Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.124/R/2008
Ședința publică din 18 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Monica Șortan
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 771 din 20.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al contestatorului, av., lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar s-a depus un inscris de către contestator pe care apărătorul acestuia solicită instanței să-l interpreteze ca pe o cerere de judecare a cauzei în lipsa contestatorului.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru admiterea în principiu a contestației.
Apărătorul contestatorului solicită în temeiul art.386 lit.c Cod pr.pen. rap.la art.10 alin.1 lit.f-1și art. 10 lit.f Cod pr.pen. admiterea contestației întrucât nu există condițiile de punere în mișcare a acțiunii penale în acest dosar, urmărirea penală nefiind începută conform prevederilor legale, iar instanța de judecată nu a procedat în conformitate cu dispozițiile art.300 Cod pr.pen. în sensul de a constata neregularitatea actului de sesizare. De asemenea, solicită să se rețină că începerea urmăririi penale nu s-a început potrivit legii la plângerea prealabilă a părții vătămate, denunț sau din oficiu, ci la plângerea numitului, verișorul părții civile, fără a deține un mandat sau procură în acest sens. Astfel, apreciază că în cauză sunt incidente prev. art.10 lit.f și art.9 alin.2 Cod pr.pen. actul de sesizare fiind lovit de nulitate absolută.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea contestației în anulare întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, arătând că în recurs nu s-a invocat nulitatea actului de sesizare al instanței și s-a solicitat doar achitarea inculpatului sau trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1133 din 07.06.2006 a Judecătoriei Baia Mares -a dispus condamnarea inculpaților:
1.), fiul lui și, născut la 29.12.1968,în Târgu L, jud. M, CNP -, studii 10 clase, cetățenia română, fără loc de muncă, fără antecedente penale, necăsătorit, domiciliat în B M,-/30, fără forme lega le pe-/5, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
-înșelăciune prev.de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
-înșelăciune prev.de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
-înșelăciune prev.de art. 215 alin.1 și 3 Cod pebal la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
-înșelăciune prev.de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
-înșelăciune prev.de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
În temeiul art. 33 lit.a raportat la art. 34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
-cu aplicarea art. 71, 64 Cod penal.
2.) A, fiica lui și, născută la 28.04.1962 în loc., jud. S, CNP -, studii 8 clase, cetățenia română,fără loc de muncă, fără antecedente penale, divorțată, are patru copii minori, domiciliată în B M- A/96, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-înșelăciune prev.de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 1 an și
6 luni închisoare:
-înșelăciune prev.de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 1 an și
6 luni închisoare.
-cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În temeiul art. 34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai
grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
-cu aplicarea art. 71,64 Cod penal.
3.), fiica lui și, născută la 28.04.1962 în B M, CNP -, studii 4 clase, cetățenia română, fără loc de muncă, fără antecedente penale, căsătorită, doi copii minori, domiciliată în B M,- 01/5, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin. 1 și 3 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
4.), fiica lui și, născută la 4.06.1981 în B M, CNP -, fără studii, cetățenia română, fără loc de muncă, fără antecedente penale, divorțată, domiciliată în B M,-/2, fără forme legale pe- 01/5, judo M, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev.de art. 26 Cod penal raportat la art.215 alin și 3 Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
S-au admis în parte acțiunile civile formulate în cauză și au fost obligați inculpații și în solidar la plata către partea civilă, domiciliată în B M,-/10, jud. M, a echivalentului în lei la data plății a sumei de 7000 USD, reprezentând despăgubiri civile.
S-a dispus anularea contractelor de împrumut cu garanție imobiliară autentificate sub numerele: 2274 din 07.12.2001 de NP. și respectiv sub nr.3459 din 14.12.2001 de NP.; 803 din 11.03.2002 de NP.; 1059 din 31.03.2003 de NP. și,respectiv, sub nr.1639 din mai 2003 de NP.;2008/09.06.2003 de NP.; 1589/13.05.2003 de NP.;1710/20.05.2003 de NP.; 44/08.01.2004 de NP..
Au fost respinse celelalte pretentii civile formulate de părtile civile.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală au fost obligați inculpații și să plătească fiecare câte 2.500.000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare părții civile, domiciliat în Târgu L,-, județul M, și câte 2.500.000 ROL, cu același titlu, părții civile, domiciliată în B M,-/20, fără forme legale în B M,-/7 și Târgu L,-, județul
În temeiul art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă, domiciliată în B M,-/15 a sumei de 34.500.000 ROL cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală au fost obligați inculpații și să plătească fiecare câte 5.000.000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare părții civile -, domiciliată în B M,-/8.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă, domiciliat în B M,-/20 a sumei de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 24.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
În cursul lunii decembrie 2001, aflându-se într-o situație financiară dificilă, partea vătămată s-a hotărât să solicite un împrumut de 3000 de dolari. În acest sens, în data de 7 decembrie 2001, găsind în ziarul " Mului" un anunț care menționa" valută. Garanții notariale", a sunat la numărul de telefon respectiv, luând,astfel, legătura cu inculpata. Aceasta s-a oferit să-i împrumute suma solicitată și, după ce s-a prezentat la domiciliul părții vătămate, au plecat împreună, cu un taxi, spre Palatul de Justiție pentru a scoate extrasul CF al imobilului.
La un moment dat, inculpata i-a cerut șoferului să oprească,în autoturism urcând inculpatul, prezentat ca fiind un prieten cu "relații", care le va ajuta la perfectarea actelor.
În câteva minute inculpatul a obținut extrasul de carte funciară, în continuare toți trei deplasându-se la Biroul Notarului Public, unde s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 2274 din 07.12.2001 între partea vătămată și inculpata (40 ), suma menționată fiind de 6000 USD și nu de 3000 USD, cât fusese înțelegerea.
Partea vătămată le-a cerut explicații inculpaților, întrebându-i de ce nu sa trecut suma reală, aceștia răspunzându-i că "așa se obișnuiește",menționarea unei sume mai mari fiind o "garanție că se vor restitui banii ".
Partea vătămată a primit atunci suma de 2500 USD,urmând ca, a doua zi, să primească de la inculpată diferența de 500 USD.
La circa o oră după ce a ajuns acasă, partea vătămată a fost căutată de către inculpata, care i-a solicitat restituirea sumei de 1000 USD, motivând că are de achitat urgent vama pentru un autoturism, împrejurare în care, fără a se întocmi vreun înscris, i-a dat suma cerută, de față fiind martora (254-9030/04).
Fără a-i înapoia această sumă și fără a-i da diferența de 500 USD, inculpata i-a spus ulterior părții vătămate că trebuie să plece în Italia, îndemnând-o să se adreseze inculpatului pentru rezolvarea problemei. Astfel, aceasta l-a contactat pe, solicitându-i diferența de bani, inculpatul oferindu-se să-i împrumute personal suma de 1000 USD.
În acest sens, după obținerea unui nou extras CF, inculpatul a condus-o pe partea vătămată la Biroul Notarial, timp în care martorii și - ( f254,253,-9030/04) așteptau într-un local din apropiere, încheindu-se contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 3459 din 14.12.2001, termenul de restituire fiind tot până la 7.02.2002, însă suma trecută ca fiind împrumutată a fost de 4000 USD și nu de 1000 USD,ca în realitate (41 ).
Partea vătămată a primit asigurări de la inculpat că este datoare doar cu suma de 1000 USD, care a semnat contractul ca împuternicit al inculpatei.
Inculpatul a dat declarații contradictorii cu privire la aceste aspecte, susținând inițial ( f 318 ) că, nefiind în localitate, a aflat ulterior de încheierea celor două contracte, pentru ca-n cursul cercetării judecătorești (171 9030/04) să arate că a intermediat întâlnirea celor două părți, așteptând afară la încheierea primului act.
În cursul lunii ianuarie 2002, inculpata a contactat-o telefonic pe partea vătămată, solicitându-i restituirea sumei de 10.000 USD, fiind însă dispusă "să lase la 8000 ", pentru a radia ipoteca. Partea vătămată sa opus, susținând că va restitui suma împrumutată de 2500 USD, plus dobânda de 500 USD,fără vreun rezultat, astfel că inculpata a amenințat-o cu evacuarea din imobilul cu care garantase.
Dându-și seama că a fost înșelată, partea vătămată a plecat la martorul (f270-9030/04), căruia i-a solicitat să-i împrumute suma de 8000 USD, însă, deoarece inculpata s-a răzgândit, cerând din nou 10.000 USD pentru radierea ipotecii, a fost nevoită să-i vândă acestui martor apartamentul.
În cursul lunii martie 2002, având nevoie de 2500 USD, partea vătămată s-a hotărât să solicite un împrumut, astfel că a sunat la un număr de telefon publicat în presa locală, luând legătura cu o persoană care s-a recomandat" -". Dându-și întâlnire, acesta l-a pus în legătură pe cu inculpații și.
Inculpatul s-a oferit să-l împrumute cu suma respectivă, însă va trebui să garanteze cu un imobil. În acest sens, partea vătămată a căutat-o la domiciliu pe partea vătămată, ce deținea un imobil în B M, pe-/20, iar aceasta a fost de acord să-l ajute, respectiv să garanteze împrumutul cu apartamentul său.
La data de 11.03.2002, la., s-au făcut atât dezbaterea succesorală de pe urma defunctului (f82,83 ), fostul soț al părții vătăma te, cât și contractul de împrumut cu garanție imobiliară (f81- ).
La biroul notarial au fost prezenți părțile vătăma te, și inculpații și, iar contractul s-a întocmit pe suma de 6000 USD și nu 2500 USD cât era în realitate, fără ca acest lucru să fie adus la cunoștința vreuneia dintre părțile vătămate. De asemenea, în calitate de împrumutător a fost trecută inculpata. Pe de altă parte, cu toate că înțelegerea a fost ca termenul împrumutului să fie de 6 luni, în contract s-a stipulat scadența la 11.05.2002, adică un termen de 2 luni.
Partea vătămată nu a citit înscrisul, bazându-se pe afirmațiile părții vătămate cu privire la suma de 2500 USD, însă nici acesta nu l-a citit deoarece nu figura ca parte. După încheierea actului notarial, inculpatul i-a dat părții vătămate 2200 USD și 600.000 lei, spunându-i că diferența până la 2500 USD o reprezintă taxele notariale pe care le-ar fi achitat personal.
Într-un local din apropiere,la solicitarea numitului" - ", motivată de intermedierea afacerii, partea vătămată îi dă acestuia suma de 100 USD.
Ulterior, după citirea contractului de împrumut, să constate că acesta cuprinde altă sumă și un alt termen decât cele convenite, urmare constatării partea vătămată -a căutat pe inculpat, care l-a liniștit, spunându-i că-i va solicita doar suma împrumutată, respectiv 2500 USD, iar suma înscrisă este doar o garanție a restituirii împrumutului.
Deoarece era sunat insistent de către inculpata, amenințându-l că va lua legătura cu executorul judecătoresc iar partea vătămată va fi evacuată din imobil, s-a deplasat în B M, întâlnindu-se în fața Pieței cu inculpata, căreia i-a înmânat suma de 250 USD.
În aceeași perioadă, inculpata a procedat la fel și cu partea vătămată, de la care a obținut suma de 500 USD, de față fiind martora ((.559 verso -d9030/04; f110-du.p. ), bani pe care partea vătămată îi împrumutase de la martorul ((.255-d9030/04).
La circa o săptămână, la presiunile inculpatei, partea vătămată a mers la domiciliul părții vătămate, unde, în prezența acesteia din urmă și a martorei, i-a dat inculpatei suma de 300 USD.
Pe urmă, la începutul lunii mai 2002, fiind din nou amenințat de inculpată, i-a mai dat acesteia suma de 1000 USD, fără a se încheia vreun act, prezenți fiind partea vătămată, inculpatul și martorii și (f271 -d9030/04).
Ulterior remiterii acestor sume, inculpata l-a sunat pe, spunându-i să-i dea diferența până la 6000 USD, plus dobânda, prevalându-se de conținutul actului notarial, amenințând din nou cu evacuarea părții vătămate.
Pentru a evita acest lucru, pe la sfârșitul lunii mai 2002, martorul, fiul părții vătămate, s-a întâlnit cu inculpații și la domiciliul părții vătăma te și, în prezența acesteia, a martorei și a lui, i-a înmânat inculpatului suma de 5600 USD, urmând ca a doua zi să se întâlnească pentru radierea ipotecii.
Cu toate acestea, inculpații nu s-au prezentat la întâlnire, iar după ce telefonic au susținut că totul se va rezolva, și-au închis telefoanele mobile. Ulterior, martorul a contactat-o telefonic pe inculpată care a solicitat încă 2500 USD (1102, verso,), susținând că după achitarea acesteia va fi de acord cu radierea ipotecii.
Acest lucru nu s-a realizat, astfel că, la 5.08.2002, executorul judecătoresc a somat-o pe partea civilă să predea imobilul care fusese adjudecat la 19.07.2002 de către inculpata, potrivit actului de adjudecare din 22.07.2002 (85,84 ).
Cu ocazia audierilor și a confruntărilor, inculpații și au relatat o cu totul altă stare de fapt, ultima afirmând că partea vătămată, care a căutat-o la domiciliu,i-ar fi solicitat ei să o împrumute cu 2500 USD, (342,348 ), iar că inculpatul, cu care era certată în acea perioadă, n-ar fi fost de față nici la întâlnire, nici la notariat (344,349 ),acesta necunoscând, de altfel, că ea a împrumutat-o pe (1350).
Declarațiile inculpatului sunt, de asemenea, contradictorii. După ce a precizat că n-a intrat în biroul notarial (1317,327 verso-),în cursul cercetării judecătorești (171 verso-9030/04) a susținut că,de fapt, a fost de față la încheierea contractului la rugămintea părții vătăma te.
Pe de altă parte, inculpatul a arătat că pe acesta l-a întâlnit la Palatul de Justiție, având proces pentru pământ, și că atunci s-a oferit să-l ajute cu bani, urmând ca, a doua zi, respectiv 11.03.2002, suma să-i fie dată de prietena sa, inculpata, cu care-i va face cunoștință(322 du.p. ),pentru ca, în altă declarație, să susțină că s-a întâlnit întâmplător în luna martie 2002 în zona Palatului de Justiție, cu inculpata care ia spus că atunci întocmește un contract de împrumut, cu acea ocazie văzându-1 și pe, împrumutătorul, pe care-l știa din Târgu (327 verso.). În instanță, însă, inculpatul a precizat că inculpata l-a sunat spunându-i că unei doamne îi trebuie 6000 USD, că ea are doar 5000 și să contribuie el cu 1 000, astfel că s-a întâlnit cu inculpata, care era împreună cu părțile civile și, întâlnirea având loc în cofetăria, pe ultimul recunoscându-l ca fiind din Tg.L (f171-verso9030/04).
În cursul lunii martie 2003, partea vătămată a avut nevoie de 30.000.000 lei pentru aoa juta pe sora ei, martora (3089030/04), motiv pentru care a sunat la un număr de telefon publicat într-un anunț din ziar. Astfel,a luat legătura cu inculpatul care i-a spus că poate să o împrumute cu suma necesară. Cei doi și-au dat întâlnire în oraș, însă, fiind într-o zi.de vineri, a fost prea târziu pentru a mai scoate extrasul CF necesar întocmirii contractului de împrumut cu garanție imobiliară. Cu toate acestea,inculpatul i-a dat părții vătămate suma de 30.000.000 lei, fără nici un act, câștigându-i astfel încrederea și înțelegându-se să se întâlnească luni pentru întocmirea documentelor necesare.
La data convenită, cei doi s-au deplasat la NP., unde toate actele erau redacta te, și au semnat contractul nr.l059/31.03.2003, prin care partea vătămată a garantat cu apartamentul din B M,-/15 (303 -.).
În contract, însă, a fost trecută suma de 7000 euro, în loc de suma de 30.000.000 lei, cât se împrumutase în realitate, partea vătămată cerând explicații în acest sens. Aceasta a acceptat răspunsul inculpatului în sensul că așa se obișnuiește,că pe sume mici nu se pot face acte notariale și că totul este o formalitate, apoi a semnat actul, iar inculpatul i-a mai dat suma de 20.000.000 lei, ca să fie" suma ".
În cursul lunii mai, inculpatul a căutat-o pe partea vătămată la serviciu, spunându-i că are o problemă și că o roagă să-l ajute. Astfel, i-a explicat că banii pe care îi rulează aparțin,de fapt, cumnatului său, aflat în Italia și că, fără știrea acestuia, din banii respectivi și-a cumpărat un auto turism, iar pentru justificarea lipsei lor a rugat-o pe partea vătămată să accepte întocmirea unui contract "formal" de împrumut,din care să reiasă că ea ar fi primit de la inculpat suma de 6000 euro. Inculpatul a asigurat-o că totul este doar pentru a se justifica în fata cumnatului său.
În această conjunctură, partea vătămată a semnat contractul de împrumut nr.1639 din mai 2003 (ziua nici măcar nu a fost menționată de către biroul notarial, f304--p. ), garantându-se cu același apartament, iar la termenul de restituire având menționată aceeași dată cu cea din primul act, respectiv 31 mai 2003 (f303 ).
La începutul lunii iunie 2003, inculpatul a căutat-o la serviciu pe partea vătămată, sub pretextul că s-a modificat legislația fiscală, iar el trebuie să plătească taxe foarte mari pentru ipoteca apartamentului, motiv pentru care i-a cerut ori să restituie toți banii, respectiv cei 13.000 de euro, potrivit celor două contracte, ori să încheie un contract de vânzare-cumpărare, tot" formal" pentru apartamentul în cauză.
Fiind refuzat, inculpatul a amenințat-o pe cu evacuarea, prevalându-se de actele notariale, insistând că totul este doar formal.
În această stare de tensiune psihică, partea vătămată a semnat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2008/9.06.2003 de NP.,(302-), însă, a refuzat părăsirea apartamentului, imobil pe care inculpatul l-a revândut în ziua imediat următoare, respectiv 10.06.2003, contractul fiind încheiat la același birou notarial (305-).
Inculpatul, care a susținut că partea vătămată i-a propus garantarea împrumutului cu apartamentul ei ( 72-9030(04), a negat că ar fi fost vreodată la serviciul acestei părți ( j 172 verso -9030/04), însă, potrivit extrasului unei liste emise de SC SA B M, Serviciul Control Poarta nr.l, acesta a vizitat-o pe în timpul programului de lucru în datele de 7.05.2003, 9.06.2003 și 13.06.2003/( j 272-9030/04).
În data de 12.05.2003, având nevoie de bani, partea vătămată a sunat la un număr de telefon luat dintr-un anunț din" Mului ", în care se oferea valută cu garanții imobiliare, luând legătura, astfel, cu inculpatul, care, pentru împrumutul solicitat, de 500 euro, i-a cerut să garanteze cu imobilul ei.
Aceștia s-au întâlnit în oraș, împrejurare în care inculpatul i-a prezentato părții vătămate pe inculpata, spunând că,de fapt, aceasta o va împrumuta cu bani, deoarece el împrumutase pe altcineva.
Inculpata i-a înmânat inculpatului suma de 500 euro, iar acesta i-a dat părții vătămate suma de 100 euro, urmând ca, a doua zi, să se întâlnească la BNP., unde vor întocmi contractul de împrumut.
Astfel, în 133.05.2003, partea vătămată s-a întâlnit cu acești inculpați în fața biroului notarial, unde inculpatul i-a spus că va fi întocmit un contract de împrumut pentru suma de 3000 de euro,ca o garanție și că nu se pot încheia acte notariale pe sume mici.
De asemenea, inculpatul i-a cerut părții vătăma te ca, în cazul în care va fi întrebată de notar, să susțină că a primit suma de 3000 de euro.
Primind asigurări că suma reală va fi doar de 500 euro, partea vătămată a semnat contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1589/13.05.2003, încheiat între inculpata și ( 157-).
După ieșirea de la notar, inculpatul i-a spus părții vătămate să meargă liniștită acasă, că-i va da restul de bani mai târziu. Partea vătămată a plecat la domiciliu, iar a doua zi a fost căutată de inculpata, care i-a mai dat suma de 50 euro, promițându-i că în cel mai scurt timp va primi toți banii.
Cu toate acestea însă, contractul fiind semnat cu scadența la 10 zile, inculpata a sunat-o în scurt timp pe partea vătămată, cerându-i restituirea sumei de 3000 de euro, stipulată-n contract, 2500 reprezentând împrumutul iar 500 dobânda.
Întrucât partea vătămată a refuzat, invocând că a primit doar 150 de euro, inculpata a amenințat-o că o va lăsa fără imobil, spunând că i-a dat inculpatului suma de 500 euro pentru a-i fi înmânați ei și n-o interesează dacă și cât a primit de la acesta.
La scurt timp, partea vătămată a fost sunată de inculpat, care îi solicită să-i dea inculpatei urgent banii, deoarece dacă află de împrumut soțul acesteia, îi omoară pe toți.
Partea vătămată i-a spus că-i restituie inculpatei suma primită, respectiv 150 de euro, însă inculpatul a continuat cu amenintările.
În cele din urmă, inculpații au solicitat ex cutarea silită, imobilul fiind adjudecat la licitație publică de către inculpata (fI62-181 ).,
Inițial, la 24.06.2003, ( f324 -) inculpatul a descris că, pe la începutul lunii martie 2003, fost sunat pe mobil de către partea vătămată, care i-a solicitat împrumutul unei sume de bani, propunându-i acesteia să-i facă legătura cu inculpata, iar ulterior, în declarația din 17.05.2004 (f318 verso- ), să susțină altceva,atât în privința sumei, cât și a modului de contactare.
Pe de altă parte, în cursul cercetării judecătorești ( f 172 verso 9030/04), inculpatul a menționat că, de fapt, a cunoscut-o pe partea vătămată într-un magazin din B, unde aceasta vindea telefoane mobile, împrejurare în care a aflat că ar avea nevoie de bani și că, la insistentele acesteia, i-a prezentat-o pe inculpată.
n luna mai 2003, partea vătămată s-a hotărât să achizitioneze un autoturism marca, cu suma de 2200 euro, de la un fost coleg de serviciu,.
Pentru că nu dispune atunci de bani, s-a hotărât să ia împrumut, având certitudinea că va primi banii necesari pe de ordonanța în urma desființării fostului loc de muncă, unde fusese angajată în calitate de contabilă.
Astfel, în data de 19.05.2003, a sunat la un număr de telefon găsit într-un anunț din" Graiul Mului" și a discutat cu inculpatul, care i-a comunicat condițiile acordării împrumutului, în sensul garantării acestuia cu un imobil.
A doua zi, aceștia se întâlnesc, iar inculpatul, care era însoțit de inculpata, i-a spus părții vătăma te că este necesar să se încheie un contract de împrumut cu garanție imobiliară. Căzând de acord, după obținerea extrasului CF, la insistentele inculpatului, s-au deplasat toți la Biroul Notarial -. Inculpatul i-a zis părții vătămate că vor întocmi un contract pe suma de 10.000 euro, care să corespundă cu valoarea aproximativă a apartamentului, iar ulterior vor încheia un contract sub semnătură privată pe suma solicitată ca împrumut (2200 euro), explicându-i că cifra,din actul notarial se trece doar formal pentru a asigura recuperarea banilor.
Acceptând explicația inculpatului, partea vătămată a semnat contractul cu împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1710 din 20.05.2003 ( 202-).
După ce au ieșit de la notar, partea vătămată i-a solicitat inculpatului cei 2200 euro, insă, acesta, în prezența inculpatei, a răspuns că nu-i are asupra sa, urmând a-i recupera de la alti" datornici ".
In acest sens, s-au deplasat toți trei către Agenția CFR BMu nde s-au întâlnit cu niște tineri, despre care inculpatul a afirmat că-l vor însoți la C pentru recuperarea unei sume de bani.
A doua zi, inculpata a sunat-o pe partea vătămată, spunându-i să stea liniștită că inculpatul este în C și va veni cu banii.
Din acea zi, aproximativ 3 săptămâni partea vătămată a încercat zadarnic să-i contacteze pe inculpați, apoi, într-una din zile a fost sunată de inculpata care i-a spus că atât ea cât și inculpatul nu sânt în tară, dar urmează să revină în România.
Pe urmă, inculpata a sunat-o din nou, cerându-i părții vătămate ca, în cazul în care va fi căutată de inculpat, să-i spună acestuia că a primit 8000 de euro de la ea, aspect cu care nu a fost de acord, motiv pentru care inculpata i-a închis telefonul.
La scurt timp, partea vătămată a fost sunată de inculpat, care i-a spus că știe de la inculpata că aceasta din urmă i-ar fi dat 8000 de euro. l-a contrazis, însă inculpatul i-a replicat că o cunoaște de mult pe inculpată, iar aceasta nu minte,adică el este convins că cei 8000 de euro s-au dat. În același timp, inculpatul i-a propus părții vătămate să primească de la el suma de 2000 de euro,corespunzătoare contractului încheiat.
Dându-și seama că a fost înșelată, partea vătămată a relatat situația familiei (f344,346,347 -9030/04) și colegelor de serviciu, martorele ( f409 9030/04) și ( f389-9030/04), prima dintre aceste martore asistând și la unele convorbiri telefonice dintre partea vătămată și inculpați.
După ce inculpatul a demarat procedura executării silite, soțul și tatăl părții vătămate, martorii ( f344-9030/04) și Cota - (347-9030/04) au avut o întrevedere cu acesta, care le-a spus că se mulțumește șu cu mai puțin, între 8000 și 8500 de euro.
Inculpatul a susținut în cursul urmăriri penale că inculpata n-a fost prezentă la nici o întâlnire dintre el și partea vătămată ( f315),iar această inculpată a arătat că în cursul anului 2003 n-a părăsit România, că pe partea vătămată nu o cunoaște, iar pe îl știe doar din vedere (f336,337 -).
Așa cum rezultă din procesul verbal întocmit la 15.07.2004, verificându-se baza de date a, cei doi inculpați i au ieșit - din România în data de 3.06.2003 prin Pc.FD.,cu autoturismul -, întorcându-se în tară în 6.06.2003, cu aceeași mașină.
La sfârșitul anului 2003, partea vătămată Filla l-a cunoscut întâmplător pe inculpat în târgul auto din B După câteva discuții, inculpatul i-a propus să se asocieze pentru a cumpăra mașini din Austria, pe care ulterior să le revândă în țară, iar câștigul urmând a fi împărțit în mod egal.
Partea vătămată a răspuns că nu dispune de bani, însă inculpatul a afirmat că are el și că îl ia în afacere dacă va garanta cu un imobil. În aceste condiții, i-a propus să încheie un contract de vânzare-cumpărare a apartamentului, în mod formal, iar după vânzarea autoturismelor actul se va anula.
Astfel, în data de 8.01.2004, s-a întocmit contractul nr. 44 autentificat sub nr. 44/8.01.2004 de NP. ( 251- du.p. ),potrivit căruia, pentru suma de 120.000.000 lei, partea vătămată (ce declarase, la solicitarea inculpatului, că este necăsătorit), i-a vândut lui apartamentul, urmând ca intrarea în posesie de fapt să aibă loc la 20.01.2004, dată de la care respectivul act devine titlu executoriu pentru evacuare.
Pentru justificarea contractului de vânzare - cumpărare, după întocmirea acestuia, inculpatul l-a invitat pe partea vătămată într-un apartament situat pe B-dul B din B M, unde, după ce i-a oferit băuturi alcoolice, l-a pus să semneze acte sub semnătură privată prin care să recunoască faptul că ar fi dator cu o sumă echivalentă contravalorii apartamentului.
În data de 8.02.2004, inculpatul l-a căutat pe partea vătămată și i-a zis că a doua zi vor merge în Austria după autoturisme.
Astfel, în dimineața de 09.02.2004, aceștia, împreună cu martorul (450-d9030/04) au ieșit din țară prin Vama, oprindu-se lângă, deplasarea făcându-se cu autoturismul MM-04-
A doua zi, la ieșirea dintr-un local, inculpatul a afirmat că banii lăsați în torpedou pentru achiziționarea autoturismelor au dispărut, simulând furtul acestora, împrejurare în care, fără a fi anunțată poliția, s-au reîntors în țară.
La câteva zile, inculpatul i-a solicitat părții vătămate să părăsească de urgență apartamentul întrucât îl vânduse unei terțe persoane, respectiv martorului G (f466-9030/04).
Deși, a negat înțelegerea avută cu partea vătămată, susținerile acestuia din urmă au fost confirmate prin probele administrate, chiar și martorul inculpatului arătând că "inculpatul s-a oferit să acorde un împrumut, care trebuie garantat inițial cu o mașină pentru ca ulterior, cu titlu de garanție, să fie oferit un apartament, cel în legătură cu care s-au încheiat, în fapt, formele de vânzare-cumpărare (548-d9030/04).
Caracterul fictiv și intenția de a frauda sunt relevate pe deplin și prin faptul vânzării subsecvente a imobilului de către inculpat unui terț, la data de 14.02.2004, chiar mai înainte de derularea pretinsei afaceri cu autovehicule de începutul lunii februarie 2004.
Inculpatul a susținut că n-a fost niciodată împreună cu partea vătămată în Ungaria, insă, conform procesului verbal din 8.07.2004, în data de 9.02.2004, a ieșit din țară prin Vama, fiind însoțit de Filla și de ([.309-). Pe de altă parte, un alt aspect demn de luat în considerare este faptul că partea vătămată Filla suferă de afecțiuni care au o influență majoră asupra discernământului (254-268 ), fiind ușor captat de către inculpat, care, așa cum rezultă din întreaga probațiune, a indus în eroare, în dmod aproape identic, mai multe persoane.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal. (pct. 1 rechizitor) și respectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal. (2 rechizitor).
S-a considerat că faptele inculpatului descrise la pct. 3, 4,5 și 6 din rechizitoriu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. S-a considerat că în drept fapta inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în cazul lui.(4 rechizitor).
Fapta inculpatei s-a considerat că în drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal. (5 rechizitor).
Pentru fiecare dintre infracțiunile concurente săvârșite de inculpații ( 6 fapte) și ( 2 fapte ), s-a dispus condamnarea lor la câte o pedeapsă cu închisoarea menționate în dispozitiv, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod penal le-au fost aplicat pedepsele cele mai grele respectiv 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare. La individualizarea pedepselor s-a ținut cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările comiterii lor, scopul urmărit, urmările produse, pericolul social sporit relevat și de valoarea însemnată a prejudiciilor și atitudinea nesinceră a acestor inculpați, care justifică aprecierea că executarea în regim de detenție a pedepselor de 3 ani și, respectiv de 1 an și 6 luni, cu aplicarea art. 71,64 Cod penal, sunt de natură să asigure scopul preventiv enunțat de legiuitor.
Criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal au fost avute-n vedere și la stabilirea și aplicarea pedepselor inculpatelor și, în privința cărora, ținând cont de participarea acestora la comiterea infracțiunilor, fiind îndeplinite condițiile art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării, stabilind câte un termen de încercare pentru fiecare, considerând că scopul sancțiunilor poate fi atins chiar fără privare de libertate.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția cestora asupra prevederilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14 și 346 alin. 1 Cod procedură penală, rap.la.art.1003 Cod civil, inculpații și au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor civile în cuantum de 7000 USD părții civile, reprezentând diferența dintre suma împrumutată și cea restituită efectiv inculpaților.
Având în vedere că încheierea contractelor cu părțile civile a fost determinată de manoperele dolosive folosite de inculpați, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.960 cod civil cu privire la doI, viciu de consimtământ care atrage nulitatea actelor juridice întocmite.
In consecință, văzând și dispozițiile art.14 alin.3 lit. a, art.170 și art.348 Cod procedură penală, s-a dispus, potrivit dispozitivului, anularea contractelor de împrumut și de vânzare -cumpărare încheiate între părtile civile și inculpati.
Întrucât s-a apreciat că nu există raport de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciile reclamate de părțile civile (prin vânzarea de către aceasta a imobilului sub prețul pieței) și (constând în suma necesară întreținerii părții civile ), s-au respins aceste pretenții civile.
De asemenea, s-a dispus anularea contractului de împrumut încheiat între partea civilă și inculpata, și respingerea cererii părții civile privind plata unor despăgubiri bănești.
S-a apreciat că disconfortul psihic cauzat părților civile prin implicarea acestora în procese civile sau penale și nici starea de nesiguranță creată prin posibilitatea evacuării din imobile nu justifică o reparație morală sub forma despăgubirilor pentru daune morale, astfel că nu au fost acordate sumele pretinse cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, și solicitând achitarea lor de orice penalitate în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală în principal, iar în subsidiar art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală invocând împrejurarea că vânzarea - cumpărarea unor imobile cu acte întocmite la notar nu poate semnifica săvârșirea unei infracțiuni cu atât mai puțin a aceleia de înșelăciune și că nu se poate acredita ideea că părțile vătăma te nu știau ce semnează atâta vreme cât notarii care au încheiat respectivele acte nu au fost trimiși în judecată.
A declarat apel și inculpata solicitând în baza acelorași temeiuri mai sus arătate achitarea sa de orice penalitate invocând că faptele pentru care a fost condamnată nu sunt de natură penală precum și faptul că probatorul administrat nu a dovedit că le-a indus în eroare pe părțile vătămate astfel că nu se poate reține latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune.
A eclarat apel partea civilă solicitând obligarea în solidar a inculpaților și la plata sumei de 15.000 lei reprezentând costul întreținerii părții civile care a fost evacuată din apartamentul obiect al vânzării - cumpărării intermediat de cei doi inculpați precum și la plata sumei de 50.000 lei daune morale. S-a solicitat extinderea apelului declarat de această parte civilă și în ceea ce o privește pe partea civilă solicitându-se constatarea nulității tuturor contractelor și stabilirea situației anterioare respectiv anularea actelor subsecvente întocmite și anume actul de adjudecare nr. 212/2002 încheiat de executorul judecătoresc G și contractele de vânzare - cumpărare autentificate sub numărul 3152/2002 și 3222/2002 ambele întocmite de BNP
, și restabilirea situației în cartea funciară.
Au declarat apel și părțile civile și Filla solicitându-se anularea contractelor 2028/10.06.2003 precum și anularea contractului din 14.01.2004.
Prin decizia penală nr.163/A din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, au fost admise în parte apelurile penale declarate de inculpații domiciliat în B M-/30 și respectiv-/5, domiciliată în BMs tr. - 13A/96 împotriva sentinței penale nr. 1133/7.06.2006 a Judecătoriei Baia Mare, precum și apelurile părților civile domiciliată în BMB -dul - 20/15, domiciliat în Tg. L- declarate împotriva aceleiași sentințe penale, iar în baza art. 373 din Codul d e procedură penală extinde efectele apelurilor părțillor civile și cu privire la părțile civile Filla din BMs tr. - nr. 60/20 și. domiciliată în BMs tr. - 23/20 și în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a din Codul d e procedură penală desființează în parte hotărârea atacată și în consecință:
S-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal.
S-a dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 51/14.01.2004
încheiat de BNP, nr. 2028 din 10.06.2003 încheiat de BNP, nr. 3152/2002 încheiat de BNP, nr. 3222/2002 încheiat de BNP și actul de adjudecare nr. 212/2002 al Biroului executorului judecătoresc G din dosarul execuțional nr. 212/2002.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatele domiciliată in BMs tr. - 101/5, din BMs tr. - 18/2 și respectiv-/5 și ca tardiv apelul declarat de partea civilă Filla, impotriva aceleiași sentințe penale.
Conform art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală au fost obligate inculpatele și la plata cheltuielilor judiciare ocazionate la stat in apel in sumă de câte 40 lei.
Conform art. 193 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare astfel:
-pe inculpatul la 1000 lei către partea civilă și la 500 lei către partea civilă Filla;
-pe inculpații și la câte 250 lei către partea civilă.
-pe inculpații și la câte 250 lei către partea civilă și la câte 250 lei către partea civilă.
Conform art. 192 alin. 3 restul cheltuielilor judiciare ocazionate statului au rămas in sarcina acestuia iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
În pofida poziției de nerecunoaștere a faptelor, manifestată de toți inculpații apelanți, tribunalul a apreciat că vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați este pe deplin dovedită de întreaga probațiune administrată în cauză.
Această vinovăție rezultă din modalitatea în care au procedat inculpații (anunț în ziar în sensul că acordă împrumuturi cu dobândă, discuțiile anterioare încheierii contractelor de vânzare - cumpărare purtate cu părțile vătămate în care se vehiculau alte sume decât cele stabilite initial, remiterea sumelor de bani la alte date decât cele stabilite și în alte condiții decât cele stabilite) modalitate descrisă amănunțit de părțile civile în declarațiile date în faza de urmărire penală cât și în instantă.
În marea majoritate a cazurilor inculpatul- apelant, uneori cu complicitatea celorlalte inculpate, a determinat părțile civile să încheie contracte civile disimulate sub forma unor contracte de vânzare cumpărare în baza cărora părțile civile să fie creditate cu anumite sume de către inculpat și chiar dacă acesta a negat această înțelegere probele administrate (declarațiile martorului ) au confirmat-
Caracterul fictiv al contractelor și intenția de a frauda sunt relevate pe deplin de vânzările subsecvente ale imobilelor de către acest inculpat unor terțe persoane (situația numitului ) precum și de faptul că deși părțile civile au restituit integral unora dintre inculpați sumele efectiv împrumutate dar și dobânzi cămătărești (situatia părtii civile ).
În consecință, nu se justifică solicitarea nici unuia dintre inculpații apelanți de a fi achitați de orice penalitate astfel că soluția de condamnare a acestora a fost menținută ca legală și temeinică, și apelurile declarate de inculpatele și au fost respinse ca nefondate.
Sentința este insă criticabilă sub aspectul împrejurării că referitor la inculpații și, condamnați la o pedeapsă cu executare in regim privativ de libertate, instanța a dispus aplicarea pedepsei accesorii interzicerii tuturor drepturilor prev. de art. 64 Cod penal și nu doar a art. 64 lit. a-c Cod penal așa cum era corect.
Doar pentru acest motiv s-a admis apelul declarat de cei doi inculpați și s-a modifica sentința instanței de fond in ceea ce ii privește pe aceștia în sensul că li s-a aplica pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal.
Sentința este insă criticabilă și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei pentru că instanța de fond nu a dispus anularea tuturor contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de către inculpați iar in unele situații se impunea și anularea actelor subsecvente ale acestora.
Astfel, deși s-a solicitat in mod expres in constituirile de parte civilă instanța a omis să se pronunțe cu privire la anularea contractelor de vânzare cumpărare nr. 51/14.01.2004 încheiat de BNP, nr. 2028 din 10.06.2003 încheiat de BNP, nr. 3152/2002 încheiat de BNP, nr. 3222/2002 încheiat de BNP și actul de adjudecare nr. 212/2002 al Biroului executorului judecătoresc G din dosarul executional nr. 212/2002.
Aceasta deoarece in conformitate cu dispozițiile art. 998 Cod civil art. 14 alin. 3, art. 170 și art. 348 din Codul d e procedură penală instanța era obligată să rezolve in totalitate acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, iar dispozițiile legale enunțate statuează asupra reparării în natură a prejudiciului prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
De asemenea, instanța de fond trebuia să ia in considerare Decizia nr. 3100/2001 pronunțată de in care se arată că in cazul in care urmare înșelăciunii a fost încheiat un contract de vânzare - cumpărare iar dobânditorul bunului vinde la rândul său acel bun prin contract, unui cumpărător de bună credință, ambele contracte trebuie anulate ca măsuri de restabilire a situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin infracțiune reglementat de dispozițiile lega le enunțate, precum și jurisprundența in materie consacrată prin decizia enunță, tribunalul a apreciat că apelurile declarate de părțile civile și sunt fondate și ci se justifică extinderea efectelor acestora și cu privire la părțile civile și Filla, (chiar dacă acesta din urmă a declarat apel cu depășirea termenului legal prevăzut de lege iar apelul acestuia a fost respins ca tardiv).
Tribunalul a procedat în acest mod, respectiva extins efectele apelului cu privire la cele două părți civile menționate mai sus, (una dintre ele nu a declarat apel, iar cealaltă l-a declarat tardiv pentru că în practica judiciară s-a considerat în mod temeinic că deși legea nu prevede în mod expres poate beneficia de extindere nu numai o parte care nu a exercitat o cale de atac ci și cea care a exercitat-o însă tardiv deoarece nu i se putea creea acesteia din urma o situație mai grea.
Ar fi iO.bil ca o parte care a rămas pasivă nedeclarând apel să beneficieze de extinderea apelului făcut de o parte din același grup procesual, iar părții care a introdus apel după expirarea termenului legal să i se refuze acest beneficiu (în acest sens este Decizia nr. 264/1995 - Curtea de Apel București - Sectia a I-a penală).
În consecință, ca efect al admiterii apelurilor declarate de părțile civile menționate mai sus s-a desființat în parte sentința primei instanțe și sub unele aspectul laturii civile a cauzei în sensul că s-a dispus anularea contractelor de vânzare - cumpărare și a actelor subsecvente menționate în dispozitivul prezentei decizii.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele și la plata cheltuielilor judiciare ocazionate statului în prezenta cale de atac, iar conform art. 193 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare ocazionate părțile civile în apel în cuantumul menționat în dispozitiv.
Restul cheltuielilor judiciare ocazionate statului în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termen părție civile, și inculpații, și.
Prima recurentă a solicitat casarea deciziei doar în ceea ce privește latura civilă, pentru a se dispune restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul radierii mențiunilor efectuate ca urmare a actelor întocmite de inculpați pentru a se reveni la situația tabulară anterioară în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al părții civile, asupra apartamentului în discuție; s-a apreciat ca nelegală decizia recurată deoarece deși s-a admis cererea de aderare la apel formulată de recurentă, s-a omis a se dispune în concret asupra capetelor de cerere formulate de partea civilă.
A mai criticat decizia și sentința atacată sub aspectul daunelor morale care nu au fost reparate integral suferite de recurentă ca urmare a pierderii apartamentului său.
Al doilea recurent partea civilă a criticat decizia și sentința sub aspectul neobligării în solidar a inculpaților și la plata sumei de 15.000 RON reprezentând prețul închirierii unui imobil în care să locuiască prima recurentă, partea civilă, preț suportat exclusiv de către al doilea recurent; s-a arătat că nu pot fi reținute concluziile instanței de fond în sensul lipsei legăturii cauzale dintre fapta inculpaților și urmarea imediată, cauzarea prejudiciului în patrimoniul părții civile, cât timp acesta a suportat cheltuielile pentru asigurarea unui spațiu de locuit părții civile care a fost evacuată abuziv din imobilul ei de către inculpata în baza efectelor contractului de împrumut anulat care a produs și această consecință.
A mai criticat neacordarea daunelor morale, susținând că acestea sunt evidente.
Inculpatul a motivat că soluțiile pronunțate sunt netemeinice și nelegale deoarece nu au fost citați subdobânditorii apartamentelor vândute de către inculpați, s-a omis audierea martorilor, și ceilalți propuși în data de 5.04.2005 și nu au fost examinate apărările inculpaților, inclusiv prin audierea notarilor.
S-a invocat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la o posibilă schimbare de încadrare juridică din art.215 pen. în art.109 din Legea activității bancare nr.58/1998, cerere făcută odată cu acordarea cuvântului pe fondul cauzei; s-a arătat că se impunea schimbarea încadrării juridice în această ultimă faptă, iar ulterior trebuia dispusă achitarea inculpaților deoarece Legea nr.58/1998 a fost abrogată.
S-a menționat că nu s-a pus în discuție dacă este vorba de un concurs de infracțiuni de înșelăciune prev.de art.215 al.1 și 3.pen. sau a uneia singure, comisă în formă continuată.
S-a criticat reținerea infracțiunii de înșelăciune deoarece părțile vătămate au citit actele notariale, ca atare nu au fost induse în eroare, iar între declarațiile martorilor acuzării există numeroase contradicții.
În același timp a menționat că acțiunea de amăgire trebuie să determine pe cel amăgit să ia o dispoziție patrimonială prin care se creează o situație de fapt păgubitoare acestuia, iar paguba trebuie să fie urmarea faptei celui care induce în eroare și nu a propriei activități culpabile a persoanei vătămate; în speță toate părțile vătămate sunt persoane care au mai beneficiat de împrumuturi cu dobândă și aveau cunoștință de modul în care se fac actele de garantare a împrumutului.
Sub aspectul laturii civile, s-a motivat că instanțele au dispus anularea contractelor de împrumut cu garanție imobiliară, fără a stabili care dintre condițiile de valabilitate lipsește sau este viciată.
În ultimul rând, s-a criticat modalitatea de executare a pedepsei stabilite, susținându-se că sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere ori executarea acesteia la locul de muncă, iar la dosar există elemente care converg în justificarea aplicării acestor prevederi legale, inclusiv în sprijinul reținerii circumstanțelor atenuante.
Recurentele și au criticat decizia susținând că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina lor sub aspectul laturii obiective și a laturii subiective.
Recurenta a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece dreptul la apărare al acesteia a fost încălcat, iar în subsidiar achitarea inculpatei ori schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate prin aplicarea art.81 pen.
Prin decizia penală nr.771/R din 20 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, în baza art. 385/15 punctul 2 lit. d pr.pen. admite recursul declarat de partea civilă, domiciliat în Târgu L,-, jud. M, împotriva deciziei penale nr. 163/29 mai 2007 Tribunalului Maramureș, pe care o casează numai cu privire la omisiunea acordării despăgubirilor civile, ce reprezintă cuantumul chiriei în perioada august 2003 până în prezent.
Rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 998.civ. și art. 14 lit. a pr.pen. au fost obligați inculpații și, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 5.300 euro sau echivalentul în lei la data plății către partea civilă.
În baza art. 385/15 punctul 1 lit. b pr.pen. au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de către partea civilă și inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 163/29 mai 2007 Tribunalului Maramureș.
In baza art. 193.pr.pen. au fost obligați inculpații și să plătească fiecare câte 600 lei, cheltuieli judiciare către părțile civile și.
In baza art. 193.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către partea civila, in suma de 500 lei.
In baza art. 193.pr.pen. au fost obligați inculpatii si la plata cheltuielilor judiciare fiecare in suma de câte 250 lei către partea civila .
In baza art. 193.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare in suma de 500 lei către partea civila Filla.
In baza art. 189.pr.pen. s-a stabilit in favoarea Baroului de avocati C suma de câte 150 onorariu pentru apărătorii din oficiu, pentru inculpatele, si ce se va avansa din.
In baza art. 192 al.2 pr.pen. a fost obligat fiecare dintre inculpatele, si la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in suma de câte 650 lei, iar inculpatul la plata cheltuielilor judiciare in suma de 500 lei.
In baza art. 192 al.2 pr.pen, a fost obligată partea civila la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 250 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
În mod temeinic pe baza tuturor probelor administrate, instanțele de fond au reținut starea de fapt stabilind că:
6. În 7 decembrie 2001, partea vătămată, având nevoie de un împrumut de 3.000 lei dolari, cu ajutorul anunțurilor de la publicitate a luat legătura cu inculpata; cele două împreună cu inculpatul s-a deplasat la notar unde au încheiat un prim contract între ele, în care suma menționată a fost de două ori mai M decât cea pretinsă, respectiv 6.000 USD inculpații spunându-i părții vătămate că menționarea unei sume mai mari este o garanție ce se va restitui banii.
Pe moment partea vătămată a primit 2500 USD urmând ca a doua zi să primească de la inculpată diferența de 500 USD; în aceeași zi însă inculpatul a cerut părții vătămate să-i dea 1.000 USD spunându-i că trebuie să achite urgent vama pentru un autoturism.
Când partea vătămată i-a cerut cei 1500 USD, inculpata, pretinzând că trebuie să plece în Italia, i-a spus să se adreseze inculpatului; ultimul s-a oferit să-i împrumute 1000 USD, fapt ce s-a produs, dar în contractul de împrumut cu garanție imobiliară a fost trecut ca fiind împrumutată suma de 4000 USD inculpatul asigurând-o pe partea vătămată că, de fapt, datorează doar ce a primit efectiv.
În ianuarie 2002 inculpatul i-a cerut părții vătămate restituirea sumelor trecute în contracte, în total 10.000 USD, reducând pretențiile de la 8000 USD pentru a radia ipoteca; ulterior însă i-a pretins 10.000 USD spunându-i că o va evacua din imobil.
Partea vătămată a fost nevoită astfel să-și vândă locuința martorului.
2. În același mod, la data de 11.09.2002 inculpata a încheiat în prezența și cu concursul inculpatului, un nou contract de împrumut cu garanție imobiliară pe locuința părții vătămate în valoare de 6000 USD, deși suma împrumutată în realitate a fost de 2200 USD și 6.000.000 lei; liniștind beneficiarul împrumutului că i se va cere înapoi doar 2.500 USD, împrumut al cărui beneficiar a fost: la fel inculpatul i-a cerut întreaga sumă din act de 6.000 USD și cu toate că a primit in total (250+500+300+5600) 6650 USD de la și de la; cu toate acestea inculpații au evacuat-o din imobil pe partea vătămată.
3. Inculpatul a procedat aproape identic cu partea vătămtă 2 contracte notariale cu garanție pe apartamentul ei, cu suma totală de 13.000 Euro în 31.03.2003 și în mai 2003, cu toate că îi împrumutase doar 50.000.000 ROL; în final partea vătămată a fost nevoită să încheie un contract de vânzare cumpărare cu inculpatul, acesta revânzându-l a doua zi.
4. Inculpata împreună cu inculpatul a încheiat în mai 2003 cu partea vătămată un contract de împrumut cu garanție imobiliară pentru suma de 3.000 euro, spunându-i că aceasta este o garanție a restituirii împrumutului, iar la notar nu se pot încheia acte pe o valoare mai redusă; partea vătămată în total a primit de la inculpată 150 euro, în final inculpatul adjudecând locuința părții vătămate.
5. Partea vătămată prin publicitate a luat legătura cu inculpata, și cu inculpatul, deoarece avea nevoie de 2.000 Euro; inculpatul a încheiat cu partea vătămată un contract de împrumut cu garanție imobiliară la data de 20 mai 2003 pe suma de 10.000 euro fără să-i împrumute nici o sumă, spunându-i că valoarea din actul notarial este formală, că nu au banii la ei pentru că trebuie să-i recupereze de la alți datornici, ulterior inculpata i-a spus părții vătămate că dacă va fi sunată de inculpat să-i spună că ea i-a dat 8000 euro, în final acesta nu i-a dat nici o sumă de bani, pretinzând că inculpata i-a spus că i-a dat banii inculpatul a început executarea silită, și i-a spus părții vătămate că va renunța dacă îi va da 8.000-8.500 euro.
6. În 8.01.2004 inculpatul a încheiat cu partea vătămată Filla un contract de vânzare cumpărare a apartamentului părții vătămate promițându-i că vor participa financiar la afacerea cu mașini pe care le va aduce din străinătate și le va revinde în țară; aceștia, chiar au plecat să cumpere mașini dar s-au întors după ce inculpatul a spus că i s-au furat banii de mașini; după câteva zile inculpatul a vândut apartamentul părții vătămate unei terțe persoane.
Starea de fapt reținută rezultă din declarațiile martorilor audiați și din înscrisurile aflate la dosar.
Motivul de recurs al inculpaților că trebuiau audiați notarii care au instrumentat contractele și martorii propuși la termenul din 05.04.2005, nu întrunește condițiile de casare prev.de art.385/9 al.1/10 pr.pen. deoarece nu s-a justificat caracterul esențial al probelor propuse nici cu ocazia propunerii și nici cu ocazia invocării motivului de recurs.
În ceea ce privește critica referitoare la nepunerea în discuția părților a schimbării încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune, eventual în formei continuate, ori în disp. art.109 din Legea nr.158/1998 este nefondată deoarece nici o parte nu a ridicat excepția menționată.
Schimbarea de încadrare juridică a faptei se poate discuta și se poate dispune doar dacă textul în care poate fi încadrată fapta o prevede ca infracțiune, ori Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară a fost abrogată de OUG nr.94/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr.227/2007.
Însă art.109 din Legea nr.58/1998 încriminează fapta oricărei persoane fizice care acționează în cont propriu și desfășoară activitate de atragere de depozite ori alte fonduri rambursabile de la public nu a fost abrogată, deoarece este încriminată în continuare de către art.410 din OUG nr.99/2006 care încriminează tot fapte de atragere de fonduri sau depozite de la public; este simplu de observat că inculpații nu sunt acuzați că ar fi "primit" fonduri sau depozite, ci că "au dat" bani cu împrumut, așadar și în recurs cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată.
Referitor la critica conform căreia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, deoarece părțile vătămate au citit actele încheiate la notar, iar, în esență, prejudiciul cauzat se datorează propriei conduite culpabile, Curtea o va înlătura deoarece, așa cum s-a arătat în doctrina ("Explicații teoretice ale codului Penal Român, vol.III, ed.a-II-a, Academia Română, 2003, pag.497) inducerea în eroare poate fi realizată prin simplă minciună și indiferent dacă subiectul pasiv s-a lăsat prea ușor convins - "legea pedepsește acțiunea ilicită a celor care induc pe alții în eroare cu scopul de a trage profit, tocmai pentru a apăra pe cei imprudenți și încrezători, fiindcă cei prudenți și diligenți se apără, în genere, ei singuri".
Într-adevăr, dacă, de fiecare dată când au încheiat acte notariale inculpații și-ar fi exprimat adevărata intenție de a executa civil integral sumele trecute în contractele de împrumut sau de a revinde apartamentele cumpărate ori adjudecate, este evident că nici o parte vătămată nu ar mai fi încheiat acte păgubitoare pentru patrimoniul lor, acestea fiind credule s-au bazat pe promisiunile mincinoase ale inculpaților că vor pretinde doar sumele acordate ca împrumut în realitate.
De asemenea, pedepsele aplicate inculpaților au fost individualizate cu respectarea tuturor criteriilor procesuale și speciale prev.și ped.de art.72 pen.
În favoarea acestora nu pot fi reținute circumstanțe atenuante și nu poate fi schimbată modalitatea de executare a pedepsei cu executare aplicate inculpaților și, deoarece au indus în eroare mai multe persoane, în acest scop au dat anunțuri la publicitate în presă, au profitat de starea de nevoie a victimelor și nu au ezitat să le lase fără locuință.
Critica referitoare la anularea în apel a actelor încheiate este nefondată, deoarece urmarea imediată a infracțiunii de înșelăciune este schimbarea stării de fapt - prin încheierea și executarea contractelor încheiate sub înrâurirea acțiunii de amăgire - într-o stare de fapt păgubitoare, care trebuie înlăturată prin anularea contractelor încheiate, în cadrul modalității de reparare a pagubei prev.de art.14 alin.3 lit.a pr.pen. prin desființarea înscrisului în cauză; așadar instanța penală nu are a se pronunța asupra unei acțiuni civile în anularea contractului și nu este ținută să pună în discuție și să analizeze toate condițiile de valabilitate ale actului civil.
Așadar motivele de recurs invocate de către inculpați nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare, prin urmare sunt nefondate.
Motivul de recurs invocat de către partea civilă este nefondat; astfel, restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii consecință a exercitării acțiunii civile în temeiul răspunderii civile delictuale și expresie a principiului reparării în natură a prejudiciului cauzat prin fapta delictuală - nu echivalează cu restabilirea situației anterioare tabulare consecință a exercitării acțiunilor de carte funciară, restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii conduce doar la înlăturarea urmăririi faptei penale, deci, în cazul înșelăciunii prin convenții doar a situației de fapt păgubitoare rezultată din încheierea convenției, prin anularea acesteia; actele subsecvente, încheiate de alte persoane sau instituții - cum sunt încheierile de carte funciară - nu pot fi puse în discuție, deoarece acțiunea civilă alăturată acțiunii penale nu permite discutarea condițiilor de exercitare a acțiunilor de carte funciară, acțiuni ce au exclusiv caracter civil datorită temeiului conferit de legislația funciară.
În schimb, recursul declarat de partea civilă este fondat doar sub aspectul nereparării integrale a prejudiciului material suferit, între fapta inculpaților și - de a induce în eroare părțile civile, și, cu ocazia încheierii și executării contractului de împrumut cu garanție imobiliară, pe locuința celei din urmă - și închirierea de către partea civilă, a unei locuințe pentru partea civilă există legătură de cauzalitate, iar urmarea constă în prejudiciul produs prin plata chiriei pe care altfel nu ar fi suportat-o; evacuarea din locuință a părții civile, a condus în mod necesar la închirierea unei locuințe pentru aceasta, deci raportul de cauzalitate este îndestulător de caracterizat, ceea ce denotă că prejudiciul este direct.
De asemenea, prejudiciul a fost suportat personal de către partea civilă, care a plătit benevol și în locul părții civile chiria necesară, ce are caracterul unui beneficiu nerealizat prin lipsirea părții civile de folosința locuinței sale.
În ceea ce privește critica referitoare la neacordarea daunelor morale de către partea civilă recurentă este nefondată, deoarece în cauză nu există un prejudiciu moral separat de prejudiciul material produs părților civile ca urmare a comiterii de către inculpați a infracțiunii de înșelăciune, faptă ce cauzează eminamente o daună materială.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. a admis recursul declarat de partea civilă și a obligat inculpații, și în solidar la plata despăgubirilor civile în sumă de 5.300 Euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând contravaloarea chiriei locuinței în care locuiește partea civilă din luna august 2003 până în prezent, cuantumul chiriei rezultând din declarațiile martorului G (550 dosar fond) fiind în sumă de 100 euro.
Văzând și disp.art.193 pr.pen. a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare suferite de părțile civile și justificate cu chitanțele depuse la dosar, precum și conform art.192 al.2 pr.pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, la data de 4.01.2008, contestatorul a înregistrat o contestație în anulare.
În motivarea redactată de contestator se arată că, acesta a crezut că litigiul său este de natură civilă și nu a înțeles de ce s-a judecat în procesul penal.
În ședința publică din 18.02.2008, apărătorul contestatorului a învederat că temeiul care stă la baza contestației este cel prevăzut de art.386 lit.c Cod pr.pen. rap.la art.10 alin.1 lit.f-1și art. 10 lit.f Cod pr.pen. și a solicitat admiterea contestației întrucât nu există condițiile de punere în mișcare a acțiunii penale în acest dosar, urmărirea penală nefiind începută conform prevederilor legale, iar instanța de judecată nu a procedat în conformitate cu dispozițiile art.300 Cod pr.pen. în sensul de a constata neregularitatea actului de sesizare. De asemenea, solicită să se rețină că începerea urmăririi penale nu s-a început potrivit legii la plângerea prealabilă a părții vătămate, denunț sau din oficiu, ci la plângerea numitului, verișorul părții civile, fără a deține un mandat sau procură în acest sens. Astfel, apreciază că în cauză sunt incidente prev. art.10 lit.f și art.9 alin.2 Cod pr.pen. actul de sesizare fiind lovit de nulitate absolută.
Analizând decizia contestată, prin prisma motivelor invocate mai sus, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Conform art.386 lit.c contestația C.P.P. în anulare este admisibilă când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art.10 alin. 1 lit f-i/1, cu privire la care existau probe în dosar.
Potrivit art.10 lit.f C.P.P. se dispune încetarea procesului penal, în cazul în care lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
Raportat la actele și lucrările dosarului se constată că în cauză hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale, instanța de fond fiind corect sesizată cu soluționarea cauzei în condițiile cerute de art.300 C.P.P. prin rechizitoriul întocmit de Parchet, în cazul infracțiunii cercetate și anume aceea de înșelăciune, nefiind necesară plângerea prealabilă a părții vătămate, cercetarea putându-se efectua și din oficiu, conform principiului oficialității, ce guvernează procesul penal.
Apoi, motivul invocat de contestator referitor la faptul că nu a avut cunoștință de existența dosarului penal, crezând că între părți există doar un litigiu civil, nu poate fi primit, având în vedere faptul că, din practicaua deciziei contestate rezultă că acesta a fost prezent la judecarea cauzei și a fost asistat de apărătorul său ales.
Așa fiind, în speță nu se regăsește niciuna dintre condițiile cerute de textele de lege mai sus invocate, astfel că, în baza art.391 alin.1 C.P.P. curtea va respinge ca inadmisibilă contestația formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.391 p Cod Penal respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în B M, str.-.5,.30, jud. M împotriva deciziei penale nr.771/ a Curții de APEL CLUJ.
Obligă contestatorul la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - --
Red./
4 ex./7.03.2008
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Monica Șortan
