Infracțiuni la legea cecului (legea nr. 59/1934). Decizia 1012/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.39/1934 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1012
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
- - - judecător
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.151 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul - inculpat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea soluțiilor pronunțate în cauză, ca legale și temeinice; s-a arătat că infracțiunea dedusă judecății este una de pericol, a cărei săvârșire a fost dovedită în cauză, pedeapsa fiind just individualizată.
A solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.255 din 23.03.2009, Judecătoria Slatina, în dosarul nr-, în baza art. 84 al.1 pct. 2 din Legea 59/1934 a condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 26 august 1963, în S, cu același domiciliu în- -A 5 B.24, județul O, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cod penal, in condițiile art. 359 Cod pr. penală.
În baza art. 71 al.2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, cu referire la art. 8 CEDO și cauza Sabou și împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a respins acțiunea civilă a părții vătămate B 2006, ca inadmisibilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 2434/P/2008, a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, prima instanță a constatat în fapt că inculpatul a fost administrator al SC SRL în perioada 2006-2008 și, în această calitate, în ziua de 08.04.2008, a cumpărat pentru firma sa, de la SC B 2006 SRL, cantitatea de 6946 kg țeavă, emițând ca mijloc de plată fila CEC seria - 314 - pentru suma totală de 23.887,99 lei, deși cunoștea că nu are disponibil în cont.
În calitate de trăgător, inculpatul a depus această filă CEC la tras-unitatea bancară - pentru decontarea sumei menționată în instrumentul de plată, însă aceasta a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil.
În drept, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934, săvârșită cu intenție directă, situația de fapt și a vinovăția inculpatului fiind dovedite cu probatoriul administrat atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile inculpatului, coroborate cu declarațiile martorilor audiați, procesul-verbal de constatare a infracțiunii și proba cu înscrisuri.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, prima instanță a ținut seama de dispozițiile art. 52 și art. 72 Codul penal, de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsa fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciind că scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins în cauză prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, în limitele prevăzute de legea specială.
Continuând operațiunea de individualizare a pedepsei, prima instanță constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 81 alin. 1 cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, întrucât inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, a recunoscut și regretat fapta comisă, astfel încât s-a apreciat că scopul pedepsei se poate realiza și fără privarea de libertate, iar această modalitate de executare constituie un avertisment suficient și îndestulător pentru ca inculpatul să nu mai persevereze în săvârșirea de noi infracțiuni
În baza art. 71 al. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal cu referire la art. 8 CEDO și cauza Sabou și împotriva României, pe durata executării pedepsei principale, iar conform art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14, 346.C.P.P. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă B 2006 - având ca obiect plata de despăgubiri reprezentate de suma menționată în fila (23.887,99 lei) - ca fiind inadmisibilă, întrucât infracțiunea pentru care a fost cercetat și condamnat inculpatul, așa cum s-a arătat în mod constant în practica judiciară, este o infracțiune de pericol și nicidecum o infracțiune de rezultat, de prejudiciu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, pentru motivele expuse în partea introductivă a deciziei.
Prin decizia penală nr.151 din 17 iunie 2009, Tribunalul Olta respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că instanța de fond, în mod temeinic a soluționat acțiunea penală prin condamnarea inculpatului, pedeapsa pronunțată în cauză fiind just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, atât cu caracter real, cât și personal menționate anterior.
Cu referire la latura civilă a procesului, instanța de apel a constatat că în mod corect prima instanță a respins acțiunea părții vătămate ca fiind inadmisibilă, raportat la considerentele expuse mai sus.
Astfel, s-a reținut în acest sens că în mod concludent a constatat prima instanță că infracțiunea de față este una de pericol și nu de rezultat, astfel că acțiunii penale nu i se poate alătura acțiunea civilă cu caracter accesoriu, conform art. 76 alin. 2 teza I C.P.P. întrucât nu a suferit prin fapta ilicită o pagubă materială sau morală.
Motivele invocate de către inculpat în apel s-au apreciat ca fiind nefondate, solicitarea acestuia de a se dispune achitarea în baza art. 10 alin. 1 lit.1este C.P.P. nefondată, întrucât, în raport de criteriile menționate anterior, a fost dovedită trăsătura esențială ce se referă la gradul de pericol social al faptei pentru a constitui infracțiune, prin aceea că s-a adus o atingere suficientă valorilor apărate de lege, iar fapta - prin conținutul său concret - prezintă importanță. Chiar dacă la dosarul cauzei nu s-a atașat de prima instanță și nici de organele de urmărire penală fișa de cazier judiciar a inculpatului, constatările de mai sus au la bază temeiuri suficiente.
Cu referire la susținerea inculpatului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat, instanța de apel a reținut că, sub aspectul laturii subiective, a fost probată vinovăția sub forma intenției directe, în raport de conduita inculpatului, acesta nu numai că a prevăzut starea de pericol creată prin fapta sa penală, dar a și urmărit- În concret, deși inculpatul știa că nu are acoperirea prin disponibil bănesc la tras, dar și că se află în interdicție de a emite CEC-uri, a făcut totuși acest lucru și astfel, a creat o stare de pericol pentru relațiile comerciale ce se derulează pe piață.
În ce privește faptul punerii în vedere prin sentință a prevederilor art. 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul neexecutării obligațiilor civile, tribunalul a reținut că este vorba de o eroare materială, atâta timp cât, în cauză nu s-a rezolvat acțiunea civilă prin stabilirea unor obligații de această natură.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs inculpatul, fără însă a dezvolta în scris sau oral motivele.
Analizând recursul promovat de inculpat, dar nemotivat, prin prisma motivelor de casare ce se pot examina din oficiu, conform art. 3859alin. 3 Cod Procedură penală, se reține că este nefondat, hotărârile pronunțate de instanțele de fond și de apel fiind legale și temeinice.
Astfel, se reține că probele cu înscrisuri administrate demonstrează că inculpatul, în calitate de administrator la, a achiziționat de la B 2006 cantitatea de 6946 kg. și a emis ca mijloc de plată fila CEC seria - 314 000 76159 pentru suma 23887,99 lei, cu scadența la 28.04.2008, fără a avea disponibil în cont.
Aceste împrejurări sunt dovedite și cu depozițiile, și recunoașterea inculpatului, care a motivat însă că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a face plata efectiv, deoarece marfa respectivă i-a fost furată și nu a reușit să procure bani din altă sursă (creditare).
Apărarea inculpatului a fost valorificată în cauză, reținându-se că nu a existat intenția fraudării părții contractante prin emiterea filei CEC fără acoperire, cât timp inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea sancționată de legea CEC-ului - Legea nr. 59/1934, art. 84 alin. 1 pct.2, iar nu pentru înșelăciune calificată prev de art. 216 alin. 4 Cod penal.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului, se constată că, în speță s-a probat săvârșirea faptei cu intenție directă, din declarațiile inculpatului rezultând că a emis fila CEC având suma de bani respectivă și stabilind un termen de scadență (28.04.2008) pentru care nu exista certitudinea alimentării contului, anterior emiterii CEC-ului, fiindu-i notificată (somația din 08.01.2008) interdicția de a emite CE-uri pe timp de 1 an.
Față de aceste împrejurări, se reține că inculpatul a avut reprezentarea asupra consecințelor faptei sale și a achiziționat în scopul producerii lor.
Pe cale de consecință, instanțele de fond și apel au reținut corect că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv, înlăturând apărarea inculpatului referitoare la neîndeplinirea condiției pericolului social concret.
În acest ultim sens, se reține că fapta inculpatului, în modalitatea concretă de realizare dovedită în cauză, este aptă să producă pericol social specific infracțiunii, legea prezumând producerea urmăririi socialmente periculoase - încălcarea securității raporturilor juridice ce presupun utilizarea instrumentelor bancare de plată - prin simpla săvârșire a acțiunii ce reprezintă elementul material al infracțiunii (emiterea filei CEC fără a exista disponibil în cont).
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, se reține că, în speță, s-a realizat o justă apreciere a criteriilor de evaluare prev de art. 72 Cod penal, circumstanțele personale favorabile inculpatului primind eficiență prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 - 83 Cod penal.
În raport de aceste considerente, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, urmând ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea sa la plata de cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.151 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata a 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 22 octombrie 2009.
- - - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Gh.
Dact. 2 ex./PS () - 27.11.2009
22 octombrie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice S va urmări și încasa de la inc. suma de 360 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Tamara Carmen Bunoiu
