Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1014/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - G nr. 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 1014
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea recursului penal promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 79 de la data de 18 martie 2099, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat desemnat din oficiu, reprezentând pe recurentul - inculpat, lipsă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, arată că pedeapsa aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului, nu a fost just individualizată de către instanța de apel, întrucât, fapta reținută în sarcina inculpatului, în conținutul ei concret nu prezintă un grad de pericol social foarte ridicat. De asemenea, față de poziția procesuală sinceră a inculpatului și de împrejurarea că acesta are în întreținere un copil minor, solicită instanței admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Reprezentantul Parchetului arată că decizia pronunțată de Tribunalul Olt este legală și temeinică, reținându-se în mod corect starea de recidivă a inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia fiind corect individualizată, raportat la gravitatea faptei și starea de recidivă menționată anterior. De asemenea, susține că nu au fost identificate în speță circumstanțe atenuante, pentru a se justifica reducerea sub minimul special a pedepsei cu închisoare aplicată inculpatului, solicitând astfel respingerea recursului ca nefondat și obligarea corespunzătoare a recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.961 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. cu înlăturarea stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit. B Cod Penal- a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii din data de 22.08.2008.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata prev. de art.71C.p., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82.Cod Penal, respectiv pe durata unui termen de 3 ani.
În baza art.71 alin.5 Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 83.Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.191 alin.1 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.3946/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina înregistrat sub nr-, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, infracțiune prevăzută de dispoz. art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit.b
Cod PenalÎn urma efectuării cercetării judecătorești, a analizării și interpretării coroborate a tuturor probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că la data de 22.08.2008, în timp ce conducea pe drumurile publice de la domiciliul său, din municipiul S, până în comuna M, jud. O, autoturismul cu nr. de înmatriculare OT.78. în zona intersecției DN 65- cu DJ 657, fost oprit pentru un control de rutină de un echipaj de poliție, ocazie cu care, în prezența martorului asistent G, s-a constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere.
S-a arătat că această împrejurare a fost confirmată și prin adresa nr. 2171/08.09.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor O, din care a rezultat că inculpatul nu figurează cu permis de conducere în evidențele informatizate ale SPR O, iar cu prilejul audierii, a recunoscut și regretat fapta comisă.
Față de situația de fapt reținută, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului de a fi condus pe drumurile publice un autovehicul fără a avea permis de conducere, având însă reprezentarea și acceptând că acțiunea sa constituie un pericol pentru siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit un asemenea scop, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002
Apreciind că săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatului au fost dovedite, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului proporțional gradului de pericol social al faptei comise și periculozității făptuitorului iar la alegerea pedepsei și individualizarea cuantumului acesteia conform art.72C.p. a avut în vedere criteriile generale de individualizarea pedepsei-dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în OUG 195/2002 pentru infracțiunea dedusă judecății, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, faptul că gradul de pericol social concret al faptei săvârșite este determinat de importanța valorilor sociale încărcate, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice care a fost pusă în pericol, datele personale ale inculpatului care potrivit caracterizării de la locul de muncă își desfășoară activitatea în mod corespunzător cu seriozitate și are în întreținere un copil minor.
S-a mai reținut și faptul că inculpatul a mai fost condamnat în cursul anului 2001 prin sentința penală nr.1126/03.07.2001 pronunțată de Judecătoria Slatina, pentru fapta de a fi condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere și a provocat un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală gravă a unei persoane, aspect ce denotă perseverența infracțională a inculpatului în ceea ce privește comiterea unor astfel de fapte.
În raport de condamnările din fișa de cazier judiciar, prima instanță a apreciat că s- împlinit termenul de reabilitare și pentru acest motiv a dispus înlăturarea stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit.b
Cod PenalS-a reținut că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 1 an închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prev. de art.52C.p. - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie s-a arătat că deși în art.71 astfel Cod Penal cum a fost modificat prin Legea 278/2006 se prevede că drepturile reglementate în art.64 alin.1 lit.a-cC.p. se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii, potrivit deciziei în interesul legii nr.LXXIV(74) din 5.11.2007 aplicarea pedepsei accesorii nu are loc prin efectul legii ca urmare a condamnării la o pedeapsă privativă de libertate ci este supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3C.
p.S-a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului determină aprecierea existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.bC.p., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În consecință în baza dispoz. art.71C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acestor drepturi reținându-se că în raport cu tipul de infracțiune săvârșită de inculpat, limitarea exercitării acestor drepturi pe durata executării pedepsei este o măsură necesară pentru protejarea societății și ca atare urmărește un scop legitim.
În ceea ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei aplicate, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, respectiv să sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81C.p. în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea sub 3 ani, pentru condamnările anterioare ale inculpatului la pedeapsa închisorii mai M de 6 luni s-a împlinit termenul de reabilitare, iar în contextul celorlalte argumente expuse cu privire la circumstanțele comiterii faptei și cele personale ale inculpatului scopul pedepsei ar putea fi atins chiar fără executarea acesteia.
Prin urmare, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81C.p. pe durata unui termen de încercare de 3 ani potrivit art.82
Cod PenalÎn baza dispoz. art.71 alin.5C.p. s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel - în termen legal - Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, criticând-o sub aspectul nelegalității, pentru motivul că în mod greșit prima instanță a înlăturat starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b și Cod Penal a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 1 an, cu suspendarea condiționată a executării. S-a arătat că potrivit fișei de cazier judiciar a inculpatului, acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 1126/03.07.2001 pronunțată de Judecătoria Slatina, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.184 al.2 și 4.Cod Penal și art. 38 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, fiind arestat la data de 1.02.2001 și liberat condiționat la data de 22.05.2002, având un rest neexecutat de 254 de zile.
Prin decizia penală nr. 79 de la 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina; s-a desființat în parte sentința atacată, sub aspect penal, în sensul că s-a făcut aplicarea dispoz. art. 37 alin.1 lit. b Cod Penal, schimbând modalitatea de executare a pedepsei principale de 1 an închisoare și a pedepsei accesorii aplicate prin sentința menționată și înlăturând aplicarea dispoz. art.81, 82.Cod Penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, art. 71 alin. 5C.p. privind suspendarea executării pedepsei accesorii și art.359C.și, în consecință, în baza art. 86 alin. 1din OUG195/2002 rep. cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, condamnând inculpatul - recidivist, fiul lui și, născut la data de 08.09.1973 în O, jud.O, domiciliat în S,-, jud.O, CNP - - la pedeapsa principală de 1 an închisoare, în regim de detenție, conform art. 57.
Cod PenalÎn baza art. 71alin. 1C.p., s-a dispus menținerea aplicării pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod Penal, pedeapsă care s-a dispus a se executa potrivit art. 71 alin. 2.Cod Penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar conform art. 192 alin. 3C. corob cu art. 189.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat pe parcursul soluționării apelului, în cuantum de 250 lei, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu avansat din bugetul Ministerului Justiției către Baroul Olt pentru asigurarea asistenței juridice a intimatului inculpat, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că, din fișa de cazier judiciar a inculpatului atașată la fila 14 dosar și hotărârile judecătorești atașate la fil.7-11 ds.fond și la fil.15,16 ds. a rezultat că, prin sentința penală nr.1126/03.07.2001 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.4879/2001 definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.184 alin.2și4C.p. cu aplic art.37lit.bC.p., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.36alin.1din Decretul 328/1966 cu aplic.art.37lit.bC.p. și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.38 alin.1 Decretul 328/1966 cu aplic.art.37lit.bC.p., dispunându-se ca în baza art.33lit.a și art.34lit.bC.p. inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, acesta fiind arestat la data de 01.02.2001 și eliberat la data de 22.05.2002 având un rest de executat 254 zile. Potrivit dispoz. art.135 al.1 lit.a Cod Penal, termenul de reabilitare judecătorească în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai M de 1 an până la 5 ani, se împlinește după trecerea unui termen de 4 ani la care se adaugă J din durata pedepsei pronunțate, iar conform art.136 alin.1C.p., termenele prevăzute de art.135C.p., se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale. Prin urmare pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin această sentință s-ar fi considerat executată la data de 31.01.2003, iar de la această dată ar fi început să curgă termenul de reabilitare judecătorească de 5 ani, care s-ar fi împlinit la data de 30.01.2008, dacă în acest interval de timp nu ar fi intervenit o nouă condamnare, având în vedere că potrivit art.137 alin.1 lit.a Cod Penal, una dintre condițiile reabilitării judecătorești este să nu fi intervenit o nouă condamnare în intervalul prevăzut la art.135C.
p.În cauză a intervenit însă o nouă condamnare a inculpatului în acest termen de 5 ani (31.01.2003-30.01.2008), reținându-se de instanța de apel că, prin sentința penală nr.1292/ 15.09.2004 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.2476/2004, definitivă prin decizia penală nr.773/ 18.11.2004 pronunțată de Tribunalul O l t, inculpatul a fost condamnat în baza art.180alin.2C.p. cu aplic.art.37lit.bC.p. la pedeapsa de 15.000.000leiROL, pedeapsă executată conform referatului întocmit de Biroul Executări Penale prin achitarea parțială pe parcursul mai multor luni din anul 2005, fiind executată integral la data de 19.12.2005.-fila 11 ds.apel.
Față de considerentele expuse anterior, Tribunalul Olta constatat că termenul de reabilitare - în raport de aceste două condamnări succesive (între care nu s-a împlinit termenul de reabilitare conform mențiunilor anterioare) - se calculează în raport de pedeapsa cea mai grea - 2 ani închisoare, acesta fiind conform art.135alin.1lit.aC.p. de 5 ani și se calculează de la data la care a luat sfârșit executarea ultimei pedepse -19.12.2005. Astfel termenul de reabilitare în cauză trebuia raportat la ambele condamnări analizate și nu doar în raport de condamnarea menționată la pct.1, așa cum în mod greșit s-a menționat în motivul de apel formulat în scris. Iar acesta, în raport de cele două condamnări succesive, s-ar fi împlinit la data de 18.12.2010, dacă în acest interval de timp inculpatul nu ar fi comis o nouă infracțiune pentru care să fie condamnat printr-o altă hotărâre judecătorească-sentința examinată în prezentul apel.
Prin urmare, în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că la data soluționării cauzei deduse judecății, privind condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG195/2002 rep. - 28.11.2008, ar fi fost împlinit termenul de reabilitare și pe cale de consecință, s-a apreciat că nu sunt incidente în speță dispoz. art. 38 alin. 2.Cod Penal, întrucât nefiind împlinit acest termen, se impunea a se reține starea de recidivă postexecutorie - art. 37 lit. b Cod Penal- a inculpatului, în raport de condamnările anterioare.
Constatându-se că dispoz. art. 38 alin. 2.Cod Penal nu sunt incidente și fiind reținută starea de recidivă prev. de art.37lit.bC.p., instanța de apel a apreciat că se impune și schimbarea modalității de executare a pedepsei închisorii stabilită de instanța de fond, întrucât nu sunt realizate condițiile prevăzute expres de art. 81.Cod Penal
Împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea pedepsei întrucât fapta în conținutul său concret nu prezintă un grad de pericol social foarte ridicat iar în cauză există împrejurări care atenuează răspunderea penală, respectiv atitudinea sinceră a inculpatului, faptul că nu a fost cauzat un accident rutier, inculpatul este integrat social, având un copil minor și are un loc de muncă stabil.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că ambele instanțe au evaluat corect probele administrate, reținând o situație de fapt corectă și necontestată de inculpat, probatoriul administrat fiind complet și just apreciat, fapta săvârșită de inculpat fiind corect încadrată juridic.
De asemenea, în mod just instanța de apel a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, nefiind incidente dispozițiile art. 38 alin. 2 Cod penal.
Criticile formulate de inculpat sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, nu sunt fondate.
Astfel, potrivit art. 52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ce privește infracțiunea săvârșită cât și în ce privește comportarea inculpatului.
În consecință, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel încât să convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea infracțiunilor.
Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
În speță, Curtea constată că instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, dând eficiență criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, raportat la gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist fiind anterior condamnat pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere, ceea ce denotă perseverență infracțională, pedeapsa de 1 an închisoare cu executare în regim de privare de libertate, aplicată de instanța de apel, fiind de natură să corespundă scopului său, astfel cum este definit în art. 52 Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost deja orientată la limita specială prevăzută de lege (1 an închisoare) astfel că o reducere a acesteia sub această limită ar putea fi realizată numai în condițiile reținerii unor circumstanțe atenuante care nu au fost identificate în cauză, Curtea constatând că pedeapsa aplicată de instanța de apel este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru considerentele expuse anterior, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, ca fiind nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul la 270 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 79 de la data de 18 martie 2099, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 270 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. Jud.: -
Jud. apel:
.
Dact. 2 ex./ - 27 Octombrie 2009
-22 octombrie 2009 -
- Emis extras penal;
- S va urmări și încasa de la recurentul - inculpat suma de 470 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Tamara Carmen Bunoiu
