Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.110/R/2010
Ședința publică din data de 16 februarie2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Viorel Virgil Andreieș Iuliana
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva deciziei penale nr.185/A/04.11.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind pe inculpații și, trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.L, pentru săvârșirea infracțiunilor:
- violare de domiciliu și amenințare, prev.de art.192 alin.2 penal și art.193 alin.1 penal, cu aplic.art.33 lit.a penal
- - vătămare corporală, prev.de art.181 alin.1 penal cu aplic.art.73 lit.b penal
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărător desmenat din oficiu, din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dsoar, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile și Spitalul Județean de Urgență Dr. B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul învederează instanței că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu precum precum și să dea o declarație sens în care se procedează la ascultarea acestuia, cele declarate fiind consemnate conform procesului verbal de la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului, susține recursul formulat solicitând admiterea lui, casarea ambelor hotărâri și rejudecând cauza să se dispună încetarea procesului penal față de inculpatul cu privire la infracțiunea prev.de art.181 alin.1 penal, acesta urmând să fie obligat la cheltuielile de spitalizare împreună cu inculpatul. Astfel, în cauză este incident motivul de casare prev.de art.385/9 pct.18 pr.pen. Consideră că starea de a fost apreciată în mod greșit reținându-se incidența prevederilor art.44 alin.2/1 și alin.3 penal ceea ce a dus la pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului. Este de observat că părțile sunt rude și că în seara respectivă au consumat alcool iar după ce divergențele s-au amplificat, cei doi soți au încercat să-l îndepărteze din locuința lor pe inculpatul. Acesta fusese dezarmat de acel cuțit în momentul în care a fost lovit cu mătura de inculpatul. De asemenea inculpatul a fost scos din locuință și nu rezultă că ar mai fi comis alte acte de agresiune care să justifice o asemenea ripostă din partea inculpatului. nu a fost comisă de inculpatul pentru a respinge pătrunderea fără drept a inculpatului în acea locuință, inițial acesta intrase în locuință cu acordul proprietarilor numai că a refuzat părăsirea acesteia.pentru aceste motive, instanța de apel trebuia să dispună încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea prev.de art.181 penal ca urmare a împăcării părților. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel, care au făcut o corectă apreciere a stării de fapt. De asemenea, apreciază că în mod justificat s-a reținut disp.art.44 alin.1,3 penal. Cu onorar din.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului parchetului apreciind că în cauză nu sunt incidente disp.art.44 alin.1,3 penal. Din probele administrate în cauză rezultă că agresiunea a avut loc după ce victima l-a scos din casă, fiind incident în cauză scuza provocării nu legitima apărare. Solicită a se reține că părțile s-au împăcat în ce privește infracțiunea prev.de art.181 penal. Cu onorar din.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu mai are nimic de declarat.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr.52 din 18 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. raportat la art. 10 lit. d proc.pen. cu aplicarea art. 44C.pen. s-a dispus achitarea inculpatului -, fiul lui și, născut la data de 30.01.1974, în orașul Tg. L, județul M, CNP -, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, agricultor, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, satul, nr.93, jud. M pentru infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 73 lit.bC.pen.
În temeiul art.192 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 76 lit.c pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.04.1965 în, jud. M, CNP -, cetățenia română, studii 8 clase, fără antecedente penale, agricultor, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în localitatea în comuna, satul, nr.192 jud. M, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la 3 luni închisoare.
În temeiul art.193 alin.1 pen. a fost condamnat inculpatul, cu datele de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare la 1 an închisoare.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În temeiul art.81C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și, calculat în condițiile art.82C.pen.
În temeiul art.359 proc.pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 14 raportat la art.346 proc.pen. coroborat cu art. 998 Cod civil, instanța a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul de Urgență "Dr. " B
În temeiul art. 14 raportat la art.346 proc.pen. coroborat cu art. 998 Cod civil, instanța a respins acțiunea civilă formulată de către inculpatul-parte vătămată .
În temeiul art. 14 raportat la art.346 proc.pen. coroborat cu art. 998 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 500 lei daune morale.
În temeiul art. 193.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă.
În temeiul art. 191 alin. 1.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 350 lei RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul - parte vătămată la data de 19.12.2007 în jurul orelor 23,00, pe timp de noapte, a pătruns în locuința părții vătămate, din localitatea, iar la solicitarea acesteia de a-i părăsi locuința a refuzat rămânând în continuare în aceasta și amenințând-o pe partea vătămată și pe inculpatul cu un cuțit. În aceste împrejurări, inculpatul, soțul părții vătămate, fiind amenințat a lovit pe inculpatul parte vătămată cu o de mătură peste mâini, provocându-i leziuni traumatice.
Instanța a mai reținut că inculpatul a refuzat să părăsească casa familiei la solicitarea inculpatului, chiar și după ce i s-a cerut să părăsească locuința. Mai mult decât atât a fost scos afară de către proprietarii locuinței dar el a încercat să intre înapoi în casă peste proprietari cu forța. În acel moment a fost lovit de către inculpatul cu o de mătură pentru a nu fi lăsat să intre în casă peste ei. În urma loviturii primite inculpatul-parte vătămată a suferit o fractură la mână. Instanța a reținut că fapta inculpatului a fost săvârșită în legitimă apărare, pentru că apărarea a fost proporțională cu atacul. Instanța a reținut că inculpatul-parte vătămată era în stare de ebrietate avansată; această persoană este cunoscută ca fiind agresivă atunci când consumă alcool conform declarațiilor de martori. La data incidentului inculpatul a refuzat să părăsească locuința familiei, mai mult decât atât a luat un cuțit cu care a amenințat-o pe partea vătămată, soția inculpatului și pe el. Acest aspect este confirmat de martorul, tatăl inculpatului, precum și de partea vătămată.
a fost dezarmat de către inculpat și soția sa și scos afară din casă. Atacul lui prezintă o gravitate deosebită, prin prisma rezultatelor periculoase ce se putea produce, respectiv a rănirii unuia dintre beligeranți sau chiar decesul unora din ei și numai o conjunctură favorabilă a evitat producerea unor astfel de urmări. În această situație instanța reține ca și credibil că inculpatul se afla într-o puternică stare de tulburare la acel moment. Acest aspect coroborat cu împrejurarea că și după ce a fost scos din casă inculpatul a încercat să se întoarcă cu forța în casa familiei, a convins prima instanță că inculpatul se afla în legitimă apărare în condițiile art. 44 alin.2 ind.1C.pen. atunci când l-a lovit pe inculpatul-parte vătămată cu mătura în încercarea de a-l împiedica să intre cu forța în locuința sa.
Este demn de reținut că părțile sunt rude prin alianță, copilul minor al lui fiind deseori îngrijit de familia. Ca urmare judecătoria chiar dacă a reținut că inculpatul l-a lovit pe inculpatul-parte vătămată cu o mătură și i-a fracturat mâna, această faptă a fost săvârșită în legitimă apărare în condițiile art. 44 alin.2 ind.1 și alin.3C.pen. astfel încât prima instanță a apreciat că suntem în fața unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei săvârșite de către inculpatul.
Pe cale de consecință în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" proc.pen. raportat la art. 10 lit. "d" proc.pen. cu aplicarea art. 44C.pen. judecătoria a dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar.
În baza aceleiași motivații instanța a respins acțiunea civilă a inculpatului-parte vătămată, precum și a părții civile Spitalul de Urgență "Dr. " B M, reținându-se că vătămările suferite partea vătămată sunt rezultatul propriei sale conduite culpabile. Ori din propria conduită delictuală nu poți obține un drept, ci numai o obligație. Astfel încât nu s-au acordat despăgubiri părții vătămate, iar partea civilă Spitalul de Urgență "Dr. " BMu rmează a-și recupera prejudiciul de la numitul printr-o acțiune separată.
Cât privește pe inculpatul-parte vătămată ă, starea de fapt menționată mai sus și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu proba testimonială și cu întreg probatoriul cauzei. Instanța a reținut că conduita acestui inculpat este una extrem de gravă, inculpatul fiind cunoscut ca o persoană violentă atunci când consumă alcool. Refuzul de a părăsi locuința familiei la solicitarea acestuia și producerea de scandal în casa familiei este extrem de gravă. Mai grav este însă că acest inculpat a amenințat familia cu cuțitul în casa acestei familii, fără a fi fost provocat. Mai mult nu s-a limitat numai la aoa menința ci a trecut chiar la atac fiind cu greu dezarmat de familia. între părți putea să se soldeze cu urmări destul de grave inclusiv cu decesul unora dintre beligeranți.
Instanța a reținut că inculpatul și-a lăsat copilul în grija familiei cu care este rudă prin alianță, iar el a mers și a consumat alcool în sat, intrând într-o altercație cu numitul G, conform propriilor declarații. Aceste aspecte convinge instanța că inculpatul prezintă un pericol social semnificativ atât ca și personalitate cât și ca fapte săvârșite de acesta, drept pentru care l-a sancționat pentru infracțiunea de amenințare cu un an închisoare, iar pentru infracțiunea de violare de domiciliu cu 3 luni închisoare. Pedeapsa va fi suspendată în ideea că inculpatul poate fi reeducat și în libertate și totodată pentru a nu-l afecta emoțional pe minorul, al cărui tată este inculpatul. Instanța reținând conduita delictuală a lui l-a obligat în favoarea părții civile la plata sumei de 500 lei, apreciind că la acest cuantum se ridică nivelul prejudiciului moral suferit de către aceasta.
Sintetizând cele de mai sus instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului, așa cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, amenințare, prevăzute de art. 192 alin.2C.pen. art. 193 alin.1C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. aC.pen.
La justa individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72C.pen. respectiv împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta, urmările acesteia, dar și datele despre persoana inculpatului.
Față de toate aceste considerente instanța a aplicat pedeapsa cu închisoarea, spre minimul special prevăzut de lege, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, respectiv 3 luni și 1 an, urmând ca, în temeiul art. 33 lit. "a" și art. 34 lit. "b"pen. inculpatul să o execute pe cea mai grea, de 1 an închisoare, iar în temeiul art. 81C.pen. a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani calculat potrivit dispozițiilor art. 82C.pen.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată, instanța a apreciat că prin faptele sale inculpatul a cauzat acesteia un prejudiciu moral, situație în care, în temeiul art. 14 și art. 346 Cod de procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, instanța l-a obligat pe acesta la dezdăunare. A respins acțiunea civilă formulată de inculpatul - parte vătămată ă, precum și acțiunea civilă a părții vătămate Spitalul de Urgență Dr. B
Împotriva sentinței penale nr. 52 pronunțată de Judecătoria Tg. L la data de 18.03.2009 a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. L prin care a solicitat admiterea acestuia apreciind hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică întrucât s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1C.pen.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și inculpatul parte vătămată prin care și-a exprimat nemulțumirea față de achitarea inculpatului și față de condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, deși în favoarea sa au fost reținute circumstanțe atenuante.
Prin decizia penală nr. 185/A/04.11.2009 a Tribunalului Maramureș în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b proc.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Lăpuș împotriva sentinței penale nr. 52 din 18 martie 2009 a Judecătoriei Târgu Lăpuș.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a proc.pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 52 din 18 martie 2009 a Judecătoriei Târgu Lăpuș pe care s-a desființat în parte și, judecând în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b proc.pen. raportat la art. 10 lit. h proc.pen. s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 alin. 1.pen. constatând că a intervenit împăcarea acestuia cu partea civilă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1proc.pen. și art. 181.pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2C.pen.
În temeiul art. 91.pen. a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei.
Au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond privind obligarea inculpatului la plata de daune morale către partea civilă.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 192 alin. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu s-a achitat din fondurile Ministerului Justiției
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că la termenul din 15 octombrie 2009, prezenți în instanță, partea vătămată și inculpatul au declarat că înțeleg să se împace în ceea ce privește infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 alin. 1C.pen.
S-a mai reținut că că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2C.pen. apreciind separat de acestea că, în raport de elementele de circumstanțiere existente în cauză, fapta săvârșită de inculpatul nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind incidente dispozițiile art. 181.pen. Fapta săvârșită de inculpat a adus o atingere minimă relațiilor sociale apărate de lege, fiind în mod vădit lipsită de importanță prin prisma modului de comitere a acesteia și a urmării socialmente periculoase produse.
Instanța de apel a constatat că la data de la data de 19.12.2007, în jurul orelor 23,00, pe timp de noapte, inculpatul - parte vătămată a pătruns în locuința părții vătămate, din localitatea, iar la solicitarea acesteia de a-i părăsi locuința a refuzat rămânând în continuare în aceasta și amenințând-o pe partea vătămată și pe inculpatul cu un cuțit. În aceste împrejurări, inculpatul, soțul părții vătămate, fiind amenințat a lovit pe inculpatul parte vătămată cu o de mătură peste mâini, provocându-i leziuni traumatice. După ce a fost scos afară de către proprietarii locuinței inculpatul a încercat să intre înapoi în casă peste proprietari cu forța. În acel moment a fost lovit de către inculpatul cu o de mătură pentru a nu fi lăsat să intre în casă peste ei. În urma loviturii primite inculpatul-parte vătămată a suferit o fractură la mână.
Aspectele reținute de instanța de apel sunt susținute de probațiunea administrată în cauză, în esență de declarațiile părților, și converge spre conturarea ideii unui pericol minim. Partea vătămată a declarat că inculpatul a intrat în locuința sa și, la solicitarea adresată de soțul său să părăsească domiciliul, inculpatul a refuzat continuând să fie agresiv. Membrilor familiei le-a adresat insulte și i-a amenințat spunându-le că le dă foc. Cu privire la amenințările adresate de inculpatul, instanța reține că acesta le-a negat pe tot parcursul derulării procesului penal, atitudine pe care o manifestă și în raport de infracțiunea de violare de domiciliu. Existența acestei infracțiuni se desprinde și din declarația inculpatului (filele 14-15 din dosarul judecătoriei) care i-a cerut inculpatului să părăsească locuința. Relevantă în cauză este și declarația martorului (filele 28-29 din dosarul judecătoriei) care, fiind de față, a auzit când inculpatul i-a cerut lui să înceteze scandalul și să plece, însă acesta a refuzat.
Deși s-a reținut ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2C.pen. pentru care inculpatul a fost condamnat de prima instanță, instanța de apel a reținut în favoarea acestuia demersurile făcute până la pronunțarea prezentei, de a se împăca cu partea vătămată. Cu toate acestea, împăcarea poate să-i profite doar sub aspectul infracțiunii de amenințare, fără să aibă relevanță în raport de infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2C.pen. Va avea însă importanță sub aspectul reținerii unui grad de pericol social redus în raport de persoana și conduita făptuitorului, ca fiind unul dintre criteriile în funcție de care se analizează incidența dispozițiilor art.181pen. Disponibilitatea manifestată de acest inculpat de a se împăca sub aspectul unei infracțiuni ce permite aplicarea art.132C.pen. va avea importanță, alături de rudenia dintre părți, la aprecierea faptei ca fiind una ce nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei decizii și implicit împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, criticând soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice și a solicitat casarea acestora și pronunțarea unei noi decizii prin care să se dispună înlăturarea dispozițiilor privind legitima apărare și încetarea procesului penal sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181.pen. ca urmare a împăcării părților, cu consecința obligării ambilor inculpați la plata cheltuielilor de spitalizare.
Recursul a fost motivat arătându-se că inculpatul-parte vătămată fusese dezarmat de cuțit în momentul și deja scos din casă în momentul în care a fost lovit de către inculpatul, că nu a comis alte acte de agresiune care să justifice o asemenea ripostă și că agresiunea nu a avut drept scop împiedecarea pătrunderii fără drept a inculpatului-parte vătămată în locuință.
S-a mai motivat arătându-se că se impune obligarea ambilor inculpați la plata cheltuielilor de spitalizare conform adresei de la fila 19 dosar urmărire penală dat fiind împăcarea survenită între cei doi.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că în data de 19.12.2007 inculpatul-parte vătămată a venit la locuința familiei pentru a solicita cazarea fiului său motivând că îi este asigurat accesul mai facil la școală. Aici, susnumitul a consumat băuturi alcoolice cu martorul, după care s-a deplasat la un local din sat unde a mai consumat băuturi alcoolice și a intrat într-o altercație cu numitul G, aspect confirmat de însuși inculpatul-parte vătămată.
În continuare, 2007 inculpatul-parte vătămată s-a reîntors la locuința familiei în jurul orelor 23,00, a pătruns în casă unde a început să adreseze cuvinte insultătoare părții vătămate, cu referire expresă la moralitatea acesteia. În acest timp, a venit acasă și inculpatul care, alături de soția sa, partea vătămată, i-a cerut să părăsească locuința. Cu toate acestea, inculpatul-parte vătămată a refuzat să părăsească locuința și a continuat să o insulte pe partea vătămată, adresând ambilor soți amenințări cu distrugeri și incendierea, a răsturnat diferite obiecte din casă și a luat un cuțit de pe masă cu care a încercat să-l lovească pe inculpatul. Cei doi soți au reușit să-l dezarmeze pe 2007 inculpatul-parte vătămată și l-au scos afară, însă acesta din urmă a încercat să-l lovească pe inculpat și să pătrundă din nou în locuință, continuând să adreseze injurii. În acest moment inculpatul l-a lovit inculpatul-parte vătămată cu de la o mătură, cauzându-i o leziune constând în fractură deschisă 1/3 distală radius drept cu deplasare, vindecabilă în 40-45 zile de îngrijiri medicale ( 19 dos.).
Potrivit art. 44 al. 2/1 pen. se prezumă că este în stare de legitimă apărare cel care acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare. De asemenea, al. 3 al aceluiași text de lege precizează că este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Curtea reține că raportat la starea de fapt descrisă, inculpatul s-a aflat în fața unui atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa și a siguranței membrilor familiei sale, de natură să pună în pericol grav drepturile sale, cu referire la inviolabilitatea domiciliului astfel că apărarea a fost necesară pentru înlăturarea atacului și proporțională cu intensitatea agresiunii. Chiar dacă acțiunea inculpatului a avut consecințe destul de severe în planul inetgrității fizice a inculpatului-parte vătămată, Curtea reține că, în fapt, ceea ce a urmărit inculpatul a fost doar să îndepărteze pe inculpatul-parte vătămată și doar insistența violentă a acestuia l-a determinat la o ripostă agresivă, percepută ca fiind, în cele din urmă, singura în măsură să restabilească liniștea în propria locuință.
Așa fiind, este legală soluția de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap.la art. 10 lit. d proc.pen. comb. cu art. 44 al. 2/1 și al. 3.pen. după cum este fondată și soluția de respingere a acțiunii civile a părții civile Spitalul de Urgență "Dr. " BMd at fiind faptul că nu s-a stabilit vinovăția inculpatului în cauzarea vătămărilor suferite de inculpatul-parte vătămată, acestea fiind rezultatul propriei conduite.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefundat recursul declarat în cauză, iar hotărârile atacate se vor menține în totalitate ca fiind legale și temeinice.
Inculpaților li s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili suma de 600 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu ce se va plăti din.
Potrivit art. 192 al.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREș împotriva deciziei penale nr. 185/A din 4 noiembrie 2001 Tribunalului Maramureș.
Stabilește in favoarea Baroului de avocați C, suma de 600 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
Red.H/Dact.
4 ex./08.03.2010
Jud.fon: și
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Viorel Virgil Andreieș Iuliana
