Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 111/R/2010

Ședința publică din 16 februarie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Virgil Viorel Andreieș Iuliana

JUDECĂTORI: - - -

: -

GREFIER:

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR: .

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr.186/A/04.11.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Lăpuș pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.85 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b penal, art.86 alin. din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b penal și art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b penal, totul cu aplicarea art.33 lit.b penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului în temeiul art.385/9 pct.19 pr.pen. casarea hotărârilor pronunțate de ambele instanțe și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a pr.pen. întrucât fapta nu există. Solicită a se reține că inculpatul nu a desfășurat nici o activitate de conducere a autoturismului deoarece la momentul depistării sale de către organele de poliție, autoturismul se afla în staționare iar motorul acestuia era oprit. În lipsa unei conduceri în fapt, este de prisos analiza îmbibației alcoolice sau a stării de ebrietate în care se afla inculpatul întrucât acestea nu constituie infracțiuni. În măsura în care se apreciază că există probe că inculpatul se face vinovat,în subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 18/1 penal rap. la art. 10 lit. b/1 pr.pen. Cu onorar din.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel. Apreciază că probele administrate în cauză sunt concludente și dovedesc latura obiectivă a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. În mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului, acesta anterior a mai comis infracțiuni. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

CURTEA:

Prin sentința penală nr. 103 pronunțată la data de 27 mai 2009, Judecătoria Tg. Lad ispus, în temeiul art. 85 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată prin nr.OUG 63/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod penal, condamnarea inculpatului -, fiul lui și, născut la data de 09.05.1976 în Tg.L, jud. M, CNP -, cetățean român, studii 10 clase, muncitor în străinătate, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, recidivist, domiciliat în orașul Tg.L,-, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 republicată prin nr.OUG 63/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. e Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului, cu datele de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată prin nr.OUG 63/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului, cu datele de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. b și art. 34 lit. b Cod penal, a dispus contopirea pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei RON onorariu apărător din oficiu în favoarea av., care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Tg. Laa vut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul din dosarul nr. 230/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. L, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului cu datele de identificare din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată și care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzute de art. 85 alin. 1, art. 86 alin. 2 art. 87 din nr.OUG 195/2002 republicată prin nr.OUG 63/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 33 lit. b Cod penal.

Trecând la soluționarea cauzei în baza probațiunii administrate, instanța a reținut în fapt următoarele:

La data de 27.05.2008 inculpatul a consumat alcool în barul "La ", situat la intrarea în de din Tg.L; după un interval de timp, în jurul orelor 8-9 dimineața inculpatul a sunat pe martorul G pentru a merge împreună acasă la inculpat pentru a lua autoturismul acestuia și a se deplasa cu el; martorul urmând a fi șoferul. Împreună au luat autoturismul și s-au întors cu el la barul unde anterior inculpatul consumase alcool. La un moment dat martorul, împreună cu inculpatul au plecat cu autoturismul să cumpere țigări. În primă fază martorul Gaa firmat că el a condus autoturismul de la ieșirea din local a celor doi până la locul unde a fost staționat autoturismul și unde inculpatul a fost abordat de către organele de poliție, respectiv în fața imobilului Băncii Bank Tg. La momentul în care poliția l-a abordat pe inculpat acesta se afla la volanul autoturismului care însă era staționat într-o parcare.

Ulterior, în baza principiului aflării adevărului și a rolului activ al instanței, după punerea în discuție a efectelor juridice a mărturiei mincinoase, martorul G și-a schimbat declarația dată în fața organelor de urmărire penală precum și în fața instanței de judecată după ce i s-a adus la cunoștință că probatoriul administrat în cauză nu se potrivește cu declarația sa. În această situație martorul Gar evenit asupra declarațiilor date anterior și a arătat că el a condus autoturismul de la domiciliul inculpatului până la bar, barul unde inculpatul a consumat alcool "La ". Ulterior, martorul împreună cu inculpatul au vrut să plece după țigări. La ieșirea din local la volan nu s-a suit martorul așa cum a declarat inițial ci inculpatul, care a pus în mișcare autoturismul; inculpatul fiind sub influența alcoolului nu a avut un control corespunzător asupra autoturismului și când a dat cu spatele a lovit un gard, în urma acestei coliziuni autoturismul a fost ușor avariat. În acel moment inculpatul s-a dat jos de la volan, iar martorul s-a suit la volan și a pus în mișcare autoturismul până în fața clădirii Bank Tg. Acolo inculpatul cu martorul s-au despărțit, iar acest martor când a văzut poliția s-a speriat și nu s-a mai întors înapoi la autoturismul parcat. Această declarație a martorului se coroborează și cu declarația martorului care se afla în localul "La; astfel acest martor spune că la un moment dat a auzit o bufnitură și când a ieșit afară l-a văzut pe inculpat la volanul autoturismului care lovise gardul. Tot acest martor afirmă că el nu l-a văzut pe martorul lângă sau în autoturism la momentul bufniturii, respectiv când mașina a fost lovită de gardul de beton.

Prima instanță a constatat, ca urmare a acestor declarații, că din tot probatoriul rezultă că inculpatul a condus o distanță relativ scurtă de drum respectiv din momentul în care a încercat să scoată autoturismul din parcare din fața localului "La " până în momentul în care a lovit autoturismul în gard. Deplasarea s-a făcut cu spatele. Inculpatul în acel timp se afla sub influența alcoolului, ulterior însă autoturismul a fost condus de către martorul

Pentru aceste considerente instanța l-a condamnat pe inculpat pentru conducerea pe drumurile publice sub influența alcoolului peste limita legală, la 4 luni închisoare, reținând acestuia ca și circumstanță atenuantă conduita bună anterior săvârșirii infracțiunii, cea prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal.

Instanța a apreciat că se impune sancționarea inculpatului pentru această faptă penală, această infracțiune fiind una de pericol chiar dacă din probele administrate rezultă că a condus doar o scurtă distanță, deoarece chiar și pe această scurtă distanță inculpatul putea fi implicat într-un accident grav în care să rezulte inclusiv victime umane; de altfel inculpatul a și provocat un accident pe care însă nu l-a recunoscut ca fiind săvârșit de el. Mai mult, prin conduita sa a încercat să inducă în eroare organele judiciare susținând că el nu a condus acel autoturism cu toate că probatoriul demonstrează contrariul.

Pentru aceste considerente instanța a apreciat că o pedeapsă de 4 luni închisoare este suficientă pentru reeducarea și sancționarea inculpatului.

Față de infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 republicată prin nr.OUG 63/2006, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, din starea de fapt descrisă mai sus rezultă că inculpatul a condus pe drumurile publice conform celor descrise mai sus. Inculpatul la acea dată avea permisul de conducere suspendat conform adresei - din 28.05.2008 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B M; permis de conducere reținut la data de 29.03.2008, pentru conducere sub influența alcoolului mai de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În această situație, instanța l-a condamnat pe inculpat la 3 luni închisoare, reținându-i ca circumstanță atenuantă cea prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal.

Față de infracțiunea prevăzută de art. 85 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată prin nr.OUG 63/2006, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, instanța a reținut că autoturismul marca BMW tip 318 1 culoare neagră cu nr. de înmatriculare GI-789-M avea numerele de înmatriculare expirate din 31.03.2008, situație în care la data când inculpatul se deplasa cu acest autoturism nu mai erau valabile, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Inculpatul s-a apărat afirmând că în ce privește actele mașinii nu a știut că acestea îi sunt expirate deoarece erau în limba germană, abia în cursul urmăririi penale și le-a tradus, dar această apărare nu poate fi primită deoarece este obligația conducătorului auto să se asigure că documentele autoturismului sunt întocmite în regulă și actualizate la zi atunci când circulă cu un autoturism, necunoașterea legii nu îl exonerează de răspundere pe inculpat.

În această situație, instanța l-a condamnat pe inculpat la 3 luni închisoare, reținându-i ca circumstanță atenuantă cea prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal.

La justa individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv împrejurările concrete în care s-au petrecut faptele, urmările acestor fapte, dar și datele despre persoana inculpatului, acesta fiind recidivist.

Primul termen al recidivei postexecutorii fiind executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 190/26.10.2004 pronunțată de Judecătoria Tg.L în dosarul nr. 859/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 247/05.05.2005 a Tribunalului Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 79 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, fiind arestat la data de 28.08.2005 și eliberat la data de 12.12.2006, având un rest de executat de 391 de zile, pedeapsa fiind considerată executată la data de 08.01.2008, iar termenul de reabilitare judecătorească împlinindu-se la data de 08.10.2013.

Al doilea termen al recidivei postexecutorii îl constituie infracțiunile deduse judecății, săvârșite cu intenție și pentru care legea prevede pedepse cu închisoarea mai M de 1 an.

Față de toate considerentele arătate anterior, instanța făcând aplicabile dispozițiile art. 33 lit. b și art. 34 lit. Cod penal, a contopit cele trei pedepse și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 luni închisoare, dispunând executarea acesteia în regim de detenție.

Apelul declarat de inculpatul - împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia penală nr. 186 pronunțată la 04 noiembrie 2009 de Tribunalul Maramureș, ca nefondat cu motivarea că sentința instanței de fond este temeinică și legală.

Împotriva acestei decizii și implicit împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pr.penală, iar în subsidiar, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. b/1 pr.penală, cu aplicarea art. 18/1 Cod penal.

În motivarea recursului s-a arătat că fapta nu există întrucât inculpatul nu a desfășurat nici o activitate de conducere a autoturismului, la momentul depistării sale de poliție, autoturismul fiind staționat cu motorul oprit, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține comiterea faptei, aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Recursul declarat în cauză este nefundat.

În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Susținerea inculpatului în sensul că fapta ce se reține în sarcina sa nu există nu poate fi reținută câtă vreme apărarea acestuia este contrazisă de declarațiile martorilor audiați în cauză și conținutul procesului-verbal întocmit de organele de poliție potrivit căruia inculpatul a fost depistat conducând autoturismul în trafic, fiind urmărit și apoi găsit imediat după momentul opririi.

Potrivit art. 18/1 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana sau conduita făptuitorului.

În raport de aceste criterii nu se poate susține că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului ei concret, iar pe de altă parte, valoarea socială apărată prin norma de incriminare.

Astfel, inculpatul a comis o infracțiune la regimul circulației rutiere cu un grad de pericol social ridicat, a mai comis în trecut astfel de infracțiuni ceea ce denotă perseverența acestuia și în plus a avut o atitudine nesinceră, negând comiterea faptei.

În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 385/9 pr.penală care să atragă casarea hotărârilor atacate.

Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului - ca nefondat, obligându-l, potrivit art. 192.pr.penală la 300 lei în favoarea statului reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, domiciliat în orașul Tg.L,-, jud. M, împotriva deciziei penale nr. 186 din 4 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - --- - -

GREFIER

Red.

Dact./4 ex./04.03.2010.

Președinte:Luminița Hanzer
Judecători:Luminița Hanzer, Virgil Viorel Andreieș Iuliana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Cluj