în vederea recuperării unei creanțe bugetare, cât și prin dispunerea indisponibilizării unor bunuri supraevaluate producând prin acest mijloace dolosive o pagubă bugetului de stat de peste 2 miliarde lei ROL.
În ceea ce privește nedeterminarea de organele de urmărire penală a valorii exacte a prejudiciului cauzat de inculpat bugetului de stat, s-a arătat că, în baza rolului activ, prima instanță avea obligația să dispună efectuarea în cauză a unei expertize.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
Prin rechizitoriul nr.12/P/2005 din data de 26.01.2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:
1., fiul lui si, născut la data de 21.08.1955 în B, CNP:-, cu domiciliu în orașul Râmnicu S,- județul B, studii superioare, stagiul militar satisfacut, necăsătorit, are 1 copil minor, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 282 lit.a din Legea 31/1990 modificată, fapta acestuia constând în aceea că a înlocuit activul real al "" -. S cu unul spraevaluat, în scopul diminuării activelor societății și;
2., fiul lui si, născut la 24.05.1950 în orașul Râmnicu S, județul B, CNP -, cu acelasi domiciliu,-, județul B, cetătean R, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru infracțiunea prevăzută de art. 248/1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, faptele acestuia constând în aceea că și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu, în calitatea de funcționar public, director al Administrației Finanțelor Publice -.S, județul B, prin îndeplinirea defectuoasă, în sensul de a ridica sechestrele asupra unor bunuri imobile și mobile ale " " - S, instituite în vederea acoperirii unei creanțe bugetare de peste 2 miliarde lei ROL și instituirea unor sechestre asupra unor bunuri supraevaluate (ghilotină), producând o pagubă bugetului de stat de peste 2 miliarde lei ROL.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că "" -. S, județul B, a acumulat datorii foarte mari la bugetul de stat, astfel că, pentru recuperarea debitului de 1.829.281.994 lei, prin procesul verbal din data de 19.11.1998 încheiat de reprezentanții Administrației Finanțelor Publice -.S, județul B, s-a aplicat sechestru pe o hală de producție.
Prin somația nr.5.373 din data de 10.07.2000, Administrația Finanțelor Publice -.S i s-a cerut debitoarei să achite debitul, în caz contrar se va proceda la transferul bunului sechestrat către B, care la acea dată era interesat de achiziționarea bunului.
La data de 15.09.2000, în baza facturii fiscale nr.-, intimatul-inculpat a achiziționat de la."" România" -.S - fosta, o ghilotină în valoare de 14.000.000 lei ROL (fl.48 dosar urmărire penală), pe care a achitat-o cu chitanța seria - - 184.0662 din data de 15.09.2000 (fl.49 dosar urmărire penală).
"" -. S, județul B avea de achitat debite și către alți creditori și pentru recuperarea acestora s-au indisponibilizat, așa cum se va arăta, bunurile imobile menționate mai sus.
Pentru a scoate de sub sechestru bunurile imobile indisponibilizate, intimatul-inculpat a pus la cale strategia care va fi prezentată mai jos.
Intimatul-inculpat, la data de 01.02.2002, în baza unui borderou de achiziții, a vândut ghilotina cumpărată anterior către " COM" Albă, al cărui administrator era tot inculpatul, contra sumei de 2.100.000.000 lei ROL (fl.50 dosar urmărire penală).
La aceeași dată, ghilotina a fost revândută de " Com" L, Albă, conform facturii fiscale nr.- (fl.51 dosar urmărire penală, către " 2000"
Această din urmă societate, a revândut, în aceeași zi, bunul cumpărat către " Com" Albă cu suma de 2.499.000.000 lei ROL (în care este inclus TVA), conform facturii fiscale nr.- (fl.52 dosar urmărire penală).
La numai 4 zile, respectiv la data de 05.02.2002, ghilotina a fost vândută de Com" Albă, al cărui administrator, așa cum arătam, era inculpatul, "" -. S, județul B, la același preț, conform facturii fiscale nr.- (fl.86 dosar urmărire penală).
Prin aceste vânzări succesive inculpatul a reușit să crească în mod artificial valoarea ghilotinei de la suma de 14.000.000 lei ROL, la 2.100.000.000 lei ROL. Practic, "" -. S, județul B, prin persoana inculpatului, care avea calitatea de administrator, a cumpărat același bun de două ori, o dată de la." România" -.S, la data de 15.09.2000, la prețul de 14.000.0000 lei ROL și de la." Com" Albă, la data de 05.02.2002, cu prețul de 2.100.000.000 lei ROL.
La data de 06.03.2002, inculpatul a solicitat "Expert Cont " Focșani, județul V, efectuarea unei expertize tehnico-contabile, vizând evaluarea tocmai a ghilotinei menționate mai sus, denumită"ghilotină cu centrală hidraulică".
a avut în vedere la efectuarea expertizei un alt produs, considerat de ca fiind asemănător și anume unul identificat prin denumirea " 500" (fl-246-256 dosar urmărire penală).
Din conținutul raportului de evaluare rezultă că nu a văzut acel bun, că identificarea s-a făcut, la inițiativa inculpatului, doar în baza documentelor de achiziție, respectiv factura în care era indicat ca preț de cumpărare valoarea deja mărită prin acele vânzări succesive.
intuind nelegalitatea demersului inculpatului și pentru a nu fi angajată în nici un fel propria sa răspundere a făcut mențiunea în raportul de evaluare, printre altele, că"prezenta (expertiză) constituie o declinare de responsabilitate pentru orice efecte directe sau indirecte pe care prezentul material le poate produce".
Folosind acest raport de evaluare, la inițiativa inculpatului, se întocmește actul adițional autentificat sub nr.1831 din data de 28.mai.2002, prin care se schimbă structura capitalului social al "" -. S, județul B, prin retragerea întregului aport în natură în valoare de 2.072.100.000 lei ROL, constând în hala de producție și terenuri aferente - tocmai bunurile sechestrate pentru recuperarea creanțelor datorate bugetului de stat și majorarea la suma de 2.500.000.000 lei ROL, din care 2.499.000.000 lei valoarea ghilotinei și TVA și 1.000.000 lei ROL aport în numerar (fl.70 dosar urmărire penală).
În baza cererii formulate de inculpat și a înscrisurilor depuse, inclusiv raportul de expertiză de evaluare a ghilotinei și actul adiționat mai sus menționat, Tribunalul Buzău, prin judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului, prin încheierea nr.5470 din data de 06.06.2002 (fl.72 dosar urmărire penală) a modificat și majorat capitalul social al sus-menționatei societăți la 2.500.000.000 lei ROL.
La această schimbare a structurii capitalului social al societății, prin retragerea întregului aport în natură, inculpatul a ignorat faptul că asupra clădirilor și terenului aferent Direcția Finanțelor Publice a Județului B - Administrația Finanțelor Publice B, erau aplicate sechestre prin procesele verbale nr.7315 și 7316 din data de 26.09.2000 (fl.123 dosar urmărire penal și erau indisponibilizate și la cererea altor creditori).
La data înlocuirii aportului social "" -.S avea o datorie către bugetul de stat de 14.524.094.988 lei, așa cum rezultă și din fișa debitelor, semnată și de intimatul-inculpat (fl.102 dosar urmărire penală).
Asupra imobilului din- A -.S, pentru care se aplicase sechestru de organele de executare fiscale, la data de 30.04.2002, au fost instituite comandamente de -.S pentru două debite ale aceleași societăți, respectiv "" -. S, județul B, de 380.000.000 lei și, respectiv, de 713.425.264 lei-fl.135-138 dosar urmărire penală.
La datele de 06 și 07 uinie.2002 Administrația Finanțelor Publice -.S, cu adresele nr.3.124 și 3.129, semnate de intimatul-inculpat, în calitatea de director, a solicitat Biroului de publicitatea imobiliară de pe lângă Judecătoria Buzău radierea sechestrelor cu nr.7.315 și 7.316 din data de 26.09.2000 și a sechestrului instituit prin somația cu nr.12637/1998 (fl.104-106 dosar urmărire penală).
Datele adreselor de ridicare a sechestrelor coincid cu cea la care inculpatul a solicitat înscrierea mențiunilor de majorarea a capitalului social la Oficiul Registrului Comerțului, ceea ce dovedește o dată în plus, faptul că intimatul-inculpat nu era străin de intențiile intimatului-inculpat.
Administrația Finanțelor Publice -.S, sub semnătura intimatului-inculpat, a eliberat certificatul de atestare fiscală nr.3223 din data de 11.06.2002 (fl.200 dosar urmărire penală) și s-a aplicat, prin procesul verbal nr.3224 din 11.06.2002, sechestru pe acea ghilotină - fl.175 dosar urmărire penală.
În baza certificatului de atestare fiscală, intimatul-inculpat a cesionat părțile sociale pe care le deținea la "" S, prin contractul autentificat sub nr.1.986 din data de 12.06.2002, către din Bârlad.
În conformitate cu prevederile art.246 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzăua sesizat JUDECĂTORI: Liliana Novac, Dumitru Pocovnicu, Elena Damaschin S cu soluționarea acestei cauze penale, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr.355/2006.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr.3895 din data de 11.iulie.2006, a admis cererea de strămutare formulată de inculpatul și a dispus strămutarea soluționării cauzei de la JUDECĂTORI: Liliana Novac, Dumitru Pocovnicu, Elena Damaschin S la Judecătoria Bacău, menținând actele efectuate în cauză.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Bacău sun nr-.
Judecătoria Bacău, prin sentința penală nr.1.482 din data de 20.06.2007, în temeiul art.27 alin.1 pct.1 lit.e și art.42 Cod procedură penală, a dispus declinarea competenței de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Bacăua reținut că:"Având în vedere că potrivit art.282 lit.a din Legea nr.31/90 (text care încriminează fapta pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată inculpatul ) "se pedepsesc persoanele vinovate de " și întrucât potrivit art.27 alin.1 pct.1 lit.e Cod procedură penală "Tribunalul judecă în primă instanță infracțiunea de ", instanța în temeiul art.42 Cod procedură penală urmează a declina competența în favoarea Tribunalului Bacău."
Așa cum se arăta, intimatul-inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.282 lit.a din Legea nr.31/1990, iar intimatul-inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art.248/1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Codul d e procedură penală stabilește, în art.25-29 Cod procedură penală, competența materială a instanțelor în soluționarea cauzelor penale.
Judecătoria Bacău și-a fundamentat în drept hotărârea de declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău pe dispozițiile art.27 alin.1 pct.1 lit.e Cod procedură penală.
Acest text are următorul conținut "e) infracțiunea de, dacă fapta privește sistemul bancar".
Examinând acest text, rezultă fără echivoc, că este dată în competența soluționării în primă instanță a tribunalului infracțiunea de, numai dacă privește sistemul bancar.
Ori, în cauza de față, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată intimatul-inculpat, deși este infracțiunea de, în mod evident nu privește sistemul bancar, astfel că, din acest punct de vedere, hotărârea de declinarea a competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău este greșită.
Însă, trebuie observat că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată intimatul-inculpat a fost dată în competența tribunalelor prin Legea nr.85/2006, pentru considerentele de mai jos.
După intrarea în vigoare în Legii nr.31/1990 infracțiunea de a fost prevăzută atât în această lege, cât și în Codul comercial.
Urmare a republicării Legii nr.31/1990, în temeiul Legii nr.99/1999, infracțiunea de a fost prevăzută în art.276, pentru ca ulterior sediul materie să se găsească în art.282 din Legea nr.31/1990.
În conformitate cu prevederile art.276 alin.1 lit.a din Legea nr.31/1990, constituie infracțiunea de"falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidențelor societății ori ascunderea unei părți din activul societății, înfățișarea de datorii inexistente sau prezentarea în registrele societății, în alt ori în bilanțul contabil a unor sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârșite în vederea diminuării aparente a valorii activelor".
După republicarea legii la data de 17.11.2004, ca urmare a renumerotării, această infracțiune era încriminată în art.282 alin.1 lit.
În temeiul art.156 alin.3 din Legea nr.85/2006, s-a abrogat în mod expres, printre altele și art.282 din Legea nr.31/1990.
În Legea nr.86/2006, s-au încriminat ca infracțiuni, printre altele și următoarele fapte: "falsifică, sustrage sau distruge evidențelor debitorului, ori ascunde o parte di activul averii acestuia" (art.143 alin.2 lit.a).
Ori, din compararea celor două texte, cel în baza căruia a fost trimis în judecată intimatul-inculpat - și cel din art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006, se constată că încriminările sunt asemănătoare, elementele constitutive ale infracțiunii pentru care intimatul-inculpat a fost trimis în judecată, în raport de situația de fapt, astfel cum aceasta rezultă din probe, regăsindu-se și în noua încriminare.
În conformitate cu dispozițiile art.148 din Legea nr.85/2006, judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute de art.143-147 din această lege a fost dată în competența tribunalului.
Astfel, că deși Judecătoria Bacăua indicat greșit temeiul în drept în baza căruia a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea tribunalului, față de aspectul mai sus arătat, normele de drept procesual fiind de imediată aplicare, declinarea de competență este corectă.
TRIBUNALUL BACĂU pe de o parte și-a justificat reținerea spre judecată, apreciind că este competentă să soluționeze cauza, față de faptul că "potrivit art.148 din Legea nr.85/2006 prevăd că infracțiunile prevăzute de art.143-147 se judecă în primă instanță de tribunal", dar a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.282 lit.a din Legea nr.31/1990, în infracțiunea prevăzută de art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006, considerând că"în acest nou text de lege nu se regăsește nici una dintre "activele" care încriminează fapta pentru care a fost trimis în judecată inițial inculpatul, text care ulterior a fost abrogat".
În condițiile în care Tribunalul a apreciat că faptele pentru care a fost trimis în judecată intimatul-inculpat, ca și descriere a acestora, nu mai sunt încriminate de noua lege, instanța ar fi trebuit, față și de faptul că a respins cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice, precum și determinat de faptul că infracțiunile prevăzute de Legea nr.31/1990 privind societățile comercialenu au fost niciodată în competența soluționării în primă instanță a tribunalelor, ci a judecătorilor,să constate că este necompetent material să soluționeze cauza, să-și decline competența în favoarea Judecătoriei Bacău, și constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență, să sesizeze, în conformitate cu prevederile art.43 alin.3 Cod procedură penală, Curtea de APEL BACĂU, ca instanță ierarhic superioară comună, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Nu este posibil ca, pe de o parte să apreciezi că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată intimatul-inculpat nu se regăsește în noua încriminare care atrage și competența în primă instanță a tribunalului și să judeci în fond o infracțiune pentru care competența materială nu aparține tribunalului, iar pe de altă parte, tocmai pe această nouă încriminare să apreciezi că instanța este competentă să soluționeze cauza în primă instanță.
Apoi, corectă este și critica parchetului în sensul că în condițiile în care s-a reținut că art.282 lit. a din Legea nr.31/1990, prin care era încriminată infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată intimatul-inculpat a fost abrogată și fapta intimatului-inculpat nu se regăsește în noua încriminare prevăzută de art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006, temeiul achitării trebuia să fie art.11 pct.2 lit.a, cu art.10 lit.b Cod procedură penală, iar nu art.11 pct.2 lit.a, cu art.10 lit.a Cod procedură penală.
Așa cum se arăta, încriminarea din textul în baza căruia a fost trimis în judecată, respectiv art.282 lit.a din Legea nr.30/1990 și cea din art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006, este asemănătoare, Curtea apreciind că Tribunalul avea obligația de judeca cauza în raport de această din urmă infracțiune, numai în aceste condiții fiind competent să judece în primă instanță cauza.
Pentru aceste considerente, Curtea constatând că nu au fost respectate dispozițiile legale privind competență după materie a soluționării cauzei, fiind incidente dispozițiile art.197 alin.2 Cod procedură penală, în temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, va admite apelurile declarate în cauză și va desființa în totalitate sentința penală apelată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe - TRIBUNALUL BACĂU.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va avea în vedere și celelalte critici aduse hotărârii apelate, inclusiv cele ale apelantei-parte civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală și se va verifica, în raport de situația de fapt care va rezulta din probele care vor fi administrate, care este încadrarea juridică a faptelor săvârșite de cei doi intimați-inculpați.
Pentru aceasta instanța de trimitere va readministra în condiții de contradictorialitate și publicitate probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și cele care vor fi propuse în apărare și în dovedirea situației de fapt de părți.
Urmează a se aprecia dacă nu se impune efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească valoarea acelei ghilotine la data schimbării structurii activelor "" -. S, județul B și a majorării capitalului social.
În ceea ce privește apelul părții civile instanța urmează să administreze probe prin care să se stabilească prejudiciul efectiv cauzat bugetului de stat prin faptele prin care a fost trimis în judecată intimatul-inculpat, deoarece, prejudiciul nu-l poate reprezenta valoarea tuturor bunurilor pentru care a dispus ridicarea sechestrului, ci se va avea în vedere valoarea totală a creanțelor statului la."" -. S, județul B, valoarea bunurilor pentru care a dispus nelegal ridicarea sechestrului, suma recuperată prin continuarea executării silite de organele fiscale și suma rămasă de recuperat, pentru că aceasta din urmă reprezintă prejudiciul efectiv cauzat bugetului de stat și pentru care s-ar putea dispune obligarea la plata către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Națională de Administrare Fiscală.
În condițiile în care prin valorificarea bunurilor debitoarei "" -. S, județul B s-au recuperat integral datoriile pentru care se aplicase sechestru și pentru care intimatul-inculpat a dispus ridicarea acestuia, bugetul de stat nu a suferit nici un prejudiciu și intimatul-inculpat nu poate fi obligat la despăgubiri civile către Administrația Națională de Administrare Fiscală, deoarece s-ar crea un nou titlul executoriu pentru același debit, ceea ce nu este posibil.
În raport de aceleași date se va aprecia și asupra încadrării juridice a infracțiunii pentru care intimatul-inculpat a fost trimis în judecată, față de faptul că calificarea dată prin actul de sesizare al instanței este cea prevăzută de art.248/1 Cod procedură penală, respectiv, abuz în serviciu în formă calificată, apreciindu-se că fapta a avut consecințe deosebit de grave.
Se va constata că intimații-inculpați au fost asistați de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
D EC IDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU cât și de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice B, împotriva sentinței penale nr.577/D din data de 16.11.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Desființează sentința penală sus-menționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe - TRIBUNALUL BACĂU.
Constată că intimații-inculpați au fost asistați de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpați și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată, azi, 22.04.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.
El.- 3 ex.
09.05/09.05.2008
Președinte:Liliana NovacJudecători:Liliana Novac, Dumitru Pocovnicu, Elena Damaschin
