Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 126
Ședința publică de la 24 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S- luat spre examinare recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 453 din data de 06 noiembrie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat, personal, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av.,m pentru inculpatul intimat depune la dosar împuternicire avocațială și note de concluzii avute în vedere de inculpat cu privire la recursul parchetului, note ce sunt primite, datate și semnate de președintele completului de judecată.
Interpelate, părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, desființarea soluției pronunțată de prima instanță, care a dispus achitarea inculpatului și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Av. pentru inculpatul intimat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și menținerea soluției pronunțată de prima instanță. Apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este o soluție legală și temeinică, corect a stabilit că nu poate fi reținut în sarcina inculpatului faptul că a refuzat a se supune recoltării probelor biologice întrucât s-a apreciat că există grave inadvertențe între depozițiile celor doi martori audiați în cauză cu privire la momentul în care a intervenit așa zisa coliziune între autoturismul în care se aflau aceștia și cel condus de inculpat, de asemenea existând o neconcordanță din punct de vedere temporal între declarațiile lor, fiecare dintre ei indicând o altă oră.
Față de motivele expuse în nota de concluzii solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și menținerea soluției pronunțată de prima instanță.
Inculpatul având cuvântul arată că nu este vinovat. Solicită menținerea soluției instanței de fond.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 1502/13.05.2008 a hotărât în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz, împotrivire ori sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului exprimat în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, prev. de art. 87 al. 5 din nr.OUG 195/2002.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 incriminează refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei. Incriminarea se justifică prin necesitatea constatării și sancționării la timp și corect a faptei de conducere in stare de ebrietate. Finalitatea disp. art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 o reprezintă apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, a vieții, integrității corporale și a sănătății, precum și a altor valori angajate in traficul rutier
La momentul comiterii presupusei fapte, 12.05.2007, înțelesul expresiei "conducătorul unui autovehicul" era lămurit de art. 6 pct. 13 din OUG 195/2002: persoana fizică posesoare a unui permis de conducere, care conduce un autovehicul. Chiar dacă legea nu distinge momentul în care intervine solicitarea organelor abilitate pentru recoltarea probelor biologice, având în vedere obiectul juridic special al infracțiunii, rezultă că subiect al acestei infracțiuni nu poate fi decât cel ce realizează acțiunea de conducere, nicidecum orice posesor de permis de conducere aflat, spre exemplu, pe bancheta din spate a unui autovehicul, sau în traversarea străzii, ca pieton. Această interpretare este confirmată de modificările operate asupra OUG 195/2002 prin OG 69/28.06.2007, care a abrogat pct. 13 al art. 6, astfel că definiția conducătorului unui autovehicul este dată de punctele 12 și 6: persoană care conduce pe drum un autovehicul. Doar conducătorului surprins că a condus efectiv un autovehicul i se poate pretinde să se supună recoltării probelor biologice.
Față de materialul probator administrat în cauză, concluzionăm că inculpatului nu îi revenea obligația de a se supune testării cu fiola alcoolscop și /sau recoltării probelor biologice, iar refuzul său a fost întemeiat, câtă vreme nu se poate stabili cu certitudine că cererea organelor de poliție de poliție de a se supune verificărilor necesare stabilirii alcoolemiei a fost formulată față de persoana care tocmai încetase acțiunea de conducere a autovehiculului și într-un termen care să nu lase spațiu consumării unor evenimente ce ar întrerupe legătura șoferului cu traficul rutier. Astfel, instanța urmează a dispune achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) Cod Procedură Penală, lipsind unul din elementele conținutului juridic al infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
Potrivit disp. art. 62 Cod procedură penală în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală sau instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza, sub toate aspectele, pe bază de probe, iar potrivit disp. art. 66 Cod procedură penală, învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Prezumția de nevinovăție, menționată expres atât în art. 66 alin. 1 Cod procedură penală cât și în art. 5 ind. 1 Cod procedură penală și în art. 23 alin. 11 din Constituția României, apare ca o garanție procesuală cu caracter constituțional acordată celui suspectat sau acuzat de săvârșirea unei infracțiuni. Ea transpune în practică cerința conform căreia nici o persoană nu poate fi trasă la răspundere, decât pe bază de probe apte să inducă instanței penale convingerea că faptele de care este acuzat inculpatul au fost săvârșite de acesta.
Constatăm că inculpatul a susținut în mod constant că a fost șicanat de autoutilitara condusă de martorul, pe drumul de la spre I, că acesta l-a urmărit și după ce a ajuns în I, l-a blocat și, după ce a reușit să-și creeze spațiu de deplasare, a parcat mașina pe Str. - și a plecat să se întâlnească cu o cunoștință, cu care a petrecut mai mult timp în bar, consumând băuturi alcoolice, după care a revenit la autoturism, a constatat că martorul, bărbatul care se afla cu acesta în autoutilitară - martorul G - și polițiști îl așteptau, cei din urmă solicitându-i să se supună verificărilor necesare stabilirii alcoolemiei. Inculpatul susține că a refuzat, motivând că nu a fost surprins în trafic, nu a comis nici un accident, avea calitatea de pieton și nu de șofer.
Martorul confirmă intervalul petrecut în bar cu inculpatul - aproximativ între orele 17,10 - 20 -, iar martorul confirmă ora plecării inculpatului din - în jurul orelor 15,00. Din procesele verbale întocmite de organele de poliție, rezultă că au fost sesizați telefonic, la ora 20,10, de către martorul, despre faptul că în jurul orei 20,00, pe strada -, autoturismul său a fost acroșat de cel condus de inculpat, care a părăsit locul accidentului.
Cu certitudine, organele de poliție s-au deplasat pe strada -, unde era parcat autoturismul inculpatului, după ora 20,10 și în urma sesizării telefonice a martorului, găsindu-l lângă autoturismul pe inculpat.
Declarațiile contradictorii ale martorilor și G în privința momentelor la care au sesizat poliția, comportamentul inculpatului în trafic, ora la care au intrat în I, induc serioase dubii cu privire la obiectivitatea acestor martori și la veridicitatea informațiilor transmise, ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului. Considerăm că diferențele nu pot fi puse pe seama trecerii timpului, întrucât de la eveniment au trecut 10 luni, iar de la data audierii în timpul urmăririi penale, au trecut 9 luni până când cei doi martori au fost audiați în instanță.
Astfel, martorul a afirmat că a sesizat organele de poliție în jurul orei 17,40, întrucât a observat că inculpatul nu a oprit la culoarea roșie a semaforului și era să acroșeze doi copii, angajați în traversare. L-au urmărit pe inculpat, pentru că așa au fost sfătuiți de polițiști, au oprit toți pe strada - unde au realizat că inculpatul se află sub influența băuturilor alcoolice și nu se poate discuta cu acesta, apoi s-a produs accidentul și autoturismul condus de inculpat a zgâriat ușor cu spoilerul din spate a autoutilitarei, au continuat să-l urmărească, în spatele unor blocuri până a apărut echipajul de poliție.
Martorul Gar elatat că înainte de a ajunge la semafor au anunțat telefonic poliția, întrucât inculpatul depășea pe linia continuă și mergea șerpuit. Martorul a situat intrarea în orașul I în jurul orelor 18-19. L-au urmărit pe inculpat, pentru că așa au fost sfătuiți de polițiști, au oprit toți pe strada - unde au realizat că inculpatul se află sub influența băuturilor alcoolice și nu se poate discuta cu acesta, apoi s-a produs accidentul și autoturismul condus de inculpat a zgâriat ușor portiera din dreapta și a afectat și spoilerul, au continuat să-l urmărească, în spatele unor blocuri până a apărut echipajul de poliție.
Ambii martori au apreciat că din momentul în care s-au aflat la semaforul de la și până a apărut echipajul de poliție au trecut 15-20 de minute.
În timpul urmăririi penale cei doi martori au susținut că, în jurul orei 20,10, autoturismul condus de inculpat a acroșat autoutilitara în care aceștia circulau, inculpatul nu a oprit, deși și-a dat seama ce a făcut, l-au urmărit până când acesta a parcat pe strada - și, când s-au apropiat, și-au dat seama că este sub influența băuturilor alcoolice, așa că au anunțat poliția, iar până la sosirea echipajului,pentru că inculpatul dorea să plece, au încercat să-l rețină, moment în care inculpatul l-a lovit pe martorul. Nu se oferă detalii cu privire la condițiile comiterii accidentului, iar în procesul verbal de la fila 5 up se consemnează: "comparând urmele de pe portiera autoturismului marca cu numărul -, rezultă foarte clar impactul dintre cele două autoturisme". Lipsa elementelor de comparație, aparenta neconcordanță dintre distanța de la sol și până la, respectiv zgârieturile de pe aripa autoutilitarei (filele 10 și 8 up, fotografiile 9 și 4), nu conving nici asupra producerii unui eveniment rutier de către inculpat la data și ora respective, asupra autoutilitarei conduse de martorul.
Luând ca reper momentul cel mai apropiat de sosirea echipajului de poliție, precedat de momentul consumării accidentului (20,10), ca fiind ora la care cele două autoturisme au intrat în I (și ar fi ora 19,00, precizată de martorul G), constatăm că există un interval de mai bine de o oră - mult prea mult pentru a parcurge distanța de la intrarea în I, prin, până pe strada -, dar suficient pentru inculpat să înceteze acțiunea de a conduce autoturismul, să parcheze, să părăsească autoturismul și să se deplaseze pentru a se întâlni cu martorul.
În consecință, în urma administrării tuturor probelor, în virtutea principiului "orice îndoială profită inculpatului", apreciem că prezumția de nevinovăție a inculpatului nu este înlăturată, că nu se poate stabili cu certitudine că inculpatului i s-a solicitat să se supună verificărilor necesare stabilirii alcoolemiei în timpul participării sale la desfășurarea traficului rutier, sau la scurt timp după și în legătură cu implicarea inculpatului ca șofer în trafic, astfel că se va dispune achitarea acestuia în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză și a înlăturat nejustificat declarațiile martorilor oculari și, apreciind că acestea sunt contradictorii cu privire la momentul sesizării organelor de poliție. S-a mai precizat că declarațiile celor doi martori se completează, aceștia relatând fiecare în parte ceea ce au perceput în mod direct.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 453/6 mai 2008 respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 1502/13.05.2008 a Judecătoriei Iași, pe care a menținut-o, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, text care incriminează refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei.
În conformitate cu disp. art. 6 pct. 13 din OUG nr. 195/2002, conducătorul autovehiculului este persoana fizică ce posedă permis de conducere și care conduce un autovehicul. Este evident, așa cum a reținut și prima instanță, că acțiunea fizică de conducere în acel moment conduce la calificarea persoanei respective ca subiect al infracțiunii.
Organele de poliție s-au deplasat pe str. - și au găsit doar autoturismul inculpatului, după ora 20,10, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de poliție. Tot din conținutul procesului verbal rezultă că inculpatul se găsea în apropierea autoturismului, în vădită stare de ebrietate, și nu la volanul mașinii.
În acest context, cât timp inculpatul nu a fost surprins că a condus efectiv autovehiculul, în stare de ebrietate și nu s-a putut stabili clar momentul și starea în care a condus, obligația prevăzută de lege nu există și, deci fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut corect de către instanța de fond, că declarațiile martorilor asistenți și sunt contradictorii și nu se coroborează între ele și cu nici un alt mijloc de probă.
Inculpatul nu a negat faptul că ar fi consumat băuturi alcoolice, însă a arătat că a ajuns în I în jurul orelor 17,00, s-a întâlnit cu în bar, apoi, în jurul orelor 20,00 ieșit din bar și s-a întâlnit cu organele de poliție.
Martorul a confirmat declarația inculpatului, arătând că acesta a stat în bar cu el până în jurul orelor 20,00.
Pe de altă parte, declarațiile martorilor și se contrazic și nu puteau percepe momente diferite - așa cum susține parchetul - întrucât se aflau amândoi în aceeași mașină.
De altfel, instanța de fond a făcut o analiză detaliată a declarațiilor celor doi martori, arătând că acești doi martori au indicat intervale de timp diferite de cele din declarațiile date la urmărirea penală. În mod corect a reținut instanța de fond că declarațiile acestor martori conduc la dubii privind veridicitatea și obiectivitatea lor, ele fiind relevante pentru trimiterea în judecată a inculpatului.
În urma administrării probatoriului, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului, neputându-se stabili cu certitudine că solicitarea organelor de poliție era în legătură cu implicarea sa ca șofer în trafic.
Având în vedere toate considerentele arătate mai sus, Tribunalul va reține că sentința instanța de fond este legală și temeinică, raportat la probatoriul administrat și, în consecința, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul parchetului și va menține sentința instanței de fond.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 al. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că probele administrate au fost aplicate greșit de instanța de fond și de apel și textul de lege cere incriminarea faptei inculpatului de asemenea. De aceea se solicită casarea celor două hotărâri și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru fapta reținută în sarcina acestuia în actul de sesizare, având forța probantă declarațiile martorilor aflați în autoutilitara acroșată, care a anunțat poliția și nu declarația martorului.
Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu hotărârile date în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond și de apel a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, conform art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală.
Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretare.
Este evident că la data de 12.05.2007 inculpatul a condus autoturismul din localitatea spre I, plecând din comuna prin jurul orelor 15,00, după cum declară martorul, care arată că acesta nu a consumat băuturi alcoolice.
Instanțele au reținut temeinic că există îndoială cu privire la săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare de către inculpat, existând probe care atestă faptul că inculpatul după ce a ajuns în municipiul I s-a întâlnit cu martorul prin jurul orelor 17,00 într-un loc unde au consumat împreună băuturi alcoolice până prin jurul orelor 20,00.
Această îndoială îi profită inculpatului și chiar dacă organele de poliție, prin jurul orelor 21,10 ulterior momentului conducerii mașinii de către inculpat (după aproximativ 3 ore) i-au cerut acestuia să se supună probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori medicamente cu efecte similare acestora, această solicitare nu apare justificată după atâtea ore. în condițiile în care inculpatului nu-i revenea această obligație, nefiind depistat în trafic sau imediat după încetarea acțiunii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice.
Din procesul -verbal întocmit de organele de poliție rezultă că inculpatul a fost găsit în apropierea autoturismului în vădită stare de ebrietate și nu la volanul mașinii.
Din coroborarea acestuia cu declarațiile inculpatului și a martorilor, și chiar cu declarațiile contradictorii ale martorilor și -G rezultă că inculpatul nu poate fi subiect al infracțiunii de sustragere de la recoltare a probelor biologice din moment ce nu a fost surprins în trafic conducând autoturismul sau imediat după încetarea acțiunii de conducere, nefiind întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcină.
Instanța de apel, examinând în detaliu fiecare probă administrată a ajuns la concluzia justă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în actul de sesizare ca fiind comisă de inculpat.
Pentru aceste considerente, nefiind depuse acte noi care să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 453/6 nov.2008 a Tribunalului Iași pe care o va menține.
Conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M OTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 453 din data de 06 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.03.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Aurel Dublea, Mihaela Chirilă
