Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.110/R/2010
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva sentinței penale nr.33/P din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, potrivit prevederilor art.278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul recurent G, lipsă fiind intimatul.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Procurorul arată că nu înțelege să susțină recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând respingerea acestuia arătând că actele premergătoare efectuate în cauză dovedesc că nu se poate reține în sarcina făptuitorului comiterea infracțiunii de viol.
Petentul recurent G, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului declarat de parchet.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
În baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală, admite plângerea formulată de petentul G, reprezentant legal al, domiciliat în localitatea, nr.206, jud. B, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în localitatea, nr.2. jud.
Desființează rezoluția din 09.04.2009 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr.343/P/2009.
Trimite cauza procurorului pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului domiciliat în localitatea, nr. 2. județul B, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol prev. și ped. de art.197 alin.3 Cod penal.
În baza art.193 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin plângerea înregistrată la Postul de Poliție ( fila 5 dosar urmărire penală ) petentul, în calitate de reprezentant legal al, a solicitat luarea măsurilor legale împotriva numitului susținând că la data de 13. 01. 2009 minorul fost suspus de către acesta la perversiuni sexuale.
Prin rezoluția din 09.04.2009 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dos nr.343/P/2009 ( fila 34 ) s-a dispus în baza art. 228 alin.6 și art.10 lit.a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.197 alin.3 Cod procedură penală.
În motivarea rezoluției se arată că:
La data de 16.01.2009 Postul de Poliție a fost sesizat de către G, tatăl cu privire la faptul că în data de 13.01.2009 fiul său a fost agresat sexual de către numitul, agresiunea consumându-se în locuința sa din nr.206;
Că din cercetările efectuate a rezultat că minorul locuia la adresa de mai sus împreună cu părinții, bunica și străbunicul său care HG locuia într-o cameră separată în curtea aceluiași imobil; că în data de 13.01.2009 la HG a venit în vizită domiciliat în nr. 2. aducând cu el o unealtă ( teslă ) pentru a fi reparată de către.HG Cei doi au stat de vorbă în camera lui HG, fiind servit cu o sticlă de 250 grame de pălincă din care a început să consume.
Că între timp în camera în care se aflau cei doi a intrat și minorul care a început să se joace și i-a cerut lui o țigară pe care a și aprins-
În jurul orelor 14-15, așa cum rezultă din declarația lui HG, acesta s-a dus să curețe în grajdul cailor în cameră rămânând și minorul.
In data de 14.01.2009, i-a povestit străbunicului său că în ziua precedentă când a rămas singur cu, acesta s-a dezbrăcat și l-a plecat cu capul spre organele genitale. In ziua următoare minorul a povestit același lucru și bunicii și părinților care au anunțat organele de poliție.
nu a fost examinat medico-legal întrucât nu prezenta urme de violență iar de la data presupusei agresiuni și până la sesizarea poliției au trecut 3 zile astfel că nu se mai puteau preleva probe biologice.
Fiind audiat în cauză declară că a mers la locuința lui pentru HG ca acesta să-i repare o teslă. A consumat pălincă, i-a dat o țigară iar la un moment dat toți trei au ieșit în curte la atelierul de lăcătușărie. La sugestia lui HG, s-a dus din nou în cameră pentru a mai bea pălincă și întrucât era deja în stare de ebrietate s-a dezbrăcat și s-a culcat în pat acoperindu-se cu. Când s-a trezit s-a îmbrăcat și a plecat acasă însă din cauză că în cameră era întuneric nu și-a mai găsit o pereche de șosete și pantalonii de corp ( iegări ) care au rămas în cameră, i u privire la minorul declară că nu 1-a agresat în nici un fel.
a fost examinat cu tehnica stabilindu-se că la întrebările relevante ale cauzei acesta nu prezintă modificări care să fie interpretate ca indici a comportamentului simulat.
Împotriva acestei rezoluții petentul formulat plângere la prim procuror Parchetului Tribunalului Bihor, plângere care fost respinsă prin rezoluția din 15 mai 2009, dată în dosar nr. 205/II.2/2009 ( fila 1 ).
In motivarea rezoluției din 05 mai 2009 prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor arată că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că în sarcina făptuitorului nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de viol întrucât făptuitorul nu recunoaște această faptă, testarea sa cu poligraful nu a evidențiat un comportament simulat; că declarațiile numitului G se datorează susținerilor care îl acuză pe intimat de abuzul sexual; că declarațiile la fel ca și sentimentele de rușine sunt induse de părinți.
Analizând plângerea petentului instanța reține că materialul de cercetare penală însumează:
1). Proces-verbal de cercetare la fața locului ( fila 6 ), din care rezultă că din locuința părții vătămate au fost ridicate:
- o bucată ciorap de culoare gri cu dungi roșu și negru:
- o pereche de mănuși din material textil și piele de culoare albă;
- o pereche de pantaloni din material textil de culoare negru
2). Raport psihologic ( fila 15 ) - din care rezultă că minorul are o inteligență dezvoltată conform vârstei cronologice, coeficientul non-verbal fiind superior celui verbal; că în ce privește dezvoltarea sa psiho-intelectuală că nivelul de cunoștințe corespunde vârstei cronologice; capacitate bună de relatare a evenimentelor; prezintă capacitate bună de verbalizare; stadiu de gândire corespunde vârstei cronologice; că starea sa afectivă este liniștită, în limitele normalului; că despre abuz minorul relatează cu ușurință și descrie amănunțit abuzul la care a fost supus, prezintă detalii specifice prezenței abuzului, nu realizează conotațiile negative ale comportamentului pe care le-a avut adultul față de el, că sentimentele de rușine sunt induse de către părinți și nu realizează gravitatea abuzului, preluând atitudinea dezaprobatoare a adulților; că în ce privește personalitatea acesta are un comportament predominant exteriorizat, fără tulburări de comportament; că sub aspectul manifestărilor afective minorul poate fi binedispus ușor, că legat de abuz este confuz neștiind ce reacții să manifeste atâta timp cât adulții erau consternați legat de ceea ce povestește, ținând cont că în mediul rural este o mare rușine ce s-a întâmplat; că în ce privește eventualele tulburări, simptome evocarea abuzului este însoțită de sentimente de confuzie; că sub aspectul atitudinii manifestă contact vizual bun, atitudine deschisă față de cei din jur; că sub aspectul raportare la schimbare există potențial de a face față situațiilor create; că în ce privește gândurile despre viitor nu este cazul; că raportat la factorii de risc scăderea stimei de sine, sentimente de stigmatizare, capacitatea scăzută de a procesa informațiile - care de altfel este specific vârstei - îl face vulnerabil la a perpetua abuzul său la a dezvolta tulburări de conduită; că în ceea ce privește parametrul protecție este fără întârziere în dezvoltare; că se constată existența unor valori pozitive în familie; că se recomandă consiliere de specialitate privind reducerea efectelor traumatice ale abuzului cu copilul, iar cu părinții consiliere pentru a avea o atitudine corespunzătoare ameliorării acestor efecte, respectiv stimulare cognitivă în vederea punerii în valoare a potențialului intelectual pe care îl are.
3). Declarația martorei ( fila 19 ) din care rezultă că: martora este vecină cu familia G; că în data de 15 ianuarie 2009, în jurul orelor 13,00, a mers la familia G, întrucât sunt rude; că a intrat în casă iar în bucătărie se afla numita împreună cu nepotul acesteia ( de 4 ani ) și mama sa; că nu a trecut mult timp și băiatul - a început să-i spună că "un om nebun a intrat la bunicul său în casă, a mers și el acolo și după ce a rămas singur cu acel om acesta i-a pus penisul lui în gură și i-a spus să i-l sug;că băiatul i-a mai spus că el nu a vrut să facă acest lucru dar omul nebun l-a luat de cap și l-a aplecat, dându-i să-i sugă penisul de două ori; că apoi a întrebat-o pe bunica dacă e adevărat, crezând că acesta nu știe ce spune, însă aceasta a început să plângă și i-a spus că numitul zis "" a făcut acest lucru în data de 13 ianuarie 2009; că după acestea a rămas singură cu băiatul în bucătărie și l-a întrebat cine a făcut aceste lucruri cu el, el spunând că; că băiatul s-a urcat să-și ia niște șervețele, iar atunci l-a întrebat ce vrea să facă, acesta spunându-i că merge la toaletă și vrea să se șteargă și la gură deoarece îi este greață că i-a băgat penisul în gură; că l-a mai întrebat pe băiat dacă s-a dezbrăcat numitul, iar - i-a spus că s-a dezbrăcat în fața lui și a rămas cu chiloții care erau rupți; că nu i-a venit să creadă acest lucru, iar apoi după ce bunica acestuia, numita a venit înăuntru, a mai discutat cu aceasta și în jurul orelor 16,00 plecat acasă.
4). Raportul de constatare tehnico-științifică ( fila 24 ) din care rezultă că pentru răspunsurile numitului la întrebările relevante ale cauzei, nu s-au evidențiat modificări semnificative care să fie interpretate ca indici ai comportamentului simulat, al subiecților.
Față de materialul probator administrat în cauză până în prezent s-a apreciat că în cauză există indicii serioase că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol împotriva, în vârstă de 5 ani. S-a fundamentat această concluzie pe raportul psihologic întocmit în cauză, ce atestă existența abuzului sexual asupra; pe procesul-verbal de cercetare la fața locului ce atestă prezența în locuința a unor articole de îmbrăcăminte intimă aparținând inculpatului ( iegări ) și explicația neplauzibilă dată de inculpat asupra acestui fapt. În concret, instanța are în vedere aspecte ce reies din declarația inculpatului respectiv că în momentul în care acesta s-a trezit din somn nu știa unde se află și astfel s-a îmbrăcat punându-și doar pantalonii și fără să aprindă lumina și a plecat. Această atitudine inculpatul și-o explică neplauzibil, fiind greu de admis că o persoană aflată în vizită, după ce rămâne să se odihnească la respectiva familie, în momentul trezirii părăsește această locuință fără a saluta sau a purta orice altă discuție cu persoanele vizitate. Mai mult, în momentul trezirii se îmbracă fără aprinde lumina și astfel motivează faptul că uită în cameră un articol de lenjerie intimă. În opinia instanței, o astfel de atitudine ilustrează sentimente de culpabilitate sau chiar teamă.
În mod evident aceste elemente nu sunt probe, raportul psihologic neavând forța unui raport psihiatric, iar atitudinea inculpatului având exclusiv o valoare de împrejurare relevantă. Aceste date, în opinia instanței se impune a fi lămurite, prin administrarea unor expertize psihiatrice atât în ceea ce-l privește pe minor cât și în ceea ce-l privește pe inculpat.
Raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză evidențiază într-adevăr un comportament nesimulat al inculpatului la cele două întrebări relevante adresate acestuia, respectiv "dumneata ți-ai dat jos chiloții în fața copilului în 13 ianuarie 2009" și "dumneata ai introdus penisul în gura copilului în 13 ianuarie 2009". Deși acest raport de cercetare tehnico-științifică este un indiciu însemnat de nevinovăție, s-a apreciat că organele de urmărire penală i-au atribuit în mod nejustificat o semnificație majoră, ignorând cu desăvârșire raportul psihologic efectuat în cauză, ce atestă prezența abuzului sexual asupra, în cuprinsul rezoluției atacate nefăcându-se nici o referire la acesta din urmă.
S-a apreciat că în cauză se impune reluarea cercetărilor penale existând indicii ce nu pot fi ignorate privind săvârșirea infracțiunii de viol, cercetări care în concret trebuie să se concretizeze în efectuarea unor expertize psihiatrice atât, cât și inculpatului, expertiza psihiatrică a inculpatului având aptitudinea, de a dezvălui date de relevanță în ceea ce privește aprecierea concludenței testului poligraf efectuat în cauză.
De asemenea, s-a apreciat că se impune audierea unor persoane apropiate familiei, nu neapărat aflate în relații de rudenie cu acesta ( bunăoară vecini ) și care pot să ofere date, detalii asupra climatului familial, anturajului în care crește minorul, respectiv a informației primită de acesta cu relevanță în aprecierea caracterului real, indus sau fabulos a ceea ce declară minorul.
prezenta cauză și din altă perspectivă, s-a apreciat că, raportat la calitatea victimei și vârsta acesteia, la concluziile unui psiholog ce atestă prezența abuzului sexual asupra, cercetarea penală este insuficientă, excluderea intimatului ca fiind autor, urmare testării acestuia cu poligraful și neevidențierii comportamentului simulat, neexcluzând în fapt abuzul sexual asupra copilului care trebuie cercetat cu multă seriozitate, chiar presupunând că ar fi existat probe certe și concludente de nevinovăție a făptuitorului - intimat. În cauză nu se constată o rigurozitate a cercetării penale. Faptul că victima este un minor ale cărui relatări, urmare imaturității, sunt puse la îndoială, faptul că sunt absente urmele de violență fizică ce ar fi facilitat probarea unor astfel de fapte, nu exclude de principiu și nici obiectiv posibilitatea ca în urma administrării probelor sus menționate, concluzia procurorului să fie alta.
Față de cele expuse, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. b Cod procedură penală, a fost admisă plângerea formulată de petentul G, reprezentant legal al, în contradictoriu cu intimatul și în consecință a fost desființată rezoluția din 09.04.2009 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr. 343/P/2009 și a fost trimisă cauza procurorului pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 alin.3 Cod penal.
În baza art.193 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și, după rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, să se pronunțe o decizie prin care să se respingă ca nefondată plângerea formulată de către petentul G, menținându-se ca legale și temeinice rezoluțiile din dosarele nr.343/P/2009 și nr.205/II.2/2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
Procurorul a susținut, în esență, că în mod eronat Tribunalul Bihora apreciat că se impune desființarea rezoluției din 9.04.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și trimiterea dosarului la organele de urmărire penală în vederea începerii urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.197 alin.3 Cod penal, întrucât toate cercetările efectuate dovedesc că nu se poate reține în sarcina făptuitorului comiterea infracțiunii de viol.
Verificând sentința apelată prin prisma motivului invocat cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.278/1 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală combinat cu art.278/1 alin.10 Cod procedură penală va fi respins ca atare.
Critica formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor este nefondată.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că prin plângerea formulată de către petentul G ( dosar nr.343/P/2004, fila 5 ), în calitate de reprezentant legal al, a solicitat efectuarea cercetărilor penale în vederea antrenării răspunderii penale a făptuitorului, care în data de 13.01.2009 l-a supus pe minor la perversiuni sexuale în locuința sa, situată în, nr.206, județul
Prin rezoluția emisă în dosar nr.343/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor ( fila 34 ) s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, pentru infracțiunea prev. de art.197 alin.3 Cod penal, în baza art.228 alin.6 combinat cu art.10 lit.a Cod procedură penală, invocându-se că în data de 13.01.2009 făptuitorul a fost la locuința familiei, iar, potrivit spuselor nedovedite, l-a supus la perversiuni sexuale. a fost examinat cu tehnica poligraf ( filele 24-29 ), stabilindu-se că la întrebările relevante ale cauzei acesta nu a prezentat modificări care să fie interpretate ca indicii ai comportamentului simulat. Pentru că cercetările efectuate nu conduc la ideea că a săvârșit infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.3 Cod penal, procurorul a apreciat că fapta nu există.
Prin rezoluția dată de prim procuror în dosar nr.205/II.2/2009 al parchetului de pe lângă Tribunalul Bihors -a respins ca neîntemeiată plângerea petentului G, arătându-se în motivarea rezoluției că din actele premergătoare efectuate în cauză nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de viol în sarcina făptuitorului ( filele 1-2 ).
În mod corect Tribunalul Bihor, instanța competentă conform prev. art.278/1 alin.1 Cod procedură penală combinat cu art.27 pct.1 lit.a Cod procedură penală, a apreciat că plângerea petentului G este întemeiată, față de actele și lucrările aflate la dosar, din care rezultă că în data de 13.01.2009, făptuitorul s-a deplasat la locuința familiei pentru ca bunicul să-i repare unealta agricolă, iar cât timp acesta a fost în curtea locuinței, făptuitorul a rămas în casă cu minorul supunându-l la perversiuni sexuale ( a se vedea depozițiile martorilor HG- fila 17, - fila 19, declarația reprezentantului legal al - G ( fila 18 ), inclusiv declarația olografă a făptuitorului - filele 20-22 ).
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului ( filele 6-8 ) și planșele foto ( filele 11-14 ), care se coroborează cu depoziția făptuitorului ( filele 20-22 ), rezultă că în locuința familiei s-au găsit bunuri aparținând făptuitorului ( o pereche de pantaloni, un ciorap și o pereche de mănuși ) cu privire la care făptuitorul dă o explicație puerilă, respectiv că "s-a amețit" și "s-a gândit să se odihnească puțin pe pat", motiv pentru care și-a dat jos pantalonii și iegării și șosetele, rămânând doar în chiloți și pulover", dormind cca. o J de oră.
Raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză evidențiază un comportament nesimulat al făptuitorului la întrebările relevante, - dacă a supus minorul la perversiuni sexuale -, însă aceasta nu poate constitui o probă de natură a înlătura răspunderea penală, dacă nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar, c atât mai mult cu cât se recunoaște în doctrină și practica judiciară valoarea relativă a unui astfel de mijloc de probă.
Pentru considerentele ce preced, instanța de control judiciar apreciază că, în mod judicios, prima instanță a dispus reluarea cercetărilor penale existând indicii, ce nu pot fiu nesocotite, privind săvârșirea de către a infracțiunii de viol în forma prev. de art.197 alin.3 Cod procedură penală.
Procurorul urmează ca, în plus față de cele inserate în conținutul sentinței penale atacate, să verifice, prin administrarea probei cu martori, ora la care făptuitorul s-a aflat în locuința familiei, perioada cât a stat acolo și ora la care a părăsit imobilul, aspect care va clarifica sinceritatea acestuia sub aspectul susținerilor că și-a lăsat obiecte de îmbrăcăminte în casa familiei, întrucât era întuneric ( a se vedea depoziția bunicului victimei - fila 17 și declarația făptuitorului - fila 20-22 ) sub acest aspect. Totodată, se impune administrarea oricăror probe care să fie de natură a lămuri prezenta cauză.
În consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală combinate cu art.278/1 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.
În temeiul prevederilor art.192 alin.final Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, combinat cu art.278/1 Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR împotriva sentinței penale nr.38 din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
hotărâre - jud.- -
În concept - 24.02.2010
Judecător recurs -
- - -
2 ex./1.03.2010
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian
