Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 125/R/2008
Ședința publică din 18 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Monica Șortan
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 727 din 6.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului, av., lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea în principiu a contestației.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației, desființarea deciziei atacate, cu consecința acordării unui termen în vederea rejudecării recursului, întrucât contestatorul nu a avut cunoștință despre termenul fixat în cauză.
Procurorul solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare întrucât nu întrunește condițiile prevăzute de lege având în vedere că, contestatorul a fost citat de la adresa indicată de apărătorul ales în declarația de recurs, adresă de la care a fost citat și cu ocazia judecării în prima instanță, precum și raportat la faptul că contestatorul nu a indicat noua adresă din străinătate de la care să fie citat.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Deliberând reține că prin sentința penală nr.177 din 14 martie 2007 Judecătoriei Turda, în baza art. 79 alin 1 OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, art. 13 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului - fost, fiul lui și, născut la data de 31 decembrie 1976, în T, român, 12 clase, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în T-/29, C CNP -, cu antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 88/2003 a Judecătoriei Turda, și s-a dispus contopirea cu prezenta pedeapsă a restului neexecutat de 174 zile închisoare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de: 1 an și 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 Cod penal, art. 64 lit a,b Cod penal.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 310 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit procesului verbal de constatare coroborat cu declarațiile din faza de urmărire penală ale martorilor, cu procesele verbale de recunoaștere în data de 22 ianuarie 2005, ora 4.52, inculpatul (fost ) a condus pe str. - din Câmpia-, un autoturism marca, cu nr. de înmatriculare -. Pe scaunul din dreapta se afla martorul, iar martorele, care se deplasau pe jos, au fost urmărite de autoturismul condus de inculpat.
În urma recoltării probelor biologice s-a stabilit că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,35 g/l la ora 5.45, respectiv de 1,2 g/l la ora 6.45.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că doar a pornit motorul autoturismului în momentul în care s-a constatat fapta, iar șofer urma să fie martorul.
Martorii audiați au infirmat însă aceste declarații, arătând, cu ocazia audierii lor în faza de urmărire penală, că inculpatul a condus mașina după ce a pornit-o urmărindu-le pe martore și insistând să meargă la un suc, martorele recunoscând-l pe inculpat ca fiind persoana care a condus autoturismul.
În fața instanței, martorii, și și-au schimbat declarațiile în sensul că inculpatul nu a condus autoturismul, ci doar l-a pornit, fiindcă avea o defecțiune, susținând că declarațiile lor de la poliție au fost date sub imperiul emoțiilor.
Martorele și în fața instanței de judecată, au susținut că inculpatul se afla pe scaunul din dreapta șoferului, iar declarația de la poliție au dat-o fără a fi sigure. Au arătat că l-au văzut bine pe inculpat, geamurile autoturismului fiind aburite. Acest aspect este contrazis însă de martorul și de inculpatul care au arătat că geamurile erau înghețate.
Instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor din fata instanței ca nefiind sincere, în condițiile în care martorii, după 1 an și 6 luni, l-au recunoscut pe inculpat ca fiind pasagerul din dreapta, fără a avea nici o îndoială, declarații care însă nu se coroborează cu alte probe noi, care să justifice declarațiile lor din faza de urmărire penală, când au arătat că inculpatul a condus și când l-au recunoscut din planșa fotografică.
Declarațiile martorilor, și din fața instanței de judecată (cu neconcordanțele între ele - geamuri înghețate - geamuri uscate) sunt contrazise atât de declarațiile acelorași martori din faza urmăririi penale, cât și de procesul verbal de constatare a infracțiunii, semnat de asemenea de martorele și, fără obiecțiuni în privința celor consemnate. Martorii și, au susținut de asemenea, declarațiile din faza urmăririi penale.
Instanța de fond a reținut că în data de 22.01.2005 inculpatul a condus pe drumul public un autoturism având o alcoolemie mai mare decât limita legală, faptă care constituie infracțiunea prevăzută de art.79 alin.l OUG 195/2002 cu art. 37 lit. a pen. și art. 13.pen, dispozițiile legii penale mai favorabile fiind reținute, întrucât de la comiterea faptei până în prezent au intervenit modificări ale OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Urmare a reținerii dispozițiilor art.72 pen. instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pedeapsă ce a fost contopită conform art. 61.pen. cu restul neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.88/2003 a Judecătoriei Turda, prezenta infracțiune fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că soluția de condamnare s-a întemeiat pe greșita apreciere a probelor de la dosar, din acestea reieșind nevinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 79 al. 1 din OUG 195/2002, probe despre care s-a arătat că ar fi fost obținute în contra dispozițiilor legale de către organele de urmărire penală și ca atare, nu pot servi drept temei pentru o soluție de condamnare.
Prin decizia penală nr. 298 din 8 octombrie 2007 s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 177/14 martie 2007 Judecătoriei Turda.
Inculpatul a fost obligat la plata în favoarea statului a sumei de 80 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
În considerentele deciziei tribunalului s-a reținut că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și susținută printr-un vast probatoriu, administrat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată.
S-a reținut astfel, în mod corect că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, pentru care a fost trimis în judecată, afirmațiile sale în sensul că nu este autorul faptei fiind doar de circumstanță și considerăm, nesusținute de probele de la dosar.
În acest context, se impun a fi analizate în primul rând declarațiile inculpatului cu mențiunea că acesta, după începerea urmăririi penale la data de 24.02.2005, a părăsit domiciliul său, plecând în străinătate și deși, s-a luat legătura cu părinții săi acesta a afirmat că aceștia nu i-au adus la cunoștință că este căutat de către organele de poliție, întorcându-se în țară anterior prezentării materialului de urmărire penală la data de 20.12.2005.
În declarația sa olografă din 22.01.2005 (fila 19), inculpatul a precizat că în timp ce se deplasau (deci erau în mers) cu autoturismul cu număr de înmatriculare - au fost opriți de un echipaj de poliție, inculpatul recunoscând că la acel moment el se afla la volanul autoturismului, deoarece acesta se defectase.
În fața instanței de judecată, inculpatul a declarat că la plecarea din discotecă la volanul mașinii s-a urcat însoțitorul său, martorul, dar deoarece autoturismul s-a defectat, a urcat la volan și în timp ce încerca să pornească autovehiculul au apărut doi polițiști în civil care i-au legitimat.
Se poate observa că cele două declarații ale inculpatului converg până la un punct, dar sunt totuși contradictorii sub anumite aspecte esențiale pentru reținerea vinovăției ori nevinovăției sale.
În acest context, trebuie analizate declarațiile persoanei care l-a însoțit pe inculpat în acea noapte, martorul Bobârlău, acesta fiind de asemenea audiat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, între cele două declarații existând de asemenea, contradicții flagrante, puse de către martor pe seama unei emotivități exagerate, acesta afirmând că este corespunzătoare realității declarația din fața instanței de judecată.
In declarația sa din 22.01.2005 martorul amintit a arătat că el a fost cel care a condus autoturismul până la un moment dat, dar că în urma defectării sale a urcat la volan inculpatul care l-a și condus circa 500, fiind opriți de organele de poliție în mers în același sens este declarația acestui martor; din data de 04.03.2005 în cuprinsul căreia a arătat că la insistențele inculpatului i-a cedat volanul autoturismului, deplasându-se pe mai multe străzi din mun. Câmpia, pentru ca apoi să fie opriți de organele de poliție, după aproximativ "câteva sute de metri".
Cu ocazia audierii sale în faza de judecată, martorul a afirmat că mașina s-a defectat iar inculpatul a urcat la volanul său reușind să o pornească, după care și-au schimbat locurile în mașină, inculpatul aflându-se la volan în momentul în care au fost depistați de organele de poliție.
În legătură cu aceste contradicții, martorul a oferit o explicație puerilă, susținând că a dat declarațiile anterioare în maniera descrisă mai sus deoarece s-a emoționat și pentru că organele de poliție i-ar fi spus că a comis la rândul său o faptă penală, lăsându-l pe inculpat să conducă.
În legătură cu declarațiile celor două martore, și, lucrurile au decurs aproximativ identic, în sensul că în faza de urmărire penală acestea au arătat că inculpatul fost persoana care a condus acel autoturism și l-au indicat pe acesta fără echivoc cu ocazia recunoașterii efectuate, pentru ca în fața instanței, la un interval de circa 1 an și 5 luni de la momentul comiterii faptei, acestea să afirme că în realitate inculpatul se afla pe locul din dreapta atunci când le-a abordat, dar surprinzător, acestea au arătat că inculpatul în mod repetat cobora de pe locul său pentru pomi motorul și că apoi revenea pe locul din dreapta. Este surprinzătoare această precizare a martorei, în contextul în care manoperele necesare pornirii motorului cu siguranță necesitau un anumit interval de timp, iar martorele erau în mișcare, fiind greu de presupus că au avut tot timpul în vizor autoturismul în discuție, pentru a putea observa, eventual, aceste acțiuni ale inculpatului, cu atât mai mult cu cât acestea au arătat că la un moment dat au intrat au intrat într-un bar, nefiind prezente la momentul depistării lor de către polițiști.
Pe de altă parte, trebuie observat că fiecare dintre aceste martore au arătat că s-au emoționat la organele de poliție atunci când au fost audiate, dar ambele au arătat că au citit și semnat declarațiile, în acest fel confirmând realitatea celor cuprinse în ele.
În plus, trebuie evidențiată o contradicție flagrantă existentă între declarațiile inculpatului și martorului Bobârlău și declarațiile martorelor, legat de geamurile autoturismului, în viziunea celor dintâi ele fiind înghețate ori aburite, în opinia celor din urmă ele fiind uscate. Un alt aspect care se impune a fi amintit se referă la modul în care a fost efectuată recunoașterea după fotografie, nici una dintre martore neaducând vorbire despre o eventuală presiune din partea organelor d poliție ori despre faptul că martorelor li s-ar fi indicat persoana de identificat.
Au fost audiați de către prima instanță și cei doi lucrători de poliție care i-au identificat pe inculpat și pe însoțitorul său, martorii și, fiecare dintre ei arătând că au sesizat mașina inculpatului care se deplasa șerpuind pe șosea cu motorul turat, motiv pentru care au cerut conducătorului auto să se legitimeze, stabilindu-se astfel că acesta se numește. Au mai arătat martorii amintiți că mașina s-a aflat tot timpul în raza lor vizuală până în momentul opririi în fața unui bar, circa 10 minute, interval în care nu au observat ca ocupanții săi să își fi schimbat locurile în autoturism și că au observat că aceasta urmărea un grup de tineri.
În concluzie, analizând materialul probator administrat considerăm că se poate afirma că inculpatul se face vinovat de fapta ce i-a fost reținută în sarcină, fiind evident că acesta a condus autoturismul, chiar dacă o distanță redusă, aflându-se sub influența băuturi lor alcoolice.
În legătură cu împrejurarea că inculpatul nu poseda permis de conducere, trebuie precizat faptul că în procesul verbal întocmit de organele de poliție de constatare a infracțiunii (1O-11) s-a consemnat susținerea inculpatului în sensul că nu posedă permis de conducere, organele de poliție efectuând verificări la.P C care prin adresa din 07.02.2005, de la fila 17 dosarului de urmărire penală, comunică faptul că inculpatul posedă permis de conducere categoria, context în care la data de 24.02.2005 s-a început urmărirea penală doar pentru infracțiunea prev. de art. 79 al. 1 din OUG 195/2002.
Considerăm așadar că prim instanță a reținut în mod corect vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 79 al. 1 din OUG 195/2002, a realizat o corectă individualizare a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prin prisma criteriilor cuprinse în art. 72.pen, considerând că nu este justificată reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, reținând în mod corect și incidența art. 37 lit. a pen. privind recidiva postcondamnatorie, față de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.88/2003 a Judecătoriei Turda, și pe cale de consecință, în mod cu totul just s-a dispus revocarea liberării condiționate din executarea acestei pedepse și contopirea cu pedeapsa aplicată, de 1 an și 3 luni închisoare, a restului neexecutat de 174 zile, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare în regim de detenție.
Față de considerentele expuse mai sus, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.177/14 martie 2007 Judecătoriei Turda.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii anterioare și în urma rejudecării cauzei să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.a Cod procedură penală cu motivarea în esență că probele sunt contradictorii, astfel că nu inculpatul conducea autoturismul și deci nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Examinând probele dosarului Curtea a constatat că recursul declarat în cauză este nefondat.
Atât instanța de fond cât și cea de apel, ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 79 alin 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art. 13 Cod penal.
Probele au relevat cu certitudine în esență că inculpatul în data de 22 ianuarie 2007 condus autoturismul 1300 cu nr. de înmatriculare - pe un drum public având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,35 g/l la ora 5,45 și respectiv 1,2 g/l la ora 6,45, ce depășește limita legală, astfel că o soluție de achitare în baza art. 10 lit a Cod procedură penală a acestuia este exclusă.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev de art. 72 Cod penal, adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârșire al acesteia, precum și persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei și se află în stare de recidivă postcondamnatorie prev de art. 37 lit a Cod penal raportat la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 88/ 2003 Judecătoriei Turda fiind incidente și dispozițiile art. 61 Cod penal privind revocarea liberării condiționate, astfel că în mod corect a fost dispusă contopirea restului de pedeapsă de 174 de zile închisoare cu pedeapsa de 1 an 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze, astfel că pedeapsa aplicată a fost just dozată.
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată așa cum au apreciat instanța de apel și de fond numai prin privare de libertate raportat la natura faptei, conduita sa infracțională și ca atare executarea pedepsei în regim de detenție.
În cauză nefiind incidente motive de casare care s-ar putea lua în considerare din oficiu în virtutea art. 3859alin 3 Cod procedură penală Curtea în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei nr. 298/2007 a Tribunalului Cluj.
În baza art. 189 Cod procedură penală s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva deciziei Curții de APEL CLUJa formulat contestație în anulare contestatorul, invocând faptul că nu a fost legal citat, deoarece pe citație a fost trecută doar localitatea T,-,.29, în loc să fie trecută adresa lui completă, respectiv T,-, ap29, - 56, scara C, contestația fiind întemeiată pe prevederile art.386 lit.a pr.pen. Mai arată contestatorul că la data judecării recursului se afla în străinătate, fiind rezident în Spania unde lucrează și că la asociația de proprietari a anunțat plecarea sa începând cu luna iulie 2007.
Verificând contestația în anulare formulată în baza actelor dosarului, curtea constată că aceasta nu este fondată și o va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, contestatorul a fost citat la adresa din T-.29 pe tot parcursul procesului și s-a prezentat în fața instanței de fond la data de 11.04.2006, când a fost audiat și când a declarat aceeași adresă de domiciliu.
Contestatorul a avut cunoștință de existența procesului penal în care a avut calitatea de inculpat și avea posibilitatea de a anunța instanța despre adresa lui din Spania dacă a dorit să fie citat și la această adresă sau avea posibilitatea de a indica adresa exactă la care să fie citat, dar nu a făcut acest lucru.
De asemenea contestatorul nu a făcut dovada că în actul de identitate figurează cu o adresă de domiciliu în care este menționat și numărul blocului.
Adeverința eliberată de Asociația de Proprietari face trimitere la aceeași adresă cu cea de la care a fost citat contestatorul respectiv T,-,.29.
În concluziile scrise depuse la Tribunalul Cluj - fila 21 - contestatorul prin apărătorul său ales a indicat aceeași adresă - T-.29.
De asemenea în declarația de recurs este menționată tot adresa din T,-,.29 - fila 2.
Susținerea contestatorului că datorită neindicării blocului în citația care i-a fost trimisă s-a aflat în imposibilitate de a afla termenul de judecată și de a-și formula apărarea nu poate fi primită, câtă vreme cunoștea existența procesului, a avut angajat apărător ales, a fost citat la adresa indicată de el, iar la termenul fixat pentru soluționarea recursului nu a depus nicio cerere de amânare sau de strigare a cauzei la o anumită oră.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.386 și urm pr.pen. curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de către contestatorul.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen, va fi obligat contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația in anulare declarată de către contestatorul domiciliat în T,-,.29, - 56,.C, jud.C, împotriva deciziei penale nr. 727 din 6 decembrie 2007 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.//
26.02.2008 - 2 ex.
Jud.recurs:;;
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Monica Șortan
