Infracțiuni privind regimul de deținere al câinilor agresivi și periculoși (oug nr. 55/2002). Decizia 790/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 790
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTORI: Vorniceasa Ioana, Mengoni Arin Alexandru Crîșmaru
-
- -- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
legal reprezentat prin - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr.273/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata inculpată asistată de avocat oficiu lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorul din oficiu și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Instanța, din oficiu a pus în discuție excepția tardivității recursului declarat și a acordat cuvântul părților pe excepție și pe fondul cauzei.
Avocat oficiu având cuvântul pentru intimata inculpată a pus concluzii de admitere a excepției. Pe fond, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice. A solicitat plata onorariului din fondul.
Procurorul având cuvântul pe excepție a susținut că recursul declarat este în termen și solicită repunerea în termenul de recurs. Pe fond, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Intimata inculpată având ultimul cuvânt și-a însușit concluziile puse de apărătorul său.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin decizia penală nr. 273/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 250 din 09.06.2009 pronunțată de Judecătoria Roman.
A fost menținută sentința atacată.
În conformitate cu prevederile art. 192 al. 2.C.P.P. a fost obligată partea vătămată să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a decide astfel instanța de apel a avut în vedere că:
Prin sentința penală nr. 250 din 09.06.2009, pronunțată de Judecătoria Roman, județul N, a fost condamnată inculpata, fiica lui G și, născută la data de 09.07.1984 în municipiul R, județul N, cu același domiciliu, B-dul R -,.12,. A,.2,.7, cetățenie română, studii liceale, necăsătorită, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor de prevenire a atacului canin de către deținătorul temporar al acestuia asupra unei persoane, prev. de art.11 alin.1 din nr.OUG55/ 2002, cu aplic. art.76 alin.1 lit. e, raportat la art.74 alin.1 lit. a,c Cod penal, la 1.000 lei amendă.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 1 (unu) an, stabilit în condițiile art.82 alin.2 din același cod.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind consecințele ce decurg din comiterea unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare stabilit.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată, domiciliată în municipiul R, str. R -,.12,.49, județul N și, în consecință;
În baza art.14 alin.3 lit. b, raportat la art.346 Codul d e procedură penală și art.998-999 Cod penal, a fost obligată inculpata să plătească părții vătămate suma de 5.000 lei, reprezentând despăgubiri civile delictuale, din care 2.500 lei despăgubiri materiale și 2.500 lei daune morale.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligată inculpata să plătească părții civile Spitalul Municipal de Urgență R suma de 1.080 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată.
În baza art.193 alin.1 Codul d e procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească părții vătămate suma de 838 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cauză, cu plata onorariului apărătorului ales.
În baza art.191 alin.1 Codul d e procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman nr.1940/P/21.02.2009, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor de prevenire a atacului canin de către deținătorul temporar al acestuia asupra unei persoane, prev. de art.11 alin.1 din nr.OUG55/ 2002.
În motivarea rechizitoriului, se arată că în ziua de 07.04.2008, inculpata a scos la plimbare un câine de rasă, fără botniță, care într-un moment de neatenție a atacat-o pe partea vătămată, cauzându-i profunde leziuni mușcate ce au necesitat pentru vindecare internarea sa spitalicească și, ulterior, un număr de 35-38 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Din actul de sesizare ca și din probele administrate în cauză, instanța a reținut, în fapt, că în după amiaza zilei de 07.04.2008, inculpata a fost rugată de vecina sa, să scoată la plimbare în jurul blocului un câine din rasa, proprietatea fratelui său. Astfel, inculpata a mers la apartamentul vecin în care se afla, mama proprietarului câinelui, de unde a preluat animalul echipat doar cu lesă, fără a-i pune botnița și a ieșit cu el afară din bloc. În asemenea împrejurări, s-a întâlnit cu partea vătămată și martorul -, cu care a stat de vorbă o perioadă în fața blocului. Cum câinele dădea semne evidente de agresivitate, partea vătămată i-a atras atenția inculpatei să țină lesa strâns și să se îndepărteze de grup, însă aceasta a asigurat-o că nu se va întâmpla nimic. Imediat, însă, ce partea vătămată s-a întors cu spatele ca să plece, câinele a atacat-o imprevizibil mușcând-o repetat de piciorul stâng. În urma agresiunii, aceasta a fost internată la Spitalul Municipal de Urgență R - Secția Ortopedie, în perioada 7-16.04.2008, constatându-se că suferise plăgi mușcate profunde și excoriații ale membrelor, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-38 zile de îngrijiri medicale.
Atât în timpul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, inculpata a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, însă a invocat, în permanență, o anumită stare de provocare a animalului de către partea vătămată, ce diminuează culpa sa. În acest sens, inculpata a invocat că partea vătămată ar fi atins din greșeală câinele cu piciorul peste, atunci când s-a întors cu spatele ca să plece, pentru ca ulterior să revină și să susțină că l-ar fi călcat pe o lăbuță, provocându-l să devină agresiv.
Potrivit probelor de la dosar, susținerile inculpatei nu se confirmă și chiar dacă ar fi adevărate, ele sunt irelevante cauzei, atâta timp cât rezultatul infracțional nu s-ar fi produs dacă animalul ar fi fost echipat corespunzător cu botniță de protecție.
Fapta inculpatei întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin de către deținătorul temporar al acestuia asupra unei persoane, prev. de art.11 alin.1 din nr.OUG55/ 2002, pentru care instanța a aplicat acesteia o pedeapsă pecuniară.
Starea de fapt și vinovăția inculpatei au fost stabilite cu probele administrate în timpul urmăririi penale, respectiv: plângerea și declarația părții vătămate (4-8), certificatul medico-legal nr.150/17.04.2008 cu completarea ulterioară din 06.05.2008 (9), biletul de ieșire din spital (10), foaia de observație clinică (11-12), adresa Spitalului Municipal de Urgență R de constituire de parte civilă (1), declarațiile martorilor - (13-14), (15-16), - (17) și declarația inculpatei (20-22), ca și cele administrate nemijlocit în instanță, respectiv declarația de constituire de parte civilă a părții vătămate (11), declarația inculpatei (10), declarațiile martorilor (21), - (22), (23), - (30) și două fotografii privind leziunile actuale (19-20).
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, privind gradul de pericol social concret al faptei comise, condițiile concrete în care a fost săvârșită, ca și persoana inculpatei, care este infractor primar, cu o bună conduită procesuală ce a dat dovadă de responsabilitate, regret și semne de îndreptare. Fapta inculpatei este de un evident pericol social, cu consecințe imprevizibile, cu atât mai mult cu cât implică intervenția unui animal deosebit de periculos, pentru care legiuitorul a instituit un regim special de protecție. Culpa majoră a inculpatei rezultă în cazul de față din faptul că aceasta nu a asigurat câinele cu echipamentul complet de prevenție care include și botnița. Indiferent dacă partea vătămată ar fi provocat în vreun fel sau altul animalul prin atingerea sau călcarea acestuia pe o parte a corpului, rezultatul vătămător nu s-ar fi produs dacă era echipat regulamentar și în special cu botniță.
În raport de buna conduită socială anterioară și ulterioară comiterii faptei, de atitudinea procesuală a inculpatei și de responsabilitatea asumată de acesta în timpul judecății, instanța a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. a,c, Cod penal, și, în baza art. 76 alin.1 lit. e din același cod, a aplicat acesteia o pedeapsă pecuniară care nu poate fi mai mică de 250 lei.
Referitor la modalitatea concretă de executare a pedepsei aplicate, instanța, având în vedere persoana inculpatei, lipsa antecedentelor sale penale, starea sa materială și educațională, buna conduită socială și familială, atât înainte, cât și după comiterea infracțiunii, atitudinea sa procesuală, ca și posibilitatea ca sancțiunea aplicată să-și producă efectele și fără executarea efectivă, instanța a dispus, în baza art.81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pecuniare, pe durata termenului de încercare stabilit în condițiile art.82 alin.2 Cod penal.
Inculpatei i s-a pus în vedere, în asemenea situație, consecințele ce decurg din comiterea unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare stabilit și posibilitatea revocării măsurii dispuse.
Soluționând latura civilă a cauzei, în temeiul art.346 Codul d e procedură penală, instanța a constatat întemeiate, în parte, pretențiile în dezdăunare ale părții vătămate, cât și cele ale părții civile Spitalul Municipal de Urgență R privind cheltuielile de spitalizare cu aceasta.
Potrivit declarației date la prima zi de înfățișare, înaintea citirii actului de sesizare, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 14.000 lei, din care 6.000 lei reprezentând despăgubiri civile delictuale și 8.000 lei daune morale. În motivarea acțiunii civile atașate acțiunii penale, partea vătămată a arătat că urmare leziunilor suferite, a fost nevoită să suporte considerabile cheltuieli materiale, atât pe durata spitalizării, cât și ulterior, pentru asigurarea unei medicații și alimentații speciale, pentru plata a repetate deplasări cu mijloace de transport particulare la o clinică de recuperare din municipiul I, cât și pentru diferite consultații de specialitate și planificarea unei intervenții chirurgicale estetice privind o eventuală grefă de piele. De asemenea, partea vătămată a invocat și solicitat daune morale pentru prejudiciul funcțional și estetic suferit, pentru imposibilitatea de a mai susține bacalaureatul la proba sportivă, pentru întreruperea practicării handbalului ca sport de performanță, ca și necesitatea de a suporta o intervenție chirurgicală de transplant de piele pentru acoperirea zonelor cu lipsă de țesut. În același sens, partea vătămată a arătat că prin fapta comisă a fost supusă unui stres și disconfort neprevăzute, unor limitări ale posibilităților sale de distracție, inclusiv de a purta anumite obiecte de vestimentație specifice vârstei (fuste scurte, costum de baie etc.), existând posibilitatea rămânerii cu sechele funcționale și estetice.
În dovedirea pretențiilor sale civile, a invocat constatările medico-legale existente la dosar, depozițiile martorilor din lucrări, coroborate cu cele ale martorelor din latura civilă audiate nemijlocit în ședință publică, respectiv - și (22-23) ca și orice prezumții juridice judiciare ca mijloace de probă.
Inculpata a respins, în parte, solicitările părții vătămate, invocând cuantumul exagerat al acestora, ca și culpa sa parțială în producerea incidentului cu efecte păgubitoare.
Analizând probele de la dosar, instanța a constatat că, într-adevăr, pretențiile civile în dezdăunare ale părții vătămate sunt excesive și nu corespund măsurii producerii lor.
Este adevărat că în speță fiind vorba de răspunderea civilă delictuală a inculpatei, în condițiile art.998-999 Cod civil, aceasta trebuie să fie integrală, atât sub aspect material, cât și moral, dar în limitele dovedirii prejudiciului efectiv creat. Or, din probele administrate în cauză, inclusiv apelând la prezumții ca mijloace de probă, instanța a constatat că prejudiciul total suferit de partea vătămată nu depășește suma de 5.000 lei, constituită în părți egale, din despăgubiri materiale și daune morale. În afară de susținerea martorei (23), potrivit căreia ar fi împrumutat-o pe partea vătămată cu suma de 1.000 lei, coroborată cu declarația martorei - (22), privind cheltuielile la care a fost supusă victima și declarațiile celorlalți martori, nu există alte probe directe care să dovedească suma solicitată de partea vătămată de 6.000 lei. Pe lângă aceste cheltuieli, instanța, uzând de prezumții ca mijloace de probă, constată că urmare internării părții vătămate timp de 10 zile, examinării sale medico-legale ulterioare, deplasării sale la clinica de recuperare din municipiul I, alimentația și medicația ulterioare au presupus și alte cheltuieli, care însă nu pot totaliza mai mult de 2.500 de lei.
În același sens, instanța a constatat că prin fapta comisă părții vătămate i-a fost creat un prejudiciu moral, evident de natură a fi compensat bănește. Partea vătămată a fost supusă unei suferințe fizice neprevăzute și unui disconfort și stres considerabile la care se adaugă sechele funcționale și estetice, care îi limitează deplasarea și integrarea socială. Partea vătămată este elevă în ultimul an de liceu și, ca urmare a practicării handbalului ca sport de performanță, ar fi dorit să susțină una dintre probele de bacalaureat la disciplina sport, lucru care nu mai este posibil, cum nu mai este posibilă momentan continuarea vieții sportive. Mai mult, partea vătămată este constrânsă să folosească, exclusiv, pantalonii, ca obiect vestimentar, leziunile fiind încă nevindecate și presupunând alte intervenții chirurgicale de acoperire prin grefă de piele. Toate acestea, însă, nu pot fi estimate ca depășind suma de 2.500 lei, sumă la plata căreia a fost obligată inculpata, alăturat celeilalte privind daunele materiale în același cuantum.
În temeiul art.313 din Legea nr.95/2006, inculpata a fost obligată și la plata către partea civilă Spitalul Municipal de Urgență a cheltuielilor de spitalizare cu partea vătămată.
De asemenea, în baza art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală,inculpata a fost obligată ca parte aflată în culpă procesuală și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, partea vătămată, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul că daunele materiale și morale la care a fost obligată inculpata sunt modice. Legal citată, partea vătămată apelantă nu s-a prezentat în instanță să-l susțină.
Apelul este nefondat.
Instanța de control judiciar, verificând, în temeiul art. 378 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin.2 Cod procedură penală, a constatat că aceasta este legală și temeinică.
Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, a dat o încadrare juridică legală faptelor și a reținut vinovăția inculpatei pe baza unor probe certe, legal administrate și temeinic apreciate.
Hotărârea atacată este legală și temeinică și sub aspectul acțiunii civile alăturată procesului penal.
Cuantumul daunelor materiale la care a fost obligată inculpata, reprezentând contravaloarea tratamentului medical, a fost corect stabilit de instanța de fond, la suma de 2.500 lei, având în vedere că a suferit leziuni pentru care au fost necesare un număr de 35-38 de zile de îngrijiri medicale și 10 zile de spitalizare, că a efectuat cheltuieli cu deplasările la unitățile spitalicești și de recuperare, cu medicația și hrana specială, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și declarațiile martorilor (fila 23 dosar fond) și (fila 22 dosar fond).
Totodată, daunele morale acordate părții vătămate, în cuantum de 2.500 lei, reprezintă o satisfacție echitabilă suficientă pentru un prejudiciu de această natură ( durerile suportate în timpul tratamentului medical, pentru vindecarea leziunilor, cu aspect inestetic ) și nu se impune majorarea lui.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 250 din 09.06.2009, pronunțată de Judecătoria Roman, județul N pe care menținut-o, ca fiind legală și temeinică.
Împotriva deciziei a formulat recurs partea vătămată, în motivarea acestuia susținându-se netemeinicia hotărârilor pronunțate de primele două instanțe cu privire la cuantumul despăgubirilor stabilite,sens în care s-a solicitat să se aibă în vedere motivele de apel invocate.
Cererea de recurs a fost trimisă prin poștă Tribunalului Neamț la data de 05.11.2009, după expirarea termenului de recurs de 10 zile însă în cadrul termenului de 10 zile de la începerea executării, respectiv emiterea somației de plată a cheltuielilor judiciare către stat, astfel că, prin aplicarea prevederilor art. 385 ind. 3. p p. . coroborat cu art. 365. p p. . se constată recursul declarat peste termen, acesta urmând a fi analizat pe fond.
Analizând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de recurs invocate Curtea reține următoarele:
Referitor la cuantumul despăgubirilor materiale și morale stabilite de către prima instanță și menținute de către instanța de apel se observă că instanțele au avut în vedere criteriul echității, respectiv folosirea de prezumții ca mijloace de probă, apreciind în mod justificat în funcție de consecințele produse asupra stării de sănătate a părții vătămate, în condițiile în care aceasta nu a produs probe în vederea stabilirii unui prejudiciu concret.
Față de aceste împrejurări, având în vedere și faptul că în recurs nu au fost depuse înscrisuri noi în vederea dovedirii pretențiilor civile se apreciază că despăgubirile au fost corect stabilite, urmând a se proceda la respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu prevederile art. 192 al. 2.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 3 Cod procedură penală coroborat cu art. 365 Cod procedură penală constată recursul declarat peste termen.
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b p Cod Penal. respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - parte vătămată împotriva deciziei penale nr. 273/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr-.
În conformitate cu dispozițiile art. 189.C.P.P. dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei către Baroul Bacău -..
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2.C.P.P. obligă recurenta - parte vătămată să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vorniceasa Ioana, Mengoni Arin Alexandru Crîșmaru
GREFIER,
a
red. sent.
red. dec. apel /
red. dec. recurs
tehnored.
2 ex.
06.01.2010
Președinte:Vorniceasa IoanaJudecători:Vorniceasa Ioana, Mengoni Arin Alexandru Crîșmaru
