Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 125/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 125/
Ședința publică din 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR:G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 20/A/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul recurent prin apărător ales, solicită instanței a face demersuri pentru a se solicita avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală în ce privește expertiza efectuată în cauză.
Instanța pune în discuție cererea formulată.
Procurorul se opune, arătând că în faza recursului o asemenea cerere este inadmisibilă.
Instanța respinge cererea formulată de inculpatul-recurent prin apărător ales, având în vedere natura specială a probelor ce pot fi administrate în faza recursului.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și pe fond, achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d C.P.P. considerând că lipsește elementul material al laturii obiective. Precizează că modul de prelevare a probelor biologice a fost făcută cu încălcarea textelor legale ce reglementează această procedură, în contradicție cu Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 publicat în octombrie 2005 și din care rezultă faptul că recoltarea probelor biologice trebuie făcută cu trusa standard, nerespectarea acestei metodologii fiind sancționată, respectiv probele sunt fără valoare probatorie.
În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. b C.P.P. considerând că expertiză care era în favoarea inculpatului și care releva faptul că inculpatul a avut o alcoolemie de 0,35%0, a fost înlăturată, or, sancționarea penală a faptei nu se poate face dacă această limită nu este depășită
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că nefolosirea trusei standard nu creează pericol de influențare a probei, aceasta nefiind lovită de nulitate. Totodată, arată că expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei are valoare pur teoretică.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara dat în dosarul penal nr. 450/P/2008 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 87 alin. 1 G 195/2002.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 05.03.2008, in jurul orelor 20,45, inculpatul a condus autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare - pe str. - din T după ce a consumat băuturi alcoolice, concentrația in sânge fiind peste limita admisa de lege.
Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr. 348 din 04.02.2009 pronunțată în dosar nr-, în temeiul art.87 al.1 din nr.OUG195/2002 l-a condamnat pe inculpatul (date dos.), la o pedeapsa de 1(unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o imbibatie alcoolica care depășește limita legala.
In baza art. 71 al.2 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a,teza II- b
Cod PenalIn baza art.81 a Cod Penal suspendat condiționat executarea pedepsei principale pe o perioada de 3 ani termen de încercare stabilit in condițiile art.82
Cod PenalIn baza art.359 i C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 a Cod Penal căror nerespectare atrage măsura revocării suspendării condiționate.
In temeiul art.71 al.5 pe Cod Penal durata suspendării condiționate s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.
In baza art. 111 al. 6 din OUG 195/2002 s-a dispus prelungirea dreptului de circulație al inculpatului.
In baza art.191 al.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat in suma de 100 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit procesului-verbal de constatare (4 dosar ) coroborat cu declarația martorului ( 24 dosar ) și a inculpatului ( 18 dosar ), la data de 05.03.2008, in jurul orelor 20,45 inculpatul conducea autoturismul VW, cu nr. de înmatriculare - pe str. - din T fiind oprit pentru control, ocazie cu care s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,54 mg /l alcool pur în aerul expirat, (proces verbal de constatare 4 dosar ). Ulterior inculpatului i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 192/A eliberat de IML T ( 6 dosar ), la ora 21,15 inculpatul a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,40 iar la ora 22,15 valoarea alcoolemiei acestuia a fost 1,25.
S-a reținut că inculpatul, în apărare, a apreciat că buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nu are valoare probatorie, întrucât recoltarea probelor biologice nu s-a făcut cu trusa standard prevăzută în Normele Metodologice privind stabilirea intoxicației etilice; norme aprobate prin Ordonanța Ministerului Sănătății nr. 376/2006.
Buletinul de analiză toxicologică reprezintă o constatare științifică care face dovada îmbibației alcoolice din sânge iar valoarea probatorie a acestei constatări nu poate fi înlăturată printr-un ordin al Ministerului Sănătății ci doar printr-un alt mijloc de probă cu o forță probantă mai mare și care, în ansamblul tuturor probelor de la dosar, formează convingerea instanței că împrejurările constatate nu corespund realității.
S-a reținut că în speță nu există o altă probă care să înlăture proba științifică bazată pe analiza sângelui efectuată după 30 de minute de la depistarea în trafic, expertiza medico-legală efectuată( 12 ds.) stabilind doar o valoare teoretică a alcoolemiei fără forță probantă din punct de vedere medico-legal, așa cum de altfel se reține chiar din cuprinsul expertizei, întrucât nu există alte probe din coroborarea cărora să poată fi stabilită o altă stare de fapt.
Inculpatul a mai susținut în apărarea sa, față de ora depistării în trafic, care este și momentul epuizării infracțiunii, valoarea alcoolemiei de 0,35%0stabilită prin expertiza medico-legală, era în limitele admise de lege.
După cum s-a arătat mai sus, valoarea alcoolemiei stabilită prin expertiza medico-legală este una teoretică și neputând fi coroborată cu nici un alt mijloc de probă, nu are valoare probatorie, instanța reținând în speță valoarea probatorie a constatării științifice bazată pe probele biologice, recoltate imediat după depistarea în trafic a inculpatului și din care a rezultat o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală admisă de lege.
Pentru aceste considerente, prima instanță a reținut că a fost dovedit elementul material ce intră în conținutul laturii obiective a acestei infracțiuni și anume acțiunea de a conduce un autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
S-a apreciat că în drept, fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală constituie infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, s-a apreciat că fapta inculpatului care potrivit declarației martorului și buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei a condus autoturismul pe un drum public, astfel cum este definit la art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002, constituie elementul material al infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut că urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă conducătorii auto au în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că din probatoriul administrat în cauză că inculpatul, în mod conștient, a consumat băuturi alcoolice și sub influența acestora a condus pe drumurile publice, fapt ce determină reținerea intenției indirecte în comiterea infracțiunii întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, acceptând producerea rezultatului socialmente periculos.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prescrise de art. 72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete in care a fost săvârșita, precum și persoana inculpatului.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală", prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu închisoare de la 1 la 5 ani, prima instanță a apreciat că pedeapsa de 1 an închisoare este o sancțiune corespunzătoare gradului de pericol social concret al infracțiunii, raportat la circumstanțele reale si personale.
In ceea ce privește pedeapsa accesorie, făcând aplicarea art. 71 alin. (2) pen. prima instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II - b pen. având în vedere că, săvârșind o faptă penală, inculpatul este nedemn de a-și exercita drepturile de natură electorală prevăzute de acest articol.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal, și anume cuantumul pedepsei aplicate și aprecierea instanței că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța de fond, în baza art. 81.pen a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.pen, acest termen fiind apreciat de prima instanță ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul.
În motivele de apel ale inculpatului apelant s-a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii apelate, cu consecința achitării acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 lin. 1 din OUG 195/2002, în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a din C.P.P. raportat la art. 10 lit. d C.P.P. deoarece acestei fapte îi lipsește unul din elementele constitutive, elementul laturii obiective. S-a mai solicitat ca în situația în care instanța nu va împărtăși acest temei de achitare, să aibă în vedere un alt temei pentru care se impune achitarea inculpatului apelant, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. bazat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. raportat la art. 10 lit. b C.P.P. deoarece fapta concret săvârșită de acesta nu este prevăzută de legea penală.
În ceea ce privește mijloacele de probă,s-a solicitat a se observa că există o expertiză a IML care atestă faptul că la ora depistării inculpatului că ar fi avut o alcoolemie în trafic prevăzută cu sancțiune. S-a mai arătat că infracțiunea se consumă în momentul în care o persoană urcă la volan când a consumat alcool și se epuizează în momentul în care este depistat de către organele de urmărire penală, iar această infracțiune s-a epuizat la data de 05.03.2008 la ora 20,45 ( ora depistării în trafic a inculpatului de către organele de poliție). Totodată s-a solicitat a se avea în vedere practica judiciară ( Curtea de Apel Brașov - Secția penală, Decizia nr. 81 R/23.02.2001).
S-a mai solicitat de către același apărător, să se dispună prelungirea dreptului de circulație, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Prin decizia penală nr. 201/A din 05.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.379 pct.1 lit.b Cpp a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul-apelant împotriva sentinței penale nr. 348/04.02.2009 a Judecătoriei Timișoara (dosar nr-).
A fost respinsă cererea inculpatului-apelant de prelungire a dreptului de circulație.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timișa constatat că sentința Judecătoriei Timișoara este temeinică și legală, apelul declarat în cauză de inculpat fiind nefondat.
S-a reținut astfel că din procesul verbal de constatare rezultă că la data de 05.03.2008, în jurul orei 20,45, inculpatul a fost oprit de un echipaj al Secției 4 Poliție T, în timp ce conducea autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare - pe str. - din La ora 20,49 fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,54 mg/l alcool pur în aerul expirat. La întrebarea polițistului, inculpatul a declarat că nu a consumat alcool. După oprirea în trafic inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Municipal de Urgență T, iar de la oprire și până la prelevarea probelor biologice acesta nu a consumat băuturi alcoolice. În aceeași zi, la ora 21,15 și la ora 22,15, i s-au prelevat inculpatului la spital două probe de sânge în vederea determinării concentrației de alcool în sânge. Din conținutul procesului verbal de prelevare și din adresa comunicată instanței de apel, s-a reținut că prelevarea s-a făcut cu trusa standard ce poartă sigiliul -.
Din declarația dată la data de 05.03.2008, cu ocazia efectuării actelor premergătoare, s-a reținut că inculpatul a susținut că la întrebarea agentului de poliție - dacă a consumat băuturi alcoolice, el a răspuns că nu a consumat.
Instanța de apel a mai reținut că, după ce s-a început urmărirea penală, la data de 09.07.2008, inculpatul și-a schimbat poziția afirmând că, înainte cu 5 minute de a fi oprit în trafic, a consumat 150 ml de palincă. De asemenea, s-a reținut că la dosarul de urmărire penală a fost depusă o cerere de probațiune formulată și semnată de avocatul ales al inculpatului, prin care s-a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale de calculare retroactivă a alcoolemiei inculpatului. În pus, față de declarația inculpatului din data de 09.07.2008 s-a menționat că acesta a consumat palinca pe stomacul gol, nu a mâncat cu cel puțin 9 ore înainte de a consuma palincă și a dat băutura peste cap. S-a adăugat greutatea inculpatului de 75 kg și înălțimea acestuia de 1,75.
S-a reținut că, având în vedere parametrii indicați de inculpat în declarația din 09.07.2008 și completați prin cererea de probațiune din data de 10.07.2008, s-a dispus și efectuat o expertiză medico-legală de interpretare retroactivă a alcoolemiei, în raport concluzionându-se că la data de 05.03.2008, la ora 20,45, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca o,35 gr/mie.
Instanța de apel a considerat ca evident faptul că, la stabilirea acestei valori a concentrației de alcool în sânge s-au avut în vedere exclusiv parametrii declarați de inculpat referitor la tipul de alcool consumat, concentrația de alcool în băutură, cantitatea de alcool, timpul de consum, toate aceste elemente fiind hotărâtoare pentru emiterea unui rezultat de către expert.
S-a constatat însă că nu există nici un element de probă care să confirme susținerile inculpatului referitoare la parametrii de consum. Mai mult, s-a observat că în declarațiile date inițial organelor de poliție, acesta a susținut că nu a consumat băuturi alcoolice înainte de a fi oprit în trafic.
Pe de altă parte, instanța de apel a observat că s-au respectat întrutotul prevederile referitoare la intervalul de timp în care se recomandă a se face prelevarea probelor de sânge. Astfel, s-a reținut că potrivit ordinului nr. 376/2006 al Ministerului Sănătății, art. 6 lit. d "prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge". S-a considerat că acest interval a fost respectat în speță, motiv pentru care rezultatul buletinului de analiză toxicologică s-a considerat că a fost apreciat în mod corect de prima instanță ca reflectând cel mai fidel concentrația de alcoolemie în sânte la momentul depistării în trafic.
În ce privește individualizarea pedepsei și a modului de executare, Tribunalul Timișa apreciat că stabilirea pedepsei la minimul special și suspendarea condiționată a executării, astfel cum a dispus prima instanță, este de natură să conducă la realizarea scopului preventiv al pedepsei.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat apelul formulat de inculpat ca nefondat, motiv pentru care l-a respins.
În ceea ce privește cererea inculpatului de prelungire a dreptului de circulație, raportat la circumstanțele cauzei și la atitudinea procesuală a acestuia, instanța de apel a apreciat că nu este oportună prelungirea acestui drept, cu precizarea că respingerea cererii nu încalcă principiul neagravării situației în propria cale de atac, întrucât dispoziția de prelungire a primei instanțe și-a epuizat efectele după 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, astfel încât tribunalul nu a modificat această măsură în defavoarea inculpatului, ci a analizat și s-a pronunțat cu privire la o nouă cerere de prelungire a dreptului de circulație, formulată în apel.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, motivele invocate fiind expuse în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, din examinarea întregului material probator existent în cauză rezultă că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală, prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, încadrarea juridică fiind cea legală și s-a făcut o individualizare judiciară a pedepsei aplicate în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, fiind luate în considerare gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost săvârșită, dar și persoana inculpatului, pedeapsa de 1 an închisoare fiind de natură să asigure scopul pedepsei prevăzut de art. 52.Cod Penal, considerându-se în mod just că pentru a se realiza acest scop, nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenție.
Apărarea inculpatului s-a axat în esență, pe faptul că buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie, nu ar avea o valoare probatorie, deoarece recoltarea probelor biologice nu s-ar fi făcut cu trusa standard prevăzută în Normele metodologice privind stabilirea intoxicației etilice, aprobată prin Ordonanța Ministerului Sănătății nr. 376/2006. Această apărare a fost în mod corect înlăturată atât de către prima instanță, cât și de către instanța de apel care a considerat că acest element nu poate conduce la considerarea acestei probe ca nefiind nelegal obținută.
Se constată că buletinul de analiză toxicologică existent în cauză este o constatare științifică care face dovada îmbibației alcoolice în sânge, iar această valoare probatorie a probei amintite nu poate fi înlăturat și în mod just, s-a apreciat că această probă a fost obținută în mod legal, fiind singura probă care poate servi adevărul, respectiv cuantumul îmbibației alcoolice în sângele inculpatului la momentul depistării sale în trafic.
De altfel, această probă se coroborează și cu procesul-verbal de constatare aflat la fila 4 dosar urmărire penală care descrie modalitatea în care inculpatul a fost depistat în traficul rutier și a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o valoare de 0,54 mg/litru alcool pur în aerul expirat, după care acesta a fost condus la Spitalul Municipal T pentru recoltarea probelor biologice.
În aceste condiții, este evident că solicitarea inculpatului de achitare în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d p Cod Penal, este neîntemeiată, proba cea mai importantă obținută în dosar (buletinul de analiză toxicologică) fiind de natură a reflecta adevărul, astfel că instanța consideră că ea nu trebuie înlăturată, așa cum a solicitat inculpatul, valabilitatea acesteia urmează a fi menținută și, în consecință, se constată că vinovăția inculpatului a fost dovedită indubitabil.
O altă apărare a inculpatului formulată în subsidiar, s-a referit la faptul că instanța de judecată ar fi înlăturat rezultatul unei probe administrate în cursul judecății, respectiv expertiza medico-legală care a avut ca obiectiv calcularea retroactivă a îmbibației alcoolice în care s-ar fi stabilit că valoarea alcoolemie ar fi fost de 0,35%0, adică în limitele admise de legea penală, iar în această situație inculpatul ar fi trebuit achitat în baza dispozițiilor art. 10 lit. b
C.P.P.Din coroborarea tuturor probelor existente la dosar rezultă că valoarea indicată de această expertiză medico-legală nu are corespondent cu realitatea, ea nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, ea bazându-se pe anumite elemente teoretice și în concluzie, și valoarea alcoolemiei exprimată prin această expertiză medico-legală este doar una teoretică, deoarece nu are la bază probe biologice recoltate imediat după depistarea în trafic a inculpatului, în așa fel încât să rezulte îmbibația alcoolică în sânge reală.
În aceste condiții, instanța de fond și apoi cea de apel, în mod just au înlăturat rezultatul acestei expertize medico-legale care nu s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, ea exprimând o valoare teoretică bazată pe anumite elemente oferite de către inculpat, însă nu poate fi valorificată în sensul considerării inculpatului ca nevinovat, deoarece alcoolemia reală stabilită este dovedită prin buletinul de analiză toxicologică existent la dosarul cauzei.
Văzând că probele dosarului au dovedit în mod suficient învinuirea efectuată de către organul de urmărire penală, instanța în mod just a stabilit vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică care să depășească limita legală, inculpatul săvârșind o infracțiune de pericol, el creând în această modalitate de a conduce o stare de pericol pe drumurile publice, deoarece este de notorietate faptul că consumarea băuturilor alcoolice au consecința diminuării reflexelor și a vitezei de reacție în timpul conducerii autoturismului creând premisa unor accidente de circulație și, în consecință, punerea în primejdie a vieții sau integrității corporale a altor persoane participante la traficul rutier, respectiv a integrității bunurilor aparținând acestora.
Pentru toate aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, argumentele prezentate de către apărătorul inculpatului nefiind de natură a schimba soluția instanței de fond și de apel, urmează a fi respins recursul formulat de către inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2.p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 201/A/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion
- - - G - -
Grefier,
Red.-.09.02.2010
Tehnored. -. 09.02.2010
Primă instanță: jud. - Judecătoria Timișoara
Instanța de apel: jud.,
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Gheorghe Bugarsky, Ion
