Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1021/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1021
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Membri Tamara Carmen
- - - - judecător
G - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva încheierii de la 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului a solicitata admiterea recursului promovat, casarea în parte a încheierii și menținerea arestării preventive față de inculpat, arătând că sunt incidente prevederile art.3001p privitor la subzistența temeiurilor în aplicarea măsurii. S-a arătat că în mod greșit, prima instanță a reținut că situația de fapt a fost modificată prin schimbarea declarațiilor date de partea vătămată, fiind necesar a fi reținute probele obiective administrate la urmărire penală, care demonstrează că inculpatul a întreținut un raport intim cu partea vătămată, ca urmare a constrângerii morale și fizice exercitate asupra acesteia.
Avocat pentru intimatul inculpat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că soluția de revocare a arestării preventive este legală și temeinică, întrucât s-a modificat situația de fapt din speță, în sensul că partea vătămată a declarat că nu a existat constrângere fizică sau morală, ceea ce se coroborează cu raportul medico legal preliminar, care arată că partea vătămată nu a prezentat urme de violență. În acest fel s-a arătat că este posibilă schimbarea încadrării juridice a infracțiunii, iar pericolul pentru ordinea publică, în sensul art.148 lit.f p, trebuie analizat în raport de datele actuale ale speței.
Având cuvântul în replică, reprezentantul parchetului a arătat că ultima declarație a părții vătămate a fost dată sub influența familiei inculpatului, care a însoțit-o la parchet, astfel că trebuie analizată în contextul tuturor probelor administrate.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat Naa rătat că își însușește concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de la 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 3001al.2 C.P.P. revocarea măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.12.1983, în comuna, județul D, cu domiciliul în comuna, Județul D, CNP -, prin încheierea nr. 13 din 26.08.2009 a Tribunalului Dolj - Secția pentru minori și familie și punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a onstatat că prin rechizitoriul nr.632/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev.de art.197 alin.1,3 din Cod penal și conducerea unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002.
În fapt, s-a reținut că nculpatul, în noaptea de 25/26.08.2009, deși nu poseda permis de conducere, a condus autoturismul proprietate personală marca Ford Escort, cu numărul de înmatriculare 4178WAL 91, de la domiciliul său până la barul SC din comuna, sat.
De aici, inculpatul a plecat împreună cu partea vătămată C, cu mașina către satul.
La marginea comunei, pe un drum agricol, inculpatul a oprit mașina și, prin constrângere, a întreținut raport sexual cu minora C, deși cunoștea că aceasta avea doar 14 ani.
După consumarea actului sexual, inculpatul a condus autoturismul pe drum public până la magazinul SC, unde a lăsat-o pe partea vătămată, după care a plecat la domiciliu.
Prin ordonanța nr. 632/P/2009 din data de 26.08.2009, a fost pusă in mișcare acțiunea penală față de inculpatului, pentru infracțiunile de viol și conducerea unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Prin încheierea nr.13/26.08.2009(dosar nr-), Tribunalul Dolj - Secția minori și familie, a dispus arestarea inculpatului pe o pe o perioadă de 29 de zile, până la 23.09.2009, inclusiv, iar prin încheierea nr.8/21.09.2009, dosar nr-, Tribunalul Dolj - Secția Minori și Familie, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a acestuia pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 23 septembrie 2009 și până la 22 octombrie 2009, inclusiv.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive conform art.3001p, s-a reținut că temeiurile analizate la aplicarea măsurii au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, fiind astfel incidente în speță dispozițiile art.3001alin.2
C.P.P.Astfel s-a reținut că arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în temeiul art.148 lit.f p, cu motivarea că inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, la evaluarea gradului de pericol fiind invocată gravitatea infracțiunii de viol asupra unei persoane minore, pentru care este cercetat, alături de necesitatea adoptării unor măsuri procesuale, de natură a preveni comiterea unor fapte asemănătoare de către altă persoană.
S-a reținut că măsura preventivă a fost prelungită la data de 21 septembrie 2009, avându-se în vedere aceleași temeiuri, constatându-se că este necesară măsura arestării preventive în scopul bunei desfășurări a procesului penal, pentru administrarea unor probe științifice - raportul de constatare medico legală asupra părții vătămate și analizele serologice pentru probele recoltate de la părți.
Tribunalul a reținut însă că, la data investirii instanței prin rechizitoriu, în cauză nu au fost depuse raportul de constatare medico legală și rezultatul analizelor serologice, invocându-se în dovedirea infracțiunii de viol numai referatul conținând constatările preliminare ale medicului legist, care atestă că pe corpul părții vătămate nu s-au constatat urme de violență.
De asemenea, s-a reținut că, înainte de finalizarea urmăririi penale (rechizitoriu din 20 octombrie 2009) partea vătămată a solicitat să fie audiată la data de 13 octombrie 2009, de către procuror, în prezența unuia dintre părinți, învederând că a întreținut raport sexual voluntar cu inculpatul și că înțelege să retracteze declarațiile anterioare, arătând și că a întreținut o relație de concubinaj în anul 2008, cu un dintr-o altă comună.
Față de acestea, tribunalul a reținut că probele care au servit la stabilirea vinovăției inculpatului sunt probe testimoniale indirecte, martorii relatând aspecte ulterioare săvârșirii infracțiunilor din speță, exemplificându-se cu declarația martorului, care a afirmat că sesizat organele de poliție, motivat de faptul că partea vătămată plângea și a relatat că a fost violată de inculpat.
Corespunzător acestor elemente de fapt, prima instanță a reținut că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea arestării preventive, inculpatul putând fi judecat în stare de libertate, astfel că în conformitate cu prevederile art.3001alin.2 p, a dispus revocarea măsurii și punerea în libertate, de îndată a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit s-a apreciat că nu subzistă temeiurile arestării preventive, prin analizarea exclusivă a declarațiilor părții vătămate, care nu sunt susținute de restul dovezilor administrate la urmărirea penală; s-a arătat că ultima declarație a părții vătămate trebuie analizată prin coroborare cu toate probele, care demonstrează că inculpatul a întreținut un raport intim prin constrângere cu partea vătămată.
Analizând recursul promovat în cauză, Curtea reține:
Verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în procedura prev.de art.3001p, la data investirii instanței prin rechizitoriu, impune obligația verificării subzistenței temeiurilor care au justificat aplicarea măsurii procesuale, respectiv apariția unor temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, sau, dimpotrivă, dacă aceste temeiuri au încetat și nu există alte temeiuri pentru care inculpatul să fie judecat în stare de arest preventiv.
În prezenta speță, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol asupra unei persoane minore, prev.de art.197 alin.1 și 3 p, și a unei infracțiuni la regimul circulației, prev.de art.86 alin.1 din OUG195/2002, aflate în concurs real, iar la aplicarea măsurii preventive s-a reținut incidența dispozițiilor art.143 p și art.148 lit.f
C.P.P.Ori, dacă la aplicarea măsurii preventive este suficient, în condițiile art.143 p, să existe indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa, în cazul trimiterii în judecată a inculpatului arestat preventiv și, implicit, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii procesuale, conform art.3001p, este necesară existența unor probe de vinovăție care să justifice investirea instanței cu acțiunea penală împotriva sa. Astfel, arestarea preventivă a fost justificată de gravitatea deosebită a acțiunii de viol incriminat de art.197 alin.1 și 3 p, precum și de necesitatea prevenirii propagării fenomenului infracțional - comiterea unor fapte similare de alte persoane -, ceea ce a impus aplicarea unei măsuri procesuale corespunzătoare, constând în privarea de libertate cu caracter preventiv a inculpatului.
La data sesizării instanței, în privința infracțiunii de viol s-a reținut în rechizitoriu că este probată cu plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului și de conducere în teren, probe testimoniale și concluziile preliminare medico-legale, care atestă doar că partea vătămată nu a prezentat pe corp urme de violență; de asemenea, în cursul urmăririi penale s-a solicitat efectuarea unei constatări medico-legale asupra leziunilor prezentate de partea vătămată, însă raportul de constatare nu a fost atașat la dosarul de urmărire penală.
În acest mod, probele de vinovăție indicate în considerentele rechizitoriului sunt declarațiile martorilor și, care au relatat că partea vătămată s-a plâns că a fost violată de către inculpat, precum și declarația inculpatului care a recunoscut că a întreținut raport intim cu partea vătămată, dar a precizat că aceasta a consimțit.
Totodată, se reține că partea vătămată, în mod expres, la data de 13 octombrie 2009, anterior finalizării urmăririi penale prin emiterea rechizitoriului, la 20 octombrie 2009, retractat declarațiile anterioare în care reclama constrângerea morală și fizică, arătând că a întreținut raport intim benevol cu inculpatul.
Față de acestea, se reține că prima instanță a apreciat corespunzător modificarea temeiurilor care au justificat arestarea preventivă în faza de urmărire penală, respectiv art.143 p coroborat cu art.148 lit.f p, dispunând revocarea măsurii și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Pentru aceste considerente, recursul promovat de parchet apare ca nefondat, urmând ca în conformitate cu art.38515pct.1 lit.b p să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva încheierii de la 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.
IB/13.01.2010
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Membri Tamara Carmen
