Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 9/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 9/IR/2010
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, și, toți din Arestul IPJ S-M, împotriva încheierii penale nr. 5 din 16 februarie 2010 Tribunalului Satu -
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul din oficiu, av. -, în baza delegației nr. 1127/2010, emisă de Baroul Bihor, inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul din oficiu, av., în baza delegației nr. 1132/2010, emisă de Baroul Bihor și inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul din oficiu, av. -, în baza delegației nr. 1128/2010, emisă de Baroul Bihor.
DNA - Serviciul Teritorial Oradeaa fost reprezentat de procuror.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
S-a procedat la audierea inculpaților recurenți, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele-verbale separat atașate la dosar.
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul inculpaților recurenți și, av. - a solicitat admiterea recursurilor declarate de inculpați și casarea încheierii în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă a celor doi inculpați, arătând că lăsarea în libertate a acestora nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. De asemenea, s-a arătat că urmărirea penală se poate desfășura, în bune condiții, și cu cei doi inculpați recurenți în stare de libertate. În subsidiar a solicitat ca, în urma admiterii recursurilor, să se dispună casarea încheierii în sensul luării față de cei doi inculpați recurenți a măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul inculpatului recurent, av., a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și casarea încheierii în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă a inculpatului, iar în subsidiar, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Procurorul a solicitat respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea, ca temeinică și legală, a încheierii instanței de fond, prin care s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați. Astfel, a arătat că, în cauză, sunt întrunite atât cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, cât și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, atât sub aspectul cerinței pedepsei prevăzute de lege, cât și sub cel al existenței probelor certe care să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpaților recurenți ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Cu privire la această din urmă condiție, a prezervării ordinii publice, a arătat că instanța trebuie să aibă în vedere atât implicațiile faptelor, dar și consecințele pe care acestea le puteau cauza, deoarece sunt oameni a căror viață ar fi putut fi pusă în pericol de persoanele care au obținut, fără respectarea dispozițiilor legale, permisele de conducere.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a arătat că recunoaște că a adus oameni la școala de șoferi dar nu a păcălit pe nimeni și nu a luat de la nimeni bani. A solicitat să fie pus în libertate.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a arătat că este nevinovat și că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, considerente pentru care a solicitat să fie pus în libertate.
Inculpatul recurent a arătat, în ultimul cuvânt, că nici nu a fost la fața locului, fiind nevinovat și a solicitat să fie pus în libertate, arătând că are în îngrijire un copil de 8 ani, care este grav bolnav.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 9/R din 23 februarie 2010, Tribunalul Satu -M, în baza art. 149 ind. 1 al. 9 Cod procedură penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea și în baza art. 149 ind. 1 al. 10 și 11 Cod procedură penală, dispune arestarea preventivă a inculpaților:, născut la 24 Mai 1955, fiul lui și al lui, CNP -, cetățenie română, domiciliat în oraș, str. -, nr. jud. S M, născut la 21, fiul lui și al lui, CNP -, cetățenie română, domiciliat în oraș,-, jud. S M și, născut la 17 Februarie 1968, fiul lui și al lui, CNP -, cetățenie română, domiciliat în oraș,-, jud. S M, pe o durată de 29 zile, de la 16 februarie 2010 până la 16 martie 2010, inclusiv, urmând a se înainta instanței dovada de executare a măsurii arestului preventiv.
În baza art. 137 ind. 1 al. 2. procedură penală, s-a dispus ca, despre luarea măsurii arestului preventiv a inculpaților să fie încunoștințati soția inculpatului -, din loc., str. -, nr. soția inculpatului -, din loc.,- și mama inculpatului -, din loc.,-, care sunt prezenți în sala de judecată.
În motivarea încheierii s-a reținut că, rin p. propunerea formulată în cauză, irecția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Marea solicitat arestarea preventiva pe o durata de 29 zile a inculpaților, și, în sarcina lor reținându-se comiterea infracțiunilor de trafic de influenta si respectiv complicitate la trafic de influenta, astfel cum sunt ele reglementate de disp. art. 257 Cod penal, raportat la art.6 și art.l lit. "g" din Legea nr.78/2000 și art.41 alin.2 Cod penal si respectiv 26 raportat la art. 257 Cod penal, cu aplicarea art.6 și art.l lit. "g" din Legea nr.78/2000 și art.41 alin.2 Cod penal.
În motivarea propunerii formulate, se arată ca n data de 24 noiembrie 2009, Direc ția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Marea fost sesizat prin ordonanța nr. 58/P/2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. 2 Cod penal, de către.
În fapt, din verificările efectuate, rezultă că inculpatul, ajutat fiind de coinculpații și, în perioada 2009 - februarie 2010, pretins și primit peste 10.000 euro de la mai mulți cetățeni români, majoritatea de etnie rromă, lăsându-i pe aceștia să creadă că are influență pe lângă funcționari din cadrul autorităților din Ungaria care se ocupă cu eliberarea permiselor auto.
În cursul anului 2009, inculpatul, ajutat de fiul său, inculpatul și de inculpatul, cu toții domiciliați în comuna, jud. S M, a răspândit în zonă informația că ar avea relații în Ungaria în principal în Budapesta -, printre funcționarii de la serviciul public de permise de conducere și cei de la școlile de șoferi. Cu ajutorul acestor persoane, nenominalizate, inculpatul a susținut că poate ajuta orice persoană adultă, din România, să obțină în Ungaria un permis de conducere a autovehiculelor valid, singura condiție fiind plata unei sume cuprinsa între 2 și 3.000 euro de persoană.
Fiind interesați de dobândirea permiselor de conducere în mod fraudulos, conștienți și de dificultatea obținerii dreptului de a conduce un autoturism în condițiile în care aveau doar noțiuni elementare de scris și citit, mai "mulți cetățeni români din zona orașului -O, județul S-M, precum și din alte județe - în general persoanele cu un nivel de educație scăzut -, au apelat la inculpatul pentru intermedierea obținerii acestor înscrisuri, plătind diferite sume de bani pentru traficul de influență practicat.
În urma întâlnirilor dintre inculpații, și cu investigatorii sub acoperire, respectiv din conținutul convorbirilor ambientale și telefonice interceptate, a fost relevată modalitatea de dobândire infracțională a permiselor de conducere, promovată de către inculpați persoanelor interesate, ca fiind sigură.
Astfel, persona originară din România care dorea obținerea unui permis de conducere în Budapesta trebuia să obțină mai întâi acte de reședință în Ungaria, pe o perioadă determinată, apoi să fie înmatriculata formal la o școală de șoferi unde ă urmeze cursuri de școlarizare pe linie de legislație și practică rutieră. In continuare, persoana interesată urma să susțină la Serviciul Public de Permise Budapesta a probelor de examinare, teoretică și practică, cu ajutorul unui translator de limba română și a funcționarilor cu atribuții de examinare, obținerea permisului fiind certă.
După ce prezentau avantajele sistemului de obținere a permisului prin intermediul lor, inculpații solicitau cumpărătorului de influență un avans din suma de 2-3.000 de euro sau toată suma, după caz -, două fotografii, copii de pe actul de identitate, iar ulterior, după aproximativ 2-3 săptămâni, acesta se prezenta la examen în Ungaria, unde obținerea permisului era prezentată ca fiind certă.
Se mai retine in propunerea formulata ă, potrivit inculpatului, persoanele interesate de această modalitate de obținere a permisului de conducere nu trebuiau să aibă cunoștințe și abilități necesare pentru conducerea unui autoturism, singura condiție fiind aceea a plății sumei de bani necesare cumpărări influenței.
În acest mod, inculpatul, ajutat de ceilalți doi coinculpați, și-a traficat influența in vederea obținerii permisului de conducere în modul arătat mai sus, față de mai multe persoane, suma totală pretinsă și primită în perioada investigată depășind 10.000 Euro. Astfel, inculpatul a pretins si primit câte 2.500 euro, în medie, de la, losif, de la investigatorii și - ofițeri de poliție judiciară care au acționat în baza ordonanței procurorului - fiind în curs activitatea de identificare și a tuturor persoanelor care au beneficiat de "serviciile" celor trei inculpați.
Având în vedere faptul că aspectele sesizate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în cauză, prin rezoluția din 10 februarie 2010, ora 12.00, a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului, iar prin ordonanța din 15 august 2010, fost extinsă cercetarea penală, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență și împotriva inculpaților și.
S-a reținut că, în drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 Cod penal, raportat la art. 6 și art. l lit. "g" din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. 2 Cod penal.
De asemenea, s-a reținut că, ăvârșirea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați este dovedită prin denunțul făcut în cauză, procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare începerii urmăririi penale, procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, procesele verbale de redare a unor convorbiri telefonice, procese verbale de redare ale unor convorbiri ambientale, procesele verbale de percheziție imobiliară.
Tribunalul a apreciat că, mijloacele de probă se coroborează, cele mai relevante sub aspectul gravității fenomenului infracțional cercetat fiind procesele verbale încheiate de investigatorii sub acoperire, notele de interceptare a convorbirilor telefonice și a celor ambientale, redate în conformitate cu prevederile Cod de procedură penală, note aflate în volumele atașate la dosarul cauzei. Aceste probe reliefează amploarea și gradul înalt de organizare a activității infracționale, precum și periculozitatea acțiunilor inculpaților, care au avut ca urmare obținerea unor permise de conducere valide de către persoane fără un nivel minim de cunoștințe sau deprinderi.
S-a mai arătat că, infracțiunile sunt dovedite prin procesele verbale de redare ale convorbirilor telefonice ale inculpaților, procesele verbale de redare a convorbirilor ambientale purtate cu investigatorii sub acoperire, procesele verbale de percheziție domiciliară în urma căruia au fost găsite importante sume de bani, permise de conducere auto românești falsificate, obiecte și înscrisuri care stabilesc legătura între inculpați, între aceștia și cumpărătorii de influență și fapte.
Astfel, în convorbirea din ziua de 09.12.2009, la orele 22:27, între (), (Am.), () și investigatorii sub acoperire () și () are loc următorul dialog, redat parțial, care se referă la modalitatea de operare a celor trei inculpați, la sumele de bani care se plăteau în vederea traficării influenței, la experiența grupării în mijlocirea obținerii frauduloase a permiselor de conducere auto.
Inculpații nu recunosc săvârșirea infracțiunilor.
În baza autorizației eliberată de către Tribunalul Satu M, în data de 15 februarie 2010 au fost efectuate percheziții la domiciliul inculpaților, procesele verbale fiind la dosar. Astfel, la domiciliul inculpatului au fost găsite și ridicate 4 permise de conducere auto, falsificate, pe numele a patru cetățeni români, precum și patru cărți de rezidență maghiare pentru aceleași persoane, fiind create astfel premisele ca permisele să fie preschimbate cu alte ungare la autoritățile maghiare.
Activitatea celor trei inculpați, concretizată în eliberarea unor permise de conducere pentru persoane analfabete sau cu minime cunoștințe școlare constituie o amenințare concretă la ordinea publică, punând la încercare chiar capacitatea autorității publice de a asigura ordinea în circulația publică rutieră.
Pericolul concret pentru ordinea publică este reprezentat și de împrejurarea că inculpații și-a făcut din traficul de influență o sursă de venituri ilicite, în disprețul legii care reglementează modul de obținere a dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice. Inculpații au atras în activitatea lor infracțională și cetățeni străini, implicarea acestora fiind investigată de către autoritățile penale ungare.
Instanța de fond a reținut că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, s-a pronunțat înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 143/2002, publicată în Judiciar nr. 5/2003. Astfel, se vor avea în vedere atât gravitatea faptei, existența pericolului pentru ordinea publică rezultând din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, precum și date ce sunt legate de persoana inculpatului.
S-a apreciat in raport de aspectele enunțate că, în cauza, sunt întrunite prevederile art. 136 Cod de procedură penală, art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice ă inculpații au săvârșit infracțiunile, iar pedeapsa pentru faptele ăvârșite este închisoare mai M de 4 ani. În cauză există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Sintagma "ordine publică", care nu se confundă cu pericolul social al faptei de care sunt învinuiți inculpații, are în vedere o categorie destul de largă de riscuri care ar afecta, ar tulbura ordinea socială, fie prin trezirea unui sentiment de indignare în rândul publicului - cauzat de lipsa de reacție a instituțiilor statului de drept față de faptele de crimă organizată - fie prin crearea, menținerea sau amplificarea unor stări de tensiune în rândul publicului, generate de lipsa de securitate socială. Ordinea publică, inclusă în sfera de cuprindere a ordinii sociale, este întotdeauna grav afectată prin săvârșirea unor fapte de crimă organizată, corupție sau asimilate acestora.
Termenul de "probe", care să ateste pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților, nu este definit de legea de procedură, dar teoria precizează că acestea pot să exceadă sau nu sferei de cuprindere a probelor administrate în cauza, de natură să contureze vinovăția inculpatului. Chiar dacă formularea utilizată de legiuitor în conținutul art.148 lit. f Cod de procedură penală este restrictivă și conduce la concluzia corectă că arestarea preventivă este o măsură de excepție, în speța dată, pericolul concret pentru ordinea publică este evident.
S-a mai făcut referire și la faptul că, așa cum a statuat si Curtea Europenă a Drepturilor Omului in Cauza Fox, si Hartley contra Regatului Unit, caracterul rezonabil al bănuielilor pe care se întemeiază o arestare, constituie un element esențial al protecției oferite de art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenție. Existenta motivelor rezonabile presupune existenta faptelor sau informațiilor apte sa convingă un observator obiectiv ca este posibil ca persoana in cauza sa fi săvârșit infracțiunea.
Împrejurarea ca prezenta cauza a fost inregistrata la SMu rmare a disjungerii din dosarul 58/P/2009 al Serviciului teritorial Cluj al DNA, releva fara nici un dubiu faptul ca fenomenul infractional supus analizei este unul de M amploare, depasind granitele tarii, iar in raport de extinderea lui, reacția autoritatilor abilitate nu trebuie sa întârzie să apară.
Prin însăși natura lor infracțiunile reținute in sarcina celor trei inculpati sunt infractiuni de pericol, astfel ca sub aspectul analizei celei de-a doua conditii ale literei faa rt. 148 Cod procedură penală sarcina enuntarii pericolului concret pentru ordinea publica pe care-l prezinta lasarea in libertate a inculpatilor este intr-o oarecare masura usurata.
inculpatul in declaratia data judecatorului cu prilejul solutionarii propunerii de arestare preventiva, a aratat ca a transportat in Ungaria persoane din Romania pe care i-a pus in legatura cu directorul unei scoli de soferi si ca acestia au obtinut permis de conducere, ori in conditiile in care acestea persoane obineau dreptul de a conduce fără a avea macar elementare cunostinte in materie si isi exercitau acest drept pe drumurile publice, periclitand siguranta altor participanți la trafic, pericolul concret pentru ordinea publica este în afara oricărei îndoieli.
In raport de aspectele mai sus arătate, tribunalul a admis propunerea formulata si a dispus arestarea preventiva a celor trei inculpați pe o durata de 29 zile, incidente fiind in cauza prevederile art. 149 ind. 1 al. 10 și 11 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs cei trei inculpați, criticând-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității și solicitând casarea acesteia, în principal în sensul respingerii propunerii de arestare, iar în subsidiar în sensul luării față de inculpați a unei alte măsuri restrictive de libertate, respectiv a celei a obligării de a nu părăsi țara.
S-a susținut că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, că și cercetarea acestora în stare de libertate ar asigura buna desfășurare a urmăririi penale, iar inculpații recurenți, în ultimul cuvânt, au susținut că sunt nevinovați.
Examinând încheierea prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile declarate în cauză de inculpați sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Curtea va reține că, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză sunt întrunite atât condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, cât și cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură, existând motive rezonabile de a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, elocvente în acest sens fiind probele la care prima instanță a făcut în mod exhaustiv referire în încheierea recurată.
De asemenea, sunt îndeplinite cumulativ și cele două condiții prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, atât cu privire la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care cei trei inculpați sunt cercetați și cu privire la care s-a început față de aceștia urmărirea penală, cât și cu privire la pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestora.
Așa cum a reținut și prima instanță, infracțiunile comise de cei trei inculpați sunt, prin natura lor, infracțiuni de pericol, și, chiar dacă pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică, trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public, nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpaților, ci și date referitoare la fapte, nu de puțin ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, iar în speță, inculpații recurenți au ajutat mai multe persoane, care nu dețineau nici măcar cunoștințe elementare, să obțină în Ungaria permise de conducere, or, în acest mod, acestea au obținut dreptul de conduce autovehicule pe drumurile publice, punând în acest mod în pericol circulația și siguranța celorlalți participanți la trafic, condiții în care pericolul social pentru ordinea publică este evident.
În raport cu cele arătate, curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, considerent față de care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, combinat cu art. 140/3 Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile inculpaților care, în baza art. 192 alin. 2 și art. 189 Cod procedură penală, vor fi obligați la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, onorariu pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, comb. cu art. 140/3 Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații recurenți, născut la 24.05.1955, născut la 21.09.1975 și, născut la 17.02.1968, toți deținuți în prezent în Arestul IPJ S-M, împotriva încheierii penale nr. 5 din 16 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu -M, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, onorariu pentru avocații din oficiu, justificată cu delegația nr. 1132/2010 și -, justificată cu delegațiile nr. 1128 și 1127 din 22.02.2010, emise de Baroul d e Avocați
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red. decizie în concept -: 24.02.2010
jud. fond
tehnored. 4 ex. 1.03.2010, pc
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela
