Infracțiuni privind regimul de deținere al câinilor agresivi și periculoși (oug nr. 55/2002). Decizia 829/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--16.06.2008

DECIZIA PENALĂ NR.829 /

Ședința publică din data de 11.09. 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.157 din 27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent G asistat de avocat ales și partea vătămată intimată

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului solicită în baza art. 385¹⁵alin.2 lit. d Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare pronunțarea unei decizii care să dea eficiență dispozițiilor art. 74 lit.a și c, art. 76 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.81 Cod penal. În susținerea celor solicitate arată că pedeapsa aplicată de Judecătoria Arad și menținută de Tribunalul Arad este greșit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 Cod penal. În ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că soluția este netemeinică privită prin prisma cuantumului excesiv al daunelor morale acordate părții civile, susținând că aceste daune trebuie să reprezinte o compensare adecvată a pierderii suferite de către partea civilă, prejudiciul moral neputând fi cuantificat și nicidecum să constituie o sursă de maximizare a veniturilor părții civile, impunându-se cenzurarea daunelor morale solicitate.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate ca legale și temeinice, atât în ce privește latura penală cât și civilă a cauzei. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată raportat la art. 72 Cod penal și în măsură să-și atingă scopul astfel cum acesta este reglementat în art. 52 Cod penal. Referitor la susținerile inculpatului că daunele morale sunt foarte mari, instanțele au apreciat că la stabilirea cuantumul acestora au fost avute în vedere suferințele părții civile.

Partea vătămată intimată solicită respingerea recursului formulat de inculpat și menținerea soluțiilor date.

Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, se declară de acord cu susținerile apărătorului, solicitând admiterea recursului.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

prin sentința penală nr. 509/26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 11 al. 3 din OUG 55/2002 modificată prin Legea 60/2003, a fost condamnat inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 28.09.1955 în A, cetățean român, studii 12 clase, administrator la SC SRL, domiciliat în A,--11,.2, jud. A, CNP -, la o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin, urmată de moartea victimei.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art 64 lit a și lit b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81, art. 82 Cod penal și art. 71 al 5 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și accesorii aplicate inculpatului prin prezenta sentință și s-a fixat termen de încercare pentru inculpat de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind posibilitatea revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.

În baza art. 15 al 1 din OUG 55/2002, s-a confiscat de la inculpat, prin organele de poliție, în termen de 2 zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, câinele, rasa Rottweiler, certificat de origine 3389--, tatuaj 3389.

În baza art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 14 Cod procedură penală și art. 998, art. 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă G, cu domiciliul în A,--11,.4, în cadrul procesului penal și a obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 30623,65 lei cu titlu de despăgubiri, sumă ce reprezintă daune materiale - 623.65 lei și daune morale - 30.000 lei; s-a respins restul pretențiilor părții civile.

În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile G suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul locuiește în apartamentul nr. 2 al imobilului situat în A,--11, imobil cu mai multe apartamente care au acces, toate în curtea interioară a imobilului, folosită în comun de toți locatarii acestor apartamente.

În apartamentul său, inculpatul are în grijă și întreținere cei doi câini ai fiului său, rasa Rottweiller, masculul și femela.

Curtea comună a imobilului este în forma literei U, accesul în locuințe făcându-se prin curte. Imobilul în cauză are și grădină, despărțită de curte prin câte cădiri de apartamente. Accesul în grădina imobilului se poate face numai prin curte (declarație martor ).

În data de 30.07.2005, seara, inculpatul a scos cei doi câini din apartamentul său, cu intenția de a-i plimba în grădină. au ieșit din apartament și au alergat în fața inculpatului, fără lesă sau botniță, iar câinele, în loc să o ia spre grădină și-a schimbat direcția de alergare înspre victima, locatara apartamentului cu nr. 10 din același imobil, care avea în folosință comună aceeași curte și care se afla în acel moment în curte. a mușcat victima de antebrațul stâng, provocându-i fracturarea ambelor oase ale acestuia, dilacerarea masei musculare și defect tegumentar.

Inculpatul care venea în urma celor doi câini și care a văzut că unul dintre aceștia și-a schimbat direcția de alergare și a auzit victima țipând, a intervenit.

Victima a fost internată în spital și a primit îngrijirile corespunzătoare, dar în data de 25.09.2005 a decedat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.1036/04.12.2006 al Institutului de Medicină Legală T, leziunile produse prin mușcătura câinelui au stat la baza determinismului decesului, acestea complicându-se cu osteită și bronhopneumonie, complicații apărute pe fondul unui organism tarat, victima având 80 de ani.

Inculpatul a susținut că înainte de a scoate câinii din apartament s-a asigurat că nu este nici o persoană în curte.

Cei doi câini aflați în îngrijirea inculpatului, fiind rasa Rottweiller, rasă enumerată în art. 1 din OUG 55/2002, necesită o atenție sporită, includerea acestei rase în lista stabilită prin această lege, fiind determinată tocmai de imprevizibilitatea acestor câini.

Medicul veterinar al câinelui în cauză, martorul, a susținut că această rasă de câini nu este mai imprevizibilă decât altele dar a fost inclusă în categoria câinilor periculoși datorită forței fizice a câinilor din această rasă, câini care, cu o educație corespunzătoare, nu sunt periculoși. Martorul a mai susținut că câinele în cauză era bine educat și neagresiv și că probabil a fost provocat de victimă.

Instanța a considerat că nici declarația inculpatului și nici declarația martorului nu sunt de natură să reducă sau să înlăture vinovăția inculpatului.

Introducerea acestei rase în categoria câinilor periculoși se datorează imprevizibilității câinilor, dovedită de multitudinea incidentelor cu consecințe grave determinate de acești câini. Nu toate rasele de câini de mare sau cu o forță fizică deosebită, au fost introduse în această categorie. Verificarea vizuală făcută de inculpat, din apartamentul său, cu privire la prezența altor persoane în curte, anterior lăsării câinilor, a fost insuficientă, victima aflându-se în curte și fiind mușcată de unul dintre câini. Este evident că măsura luată de inculpat pentru evitarea unui incident între câinii săi și persoanele care ar fi putut fi în curte, aceasta fiind folosită în comun și accesibilă mai multor persoane. Inculpatul care venea în urma câinilor nu a auzit-o pe victimă vorbind și nici făcând alte gesturi de natură a provoca câinele.

Așa fiind, instanța a reținut vinovăția inculpatului, în forma culpei simple, deoarece fiind deținătorul unor câini dintr-o categorie considerată prin lege periculoasă nu și-a respectat obligația legală de a lua toate măsurile necesare de prevenire a atacului canin anterior lăsării acestor câini într-un loc accesibil altor persoane.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.

În notele de ședință depuse la dosarul cauzei inculpatul a solicitat admiterea apelului iar în rejudecare să se rețină circumstanțele atenuante reglementate de art. 74 lit. a) și c) Cod penal, cu aplicarea art. 76 lit. d) Cod penal și art. 81 Cod penal.

S-a arătat că prima instanță a făcut referire în hotărâre la împrejurările reglementate de art. 74 lit. a) și c) fără a le da însă eficiență. Este criticată și latura civilă a cauzei cu aceea că cuantumul daunelor morale este excesiv raportat la împrejurările cauzei, respectiv la concluziile raportului de constatare medico-legală.

Tribunalul Arad prin decizia penală nr. 157/A din 27 mai 2008, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1, lit. b) Cod procedură penală a respins apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 509 din 26 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad, dosar nr-.

Examinând apelul, în cadrul dat de art. 378 Cod procedură penală și din oficiu conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că nu este fondat.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt în conformitate cu probele administrate în cauză.

Încadrarea juridică dată faptei inculpatului este de asemenea corectă. Astfel, fapta inculpatului care a dat drumul câinilor săi, rasa Rottweiller într-un loc accesibil mai multor persoane, fără a lua măsurile necesare evitării oricărui incident între câini și aceste persoane, urmată de mușcarea unei persoane, traumatism care a determinat moartea acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin, urmată de moartea victimei, infracțiune prevăzută de art. 11 al 3 din OUG 55/2002 și pedepsită cu închisoare de la 2 ani la 7 ani.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată raportat la art. 72 Cod penal și în măsură să-și atingă scopul astfel cum acesta este reglementat în art. 52 Cod penal. Aplicarea pedepsei la minimul special prevăzut de lege a fost corectă raportat la datele speței, neputându-se reține circumstanțele atenuante judiciare.

Contrar susținerii inculpatului, a apreciat că prima instanță nu este ținută să motiveze nereținerea circumstanțelor atenuante ci doar reținerea acestora, acesta fiind și sensul practicii judiciare invocate de către inculpat în apel.

Prima instanță a individualizat pedeapsa pe care a aplicat-o prin prisma criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal și nu a dispozițiilor art. 74 Cod penal pentru a se putea reține că hotărârea este nelegală dat fiind lipsa motivării circumstanțelor atenuante.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată prin prisma disp. art. 998-999 cod civil și în măsura în care pretențiile civile au fost dovedite. În mod justificat prima instanță a reținut ca fiind probată suma de 623.65 lei reprezentând daune materiale.

În privința daunelor morale, cuantumul acestora, respectiv 30.000 lei este justificat dat fiind legătura afectivă dintre victimă și fiul său care s-a constituit parte civilă în cauză.

Faptul că la decesul victimei au concurat și factori ce țin de vârsta acesteia nu justifică reducerea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță.

Împotriva deciziei penale nr. 157/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs în termen legal inculpatul G solicitând ca în rejudecare să se pronunțe o decizie care să dea eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. d Cod Penal, cu aplicarea art. 81.Cod Penal, urmată de o cenzurare serioasă a acțiunii civile, susținând că este incident motivul de casare reglementat de art. 385⁹alin. 1 pct. 14.C.P.P.

În motivarea recursului, inculpatul a susținut că pedeapsa aplicată de către Judecătoria Arad, menținută de Tribunalul Arad, este greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72.Cod Penal și 74 lit. a și c În Cod Penal acest sens, s-a arătat că în cadrul sentinței, instanța a făcut referire la lipsa antecedentelor penale, la atitudinea de recunoaștere și de regret față de cele petrecute, buna conduită a inculpatului în societate anterior comiterii faptei, cât și la forma de vinovăție - culpa, inculpatul nedorind și neurmărind producerea decesului victimei. Astfel, inculpatul a apreciat că din moment ce instanța a făcut referire, chiar și succint, la aceste împrejurări, care potrivit literaturii de specialitate, au un caracter întâmplător, neînsoțind orice faptă și neprivind orice infractor, se impunea reținerea incidenței dispozițiilor art. 74 lit. a și c și Cod Penal darea eficienței dispozițiilor art. 76 lit. d Cod Penal, aplicând o pedeapsă sub minimul special prevăzut de norma de incriminare. În ceea ce privește latura civilă, s-a susținut că soluția este netemeinică, daunele morale fiind acordate părții civile într-un cuantum excesiv. Sub acest aspect, inculpatul a învederat că potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 455/A/3/05.08.2005 starea de nutriție a victimei era marcat deficitară, fiind casectică; iar din rapoartele de expertiză medico-legală nr. 1036/04.12.2006 și 492/12.03.2007 rezultă că la decesul victimei au contribuit și vârsta înaintată și tarele organice preexistente (moderata fibromatoză interstițială, emfizem pulmonar, hepatita cronică activă, distrofie renală difuză pe fond de nefrită interstițială). Totodată, s-a învederat că daunele morale trebuie să reprezinte o compensare adecvată a pierderii suferite de către partea civilă, prejudiciul moral neputând fi cuantificat, și nicidecum să constituie o sursă de maximizare a veniturilor părții civile, impunându-se cenzurarea serioasă a daunelor morale solicitate.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de inculpatul recurent și din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că hotărârile instanțelor de fond sunt legale și temeinice, recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, recunoașterea inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor (fila 51 dosar judecătorie), - (fila 49 UP), - (fila 50 UP), cu raportul de constatare medico-legală nr. 455/A/3/2005 și raportul de autopsie medico-legală nr. 310/B/1/26.09.2005 întocmite de Serviciul Județean de Medicină Legală A, raportul de expertiză medico-legală nr. 1036/2006 întocmit de IML

Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin, urmată de moartea victimei prevăzută de art. 11 alin. 3 din OUG nr. 55/2002. Trebuie reținut că, de altfel, în motivarea recursului, inculpatul nu a contestat nici starea de fapt reținută în sarcina sa și nici încadrarea juridică dată acesteia, ci cuantumul pedepsei.

În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, consecințele acesteia. Față de susținerea inculpatului-recurent referitor la faptul că deși Judecătoria Arada reținut că nu are antecedente penale, că a recunoscut săvârșirea infracțiunii și consecințele acesteia, nu a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod Penal, trebuie avut în vedere că aceste circumstanțe atenuante sunt judiciare, ele nu operează automat, sunt lăsate la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o astfel de atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. Calificarea acestor împrejurări nu poate omite faptul că urmare a conduitei inculpatului o persoană și-a pierdut viața; că potrivit art. 6 alin. 2 raportat la art. 1 lit. a din OUG nr. 55/2002 modificată, accesul câinilor din rasa celui în speță "în părțile comune ale imobilelor în care sunt deținuți, pe drumurile publice și pe căile de acces către acestea este permis numai dacă aceștia poartă botniță și sunt ținuți în zgardă și lesă sau ham de către proprietar ori de către deținătorul temporar", ceea ce nu s-a respectat în speță. Astfel, conduita inculpatului este cu atât mai gravă cu cât legiuitorul a prevăzut măsuri exprese care să preîntâmpine rezultatul tragic din cauză, iar din declarațiile martorilor și - rezultă că anterior și câinele victimei a fost omorât de același câine, primul martor susținând chiar și că defuncta a mai fost mușcată de acesta în urma cu doi ani - ceea ce conduce la concluzia că atitudinea neglijentă a inculpatului, de eludare a legii nu este accidentală. În acest context, recunoașterea faptei și lipsa antecedentelor penale denotă un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a și c Cod Penal, ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate.

Pe de altă parte, instanța de recurs constată că sunt nefondate susținerile inculpatului în sensul că prin sentința penală nr. 509/2008 a Judecătoriei Arad au fost reținute circumstanțe atenuante, dar nu li s-ar fi dat eficiență juridică, întrucât recunoașterea faptei și lipsa antecedentelor penale au fost avute în vedere în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei, în limita criteriilor prevăzute de art. 72.Cod Penal, respectiv ca atribute care caracterizează "persoana infractorului".

Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Astfel fiind, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, se constată că inculpatului i s-au aplicat dispozițiile art. 81 și 82.Cod Penal, beneficiind de suspendare condiționată.

Referitor la susținerile inculpatului că daunele morale sunt foarte mari, instanța de recurs apreciază că cuantumul acestora este rezonabil și la stabilirea lui au fost avute în vedere atât suferințele părții civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Din aceste motive, suma de 30.000 lei apare ca fiind justificată față de împrejurarea că fapta a avut drept rezultat decesul mamei părții civile, de care acesta era foarte atașat; că decesul a survenit după o perioadă de suferință și spitalizare (fapta s-a comis în 30.07.2005, iar decesul numitei a survenit în 25.09.2005) în care partea civilă a trebuit să-și sprijine moral și material mama, implicând un ridicat consum emoțional. În ce privește relațiile strânse dintre partea civilă și victimă, precum și suferința pricinuită acestuia de decesul mamei sale, relevante sunt declarațiile martorilor (fila 40 dosar judecătorie) și (fila 41 judecătorie).

Față de cele anterior arătate, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 157/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.157 din 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red.B 12.09.2008

Tehnored.

2ex/16.-

Prima inst. - Jud.

Inst. apel-, - Trib.