Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 104/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 104
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
- -
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 393 din 21 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1025/2005, după admiterea contestației în anulare.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța îi pune în vedere recurentului inculpat dispozițiile art.70 al.2 C.P.P. în sensul că are dreptul să dea declarație în fața instanței de control judiciar, dar că ceea ce va declara poate fi folosit împotriva sa, precum și faptul că se poate prevala de dreptul la tăcere.
Recurentul inculpat precizează că își păstrează toate declarațiile date până în acest moment și că în fața instanței de recurs se prevalează de dreptul la tăcere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită - în principal - admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se pronunța cu privire la greșita aplicare a legii de grațiere. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și pe fondul cauzei reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
În susținere, în ceea ce privește casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, precizează că sunt trei hotărâri de condamnare, una de 3 luni, una de 6 luni și ultima de 6 luni pentru care instanța de fond greșit a făcut aplicarea legii de grațiere deoarece grațierea are ca efect anularea pedepsei sau aplicarea pedepsei cea mai ușoară, însă prin hotărârea pronunțată i s-a agravat situația inculpatului. Mai mult, dispozițiile legii grațierii se aplică numai în cazul în care inculpatul a formulat cerere în acest sens după intrarea în vigoare a legii sau înainte, ori inculpatul nu a formulat o astfel de cerere întrucât refuză legea de grațiere.
În al doilea rând, instanța de fond trebuia - din oficiu - să verifice și să constate că pentru hotărârile pronunțate de Judecătoria Arad și Judecătoria Detaa intervenit prescripția, motiv pentru care consideră hotărârea este nelegală și netemeinică.
Cu privire la cererea formulată în subsidiar, precizează că instanța de fond a trecut la individualizarea pedepsei, a apreciat situația de fapt corect, a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, respectiv că a fost sincer, nu a urmărit tergiversarea, urmând să facă aplicarea dispozițiilor art.76 Cod Penal, însă nu a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Consideră că este un motiv de netemeinicie, însă și un motiv de casare.
Solicită, de asemeni, a se reține că inculpatul a și executat o parte din pedeapsă, a executat 6 luni în Italia și aproximativ 5 luni în Penitenciarul Vaslui.
Reprezentantul Ministerului Public consideră ambele hotărâri pronunțate în cauză legale și temeinice și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat - având cuvântul - arată că se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA
- deliberând -
Prin decizia penală nr. 661 din 05.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul penal nr- au fost dispuse următoarele:
În temeiul art.391 alin.2 Cod procedură penală, s-a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul-inculpat, împotriva deciziei penale nr.522 din data de 15.09.2005, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în dosarul nr.3081/2005.
În baza art.392 alin.1 Cod procedură penală, s-a admis în fond contestația în anulare formulată de contestatorul-inculpat împotriva susmenționatei decizii.
S-a desființat în totalitate decizia penală nr.522 din data de 15.09.2005, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr.3081/2005 și s-a fixat termen pentru soluționarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.393/A din data de 21.04.2005, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.1025/2005 pentru data de 03.12.2009, orele 8,30, termen pentru care a fost citat recurentul-inculpat, atât la adresa de domiciliu legal, cât și la reședința sa, atașându-se notificarea, prin care i s-a adus la cunoștință că, în conformitate cu dispozițiile art.6 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților, are dreptul de a se apăra el însuși, prezentându-se în instanță și participând la desfășurarea procesului, sau să fie asistat de apărătorul ales de acesta.
S-au anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr.3458 din data de 15.12.2004, pronunțată de Judecătoria Bacău, a deciziei penale nr.393/A din data de 21.04.2005, pronunțată de Tribunalul Bacău și a deciziei penale nr.522 din data de 15.09.2005, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de executarea pedepsei închisorii nr.5402/2004 din data de 21.09.2005, emis de Judecătoria Bacău în dosarul nr.9734/2004.
S-a constatat că în prezenta cauză contestatorul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel Curtea a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, condamnatul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.522 din data de 15.09.2005, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în dosarul nr.3081/2005.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul-condamnat a criticat decizia penală pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, pentru următoarele motive:
procedura de citare pentru termenul când s-a judecat recursul nu a fost îndeplinită conform art.177 pct.4 din Cod procedură penală;
nu a știut de judecarea acestui recurs, nu a făcut niciun recurs și nu a angajat vreun avocat pentru așa ceva. Când s-a judecat recursul, eu eram în Italia unde locuia legal, avea o societate comercială și lucra oficial;
am fost în imposibilitate de a anunța instanța că nu se poate prezenta la judecarea acestui recurs deoarece el nu a știut de acest recurs;
la judecarea recursului nu a fost ascultat, deși trebuia să se facă acest lucru.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art.387 lit.a, b, Cod procedură penală.
S-a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei penale și fixarea unui termen pentru judecarea recursului și pentru o apărare corespunzătoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3458 din 15 decembrie 2004 Judecătoriei Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 25.09.1973 în B, cetățean român, studii generale, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în comuna B, jud. B, recidivist, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută și pedepsită de art. 79 alin.1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, art.74 lit. c și art. 76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
S-a constatat că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 190/22.04.2002 a Judecătoriei Deta și prin sentința penală nr. 1095/13.05.2002 a Judecătoriei Arad.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 190/22.04.2002 a Judecătoriei Deta, definitivă prin neapelare la data de 15 mai 2002 în pedepsele componente, după cum urmează:
a) 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art.70 alin.l din nr.OUG 105/2001, faptă din 14.01.2002;
b) 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 70 alin.l din nr.OUG 105/2001, faptă din 19.03.2002.
II. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1095/13.05.2002 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare la data de 23.05.2002 în pedepsele componente, după înlăturarea sporului de 6 luni, după cum urmează:
a) 6 (șase) luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 288 alin.l Cod penal;
b) 5 (cinci) luni închisoare, pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin.l Cod penal;
c) 2 (două) luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de trecere în mod ilegal a frontierei de stat, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art. 70 alin.1 din nr.OUG 105/2002.
În baza art.83 cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepselor de la pct. I și II.
S-a constatat că au fost grațiate pedepsele de la pct. I lit. a, b și pct. II lit. b și
În baza art.7 din Legea nr.543/2002, s-a revocat grațierea condiționată a executării pedepselor de la pct. I a și b și pct. II b și
În baza art. 36 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a și 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele de la pct. I a și b și pct. II a,b și c, în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni.
Pedeapsa rezultantă - 1 an închisoare.
S-a adăugat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecății, pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.
Pedeapsa de executat - 1 an și 6 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 17.05.2004 în jurul orei 20,00, inculpatul din B, s-a deplasat cu autoturismul marca 1320 având numărul de înmatriculare - la numitul din Cartierul pentru a schimba o pompă de benzină.
După ce a schimbat piesa, inculpatul împreună cu martorii, și au consumat băuturi alcoolice la un bar din cartier. Ulterior, s-a urcat la volanul autoturismului și împreună cu cei doi martori, s-a deplasat spre domiciliu.
Pe str. - din Baf ost oprit în trafic de un echipaj de poliție pentru un control de rutină.
Întrucât din examinarea cu alcooltest a rezultat o îmbibație alcoolică în aerul expirat de 0,40 mg/l, inculpatul a fost dus la Spitalul Județean B, pentru recoltarea probelor biologice de sânge.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 1026 - 1027, rezultă că inculpatul conducea autoturismul pe drumurile publice cu o alcoolemie de 1,45 -1,25 gr. la mie.
Situația de fapt reținută de instanță se probează cu - procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de constatare: declarațiile martorilor și, buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 1026 - 1027 din 24 mai 2004, procesul verbal de recoltare a probelor biologice, rezultatul alcooltestului, declarațiile inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea faptei.
În drept, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicol având în sânge o îmbibație alcoolică între 1,45 - 1,25 gr. la mie, a fost calificată ca infracțiune prevăzută de art. 79 alin.l din nr.OUG 195/2002 comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul care a apreciat sentința ca fiind netemeinică.
A considerat că față de gravitatea faptei comise, instanța de fond putea dispune achitarea sa în baza art. 18/1 cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Prin decizia penală nr.393/A din data de 21.04.2005, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.1025/2005, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care a reiterat motivele din apel.
Astfel, în principal, a solicitat achitarea inculpatului, pe motiv că a comis fapta în condițiile art.45 alin.2 Cod penal (starea de necesitate), motivat de faptul că trebuia să-și transporte la spital, copilul, cu criză de astm.
Totodată, a învederat instanței că procesul verbal de recoltarea biologice este lovit de nulitate, întrucât această operațiune nu s-a prezența unor martori - asistenți.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei până la limita minimă prevăzut de lege și înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.
Curtea de APEL BACĂU, prin decizia penală nr.522 din data de 15.09.2005, pronunțată în dosarul nr.3081/2005, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins recursul ca nefondat, hotărârea de condamnare rămânând definitivă.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar, a reținut următoarele:
În cauză, pe baza probelor administrate în cauză, s-a stabilit o situație de fapt corectă, dându-se faptei comise de inculpat, o încadrare juridică legală.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, la individualizarea acesteia, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
S-a apreciat că în mod corect cele două instanțe anterioare au înlăturat apărarea inculpatului referitoare la urgența transportării la spital a copilului său aflat în criză de astm, întrucât știind că a consumat băuturi alcoolice se expunea la mai multe riscuri, printre care și acela de a fi depistat de organele de poliție.
Referitor la aspectul sus-menționat, apărarea aceasta a fost făcută doar în instanță, la organele de urmărire penală recunoscând pur și simplu comiterea infracțiunii.
În ceea ce privește modul de recoltare a probelor biologice, se constată că inculpatul a semnat procesul - verbal încheiat cu această ocazie, fără obiecțiuni, necontestând nici rezultatul alcoolemiei.
În conformitate cu dispozițiile art.386 Cod procedură penală,"Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) - i^1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385/14 alin 1/1 ori art. 385/16 alin. 1."
Contestația în anulare, în conformitate cu art.388 Cod procedură penală, pentru motivele arătate în art. 386 lit. a - c și e Cod procedură penală, poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.
Din adresa nr.M2 - 34374 din data de 04.09.2009 a Penitenciarului Vaslui -fl.17, dosar C, rezultă că inculpatul a fost încarcerat în executarea pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.3458/2004, pronunțată de Judecătoria Bacău, la data de 06.07.2009.
Contestația în anulare a fost formulată de contestator la data de 08.-, deci în termenul prevăzut de textul menționat mai sus.
Potrivit art.176 Cod procedură penală, itația trebuie să cuprindă următoarele mențiuni:
a) denumirea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată care emite citația, sediul său, data emiterii și numărul dosarului;
b) numele, prenumele celui citat, calitatea în care este citat și indicarea obiectului cauzei;
c) adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în orașe și municipii: localitatea, județul, strada, numărul și apartamentul unde locuiește, iar în comune: județul, comuna și satul.
În citație se menționează, când este cazul, orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat;
d) ora, ziua, luna și anul, locul de înfățișare, precum și invitarea celui citat să se prezinte la data și locul indicate, cu arătarea consecințelor legale în caz de neprezentare;
e) că partea citată are dreptul la un apărător cu care să se prezinte la termenul fixat;
f) că potrivit art. 171 alin. 2 și 3 apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu își alege un apărător, cu care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un apărător din oficiu;
g) că partea citată poate, în vederea exercitării dreptului la apărare, să consulte dosarul aflat la arhiva instanței.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nr.3081/2005 al Curții de APEL BACĂU, instanța constată că inculpatul nu a fost prezent la judecarea recursului declarat împotriva deciziei penale nr.393/A din data de 21.04.2005 a Tribunalului Bacău.
Pentru termenul de judecată din data de 15.09.2005, când s-a judecat recursul declarat de inculpat, acesta a fost citat la cele două adrese, respectiv municipiul B - strada - -.45,.C,.1, domiciliul său lege, cât și la adresa de reședință indicată de acesta, comuna B, județul
Însă, din analiza dovezilor de citare a inculpatului - fl13-14, rezultă că nu este indicată ziua pentru care este citat, fiind menționată doar luna și anul.
Cele două citații nu au fost primite de inculpat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.391 alin.2 Cod procedură penală, a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul-inculpat, iar în baza art.392 alin.1 Cod procedură penală, a fost admisă în fond contestația în anulare formulată împotriva susmenționatei decizii.
S-a desființat în totalitatea decizia penale nr.522 din data de 15.09.2005, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr.3081/2005 și s-a fixat termen pentru soluționarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.393/A din data de 21.04.2005, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.1025/2005 pentru data de 03.12.2009, orele 8,30, termen pentru care a fost citat recurentul-inculpat, atât la adresa de domiciliu legal, cât și la reședința sa, atașându-se notificarea, prin care i se va aduce la cunoștință că, în conformitate cu dispozițiile art.6 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților, are dreptul de a se apăra el însăși, prezentându-se în instanță și participând la desfășurarea procesului, sau să fie asistat de apărătorul ales de acesta.
Curtea a anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr.3458 din data de 15.12.2004, pronunțată de Judecătoria Bacău, a deciziei penale nr.393/A din data de 21.04.2005, pronunțată de Tribunalul Bacău și a deciziei penale nr.522 din data de 15.09.2005, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.5402/2004 din data de 21.09.2005, emis de Judecătoria Bacău în dosarul nr.9734/2004, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
S-a constatat că, în prezenta cauză, contestatorul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Procedând la rejudecarea recursului, Curtea reține următoarele:
În motivele de recurs expuse oral de apărătorul recurentului - inculpat s-a arătat că primele două instanțe au aplicat greșit legea de grațiere, deoarece a fost creată o situație mai grea pentru inculpat,acesta nu a formulat o cerere de grațiere, refuzând aplicarea acesteia, instanța de fond nu a constatat că pentru hotărârile pronunțate de Judecătoria Deta și Judecătoria Arada intervenit prescripția și s-a solicitat pentru aceste motive trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor pe motiv că prima instanță a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului însă a omis să reducă cuantumul special sub minimul special.
Privitor la primul motiv de recurs se observă evidenta confuzie pe care apărătorul recurentului o face între grațierea individuală care se acordă la cerere de către Președintele României și grațierea colectivă dispusă prin lege, astfel cum este și în speța de față. Pe de altă parte, într-adevăr în cauza de față, ca urmare a aplicării dispozițiilor privitoare la legea de grațiere recurentul are de executat o pedeapsă rezultantă mai mare decât pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății însă această situație se datorează exclusiv recurentului care a săvârșit o nouă infracțiune în cadrul termenului de încercare atât al suspendării condiționate cât și al grațierii condiționate, aspect care a determinat revocarea suspendării condiționate, respectiv grațierii condiționate potrivit art. 83. p. și art. 7 din legea 543/2002.
Referitor la hotărârile pronunțate de Judecătoria Deta și Judecătoria Arad apărătorul recurentului face o altă confuzie între instituția prescripției răspunderii penale și cea a reabilitării. Astfel, pedepsele pentru care s-a dispus revocarea suspendării, respectiv grațierii condiționate au fost aplicate prin două sentințe definitive pronunțate de Judecătoria Deta și Judecătoria Arad astfel că nu este incidentă instituția prescripției răspunderii penale pentru infracțiunile în baza cărora au fost dispuse aceste condamnări.
Și critica referitoare la cuantumul pedepsei aplicate în cauză este pe deplin nefondată, întrucât minimul special al infracțiunii prevăzute de art. 79 al. din OUG 195/2002 este de 1 an închisoar, iar pedeapsa aplicată de 6 luni închisoare.
Procedând la verificarea din oficiu a hotărârii primei instanțe se observă că recursul este fondat pentru alte considerente decât cele invocate, care nu au fost avute în vedere de primele două instanțe. Astfel, cu privire la pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 190/22.04.2002 a Judecătoriei Deta, definitivă prin neapelare la data de 15.05.2002, recurentul a fost reabilitat de drept la data de 15.05.2004, termenul de încercare reducându-se cu durata pedepselor grațiate condiționat, potrivit art. 120 al. 2. p. neimpunându-se astfel revocarea suspendării, respectiv grațierii condiționate și cu privire la aceste pedepse.
Hotărârea primei instanțe se impune a fi reformată și cu privire la alt aspect, neimputabil instanței de fond și anume deducerea din pedeapsă a perioadei executare de la data punerii în executare a mandatului nr. 5402/21.09.2005 emis în temeiul sentinței penale nr. 3458 din 15.12.2004 a Judecătoriei Bacău, respectiv 06.07.2009 și data punerii în libertate prin decizia penală nr. 661 din 05.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, respectiv 05.11.2009. Cu privire la perioada de arest de circa 6 luni pe care recurentul susține ca a executat-o în Italia în vederea extrădării nu au fost depuse la dosar acte doveditoare în acest sens iar din verificările efectuate la compartimentul executări penale al Judecătoriei Bacău nu au rezultat date cu privire la perioada executată în Italia.
În măsura în care recurentul va depune acte din care să rezulte că a executat în Italia o perioadă de arest în vederea extrădării, inclusiv în forma arestului la domiciliu, se poate solicita deducerea din pedeapsă a acestei perioade printr-o contestație la executare.
Pentru motivele expuse urmează a fi admis recursul în temeiul art. 385 ind. 15 al. 1 pct. 2 lit. d p Cod Penal. casată în totalitate decizia penală recurată precum și desființată în parte sentința penală nr. 3458 din 15.12.2004 a Judecătoriei Bacău, urmând a proceda în sensul celor mai sus menționate și menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În cauză se vor aplica și dispozițiile art. 192 al. 3.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva deciziei penale nr.393/A din data de 21.04.2005, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1025/2005.
Casează în totalitate decizia penală recurată și desființează în parte și sentința penală nr.3458 din data de 15.12.2004, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.9734/2004, cu privire la: constatare că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 190/22.04.2002 a Judecătoriei Deta și prin sentința penală nr. 1095/13.05.2002 a Judecătoriei Arad, la descontopirea pedepselor aplicate prin cele două sentințe penale, la revocarea suspendării condiționate a pedepselor aplicate prin cele două sentințe, la constatarea grațiată a pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 190/2002 a Judecătoriei Deta și a pedepselor de 5 (cinci) luni închisoare și 2 (două) luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1095/2002 a Judecătoriei Arad, la revocarea grațierii condiționate a acestor pedepse, la contopirea pedepselor aplicate prin cele două sentințe, la pedeapsa rezultantă, la aplicarea art.83 Cod penal, la pedeapsa de executat și la interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza I, c, d și e Cod penal, reține cauza spre rejudecare și în fond;
Înlătură aceste aspecte din sentința pronunțată de instanța de fond.
În baza art.83 Cod penal, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de (un) an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1095 din data de 13.05.2002, pronunțată de Judecătoria Arad.
Repune în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1095 din data de 13.05.2002, pronunțată de Judecătoria Arad, în pedepsele:
a) 6 (șase) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.288 alin.1 Cod penal;
b) 5 (cinci) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art.293 alin.1 Cod penal și;
c) 2 (două) luni închisoare, aplicată pentru art.20 Cod penal, raportat la art.70 pct.1 din nr.OUG 105/22001, înlăturând sporul de pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.
Constată că pedepsele de la lit.b și c au fost grațiate condiționat prin art. 1 din Legea nr.543/20002.
În temeiul art.7 din Legea nr.543/2002, revocă grațierea condiționată a celor două pedepse de la lit.b și
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, dispune contopirea pedepselor de la lit.a, b și c în pedeapsa cea mai grea, cea de 6 (șase) luni închisoare, pe care o sporește cu 6 (șase) luni închisoare.
Pedeapsă rezultantă - 1 (un) an închisoare.
În baza art.83 Cod penal, adaugă această pedeapsă rezultantă la pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea dedusă judecății.
PEDEAPSĂ DE - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
Deduce din pedeapsa de executat perioada executată de la data de 06.07.2009 la 05.11.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.3458 din data de 15.12.2004, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.9734/2004.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales, atât la instanța de apel, cât și la instanța de recurs.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
GREFIER,
Red.-
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 4 ex.
23.02.2010
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
