Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 127/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 127/
Ședința publică din 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR:G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 50/PI din 26.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocați aleși și din cadrul Baroului
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, considerând că încheierea atacată este nelegală, în seensul că s-au încălcat prevederile legale, neexistând indicii că lăsarea în libertate a inculpatului ar zădărnici aflarea adevărului sau că acesta ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică. Mai arată, de asemenea, că inculpatul nu are antecedente penale și nu a săvârșit acte de violență dar și că nu există impact asupra opiniei publice.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că încheierea Tribunalului Timiș este temeinică și legală.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și prin urmare, admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 18.01.2010, inculpatul, a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Timiș.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.1602C.P.P. în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat au ca limită pedeapsa cu închisoarea de 15 ani. Totodată, a mai menționat că nu există date din care să rezulte că punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar ar avea ca rezultat săvârșirea de alte infracțiuni, precum și faptul că, odată pus în libertate va respecta obligațiile pe care instanța i le va impune, prev. la art. 160 pct. 3.
C.P.P.Cererea a fost redactată de apărător și însușită de inculpat, la termenul de judecată din 25.01.2010 care a precizat că are cunoștință de situațiile în care se poate dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
Prin încheierea penală nr. 50/PI din 26.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 1608fost admisă în principiu cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art.1608aalin.6 a C.P.P. fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații - fiul lui și al, născut la data de 24 iunie 1986 în T, CNP -, cetățenie română, domiciliat în localitate, comuna Român, nr. 27 în prezent deținut în Arestul IPJ T, cercetat penal pentru infracțiunea prev. de art. 7 al. 1 din Lega nr.39/2003, art. 13 alin. 1 și 3 din legea 678/2001, art. 329 alin. 1 și 2.pen, art. 23 lit. a, b, c din Legea nr. 656/2002, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 14.01.2010 emis de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondată.
În baza art.192 alin.2 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului
S-a reținut că, din punct de vedere al condițiilor ce trebuie îndeplinite, legea procesual penală (art.1606pr.pen.) face distincție între elementele de admisibilitate (referitoare la titularul cererii, conținutul cererii) și cerințele referitoare la temeinicia (prevăzute de art.1602alin. 1 și alin. 2.pr.pen.) aspect reținut și prin decizia 316/2007 a
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal, condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar și în consecință a admis în principiu cererea formulată de către inculpatul.
Tribunalul a mai constatat că, sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este urmărit penal cel în cauză, raportate la prevederile art. 1602.pr.pen. inculpatul poate beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, s-a observat de către prima instanță din ordonanța Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, trafic de minori, proxenetism, spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 13 alin. 1,3 din Legea 678/2001, art. 329 alin.1,2 din p și art. 23 lit.a,b,c din Legea 656/2002, maximul pedepsei închisorii fiind de 15 ani referindu-ne doar la pedepsele infracțiunilor ce fac obiectul grupului organizat.
S-a reținut că la data de 20.03.2009 și 16.12.2009, s-a dispus față de inculpații, și, începerea urmăririi penale împotriva numiților, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, trafic de minori, proxenetism, spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 13 alin. 1,3 din Legea 678/2001, art. 329 alin.1,2 din p și art. 23 lit.a,b,c din Legea 656/2002, în fapt s-a reținut că începând cu anul 2007 și continuând în anii 2008 și 2009, susnumiții s-au organizat într-un grup infracțional organizat, care a recrutat mai multe tinere în vederea practicării prostituției în mai multe imobile și hoteluri din mun. De asemenea, tinerele exploatate de gruparea infracțională întrețineau relații sexule care sunt transmise pe internet pe diferite siteuri pornografice. Sumele de bani obținute de infractori din exploatarea sexuală a persoanelor au fost transferate prin conturi bancare și folosite la achiziționarea de bunuri.
În sarcina inculpatului s-a reținut că acesta avea rolul de transportator. Acesta primea comenzile de la inculpata și le transporta pe fete la diferite hoteluri din oraș, unde acestea aveau contacte sexule cu clienții. De asemenea, inculpatul primea în contul bancar de la, sume de bani provenite din exploatarea tinerelor pe site-urile pornografice
S-a reținut că prin încheierea penală nr. 157/CC/17.12.2009 din data de 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.1491raportat C.P.P. la art.143 și C.P.P. art.148 al.1 lit. a C.P.P. fost admisă, în parte, propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, fiica lui și, născută la data de 21.10.1962, în localitatea, județul T, domiciliată în T,-, județul T, cu reședința fără forme legale în T,-, județul T, CNP -, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 17.12.2009, ora 1800până în data de 14.01.2010 inclusiv.
A fost respinsă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara privind arestarea preventivă a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 14.07.1973, în T, domiciliat în localitatea, comuna Român, nr.288B, județul T și, fiul lui - și, născut la data de 24.06.1986 în T, domiciliat în localitatea, comuna Român, nr.27, județul T, cu reședința în T,-,.9,.B,.14, județul
- În baza art.1491alin.12 Cpp raportat la art.146 alin.111Cpp, art.145 și art.1451Cpp s-a dispus față de inculpații și măsura obligării de a nu părăsi țara. Cu stabilirea obligațiilor prevăzute de art.1451alin.2 raportat la art.145 alin.11Cpp pe durata măsurii
Tribunalul a mai reținut că împotriva încheierii penale nr. 157/17.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curt ea de Casație și Justiție - DIICOT Serviciul Teritorial Timișoara, criticând-o ca netemeinică în ce privește respingerea propunerii de arestare preventivă față de inculpații și.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Înalta Curt ea de Casație și Justiție - DIICOT Serviciul Teritorial Timișoaraa învederat că încheierea atacată este netemeinică întrucât din dosarul cauzei rezultă că inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost inculpați.
Prin decizia penală nr. 32/R, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în ședința publică din 14 ianuarie 2010, în temeiul art. 38515pct.2 lit. d pr.pen. s-a admis recursul declarat de - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii penale nr. 157 din 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a casat încheierea penală recurată și rejudecând cauza, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la data prinderii.
Tribunalul a reținut că instanța de recurs a apreciat în ceea ce îl privește pe inculpatul, că încheierea este nelegală întrucât, deși Tribunalul Timișa apreciat că nu ar exista mijloace de probă pentru infracțiunile de care este acuzat, a dispus totuși luarea unei măsuri preventive, aceea de a nu părăsi țara. În condițiile în care constatările primei instanțe ar fi fost corecte nu se mai putea dispune o asemenea măsură deoarece potrivit art. 1451alin. 2.C.P.P. raportat la art. 145 alin. 1 și 143 alin. 1.C.P.P. pentru a se lua măsura obligării de a nu părăsi țara organul judiciar trebuie să rețină că sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Referitor la acest inculpat există indicii temeinice că, având cunoștințe informatice, s-a ocupat de crearea conturilor pe -ul www.jasmine.com. și de întreținerea acestora; că avea deschis un cont bancar la, unde primea sume de bani provenite din exploatarea tinerelor pe -urile pornografice; că întreținea relații sexuale cu tinerele pe conturile create de el pe -ul pentru adulți menționat. privind faptele menționate rezultă din recunoașterile inculpatului, din declarațiile tinerelor care au practicat prostituția, din înregistrările și interceptările traficului pe internet. În considerentele hotărârii atacate se arată că activitățile desfășurate de către inculpatul nu intră sub incidența legii penale deoarece potrivit Legii 196/2003, privind prevenirea și combaterea pornografiei, nu este interzisă crearea și accesarea de site-uri pornografice. Activitățile desfășurate de către, constând în crearea de conturi pornografice, întreținerea de relații sexuale cu tinerele pe video-chat, precum și încasarea de sume de bani din aceste activități, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1.Cod Penal, în modalitatea "înlesnirii practicării prostituției sau tragerii de foloase", având în vedere că inculpatul și tinerele care au practicat prostituția pe conturile create de acesta nu aveau loc de muncă și mijloacele acestora de existență erau obținute din relațiile sexuale pe care le întrețineau pe video-chat, la hoteluri sau în imobilul situat în municipiul T, - - nr. 6, jud. T; iar Legea nr. 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei nu a dezincriminat infracțiunile de prostituție și proxenetism. Pentru existența celor două infracțiuni, nu are nici o importanță dacă relațiile sexuale se întrețin pe video-chat și nici faptul că sumele de bani din această activitate sunt încasate prin conturi sau carduri bancare. În speță există și indicii privind săvârșirea infracțiunii de trafic de minori de către acest inculpat având în vedere că acesta a întreținut relații sexuale pe video-chat cu minorele și, contribuind astfel la exploatarea acestora și încasând sume importante de bani din activitățile infracționale menționate.
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
S-a reținut că dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În speță, așa cum mai sus s-a arătat sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale Tribunalul Timișa reținut că există presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunile constituire de grup infracțional organizat, trafic de minori, proxenetism și spălare de bani prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. 1,3 din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. 1, 2.Cod Penal și art. 23 lit. a,b,c din Legea nr. 656/2002. temeinice privind comiterea faptelor au fost expuse la începutul considerentelor. În această privință s-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, s-a apreciat că în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor, natura acestora și rezonanța publică.
Deși detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, Tribunalul Timișa considerat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. S-a reținut că infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar sănătatea acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare. Mai mult, există și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 26 din Legea nr. 678/2001, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă și specială a persoanelor vătămate prin infracțiunile prevăzute de această lege. În condițiile speței, s-a apreciat că interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
S-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale s-a reținut presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunile constituire de grup infracțional organizat, trafic de minori, proxenetism și spălare de bani prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. 1,3 din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. 1, 2.Cod Penal și art. 23 lit. a,b,c din Legea nr. 656/2002.
Totodată, s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor, natura acestora și rezonanța publică.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv, pentru săvârșirea unor infracțiuni grave împreună cu mai multe persoane, cu o periculozitate ridicată, cu impact deosebit pentru ordinea socială și siguranța publică.
Față de temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, s-a apreciat de către tribunal că nu se justifică cercetarea inculpatului în stare de libertate, prin liberare provizorie sub control judiciar, raportat la modalitatea de comitere a faptelor mai sus descrise și la gravitatea concretă a acestora dar și la pericolul concret pentru ordinea publică care trebuie avut în vedere de instanță, în condițiile în care acest pericol nu s-a diminuat de maniera de a duce la cercetarea inculpatului în libertate prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Or, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite și la contribuția inculpatului la săvârșirea faptelor, astfel cum s-a reținut din probele administrate până în prezent în cauză dar și la starea de pericol creată prin vătămarea adusă relațiilor sociale privind demnitate și libertate de mișcare a persoanei, Tribunalul Timișa apreciat că nu se impune în prezent liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, de la momentul arestării preventive și până la data formulării acestei cereri s-a scurs un termen foarte scurt, astfel că pericolul social nu s-a diminuat.
Pentru aceste considerente, văzând și dispoz. art. art.1608aal. 6.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul.
Împotriva încheierii penale nr. 50/PI/26.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 1608aalin. 6.C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța de recurs constată că, în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 1604alin. 1 raportat la art. 1602alin. 1.C.P.P. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Astfel, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor. Trebuie avut în vedere și faptul că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, doar că organul judiciar apreciază că menținerea inculpatului în stare de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut ca regulă în cadrul procesului penal existența unor modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.). Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura desfășurarea procesului penal sau a împiedica comiterea altor fapte penale.
Aplicând regulile anterior expuse la speța de față, instanța constată că inculpatul "are vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în raport cu dispozițiile art.1604al. 1 raportat la art. 1602al. 1. C.P.P. privind maximul pedepsei prevăzute de lege, însă cererea nu este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat și împrejurările concrete în care a fost comisă.
În acest sens, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală rezultă indicii că inculpatul ar fi comis infracțiunile constituire de grup infracțional organizat, trafic de minori, proxenetism și spălare de bani prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. 1,3 din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. 1, 2 Cod Penal și art. 23 lit. a, b, c din Legea nr. 656/2002. Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv că, având cunoștințe informatice, s-a ocupat de crearea conturilor pe -ul www.jasmine.com. și de întreținerea acestora; că avea deschis un cont bancar la, unde primea sume de bani provenite din exploatarea tinerelor pe -urile pornografice; că întreținea relații sexuale cu tinerele pe conturile create de el pe -ul pentru adulți menționat. privind faptele menționate rezultă din recunoașterile inculpatului, din declarațiile tinerelor care au practicat prostituția, din înregistrările și interceptările traficului pe internet.
Din starea de fapt cu privire la care există indicii în cauză, instanța de recurs constată și că infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt grave, cu impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane; fapte ce aduc atingere sănătății și libertății persoanei; iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar face altceva decât să sporească sentimentul de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecția a organelor statului. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Pe de altă parte, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală, rezultă indicii că inculpatul ar face parte dintr-un grup infracțional organizat, care implică statornicirea în prealabil a unor raporturi de încredere și susținere suficient de puternice, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu luarea la cunoștință a demarării anchetei penale; existând o ierarhizare în cadrul acestuia, fiecare dintre inculpați având atribuții precise, existând de principiu o strânsă coeziune dată de această organizare, și interesul de a asigura scăparea de orice sancțiune. Prin urmare, este evident că lăsarea în libertate, în acest moment, a unuia dintre potențialii membrii ai acestui grup ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, în condițiile în care aceasta nu este finalizată și urmează să se procedeze la audierea altor persoane.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 50/PI/26.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a inculpatului în declararea unei căi de atac nefondate, instanța îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 50/PI/26.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion
- - - G - -
Grefier,
Red.-.10.02.2010
Tehnored. -.11.02.2010
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Gheorghe Bugarsky, Ion
