Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 105/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.105/R/2010
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în O,-,.19, județul B, împotriva deciziei penale nr.222/A din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, care menține în totalitate sentința penală nr.774 din 22 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent - personal și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Potrivit art.385/14 alin.1/1 din Codul d e procedură penală, instanța procedează la ascultarea inculpatului -, declarația acestuia fiind consemnat în procesul-verbal atașat la dosar.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul achitării inculpatului în baza art.11 pct.2 raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală cu aplicarea art.18/1 și art.91 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Critică hotărârile atacate arătând că instanțele de fond nu au ținut cont de modul de producere a faptei, de urmarea produsă și de conduita inculpatului anterior săvârșirii faptei cât și după săvârșirea acesteia.
Arată că distanța parcursă de inculpat a fost foarte mică, respectiv aproximativ 100 metri, inculpatul deplasându-se pe str.- până în 1 -, unde domiciliază. De asemenea la ora la care a săvârșit fapta, respectiv ora 2.00, circulația atât a autovehiculelor cât și a pietonilor era inexistentă, astfel că, practic nu exista nici pericolul de producere a unor evenimente rutiere.
Mai învederează faptul că, inculpatul deși este posesor al permisului de conducere de circa 22 ani, nu a mai fost sancționat nici contravențional pentru o faptă similară.
Consideră că, fapta trebuie raportată la persoana inculpatului, cu studii superioare, acesta a avut o atitudine sinceră și de regret a comiterii faptei.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Arată că inculpatul a condus cu o alcoolemie de peste 0,80 grame/mie, instanța făcând o justă individualizare a pedepsei cu suspendarea condiționată.
Inculpatul recurent -, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.774/P din 22.06.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, n baza art. art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 02.04.2009 în dosarul nr. 1242/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la instanță la data de 08.04.2009 sub dosar cu numărul de mai sus s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în data de 16.02.2008, în jurul orelor 02.10 după ce a consumat băuturi alcoolice a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - pe raza Municipiului O având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 16.02.2008 în jurul orelor 02.10, organele de poliție din cadrul SPR B au oprit pentru control la intersecția străzilor - cu 1 - din O autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - condus de inculpatul -.
Sesizând că inculpatul emană miros de alcool, lucrătorii de poliție au procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest marca, care a relevat o concentrație de 0,74 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus ulterior la o unitate spitalicească în vederea recoltării probelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei. Din analiza probei biologice recoltate la ora 02.35, a rezultat că inculpatul a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,45 gr./mie, iar din analiza celei de-a doua probe recoltate la ora 03.35 relevat o concentrație alcoolică de 1,30 grame/mie.
Inculpatul, atât în declarațiile date în cursul urmăririi penale cât și la instanță a recunoscut că, în data de 16.02.2008 a consumat cca 7-8 sticle de bere într-un local situat pe str.- - din O după care a urcat la volanul autoturismului său pe care l-a condus pe str.- - până la intersecția străzilor cu 1 -, moment în care a fost depistat de organele de poliție. Totodată, inculpatul a arătat că nu contestă cele consemnate în procesul-verbal de constatare, regretă comiterea faptei, că traficul era aproape inexistent și că până la domiciliu avea de parcurs cca. 200 metri. ( fila 6 dos instanței, filele 8- 12 dosar urmărire penală ).
Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare încheiat la data de 16.02.2008 din care rezultă că inculpatul a condus autoturismul pe un drum public, că a fost testat cu aparatul alcooltest și condus ulterior la spital pentru recoltarea probelor biologice, ( fila 3 dosar urmărire penală ), buletinul de examinare clinică pentru intoxicație și recoltarea materialului biologic în care s-a concluzionat că inculpatul este sub influența alcoolului ( fila 6 dosar urmărire penală ), procesul-verbal de recoltare a probelor biologice ( fila 5 dosar urmărire penală ), buletin de analize toxicologice alcoolemie nr.296-297 din 18.02.2008 din care rezultă nivelul alcoolemiei de 1,45 respectiv 1,30 grame/mie ( fila 7 dosar urmărire penală ), declarații martori asistenți și ( filele 13-15 dos urmărire penală, fila 14 dosarul instanței și declarațiile inculpatului filele 8-12 dosar urmărire penală și fila 6 dosarul instanței ).
Fapta inculpatului - așa cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală, faptă prev. și ped. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 text de lege în baza căruia instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, cuantumul pedepsei prevăzut de lege, împrejurările comiterii faptei, nivelul alcoolemiei, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, precum și faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Spre deosebire de circumstanțele atenuante legale, care se aplică în virtutea legii și se impun instanței în mod obligatoriu, circumstanțele atenuante judiciare, prev. în art. 74 Cod penal, sunt împrejurări de fapt care numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă și la persoana inculpatului, pot dobândi, prin apreciere, valențe atenuante. Împrejurările susceptibile de a constitui circumstanțe atenuante sunt realități obiective care, atunci când există, nu pot fi ignorate dar, constatându-le, instanța nu este obligată să le recunoască în mod automat caracter ușurător.
Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante nu este însă posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se întrevede a satisface, în mod concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În speță, faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptelor, împrejurări care ar putea avea o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe ușurătoare, nu vor fi recunoscute ca atare, întrucât raportat la natura infracțiunii comise, la circumstanțele reale ale comiterii acesteia, nivelul alcoolemiei și pericolul social concret al faptei, le este anulată valoarea atenuantă, ele nefiind suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special. De altfel aceste aspecte au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor, aplicându-i-se pedepse spre minimul special.
În baza art.71 alin.2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
Având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea sinceră, instanța a apreciat că scopul pedepsei aplicate se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care în baza art.81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit conform art.82 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În motivarea apelului, inculpatul arată că instanța de fond nu a avut în vedere nici circumstanțele concrete ale faptei și nici circumstanțele sale personale. Astfel, distanța scurtă parcursă aproximativ 100 metri, la o oră la care circulația era practic inexistentă, nu a fost sancționat nici măcar contravențional în cei 22 de ani de când are permisul de conducere, iar pe parcursul procesului penal, a avut o conduită bună, a recunoscut comiterea faptei pe care o și regretă, aspecte care, în opinia sa, relevă faptul că, fapta comisă nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.222/A din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul -, fiind menținută în totul sentința penală atacată și obligat apelantul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, tribunalul a reținut următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză. În esență, s-a reținut că, în noaptea de 16.02.2008 în jurul orelor 02,10, inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice, a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare AR-73- pe raza municipiului O, fiind oprit de un echipaj al Poliției Rutiere la intersecția străzilor - și 1 -. I s-au recoltat probe biologice, din analiza cărora rezultă că avea o alcoolemie de 1,45 grame la mie la ora 2,35 și de 1,30 grame la mie la ora 03,35.
Starea de fapt nu a fost contestată de inculpat și ea rezultă din declarația acestuia coroborată cu probele administrate în cursul urmăririi penale.
De altfel, și în fața instanței de apel, inculpatul recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa.
Încadrarea juridică este corectă, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.
Individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a efectuat-o cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal și având în vedere conduita inculpatului, atât anterioară, cât și ulterioară comiterii faptei, precum și circumstanțele reale ale acesteia, a aplicat o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege.
Critica inculpatului este nefondată.
Tribunalul a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 181Cod penal.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.181alin.2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a ținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Atitudinea sinceră manifestată de la luarea primei declarații nu poate conduce la concluzia că fapta sa este lipsită de pericolul social al infracțiuni, cu atât mai mult cu cât, relevanța acesteia este nesemnificativă, dat fiind că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite pe baza celorlalte probe administrate în cauză.
Aspectele arătate mai sus chiar coroborată cu recunoașterea faptei și prezența sa la organele judiciare, nu pot duce la concluzia că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii, în condițiile în care acesta a condus autoturismul pe timp de noapte, când datorită întunericului circulația este îngreunată chiar și pentru o persoană care nu se află cub influența alcoolului, alcoolemia sa era mult peste limita minimă ( aproape dublul acesteia ), cât și justificarea pe care o dă faptei sale și anume aceea că, a dorit să își ducă autoturismul acasă, dată fiind distanța scurtă (dacă într-adevăr inculpatul a condus doar o distanță scurtă, este cu atât mai grav că nu a parcurs-o aceasta pe jos sau cu alt mijloc de transport în condițiile în care, la finalizarea efectelor alcoolului, nu ar fi trebuit să depună un efort deosebit pentru a-și recupera mașina ).
Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră. Acestea în mod corect nu au fost calificate de instanța de fond ca circumstanțe atenuante.
Cu privire la aceasta se impun următoarele precizări. Circumstanțele atenuante sunt reglementate de art.73 și art.74 Cod penal. În art.73 Cod penal sunt trecute limitativ și expres, împrejurările care constituie circumstanțe atenuante legale și deci obligatorii. Când instanța constată existența uneia dintre acestea trebuie să procedeze potrivit dispozițiilor art. 76 Cod penal. În schimb, în art.74 Cod penal sunt enumerate exemplificativ împrejurări care pot fi considerate de instanță circumstanțe atenuante. Acestea sunt judiciare și nu sunt obligatorii.
În formularea dispozițiilor art.74 Cod penal, legiuitorul a folosit expresia "pot fi considerate" ceea ce reprezintă o opțiune și nu o obligație. În consecință, acordarea circumstanțelor nu constituie o obligație pentru instanță decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepsei se justifică în raport cu scopul său și cu criteriile de individualizare prevăzute de art.52 Cod penal și art.72 Cod penal.
Prin urmare, nu constituie o încălcare a textelor legale în materia circumstanțelor atenuante, împrejurarea că instanța de fond nu a dat relevanța juridică dorită de inculpat atitudinii sincere manifestată pe parcursul procesului penal, cu atât mai mult cu cât relevanța acesteia este nesemnificativă, dat fiind că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite pe baza celorlalte probe administrate în cauză.
Corect instanța de fond a apreciat că acestea pot doar conduce la aplicarea pedepsei într-un cuantum egal cu minimul special și că sunt apte a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr.774/22.06.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut-o în totul, obligând pe apelant să plătească suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.
Împotriva aceste decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul - solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și modificarea sentinței în sensul de a se dispune în baza prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală cu referire la art.18/1 Cod penal și art.91 Cod penal, achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, întrucât a condus autoturismul pe o distanță de cca.100 metri, la ora 2, când traficul rutier era redus, este posesor al permisului de conducere de 22 ani și nu a fost implicit în evenimente rutiere, a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei astfel că, scopul sancțiunii poate fi atins și fără aplicarea unei pedepse ( fila 8 ).
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 și art.385 /14 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de inculpatul - este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va fi respins ca atare.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, coroborate cu poziția de recunoaștere a inculpatului ( filele 11-12; 16 dosar de urmărire penală, fila 6 dosarul instanței de fond; fila 9 dosarul instanței de apel; fila 11 dosarul Curții de Apel Oradea ), rezultă că, după ce a consumat cca. 7-8 beri, în 15/16.02.2009, orele 2, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare - pe care l-a condus pe str.- până la intersecție str.- cu P-ța 1 - din Municipiul O, unde a fost oprit de un echipaj al Poliției Rutiere ( fila 13 ).
În urma recoltării probelor biologice s-a constatat că inculpatul avea o alcoolemie de 1,45 grame/mie ( I probă ), respectiv 1, 30 grame/mie ( II - probă - fila 7 ).
Potrivit buletinului de examinare clinică, inculpatul -, la momentul examinării nu a recunoscut consumul de alcool, a avut parțial păstrat echilibrul, vorbirea era dizartrică, era confuz, cu o judecată incoerentă etc. ( fila 6 ).
Aspectele relevate în actul sus menționat se coroborează și cu declarația olografă dată de inculpat în 15/16.02.2008 ( fila 12 ), care atestă starea vădită de ebrietate în care se afla acesta la momentul depistării în trafic de către organele de poliție ( a se vedea și declarația olografă din 17.11.2008 - fila 11, pentru examen comparativ ).
Cererea inculpatului formulată în sensul de a se casa hotărârile recurate și a se dispune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, cu consecința aplicării unei sancțiuni administrative este neîntemeiată.
Art.18/1 alin.1 Cod penal are în vedere o faptă prevăzută de legea penală, care prin atingerea minimă adusă unor valori apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin.2 al aceluiași text se determină criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social.
În același context al reglementărilor juridice ar fi de menționat și prevederile art.18 Cod penal, care referindu-se la pericolul social al faptei subliniază, printre condiții, și pe aceea că sancționarea potrivit legii penale să fie necesară.
Examenul complet al conținutului acestor dispoziții legale pune în evidență că factorul preponderent este cel ce ține de valorile sociale afectate și de amploarea concretă a acestor afectări, ținându-se seama și de celelalte criterii, inclusiv datele ce se referă la persoana și conduita făptuitorului.
În speță, dacă procedăm corect și exact la analiza elementelor ce definesc instituția reglementată de art.18/1 Cod penal, ajungem la concluzia justă, cum a ajuns și instanța de fond și apel, privind existența pericolului social care face necesară aplicarea represiunii penale față de inculpatul -.
Este demonstrat că inculpatul a condus autoturismul prin Municipiul O fiind depistat de organele de poliție într-o stare vădită de ebrietate.
Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret al faptei și persoanei acestuia, instanța de fond valorificând judicios prevederile art.72 Cod penal în sistemul pugnitiv.
Pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului, situată la limita minimului special prev. de lege pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, este necesară pentru a-și atinge scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul -, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.1 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu ( fila 9 Curtea de Apel Oradea ) se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în O, P-ța 1 -, nr.2,.19, județul B, împotriva deciziei penale nr.222/A din 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, justificată cu delegația nr.5778 din 21.12.2009 emisă de baroul d e Avocați B, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie - jud.- -
În concept - 24.02.2010
Judecători apel - a;
Judecător fond -
- - -
3 ex./1.03.2010
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian
